Ioan Gheorghe Pelivan s-a n?scut la 1 aprilie 1876, în satul R?zeni (jud. L?pu?na), la 32 km de Chi?in?u, din p?rin?ii Gheorghe Pelivan ?i Eugenia Varuh (Varache). A absolvit Seminarul Teologic din Chi?in?u (1898) ?i Universitatea din Dorpat, Facultatea de Drept (1903).

La Dorpat, activitatea sa a fost canalizat? în dou? direc?ii majore: activitatea intelectual? ca student, interesat pentru însu?irea teoretic? ?i practic? a unei bune preg?tiri profesionale ?i cea politic?, ca ini?iator ?i militant na?ionalist în “P?mântenia basarabean?”, o organiza?ie revolu?ionar? secret? de propagare a ideilor revolu?ionare, anti-?ariste, în rândul studen?imii basarabene. Arestat de poli?ia ?arist? ?i încarcerat timp de aproape 11 luni (februarie 1902 - ianuarie 1903), I. Pelivan a fost achitat în cele din urm?, din lips? de probe. Pentru tân?rul licen?iat în drept de la Dorpat, cât ?i pentru al?i tineri basarabeni, activitatea complex? în cadrul “P?mânteniei basarabene” a trezit definitiv ?i ireversibil con?tiin?a na?ional? de moldoveni ?i de români.

În octombrie 1903, a fost din nou arestat ?i trimis în exil for?at la Arhanghelsk, în Rusia nordic?, apoi soldat ?i grefier la Viatka ?i Kazan.

Revenit în Basarabia, în august 1905, Ioan Pelivan a desf??urat o activitate complex? ca membru al primei grup?ri na?ionale democratice basarabene de la Chi?in?u, din care mai f?ceau parte: Constantin Stere, Pantelimon Halippa, Iustin Fr??iman ?i al?ii.

În 1906, împreun? cu Constantin Stere, fondeaz? ziarul “Basarabia” (mai 1906 – martie 1907) prin care se propagau ideile na?ionale ?i cele de dreptate social?. Aceast? publica?ie a fost primul organ de propagand? na?ional? din Basarabia, dupa 1812.

O activitate vie pentru sus?inerea limbii române ?i a românismului a desf??urat I. Pelivan în rândul înv???torilor ?i preo?ilor basarabeni de la sate.

În mai 1912, autorit??ile ?ariste din Basarabia au s?rb?torit cu mare fast un secol de la “eliberarea Basarabiei de sub jugul turcesc ?i alipirea ei la Rusia”. Obligat, prin func?ia de?inut? în sistemul administrativ-juridic ?arist, de judec?tor, s? participe la acele jignitoare ceremonii pentru români, I. Pelivan a purtat, demonstrativ ?i ostentativ, o band? tricolor îndoliat?, gest na?ional ?i patriotic care a indignat profund autorit??ile locale imperial ruse?ti. Rezultatul? Anchet? ?i destituirea din func?ia de judec?tor! Ulterior, eroul basarabean s-a înscris ?i a activat ca avocat în cadrul Baroului avoca?ilor din B?l?i. Semnifica?ia protestului lui I. Pelivan? “Gestul plin de demnitate f?cut în zilele aniversare din 1912 l-a plasat pe Ioan Pelivan în fruntea curentului de rede?teptare na?ional? în provincia subjugat? dintre Prut ?i Nistru”. Dup? 27 februarie/12 martie 1917, când s-a pr?bu?it ?arismul rusesc, ritmul evolu?iilor politico-na?ionale din Basarabia a crescut foarte mult. Astfel, la 3 aprilie1917, a fost înfiin?at Partidul Na?ional Moldovenesc, care a întocmit un program de ac?iune care avea în frunte cucerirea drepturilor na?ionale si autonomia Basarabiei. Ioan Pelivan a avut un rol important în realizarea concret? a punctelor programului na?ional-politic basarabean.

A fost ales delegat în Sfatul ??rii din partea Congresului Militarilor Moldoveni. La 21.XI.1917, în ziua inaugur?rii ?edin?elor Sfatul ??rii, a vorbit foarte impresionant.

Scriitorul ?i publicistul George Tofan, prezent la istoricul eveniment, a re?inut câteva detalii elocvente: “Dl Pelivan e un b?rbat bine f?cut, în floarea vârstei, fiu de r?ze? r?s?rit din p?mântul binecuvântat al Basarabiei, fa?? lini?tit?, duio?ie în glas, zâmbet dulce în privire. Vorbe?te cu glas lin, într-o româneasc? literar?. Adânc cunosc?tor al trecutului ??rii, el face o sumar? reprivire istoric?, insistând îndeosebi asupra nenorocirilor prin care a trecut neamul s?u din Basarabia în veacul din urm?”.

La 27 martie 1918, a votat unirea Basarabiei cu România.

Datorit? activit??ii sale, jude?ul B?l?i a fost primul jude? din Basarabia, care în 1918, s-a pronun?at pentru Unirea Basarabiei cu România.

Dup? drama Basarabiei din iunie 1940, I. Pelivan a militat activ pentru eliberarea acestui p?mânt românesc de sub ocupa?ia bol?evic?, apoi, începând cu septembrie 1941, pentru consolidarea administra?iei române?ti ?i a românismului între Prut ?i Nistru. În fa?a ofensivei Armatei ro?ii în zona Nistru-Prut, din martie-aprilie 1944, I. Pelivan s-a stabilit cu familia sa la Bucure?ti.

O dat? cu introducerea comunismului în România, autorit??ile represive l-au arestat pe b?trânul I. Pelivan, la 74 de ani, în cadrul “lotului fo?tilor mini?tri ?i demnitari, în mai 1950 ?i l-au întemni?at la Sighet, unde a murit, din cauza afec?iunilor de care suferea ?i a regimului exterminant penitenciar, la 25 ianuarie 1954.

Muzeograf Paulina M?NI?OR

Marele patriot Constantin Stere, proeminent gazetar ?i om politic a scris mai multe articole privind intrarea României în r?zboi, articole pe care le-a publicat ini?ial în ziarul „Lumina”.

Prin apari?ia acestuia, Stere a urm?rit înainte de toate un scop practic, o anumit? ac?iune politic?. Ziarul a ap?rut la 1 Septembrie 1917, adic? atunci când r?zboiul României era de fapt sfâr?it ?i când conduc?torilor acestui stat li se impunea s? salveze, printr-o ac?iune politic? în?eleapt?, ceea ce se mai putea salva atunci. Pentru aceasta se cerea un singur lucru: o just? apreciere a situa?iei reale.

Mai târziu, în 1918, când evenimentele erau în toi ?i înc? departe de acel deznod?mânt favorabil ??rii, vedea lumina tiparului, în Bucure?ti, la Editura Ziarului „Lumina”, cartea „Marele R?sboiu ?i politica României”. O carte sensibil? care vorbe?te despre cauzele R?zboiului Mondial ?i situa?ia României în mijlocul for?elor antagoniste ?i, îndeosebi, despre Basarabia care în sufletul lui Stere era sinonim? cu Universul.

În prima parte a c?r?ii, denumit? „România ?i r?sboiul mondial”, Stere a grupat articolele, mai mult sau mai pu?in, dup? cuprinsul lor, în cea de a doua - „Dintr′o zi într′alta”, a p?strat cu stricte?e ordinea lor cronologic? , în josul fiec?rui articol a ar?tat data num?rului din ziar în care a ap?rut.

La începutul c?r?ii, Constantin Stere se adresez? „c?tr? cetitori” cu toat? fiin?a, f?când apel la cons?iin??: „N’am alt? arm? decât cuvântul, ?i nu caut alt sprijin decât în con?tiin?a ?i în judecata ?i celui mai umil dintre concet??enii mei. Un singur lucru cer dela cetitorii ziarului nostru, menit s? vad? lumina în aceste zile de durere ?i ru?ine: s?-l ceteasc? tot a?a dezbr?ca?i de patimi m?runte ?i prejudec??i, cum va fi ?i scris; s? cânt?reasc? fiecare cuvânt ?i s?-?i fac? ei singuri examenul de con?tiin??”.

Ref. Corina M?r??escu

Rezumat: În arheologia româneasc? studiul materialelor vitroase preistorice se afl? înc? în stadiul clasific?rilor tipologice ?i chorologice, de?i în alte spa?ii geografice prin analize fizico-chimice a fost identificat? deja matricea chimic? a acestor produse ?i dezvoltate discu?ii despre tehnologiile aferente producerii lor. Acest studiu se dore?te a fi o prim? ?i necesar? introducere în investiga?iile ?tiin?ifice moderne, prezente din plin în arheologia vest-european? ?i chiar în cea est-european?, dar care lipsesc din România. De?i existaser? ?i abord?ri anterioare, dup? anii 70 ai secolului XX aceste analize sunt foarte prezente ?i laborioase în acela?i timp, existând o bibliografie foarte bogat?. Investiga?iile fizico-chimice asupra produselor vitroase preistorice au dus la precizarea unor detalii foarte utile discursului ?i concluziilor arheologice. S-au putut determina atât materia prim? utilizat?, compozi?ia chimic?, coloran?ii ?i decoloran?ii, dar ?i elementele ce influen?eaz? transparen?a sticlei. O alt? serie de informa?ii ob?inute au vizat tehnologiile aferente producerii sticlei. Stabilirea compozi?iei chimice ?i a unor tradi?ii tehnologice a dus la reperarea unor rela?ii ?i rute comerciale, a zonelor de produc?ie, au fost identificate o serie de tehnologii complexe ce erau cunoscute în preistorie. Materialele vitroase preistorice descoperite pe teritoriul României fac parte din categoria pieselor de podoab? de tipul m?rgelelor ce compuneau ?iraguri. Contextul arheologic al acestora este în principal cel funerar, la care se adaug? depozitele/tezaurele. F?r? s? fie numeroase, ele pot reflecta contacte culturale, cunoa?terea ?i accesul la tehnologii relative complexe, etc.

-Introducere

Producerea sticlei reprezint? în preistorie dup? ol?rie ?i metalurgie, a treia inova?ie tehnologic? (J. Henderson 2013, p. 12). Dac? ceramica ?i metalugia s-au bucurat din plin de aten?ia arheologilor, sticla reprezint? un subiect ceva mai recent abordat. Primele piese din sticl? au fost podoabele, abia spre mijlocul sec. XV BC au ap?rut ?i vasele propriu-zise.

Din categoria podoabelor preistorice descoperite pe teritoriul României o subcategorie mai pu?in discutat? este cea a m?rgelelor realizate din materiale vitroase. Acestea au fost definite în bibliografia autohton? la modul general drept perle din „sticl?/faian??” sau „past?”, „past? sticloas?”. Aceast? ambiguitate de termeni pare a fi ?i reflexul unei abord?ri superficiale a acestei categorii de artefacte.

În acest studiu ne-am propus al?turi de abordarea sintetic? a acestor descoperiri ?i o introducere în investiga?iile ?tiin?ifice asupra acestei categorii de materiale, prezente din plin în arheologia vest-european?, dar care lipsesc în România. Aceste analize au generat discu?ii privind nivelul de cunoa?tere a unor tehnologii relativ complexe, iar identificarea unor tipare chimice a dus la definirea unor nuclee de produc?ie ?i stabilirea anumitor rute comerciale prin care erau distribuite aceste produse. De asemenea, s-au putut preciza evolu?ia ?i ocuren?a acestor tehnologii, existen?a unor tradi?ii tehnologice specifice, etc. Descoperirile recente de la Câmpina constituie cadrul general al discu?iei.

-Despre produsele vitroase preistorice în România

Cele mai timpurii piese ar putea proveni dintr-un mormânt atribuit culturii Usatovo cercetat în cimitirul de la Br?ili?a. În M.20 este men?ionat un ?irag de m?rgele având culoarea verzuie (I.T. Dragomir 1959, p. 685), dar în privin?a acestuia exist? neconcordan?e privind materia prim? utilizat?. De?i este eviden?iat într-un studiu legat de apari?ia sticlei în Europa central? (A. Harding 1971), preluând o informa?ie mai veche (M. Gimbutas 1965, p. 45), autorii descoperirii identificau ca surs? de materie prim? o argil? micacee „chiar u?or grezoas?” (I.T. Dragomir 1959, p. 685), de culoare verde închis (N. Har?uche 2002, p. 51-52). Pentru un colier dintr-un mormânt cercetat la Brad datând din epoca bronzului timpuriu, exist? o descriere aproximativ?, respectiv „un ?irag de m?rgele confec?ionate dintr-o past? ro?ie ?i din os, compus din 90 de piese” (V. Ursachi 1995, p. 21). La Gorgota, într-un mormânt de inhuma?ie din etapa timpurie a epocii bronzului a fost descoperit un ?irag de „perle de caolin vopsite cu verzui” (T. Musc? 1996, p. 52), majoritatea verzui, o parte sunt albe-translucide ?i par?ial degradate, ce par a fi mai curând realizate din material vitros (A. Frînculeasa 2007, p. 188, nota 4). Tot într-un context funerar atribuit aceluia?i interval cronologic, recent, a fost descoperit? la P?ule?ti într-un mormânt tumular o perl? perforat? de culoare verde (pl. 4/4) realizat? din „past? sticloas?” sau mai curând dintr-un „de?eu” de topire (A. Frînculeasa et alii 2013, p. 27, pl. 10/8).

Perle din faian?? au mai fost identificate în morminte atribuite culturii Monteoru la Poiana, Cânde?ti, S?rata Monteoru, Cârlom?ne?ti (E. Dun?reanu-Vulpe 1938; M. Florescu 1978; L. Bârzu 1989; M. Petrescu-Dâmbovi?a 1998, p. 183, pl. 174/E/3, 4; I. Motzoi-Chicideanu et alii 2012, p. 52). Eviden?iem în primul rând cimitirul 4 de la S?rata Monteoru, unde în M.142 au fost descoperite 417 perle de faian?? ?i sticl? de culoare albastru-turcoaz sau alb str?lucitor, ce se aflau dispuse peste oasele bazinului pe care îl înconjurau ?i pe membrele inferioare ale defunctului, p?rând a fi fost ata?ate unui ve?mânt sau pe „pânza în care fusese învelit cadavrul” (I. Nestor, E. Zaharia 1961, p. 515-516, fig. 1/4). În M.35 din acela?i cimitir se aflau opt piese din sticl?, iar în cel cu num?rul 122 au fost descoperite înc? zece, altele apar în M.21, M.32, M.72, M.88, M.103 (L. Bârzu 1989). ?i în cimitirul culturii Monteoru de la Cârlom?ne?ti astfel de piese sunt prezen?e obi?nuite, în „?ase cazuri” (complexe) au fost descoperite perle de faian??, iar în M.68 a fost identificat un ?irag (I. Motzoi-Chicideanu et alii 2012, p. 52, fig. 11).

O m?rgea de faian?? a fost descoperit? la Alma? (E. Dun?reanu-Vulpe 1938, p. 162), dou? erau depozitate într-un vas descoperit la R?c?t?u într-o a?ezare Monteoru, asociate cu perle de chihlimbar (V. C?pitanu, V. Ursachi 1979, p. 142). De la Pecica II provine un depozit datând din epoca bronzului târziu în care au fost descoperite ?i dou? perle de sticl?, dintre care doar una se p?stra întreag? (M. Petrescu-Dâmbovi?a 1974, p. 101; I. Emodi 1978, p. 490; 1980, p. 266). Amintim alte 19 perle din „materie sticloas?” provenind dintr-un depozit atribuit culturii Noua de la Ulmi-Liteni (M. Florescu 1961, p. 121), dar ?i pe cele din perioada bronzului târziu – Hallstatt A1 de la Cioclovina (E. Com?a 1966, p. 171; I. Emödi 1978, p. 487 ?i urm.) ?i Dobrocina (M. Rusu 1963, p. 194). Aproximativ aceluia?i orizont cronologic îi apar?in ?i o serie de piese descoperite într-un tumul la L?pu? (C. Kocsó 2011, p. 364) ?i în pe?tera de la Igri?a (I. Emödi 1980, p. 266). La Al?ina într-un depozit datând din prima epoc? a fierului a fost descoperit? o perl? de culoare neagr? cu puncte ro?ii (M. Petrescu-Dâmbovi?a 1974, p. 81). În depozitul de la Cioclovina a fost descoperit? cea mai mare serie de piese, respectiv aproximativ 2800 de perle din sticl? ?i faian?? (E. Com?a 1966, p. 171; I. Emödi 1978, p. 487).

-Descoperiri în cimitirul de la Câmpina

Între anii 2008 ?i 2013 în Câmpina a fost cercetat un cimitir biritual în care au fost descoperite 60 de morminte (pl. 3), ritul de înmormântare predominiant find cel al înhumar?rii ce acoper? din punct de vedere procentual aproape 80% din num?rul total de indivizi identifica?i. Inventarul mormintelor este unul specific culturilor Monteoru ?i Noua, iar în trei dintre morminte au fost descoperite vase decorate în manier? caracteristic? culturii Tei. Dat?rile radiocarbon ?i elementele de cronologie relativ? indic? evolu?ia acestui cimitir în etapa târzie a epocii bronzului (A. Frînculeasa et alii 2011, p. 152-153; 2013, p. 109-110; A. Frînculeasa 2012, p. 94-95).

În acest sit au fost descoperite nou? m?rgele din material vitros ce au form? inelar? sau sferoidal?, de culoare verzuie, g?lbuie, albastru-turcoaz, argintie ?i maronie (tab. 1). Piesele provin din dou? morminte de inhuma?ie, respectiv M.20 ?i M.58, ambele apar?inând unor femei adulte. Erau componente ale unor ?iraguri de podoabe din care mai f?ceau parte m?rgele realizate din chihlimbar ?i lut (A. Frînculeasa et alii 2011, p. 149, pl. 16/8-11; A. Frînculeasa 2012, p. 49, pl. 39/8, 75/8-11; A. Frînculeasa, C. Stihi 2012).

M.20 - descoperit în anul 2010, în sectorul 1, caseta 7, carourile D-E7; identificat la adâncimea de 0,29 m, iar baza gropii la cea de 0,91 m. Groapa mormântului era rectangular? cu col?urile rotunjite, avea dimensiuni de 1,35x0,62 m ?i era suprapus? de o movil? din pietre. Defunctul era orientat aproximativ V-E, era a?ezat chircit lateral stânga. Inventarul: dou? vase de lut, doi cercei de bronz, trei m?rgele de lut, patru perle de sticl? (pl. 1). Determin?ri antropologice: femeie, vârst? de 30-40 ani, în?l?imea de 154,86 cm. Datare 14C: 3159±23BP, aflat? în intervalul 1495-1402 BC în domeniul sigma 2 cu probabilitate de 95,4% (Fig. 2).

M.58 – descoperit în anul 2012 în suprafa?a s?pat? dintre S.I ?i S.II, în carourile B4-5; identificat la adâncimea de 0,49 m iar fundul gropii funerare la cea de 0,65 m. Groapa era rectangular? cu col?urile rotunjite, avea dimensiuni de 1,60x0,85 m. Câteva pietre erau conservate in situ ?i par s? fi apar?inut movilei construite deasupra gropii/defunctului. Defunctul era orientat VNV, era a?ezat chircit pe partea stâng?. Inventarul: un vas fragmentar aflat în pozi?ie secundar?, întins atât în zona superioar? cât ?i înspre bazinul defunctului, un ?irag de podoabe dispus la baza mandibulei, format din 13 perle de chihlimbar, 4 sau 5 perle de sticl? (pl. 2). Determin?ri antropologice: femeie, vârsta de 25-30 ani. Datare 14C: 3180±35 BP, aflat? în intervalul 1520-1400 BC în domeniul sigma 2 cu probabilitate de 95,4% (Fig. 3).

Pentru cele patru piese descoperite în M.20 a fost realizat? o prim? serie de analize elementale prin metoda X-ray Fluorescence (XRF) în laboratoarele Universit??ii Valahia din Târgovi?te (A. Frînculeasa, C. Stihi 2012). De?i erau de un interes imediat pentru realizarea unor corela?ii cu areale mai largi ?i formularea unor concluzii, elementele precum Mg, Ka ?i Na nu au putut fi determinate, concentra?ia lor fiind sub limita de detec?ie. Rezultatele analizelor au indicat existen?a unor elemente chimice specifice materialelor vitroase (tab. 2). Prezen?a în cantit??i importante a Ca poate indica sursa de materie prim? (organic? sau anorganic?), elemente precum Fe, Cr, Cu, Ni, Ti, etc., pot fi legate de ob?inerea coloran?ilor sau eventual a opacifian?ilor.

Dou? sunt contextele arheologice pentru aceast? categorie de descoperiri, unul este cel funerar, cel?lalt este reprezentat de depozite/tezaure. În acestea din urm? sunt asociate cu alte tipuri de piese de metal, dar ?i chihlimbar, os sau alte materii prime. În morminte apar ca piese de podoab?, cele mai numeroase fiind descoperite la S?rata Monteoru cimitirul 4, apeten?a pentru astfel de produse trebuind remarcat? în cazul acestui complex funerar. Nu la fel de numeroase sunt în cimitirul de la Cânde?ti, de?i num?rul de complexe funerare (peste 800) este unul semnificativ, net superior celui de la S?rata Monteoru. ?i la Cârlom?ne?ti aceste obiecte sunt relativ numeroase. Este evident c? în cimitirele Monteoru aceste produse par s? fie prezen?e obi?nuite cu mult peste alte complexe contemporane atribuite unor comunit??i aflate la Dun?rea de Jos. În acela?i timp indic?, al?turi de alte elemente, o integrare a acestor comunit??i într-o serie de rela?ii cu spa?ii apropiate sau mai dep?rtate. Trebuie remarcat c? aceste podoabe sunt numeroase ?i în complexele Otomani-Füzesabony (I. Motzoi- Chicideanu 2011, p.495-496). Descoperirea acestora mai curând în morminte este în aceia?i parametri contextuali observa?i ?i în lumea circum-mediteranean?.

Din punct de vedere cronologic observ?m c? primele produse apar în morminte înc? din epoca timpurie a bronzului, dac? nu chiar sfâr?itul eneoliticului, fiind cel mai probabil realizate din faian??. Devin ceva mai numeroase în bronzul mijlociu, în principal în morminte Monteoru. Deocamdat? doar spre sfâr?itul epocii bronzului le reg?sim în depozite sau tezaure. Este evident c? avem de a face cu produse cu o anumit? importan?? în definirea unor aspecte ce ?in de rela?ii comerciale sau patrimoniale. La aceasta se adaug? prezen?a lor în cadrul unor inventare funerare, reflectând aspecte ce ?in de statutul unor segmente sociale din cadrul comunit??ilor respective. Deocamdat?, pe teritoriul României nu cunoa?tem în epoca bronzului descoperiri de vase din sticl?, întregi sau fragmentare, lingouri sau eventual cuptoare, matri?e, reprezent?ri plastice, etc. Cel mai probabil piesele din materiale vitroase descoperite pe teritoriul României sunt importuri provenind din alte spa?ii geografice.

-Prezen?a produselor vitroase preistorice în Europa

Perlele de faian?? ?i sticl? apar frecvent în situri arheologice din Europa Central?, preponderent în contexte funerare, în culturile Nitra, Aunjetitz, Mierzanowice, Strzyzóv, Lausitz, Lusatian etc. (A. Harding 1971; 2000; A. Harding, S. Warren 1973; N. Vladar 1973; J. Bátora 1995; A.D. Popescu 1999-2001; C. Robinson et alii 2004; M.S. Tite et alii 2008a; N. Venclova et alii 2011) sau în mediile culturale Periam- Pecica (I. Motzoi-Chicideanu 2011), Otomani-Füzesabony (A. Olexa 1987; J. Batora 1995; I. Angelini et alii 2006; I. Motzoi-Chicideanu 2011), Trzciniec (P. Makarowicz 2009). Le reg?sim ?i în vestul Europei, din Spania, Fran?a, Elve?ia, Germania (J. Henderson 1993; J. Hartmann et alii 1997; N. Rafael et alii 2008; B. Gratuze, K. Janssens 2004) pân? în arhipelagul britanic (A. Aspinal et alii 1972; J. Henderson 1988; M.S. Tite et alii 2008a). Remarc?m descoperirile din nordul Italiei (I. Angelini et alii 2005; B. Bellintani 2011), dar ?i din Grecia, atât în orizontul civiliza?iei minoice (M.S. Tite et alii 2008; 2009; C. Jackson, E. Wager 2011), cât ?i miceniene (G. Nightingale 2000; K. Nikita et alii 2009; M.S. Walton et alii 2009). Astfel de piese provin ?i din zona adriatic? sau cea balcanic? (M. Giri? 1971; A. Palavestra 1997).

În spa?iul r?s?ritean nord-pontic perle din materiale vitroase sunt prezente în situri tripoliene târzii (M. Gimbutas 1965; I. Manzura 1994; A.S. Ostroverkhov 2001-2002), mai rar în complexe funerare Jamnaja, Katacombnaja, Srubnaja, Sabatinovka (M. Gimbutas 1965; A.S. Ostroverkhov 2001-2002, p. 403-406; S. Ivanova 2003, p. 161; N.L. Morgunova, L.V. Kuptsova 2011, p. 145, 148), mult mai numeroase la pragul dintre epoca bronzului ?i prima epoc? a fierului, în complexe atribuite culturii Belozerka (S. Agulnikov 1996; A.S. Ostroverkhov 2001-2002; V.V. Ostroshchenko 2003).

Un caz special pentru sticla din Europa de vest a secolelor XII-IX BC, este situl de la Frattestina din nordul Italiei, bazinul fluviului Po, în care exista o produc?ie de sticl? cu o anumit? amprent? chimic? considerat? definitorie pentru Europa occidental? a secolelor respective (J. Henderson 1988, p. 448; 1993; 2013, p. 183 ?i urm.; H.R. Brill 1992; I. Angelini et alii 2004; 2009). În acest sit au fost descoperite mai multe cuptoare pentru producerea sticlei ?i faian?ei, iar în apropiere într-o serie de situri contemporane au fost identificate astfel de piese (J. Henderson 2013, p. 183).

-Vitros – faian?? ?i sticl?

De?i numai succint, vom încerca s? face câteva preciz?ri de ordin tehnic, necesare unei în?elegeri ceva mai facile a terminologiei uzitate. Termenul vitros define?te la modul grosier un material cu un aspect sticlos (J. Henderson 2008, p. 2180), ce con?ine o cantitate important? de sticl? în structura sa (A. Shortland 2012, p. 29). În aceast? categorie sunt incluse sticla, faian?a, albastrul egiptean (frita), smal?ul ?i steatita sticloas? (J. Henderson 2008, p. 2180). Sticla este prezent? în natur? ca material vulcanic – obsidianul (A. Shortland 2012, p. 28) sau poate fi produs? accidental printr-o fuziune de material silicios ?i alkali datorit? ob?inerii unor temperaturi înalte în produc?ia metalurgic?, în cazul unor inciner?ri, etc. (J. Henderson 1985, p. 269-270). De asemenea, remarc?m prezen?a fulguritei ?i tektitei, ambele sticle naturale fiind „produsele” întâmpl?toare ale unor fenomene precum fulgerul sau c?derea unor meteori?i (A. Shortland 2012, p. 28).

Primele produse vitroase erau mici obiecte precum m?rgelele (perle), amulete, sigilii ?i topituri de glazur? ?i au ap?rut în Mesopotamia ?i Egipt în mileniile VI ?i V BC (R. Werthmann et alii 2010, p. 114). În acela?i spa?iu m?rgele de sticl? apar spre jum?tatea mileniului III BC, iar primele vase în sec. XVI-XV BC (P.R.S. Moorey 1994, p. 193), ini?ial produse în Mesopotamia, nordul Siriei (E. Peltemburg 1971, p. 8), apoi ?i în Egipt (A. Shortland 2005, p. 1; J. Henderson et alii 2010, p. 16). În Europa occidental? faian?a apare mai timpuriu decât sticla (J. Henderson 1988, p. 436), este prezent? înc? din faza timpurie a epocii bronzului (A. Harding 1971; J. Henderson 1988, p. 436; 2008; I. Angelini et alii 2005; N. Venclova et alii 2011). De?i o reg?sim ?i în perioada mijlocie a epocii, abia în etapa târzie produc?ia de sticl? cunoa?te o ampl? dezvoltare (N. Venclova et alii 2011; J. Henderson 1988; 2008).

Materialele vitroase preistorice aveau în compozi?ie siliciu, soda (în sens de sodiu), calcar, coloran?i ?i decoloran?i. Sursa de siliciu este reprezentat? de cuar?, iar cenu?a de plante ?i natronul cea de sodiu. Siliciul este elementul cel mai prezent, urmat de sodiu (al?turi de oxigen) ?i calciu. Sodiul asigur? o temperatur? mai joas? de topire, compatibil? cu cuptoarele preistorice (A. Shortland 2012, p. 100). Natronul ?i cenu?a de plante reprezentau fondantul/liantul de alcaliu (A. Shortland et alii 2006, p. 521). Natronul provine probabil din Egipt, cunoscute fiind sursele de la Wadi Natrun ?i al-Barnuj (J. Henderson 1985, p. 272-274; A. Shortland et alii 2006, p. 523). În ce prive?te cenu?a de plante, cea mai important? surs? este cea din genurile Salicornia ?i Salsola kali ce sunt plante haloptice ce cre?teau în Egipt ?i Orientul Mijlociu, dar ?i în Creta, una din speciile genului Salicornia fiind identificat? inclusiv în insulele britanice (J. Henderson 1988a, p. 87). Toate sticlele preistorice con?in calcar, acesta ac?ioneaz? ca un stabilizator al re?elei ?i reduce dezagregarea, dar prezen?a în cantit??i excesive tinde s? creasc? temperatura de topire a ?arjei (J. Henderson 1985, p. 277). Prezen?a cochiliilor de scoici în sticla preistoric? poate fi cauza detect?rii calciului în compozi?ie (J. Henderson 1985, p. 272; A. Shortland 2012, p. 103).

Începând cu mileniul II BC culoarea materialelor vitroase este una ob?inut? în mod deliberat (A. Shortland 2012, p. 25), atât în atelierele din Orientul Apropiat cât ?i din Creta minoic? (E. Peltemburg 1971, p. 9). Modul în care coloran?ii sunt amesteca?i în ?arj? ?i condi?iile create în cuptorul/furnalul de topire sunt factori importan?i în ob?inerea de compu?i ce puteau fi utiliza?i pentru ob?inerea în final a culorii (C. Cheilakou et alii 2012, p. 236). Au fost exploatate minereuri ce con?ineau anumite propor?ii de coloran?i asocia?i, un minereu ce dup? preparare ?i purificare era tratat înainte de folosire, ca o mixtur? calcinat? de nisip ?i fondant (frite) con?inând colorantul într-o form? diluat? (E. Cheilakou et alii 2012, p. 236), alte fragmente/cioburi de sticl? (cullet) (J. Henderson 1985, p. 278). Ace?ti oxizi con?inu?i de minereuri ajungeau în sticla topit? sau r?ma?i în form? cristalin?, erau ad?uga?i sau dizolva?i în sticl? prin r?cire (A. Shortland 2012, p. 25). Cele mai importante elemente au fost cobaltul, cuprul, fierul, staniul, arseniul, plumbul, manganul, nichelul, cromul etc. Cobaltul este specific sticlei egiptene ?i apare inclusiv în sticla ?i amuletele miceniene, indicând ?i originea materiei prime ?i implicit prezen?a comer?ului ?i a anumitor rute comerciale (J. Henderson 1989, p. 34). Pentru faian?a sau sticla albastr?, cuprul ca ?i colorant putea fi ob?inut ?i din materialul rezultat în urma coroziunii unor piese de bronz (M. Tite et alii 2002, p. 586).

Majoritatea sticlelor preistorice din Europa au culoarea verzuie-turcoaz, rezultat? cel mai probabil din minerale ce con?in staniu, ceea ce sugereaz? o leg?tur? între metalurgie ?i produc?ia de sticl?. Acelea?i observa?ii pot fi f?cute ?i despre sticla albastru închis ce con?ine al?turi de cobalt, cupru, nichel, antimoniu ?i arseniu, elemente ce sunt asociate în minereurile de cobalt din Alpi (J. Henderson 1988, p. 438).

-Tehnici ?i tehnologii moderne de investigare - matricea chimic? a „sticlelor” preistorice

Dup? anii 70 ai secolului al XX-lea (A. Harding 1971; A. Harding, S. Warren 1973; A. Aspinal et alii 1972; T. Haevernik 1978), de?i existaser? ?i abord?ri anterioare consistente (E.V. Sayre, R.W. Smith 1961; J. Henderson 1989, p. 31-32; 1995, p. 119; 1995a, p. 63; K. Nikita, J. Henderson 2006, p. 74-75), investiga?iile ?tiin?ifice prin utilizarea unor tehnici fotografice (în special prin folosirea microscoapelor performante), analize chimice ?i fizice asupra produselor vitroase arheologice sunt acum prezente, diversificate ?i în acela?i timp laborioase. S-au putut determina atât materia prim? utilizat?, cât ?i tehnologiile aferente, compozi?ia chimic?, coloran?ii ?i decoloran?ii, dar ?i elementele ce influen?eaz? transparen?a sticlei. Stabilirea compozi?iei chimice ?i a unor „linii”/tradi?ii tehnologice a dus la precizarea unor rela?ii ?i rute comerciale, a zonelor de produc?ie, au fost identificate o serie de tehnologii complexe ce erau cunoscute în preistorie (J. Henderson 1995a).

Laboratoarele moderne au permis utilizarea unei serii largi de metodologii ?i tehnici pentru analize ?tiin?ifice (J. Henderson 1989, p. 31-32; 1995, p. 119; A. Shortland 2012). Exist? ?i pot fi aplicate atât tehnici nedistructive, cât ?i distructive (J. Henderson 2008, p. 2182). De asemenea, cu ajutorul analizei izotopilor de oxigen, stron?iu, neodymium, dar ?i plumb, s-au putut face distinc?ii între sticle atribuite unor situri/areale geografice diferite, putând fi identificate materiile prime utilizate în fiecare caz, important fiind substratul geologic local (P. Degryse et alii 2010; 2010a; J. Henderson et alii 2010; A. Shortland 2012, p. 157), iar punctual determinat? originea sticlelor primare (P. Degryse et alii 2009, p. 68).

Cele mai timpurii sticle erau realizate dintr-o fuziune complet? dintre silice ?i cenu?? de plante ce nu pot fi sesizabile separat, iar coloran?ii erau ad?uga?i pentru a produce caracteristici vizuale distincte (J. Henderson 2008, p. 2180). În arealul circum-mediteranean dou? au fost sticlele preistorice, încadrate tipului soda lime silica glass, respectiv plant ash glass ?i natron glass, ambele compuse dintr-un alcaliu ?i nisip cura?itic/cuar? (P. Degryse et alii 2009, p. 53).

Compozi?ia chimic? – în epoca bronzului în Grecia micenian?, Anatolia, Egipt, Mesopotamia ?i sud- vestul Persiei matricea high magnesium glass (HMG) persist?, chiar pân? în sec. IX BC, când apare sticla de tip low magnesium glass (LMG). Aceast? schimbare în Europa Occidental? indic? o modificare a sursei de materie prim?, ceea ce sugereaz? folosirea unei surse de natron-alcaliu ce con?ine carbon sub form? de carbonat (E. Cheilakou et alii 2012, p. 236). HMG con?ine un nivel înalt de Na2O corelat cu o bogat? component? de MgO ?i K2O rezultate din folosirea cenu?ii de plante ca baz? ce compune fluxul (E. Cheilakou et alii 2012, p. 236). Compozi?ia low magnesium high potasium (LMHK) sau mixed-alkali glasses devine o matrice pentru sticla din Europa de vest a secolelor XII-IX BC, situl de la Frattestina din nordul Italiei, în care exista o adev?rat? produc?ie de sticl? cu acea amprent?, fiind unul definitoriu (H.R. Brill

1992; J. Henderson 1988, p. 448; 1993; I. Angelini et alii 2004; 2009). În acela?i interval cronologic tot în Italia mai este prezent? potasium glasses, inclusiv la Fratestina (J. Henderson 2013, p. 183), iar în bronzul târziu (sec. XV-XIII BC) Italian soda glasses (I. Angelini et alii 2004; 2005). Mixed-alkali indic? prezen?a atât a sodei cât ?i a potasiului în compozi?ia sticlei, dar acest fapt nu înseamn? c? aceast? combina?ie este una deliberat? (J. Henderson 1988a, p. 77-78).

Compozi?ia chimic? diferit? ?i raporturile între elementele detectate au indicat existen?a unor zone/ateliere de produc?ie, atât în Europa occidental?, cât ?i în arealul circum-mediteranean. În milleniului II BC matricea - mixed alkali plant ash este definitorie pentru faian?a ?i sticla din Egipt ?i din vestul Europei. În etapa târzie a epocii bronzului caracteristic? în Europa este mixed-alkali glass (LMHK) - low magnesium – high potassium, dar ?i cu o joas? prezen?? a CaO (J. Henderson 1988; 1988a; 1995; 2013, p. 183-184; H.R. Brill 1992; A. Towle et alii 2001; I. Angelini et alii 2005; 2009; N. Venclova et alii 2011), spre deosebire de cea din Orientul Apropiat, Egipt, dar ?i Grecia sudic? ?i insular? (inclusiv Creta ?i Cipru), Italia de sud, în care caracteristic? este plant ash glasses (HMG) cu o compozi?ie high magnesium glass (HMG) (K. Nikita et alli 2009, p. 40; J. Henderson 2000). Spre sfâr?itul epocii bronzului ?i începutul primei epoci a fierului în vestul Europei au fost descoperite produse cu o matrice chimic? similar? - mixed alkali plant ash (M. Tite et alii 2006).

În Europa de est pentru descoperirile datând de la sfâr?itul epocii bronzului a fost propus? sticl? cu amprent? chimic? denumit? „Belozerka school”, ce con?ine cenu?? de plante, respectiv paie de cereale, iar colorantul, în principal albastru-turcoaz este dat de staniul din bronz, mai rar cupru. Acest tip se reg?se?te pân? la gurile Niprului (A.S. Ostroverkhov 2001-2002, p. 386).

-Comer?ul cu produse vitroase

Pentru circula?ia produselor la care ne referim, edificatoare este descoperirea în anul 1982 pe coasta de sud a Turciei în apropierea localit??ii Uluburun a unei epave (C. Pulak 1998, p. 189). Inventarul recuperat a constat în peste 18.000 de piese (A. László 2006, p. 44), fiind unul divers ?i foarte bogat, reprezentând una dintre cele mai importante surse arheologice privind comer?ul în epoca bronzului târziu în arealul circum-mediteraneean (C. Pulak 2000, p. 156). Pe epava respectiv? au fost descoperite aproximativ 75.000 de m?rgele de faian?? (C. Pulak 2005, p. 304) ?i circa 9500 de sticl? (R.S. Ingram 2005), dar ?i 175 de lingouri de sticl? (T. Nicholson et alii 1997; C. Jackson, T. Nicholson 2010, p. 295). Investiga?ii ?tiin?ifice asupra unora din lingourile descoperite pe epav? au indicat provenien?a egiptean? a acestora (C.M. Jackson, T. Nicholson 2010). Elementele componente detectate sunt comune cu cele ale sticlelor miceniene, ceea ce sugereaz? existen?a unei rute comerciale pentru circula?ia lingourilor din care erau produse piesele finite (C.M. Jackson, T. Nicholson 2010, p. 300). În sprijinul ideii vin ?i matri?ele descoperite în Egipt la Tell el Amarna ?i Qantir (C. Jackson 2005). Din faian?? provin ?i patru vase de tip rhyton cu cap de berbec, dintre care unul de femeie (G.F. Bass et alii 1989, p. 8, fig. 12). Al?turi de perle de faian?? ?i sticl? cenu?ii-albastre, cu forme lenticulare, cilindrice, ovoidale (G. F. Bass 1986, p. 278; C. Pulak 1988, p. 25; 1998, p. 201; 2005, p. 304; C. Bachhuber 2006, p. 352), pe aceea?i epav? au fost descoperite ?i piese de sticl? de origine micenian?, dintre care 14 pandantivi rectangulari decora?i (C. Pulak 2005, p. 303; G. Nightingale 2008, p. 86-87). ?i pe epava de la Cape Gelindonia (sudul Turciei) datând din jurul anului 1200 BC, au fost descoperite numeroase m?rgele de sticl? (G. Bass et alii 1967, p. 133-134, 172), considerate a fi produse miceniene (G. Nightingale 2008, p. 87; 2009, p. 219).

Piese de sticl? apar ?i în situri atribuite civiliza?iei minoice (N. Marinatos 1993, p. 4-5; M. Panagiotaki 2008, p. 35 ?i urm.), primele produse sub form? de perle ?i vase au fost introduse ca marf? de import dinspre Orientul Apropiat ?i Egipt (M.S. Tite et alii 2005, p. 10; 2009, p. 370; M. Smirniou et alii 2012, p. 11). Tehnologia producerii sticlei a fost transmis? „lumii miceniene” prin intermediul civiliza?iei minoice din Creta (J.L. Crowley 2010, p. 275). Au fost produse bijuterii ?i ornamente, majoritatea albastru închis sau deschis, turcoaz (G. Nightingale 2000, p. 6; K. Nikita et alii 2009, p. 39), pandantivii decorativi vor deveni o marc? a industriei de sticl? micenian? (J. Henderson et alii 2010, p. 16). Nu trebuie uitate ?i cunoscutele capete de mânere de spad? realizate din sticl? (G. Nightingale 2005; 2008, p. 94 ?i urm.; 2009, p. 206). Investiga?iile par s? indice c? materia prim?, ajuns? sub form? de lingouri, provine din Egipt, sticla fiind un produs secundar micenian (M.S. Tite et alii 2005, p. 10), ceea ce implic? cunoa?terea tehnologiei turn?rii sticlei fierbin?i, o tehnic? cu origini probabile în Mesopotamia (J. Henderson et alii 2010, p. 15). Alte analize chimice asupra unor piese descoperite în situri miceniene au adus date suplimentare privind prezen?a comer?ului cu zona Mesopotamiei sau Egiptului (M.S. Walton et alii 2009, p. 1502; K. Polikreti et alii 2011, p. 2894; M. Smirniou et alii 2012, p. 16-17). În urma unei serii de investiga?ii asupra unor sticle provenind din situri precum Theba ?i Elateia a fost lansat? ?i teoria, privit? cu scepticism de unii cercet?tori (M.S. Walton et alii 2009, p. 1502), inclusiv datorit? lotului restrâns de probe analizate (A. Shortland 2012, p. 165), conform c?reia produc?ia secundar? de sticl? nu excludea existen?a uneia proprii civiliza?iei miceniene (K. Nikita, J. Henderson 2006, p. 119-120; K. Nikita et alii 2009, p. 43-44). ?i în cazul faian?ei pare s? existe o matrice chimic? proprie spa?iului micenian (M.S. Tite et alii 2008, p. 118- 119). Trebuie remarcat c? în rela?ia lumii miceniene cu zona Orientului Apropiat ?i Egipt, faian?a se constituie în cel mai comun produs de import (E.H. Cline 1995, p. 91).

S-a precizat c? apari?ia în Europa occidental? la sfâr?itul epocii bronzului a unui tip de sticl? cu o compozi?ie diferit? (de la HMG la LMHK sau de la plant ash glass la mixed-alkali glass), se datoreaz? pr?bu?irii civiliza?iei miceniene, for?ând me?terii locali s? descopere o surs? proprie de alcali (J. Henderson 1988, p. 449; K. Nikita et alii 2009, p. 43). Dup? secolul VIII BC ?i chiar în perioada roman? pân? în secolul VIII AD, natronul devine principala surs? de alcali (I.C. Freestone 2006; A. Shortland et alii 2006; J. Henderson 2013, p. 91-93). Matricea chimic? devine low magnesia glass – LMG, potasiul fiind totu?i prezent într-o propor?ie sc?zut? (T. Rehren 2000, p. 1225).

-Concluzii

Analizele pieselor realizate din materiale vitroase au generat o serie de informa?ii suplimentare asupra centrelor primare de produc?ie, a cunoa?terii unor tehnologii complexe, a existen?ei unui comer? extins cu astfel de produse în epoca bronzului. Faptul c? pe epava de la Uluburun, dar ?i pe cea de la Cape Gelidonia, au fost descoperite zeci de mii de perle de sticl? ?i faian??, numeroase lingouri de sticl? produse în Egipt, arat? importan?a ?i circula?ia acestor materiale, o anumit? persisten?? a fenomenului respectiv, includerea acestor produse într-un circuit comercial ce acoperea arealul circum-mediteraneean. Prezen?a în „lumea micenian?” a materiei prime cu o matrice chimic? specific? Egiptului sau Orientului Apropiat demonstreaz? atât existen?a unui comer? specializat, cât ?i a unor me?teri ce cuno?teau o serie de tehnologii necesare pentru ob?inerea pieselor finite (pl. 5). Factorul social pare s? fi generat atât persisten?a produc?iei, cât ?i a comer?ului derulat constant cu astfel de produse ce erau utilizate atât în via?a de zi cu zi, dar înso?eau ?i defunc?ii în morminte. Compozi?ia chimic? a sticlei reflect? alegeri umane (plantele selectate pentru cenu??), dar ?i amprenta geografic? (compozi?ia solului în care cresc aceste plante). Aceste aspecte proprii unui anumit context cultural, combinate, genereaz? în final compozi?ia sticlei (S. Tanimoto, T. Rehren 2008, p. 2572).

Se pare c? ini?ial sticla a fost produs? pentru c? putea imita anumite pietre semi-pre?ioase precum lapis lazuli sau turcoazul (M. Tite et alii 2002, p. 585). Probabil primele materiale vitroase sunt rodul întâmpl?rii, fiind produse secundare ale activit??ii metalurgice. Cel pu?in în cazul sticlelor albastre din Orientul Apropiat exist? strânse leg?turi cu procesul de topire a cuprului undeva la sfâr?itul mileniului V ?i începutul celui de-al IV-lea BC (M. Tite et alii 2002, p. 587, 592). Arheologii consider? c? aceste descoperiri sunt în strâns? leg?tur? cu metalurgia bronzului (P.R.S. Moorey 1994; J. Bátora 1995; I. Motzoi- Chicideanu 2005, p. 465). Cu siguran?? produc?ia de sticl? a beneficiat de experien?a ?i avansul tehnologic acumulat în metalurgia preistoric? (E. Peltemburg 1971, p. 10), împ?rt??ind din aspectele pirotehnologice. Un exemplu este utilizarea unor combustibili prin care se ob?ineau predictibil ?i constant sursa de c?ldur? necesar?. Prezen?a în cuptoarele metalurgice a unor materiale bogate în silice ?i a unor combustibili din plante puteau genera în secundar resturi vitroase (J. Henderson 2000, p. 53). Mai remarc?m descoperirea la nivel de chalcolitic în Egipt ?i Mesopotamia a unor fragmente de creuzete „ro?u glazurate” (R. Werthmann 2010, p. 126). Leg?tura dintre metalurgie ?i tehnologia ob?inerii sticlei exist?, dar merit? amintite câteva neconcordan?e: modul de producere a acestora era unul diferit de tehnologia metalurgiei, ce ?inea de manipularea aerului ?i a reac?iilor; nu exist? informa?ii arheologice legate de utilizarea cuptoarelor metalurgice pentru realizarea de piese de sticl? (R. Werthmann 2010, p. 126). Se consider? c? produsele vitroase au fost fabricate ini?ial în cuptoare ceva mai mari ?i distribuite ca lingouri sau bulg?ri c?tre zone de produc?ie secundare, unde erau transformate în vase sau alte piese (I.C. Freestone et alii 2009, p. 130).

În România deocamdat? cercet?torii s-au aplecat cu preponderen?? asupra pieselor de metal prezente în depozite sau chiar morminte, cele de sticl?/faian?? asociate uneori acestora au fost a?ezate într-un plan secundar. Investigarea mai aprofundat? a produselor vitroase prezente mai ales în depozite, ar putea oferi o serie de informa?ii suplimentare atât de ordin chorologic, tipologic sau cultural, dar mai ales utile pentru identificarea anumitor rute ?i leg?turi comerciale, aspecte sociale, etc. Dublate de investiga?ii ?tiin?ifice acestea vor ancora (mai bine) teritoriul nord-dun?rean în cadrul unor axe comerciale, zone de influen??, etc. Prezen?a acestora la nordul Dun?rii în cadrul unor depozite/tezaure indic? o zon? în care se putea face comer?, o anumit? stabilitate ?i poate existen?a unor autorit??i locale ?i centre de putere. Faptul c? la Cioclovina, dar ?i în cazul altor depozite/tezaure, aceste piese par abandonate dup? ce fuseser? poate ascunse, indic? existen?a probabil? a unor evenimente mai mult sau mai pu?in violente, dar ?i o etap? de instabilitae.

Identificarea compozi?iei chimice a materialelor vitroase preistorice descoperite la Dun?rea de Jos, eventual prezen?a unor produse (secundare) locale, sunt tot atâtea aspecte utile unor discu?ii suplimentare asupra acestui spa?iu cultural ?i ancorarea lui unor fenomene culturale bine conturate în etapa târzie a epocii bronzului. Sunt necesare inclusiv corela?iile cu piesele de metal ce înso?esc astfel de piese, în?elegând astfel o contextualizare a acestor produse în cadrul unui fenomen mai larg. Prezen?a relativ numeroas? a acestor artefacte în Europa Central?, elementele de cronologie relativ?, indic? leg?turi cu acest spa?iu, nefiind totu?i abandonate ?i vechile propuneri ce privesc civiliza?ia micenian?.

Cercet?tor ?tiin?ific Gradul I, dr. Alin FRÎNCULEASA

Bibliografie

- S. Agulnikov 1996, Necropola culturii Belozerka de la Cazaclia, BTHR XIV, Bucure?ti.

- I. Angelini et alli 2004, I. Angelini, G. Artioli, P. Bellintani, V. Diella, A. Polla, A. Rossi, Chemical analyses of Bronze Age glasses from Frattesina di Rovigo, Northern Italy, Journal of Archaeological Science, 31, p. 1175-1184.

- I. Angelini et alii 2005, I. Angelini, G. Artioli, P. Belintani, A. Polla, Protohistoric vitreous materials of Italy: From early faience to Final Bronze Age glasses, in AIHV, Annales du 16°Congrès de l'Association Internationale pour l'Histoire du Verre, London, UK, 7-13 September 2003, p. 32-36.

- I. Angelini et alii 2006, I. Angelini, G. Artioli, A. Polla, R.C. De Marinis, Early Bronze Age faience from North Italy and Slovakia: a comparative archaeometric study, in 34th International Symposium on Archeometry, 3-7 May 2004, Zaragoza, Spain, p. 371-378.

- I. Angelini et alii 2009, Angelini I., Polla A., Giussani B., Bellintani P., Artioli G., Final Bronze-Age glass in northern and central Italy: is Frattesina the only glass production centre?, p. 329-337, in J.-F. Moreau, R. Auger, J. Chabot et A. Herzog (eds.), Proceedings Actes ISA 2006. 36th International Symposium on Archaeometry 36e Symposium International d’archéometrie 2-6 May 2006, Quebec City, Canada.

- A. Aspinal et alii 1972, A. Aspinall, S.E. Warren, J.G. Crummet, R.G. Newton, Neutron activation analysis of faience beads, Archaeometry, 14, 1, p. 27-40.

- C. Bachhuber 2006, Aegean Interest on the Uluburun Ship, American Journal of Archaeology, 110, p. 345–63.

- G.F. Bass 1986, A Bronze Age Shipwreck at Ulu Burun (Ka?), 1984 Campaign, American Journal of Archaeology, 90, 3, p. 269-296.

- G.F. Bass et alii 1967, G.F. Bass, P. Throckmorton, J. Du Plat Taylor, J.B. Hennessy, A.R. Shulman, H.G. Buchholz, Cape Gelidonya: A Bronze Age Shipwreck, Transactions of the American Philosophical Society, New Series, vol. 57, 8, p. 1-177.

- G.F. Bass et alii 1989, G.F. Bass, C. Pulak, D. Collon, J. James Weinstein, The Bronze Age Shipwreck at Ulu Burun: 1986 Campaign, American Journal of Archaeology, vol. 93, 1 (Jan., 1989), p. 1-29.

- J. Bátora 1995, Fayance und Bernstein im nördlichen Karpatenraum während der Frühbronzezeit, in B. Hansel (Hrsg.), Handel, Tausch und Verkehr im bronze-und früheisenzeitichen Sudosteuropa, PAS 11, Munchen-Berlin, p. 187-196.

- L. Bârzu 1989, La station de S?rata Monteoru: la necropole no. 4 de l'epoque du bronze, Dacia (N.S.), XXXIII, 1-2, p. 39-78.

- P. Bellintani 2011, Progetto “Materiali vetrosi della protostoria italiana”. Aggiornamenti e stato della ricerca, Rivista di Scienze Preistoriche, LXI, p. 257-282.

- R.H. Brill 1992, Chemical Analyses of Some Glasses from Frattesina, The Journal of Glass Studies, vol. 34, p. 11-22.

- V. C?pitanu, V. Ursachi 1979, Descoperiri arheologice apar?inând epocii bronzului din jude?ul Bac?u, Carpica, XI, p. 135-148.

- E. Cheilakou et alii 2012, E. Cheilakou, N. Liarokapi, M. Koui, Non destructive characterisation by FOM and ESEM-EDX of ancient glass from the Aegean with an aproach of manufacturing tehnique, Materials and Structures, 45, p. 235-250.

- H.C. Cline 1995, Egyptian and Near Eastern Imports at Late Bronze Age Mycenae, in W.V. Davies, L. Schofield (eds.) Egypt, the Aegean and the Levant. Interconnection in the second Millennium, London, British Museum Press, 1995, p. 91-115.

- E. Com?a 1966, Le dépôt en bronze de Cioclovina (Carpates Meridionales), Acta Archaeologica Carpathica, t. VIII, p. 169-174.

- J.L. Crowley 2010, Mycenaean Art and Architecture, in C.W. Shelmerdine (ed.) The Aegean Bronze Age, Cambridge University, 2010, p. 258-288.

- P. Degryse et alii 2009, P. Degryse, J. Schneider, V. Lauwers, J. Henderson, B. van Daele, M. Martens, H. Huisman, D. De Muynck, P. Muchez, Neodymium and strontium isotopes in the provenance determination of primary natron glass production, in Degryse P., Henderson J., Hodgins G. (eds.), Isotopes in Vitreous Materials, Leuven University Press, 2009, p. 53-72.

- P. Degryse et alii 2010, P. Degryse, A. Boyce, N. Erb-Satullo, K. Ermin, S. Kirk, R. Scott, A.J. Shortland, J. Schneider, M. Walton, , Isotopic discriminants between Late Bronze Age glasses from Egypt and The Near East, Archaeometry, 52, 3, p. 380-388.

- P. Degryse et alii 2010a, P. Degryse, A. Shortland, D. De Muynck, L. Van Heghe, R. Scott, B. Neyt, F. Vanhaecke, Considerations on the provenance determination of plant ash glasses using strontium isotopes, Journal of Archaeological Science, 37, 12, p. 3129-3135.

- I.T. Dragomir 1959, Necropola tumular? de la Br?ili?a, MCA, V, p. 671-694.

- E. Dun?reanu-Vulpe 1938, La nécropole de l'âge du bronze de Poiana, Dacia, V-VI (1935-1936), p.151-167.

- I. Emödi 1978, Noi date privind depozitul de la Cioclovina, SCIVA, 29, 4, p. 481-495.

- I. Emödi 1980, Necropola de la sfâr?itul epocii bronzului din pe?tera Igri?a, SCIVA, 31, 2, p.229-273.

- M. Florescu 1961, Depozitul de obiecte de bronz de la Ulmi-Liteni, AM, I, p. 115-127.

- M. Florescu 1978, Câteva considera?ii referitoare la ritualurilor practicate de purt?torii culturii Monteoru în lumina s?p?turilor de la Cânde?ti (jud. Vrancea), Carpica, X, p. 97-136.

- I.C. Freestone 2006, Glass production in Late Antiquity and the Early Islamic period: a geochemical perspective in: M. Maggetti, B. Messiga (eds.) Geomaterials in Cultural Heritage. Geological Society of London, Special Publications 257, p. 201-216.

- I.C. Freestone et alii 2009, I.C. Freestone, J. Price, C.R. Cartwright, The batch: its recognition and signifiance, AIHV, Annales du 17e Congrès de l'Association Internationale pour l'Histoire du Verre, Anvers, 2006, p. 130-135.

- A. Frînculeasa 2007, Contribu?ii privind mormintele Jamnaja în Muntenia. Cercet?ri arheologice la Arice?tii-Rahtivani, Tyragetia (SN), vol. I, (XVI), nr. 1, p. 181-193.

- A. Frînculeasa 2012, Arheologie ?i Istorie. Parohia „Sfântul Nicolae” Câmpina, jud. Prahova, Editura Cetatea de Scaun, Târgovi?te.

- A. Frînculeasa et alii 2011, A. Frînculeasa, A.D. Soficaru, O. Negrea, M. M?rg?rit, M. Frînculeasa, B. Preda, C. David, Cimitirul din epoca bronzului de la Câmpina (jud. Prahova), SP, 8, p. 139-181.

- A. Frînculeasa, C. Stihi 2012 Vitreous Beads Found at the Bronze Age Cemetery from Câmpina (Prahova), Annales d'Université „Valahia” Târgovi?te, Section d'Archéologie et d'Histoire, tome XIV, no 2, p. 17-27.

- A. Frînculeasa et alii 2013, A. Frînculeasa, B. Preda, O. Negrea, A.D. Soficaru, Bronze Age tumulary graves recently investigated in Northern Wallachia, Dacia (NS), LVII, p. 23-64.

- M. Gimbutas 1965, Bronze Age Cultures in Central and Eastern Europe, The Hague, Mouton.

- M. Giri? 1971, Mokrin-nekropola ranog bronzanog doba, I, Beograd.

- B. Gratuze, K. Janssens 2004, Provenance analysis of glass artefacts, Comprehensive Analytical Chemistry, XLII, p. 663-712.

- A. Harding 1971, The earliest glass in Europe, Archeologicke rozhledy, 23, p. 188-200.

- A. Harding 2000, European societies in the Bronze Age, Cambridge World Archaeology.

- A. Harding, S.E. Warren 1973, Early Bronze Age faience beads from Central Europe, Antiquity, 47, p.64-66.

- G. Hartmann et alii 1997, G. Hartmann, I. Kappel, K. Grote, B. Arnold, 1997, Chemistry and technology of prehistoric glass from Lower Saxony and Hesse, Journal of Archaeological Science, 24, p. 547-559.

- N. Har?uche 2002, Complexul arheologic Br?ili?a, Bibliotheca Thracologica, XXXV, Bucure?ti. -. T.E. Haevernik 1978, Urnenfelderzeitliche Glasperlen, Zeitschrift für Schweizerische Archäologie und Kunstgeschichte, Band 35, Heft 3, p. 143-157.

- J. Henderson 1985, The raw materials of early glass production, Oxford Journal of Archaeology, 43 (3), p. 267-291.

- J. Henderson 1988, Glass production and Bronze Age Europe, Antiquity, 62, p. 435-451.

- J. Henderson 1988a, Electron probe microanalysis of mixed-alkali glasses, Archaeometry, 30, 1, p. 77-91.

- J. Henderson 1989, The scientific analysis of ancient glass and its archaeological interpretation, in J. Henderson (ed.), Scientific Analysis in Archaeology and its interpretation, Oxford, Monograph 19, p. 30-62.

- J. Henderson 1993, Chemical analysis of the glass and faience from Hauterive- Champréveyeres, Switzerland, in A.M. Rychner-Faraggi (ed.), Hauterive- Champréveyeres, 9: Mètal et Parure au Bronze Final, Musée Cantonal d’Archéologie, Neuchatel, p. 111-117.

- J. Henderson 1995, Ancient Vitreous Materials, American Journal of Archaeology, vol. 99, no. 1, p. 117-121.

- J. Henderson 1995a, Archaeotechnology: The Analysis of Ancient Glass. Part I: Materials, Properties and Early European Glass, Journal of Materials, 47(11), p. 62-68.

- J. Henderson 2000, The Science and Archeology of Materials, Routledge, Londra.

- J. Henderson 2008, Vitreous materials analysis, in D.M. Pearsall (ed.), Encylopedia of archaeology, Elsevier, p. 2180-2185.

- J. Henderson 2013, Ancient Glass an Interdisciplinary Exploration, Cambridge University Press.

- J. Henderson et alii 2010, J. Henderson, J. Evans, K. Nikita, Isotopic evidence for the primary production, provenance and trade of Late Bronze Age glass in the Mediterranean, Mediterranean Archaeology and Archaeometry, vol. 10, no. 1, p. 1-24.

- R.S. Ingram 2005, Faience and glass beads from the Late Bronze Age shipwreck at Uluburun, unpublised Thesis by Submitted to Texas A&M University (pdf.bestand, website: www.nautarch.tamu.edu).

- S. Ivanova 2003, The social differentiation in the Pit Grave Society: A reconstruction Based on Burial Data, in L. Nikolova (ed.) Early Simbolic System for Communication in Southeast Europe, vol. I, BAR (IS), 1139, 2003, p. 157-167.

- C.M. Jackson 2005, Glassmaking in Bronze-Age Egypt, Science, vol. 308, p. 1750-1752.

- C.M. Jackson, P.T. Nicholson 2010, The provenance of some glass ingots from the Uluburun shipwreck, Journal of Archaeological Science, 37, p. 295–301.

- C.M. Jackson, E.C. Wager 2011, Glass in the Aegean Bronze Age: value, meaning and status, in: A. Vianello (ed.) Exotica in the Prehistoric Mediteranean, Oxbow Books, p.115-123.

- C. Kacso 2011, Repertoriul arheologic al jude?ului Maramure?, vol. I, II, Editura Eurotip, Baia Mare.

- A. László 2006, Drajna de Jos - Lozova - Pobit Kam?k – Uluburun sur les relations a longue distance dans l'age tardif du bronze, Studia Antiqua et Archaeologica, XII, p. 43-55.

- P. Makarowicz 2009, Baltic-Pontic interregional routes at the start of the Bronze Age, Baltic- Pontic Studies, 14, p. 301-336.

- I. Manzura 1994, Manifest?ri culturale în perioada de tranzi?ie, Thraco-Dacica, t. XV, 1-2, p. 103-120.

- N. Marinatos 1993, Minoan Religion. Rytual, Image and Symbol, Columbia, South Carolina: University of South Carolina Press.

- P.R.S. Moorey 1994, Ancient Mesopotamian Materials and Industries: The Archaeological Evidence, The Clarendon Press, Oxford.

- I. Motzoi-Chicideanu 2005, Recenzie: Ladislav Olexa, Nižná Myš?a Osada a pohrebisko z doby bronzovej, Archeologické pamätníky Slovenska, zv. 7, Košice 2003, 136 p., SCIVA, 54-56, 2003-2005, p. 464-467.

- I. Motzoi-Chicideanu 2011, Obiceiuri funerare în epoca bronzului la Dun?rea mijlocie ?i inferioar?, vol. I, II, Editura Academiei Române, Bucure?ti.

- I. Motzoi-Chicideanu et alii 2012, I. Motzoi-Chicideanu, M. ?andor-Chicideanu, M.I. Constantinescu, Observa?ii preliminare privind cercet?rile efectuate în anii 2008-2009,

2011-2012 la cimitirul din epoca bronzului de la Cârlom?ne?ti, Mousaios, XVII, p. 47 – 63.

- N.L. Morgunova, L.V. Kuptsova 2011, Timber-Grave Culture in the basin of Samara as an example of the Skvortsovsky and Labazovsky burial grounds, in A. Pet?, A. Barczi (eds.) Kurgan Studies: An environmental and archaeological multiproxy study of burial mounds in the Eurasian steppe zone, BAR (IS), 2238, Paper 4, Oxford, 2011, p. 145-153.

- T. Musc? 1996, Gorgota, jud. Dâmbovi?a, Cronica Cercet?rilor Arheologice, Campania 1995, Br?ila 2-5 mai 1996, p. 52-53.

- I. Nestor, E. Zaharia 1961, S?p?turile de la S?rata-Monteoru, MCA, VI, p. 513-517.

- P.T. Nicholson et alii 1997, P.T. Nicholson, C.M. Jackson, K. Trott, The Ulu Burun glass ingots, cylindrical vessels and Egyptian glass, The Journal of Egyptian Archaeology, vol. 83, p. 143-153.

- G. Nightingale 2000, Mycenaean glass beads. Jewllery and design, in: AIHV, Annales du

14eCongrès de l'Association Internationale pour l'Histoire du Verre, Venezia-Milano 1998, p. 6-10.

- G. Nightingale 2005, The Mycenean glass warriors, in AIHV, Annales du 16°Congrès de l'Association Internationale pour l'Histoire du Verre, London, UK, 7-13, September 2003, p. 19 22

- G. Nightingale 2008, Tiny, Fragile, Common, Precious. Mycenaean Glass and Faience Beads and Other Objects, in C.M. Jackson, E.M. Wager (eds.), Vitreous Materials în the Late Bronze Age Aegean, Shefield Studies in Aegean Archaeology, Oxbow Books, p. 64-105.

- G. Nightingale 2009, Glass and the Mycenaean palace of the Aegean, in P. McCray, D.W. Kingery (eds.), The Prehistory and Hystory of Glassmaking Technology. Papers from 99th Annual Meeting of The American Ceramic Society, Cincinnaty, Ohio (1997). Ceramics and Civilisation, Volume VIII,Weesterville, Ohio, p. 205-226.

- K. Nikita, J. Henderson 2006 Glass Analyses from Mycenaean Thebes and Elateia: Compositional Evidence for a Mycenaean Glass Industry, Journal of Glass Sudies, vol.

48, p. 71-120.

- K. Nikita et alii 2009, K. Nikita, J. Henderson, G. Nightingale, An archaeological and scientific study of mycenaean glass from Elateia-Alonaki, Greece, in K. Janssens, P. Degryse, P. Cosyns, J. Caen, L. Van’t Dack (eds.), AIHV, Annales du 17eCongrès de l'Association Internationale pour l'Histoire du Verre, Anvers, 2006, p. 39-46.

- L. Olexa 1987, Gräber von Metallgiessern in Nižná Myšl`a, Archeologike Royhledy, XXXIX, 3, p. 255-275.

- A.S. Ostroverkhov 2001- 2002, Drevnei?ee arheologiceskie cteklo Vostocinoi Evrolîi (cone? IV tîc do n.e. – plervaia polovina VII v. do n.e.), The earliest archaeological glass in Eastern Europe (late IV mil. – first half of VII cet. B.C., Stratum plus, nr. 2, p. 386-430.

- V.V. Ostroshchenko 2003, Radiocarbon chronology of the Bilozerka culture – based on barrow near village of Zapovitne (The „stepnoy” cementery), Baltic-Pontic Studies, 12, p. 336-364.

- A. Palavestra 1997, Prehistoric amber and glass beads from Kosovo, Balcanica, 23, p. 15-43.

- M. Panagiotaki 2008, The Technological Development of Aegean Vitreous Materials in Bronze Age, p. 34-63, in C.M. Jackson, E.M. Wager (eds.), Vitreous Materials în the Late Bronze Age Aegean, Shefield Studies in Aegean Archaeology, Oxbow Books.

- E. Peltemburg 1971, Some Early Developments of Vitreous Materials, World Archaeology, vol.b3, no. 1, p. 6-12.

- M. Petrescu-Dîmbovi?a 1974, Depozitele de bronzuri din România, Editura Academiei, Bucure?ti.

- M. Petrescu-Dîmbovi?a 1998, Der Arm - und. Beinschmuck in Rumänien, PBF, X, Stuttgart.

- K. Polikreti et alii 2011, K. Polikreti, J.M.A. Murphy, V. Kantarelou, A.G. Karydas, XRF analysis of glass beads from the Mycenaean palace of Nestor at Pylos, Peloponnesus, Greece: new insight into the LBA glass trade, Journal of Archaeological Science, 38, p. 2889-2896.

- A.D. Popescu 1999-2001, Bone accessory of a Bronze Age necklace, Dacia (N.S.), XLIII–XLV, p. 17–30.

- C. Pulak 1988, The Bronze Age Shipwreck at Ulu Burun, Turkey: 1985 Campaign, American Journal of Archaeology, vol. 92, no. 1 (Jan., 1988), p. 1-37.

- C. Pulak 1998, The Uluburun shipwreck: an overview, The International Journal of Nautical Archaeology, 27, 3, p. 188-224.

- C. Pulak 2000, The Copper and Tin Ingots from the Late Bronze Age Shipwreck at Uluburun, in U. Yalchin (ed.), Der Anschnitt: Zeitschrift für Kunst and Kultur im Bergbau, 137–57, Bergbau, Der Anschnitt.

- C. Pulak 2005, Who Were the Mycenaeans Aboard the Uluburun Ship?, Aegaeum, 25, p. 295–312.

- N. Rafael et alii 2008, N. Rafel, J. Vives-Ferrándiz, A. Xosé-Lois, R. Graells, Las comunidades de la edad del bronce entre el empordà y el segura: espacio y tiempo de los intercambios, in S. Celestino, N. Rafel, X.-L. Armada (eds.), Contacto cultural entre el Mediterráneo y el Atlántico (siglos XII-VIII ane). La precolonización a debate, Consejo Superior de Investigaciones Científicas. Escuela Española de Historia y Arqueología en Roma, p. 239-270.

- T. Rehren 2000, Rationales in Old World Base Glass Compositions, Journal of Archaeological Science, 27, p. 1225–1234.

- C. Robinson et alii 2004, C. Robinson, B. Baczy?ska, M. Pola?ska, The origins of faience in Poland, Sprawozdania Archeologiczne, 56, p. 79-154.

- M. Rusu 1963, Die Verbreitung der Bronzehorte in Transsilvanien vom Ende der Bronzezeit in die der Moldau, Dacia (N.S.), VII, p. 177-210.

- E.V. Sayre, R.W. Smith 1961, Compositional Categories of Ancient Glass, Science (N.S.), vol. 133, nr. 3467, p. 1824-1826.

- A. Shortland 2005, The raw materials of early glasses: the implications of new LA–ICPMS analyses, in AIHV, Annales du 16°Congrès de l'Association Internationale pour l'Histoire du Verre, London, UK, 7-13, September 2003, p. 1-5.

- A. Shortland 2012, Lapis Lazuli from the Kiln. Glass and Glassmaking in the Late Bronze Age, Leuven University Press.

- A. Shortland et alii 2006, A. Shortland, L. Schachner, I. Freestone, M. Tite, Natron as a flux in the early vitreous materials industry: sources, beginnings and reasons for decline, Journal of Archaeological Science, 33, p. 521-530.

- M. Smirniou et alii 2012, M. Smirniou, T. Rehren, V. Adrymi-Sismani, E. Asderaki, E. Gratuze, Mycenaean beads from Kazanaki, Volos: a further node in the LBA glass network, in D. Ignatiadou, A. Antonaras (eds.) AIHV, Annales du 18eCongrès de l'Association Internationale pour l'Histoire du Verre, Thessaloniki 2009, p. 11-18.

- S. Tanimoto, T. Rehren 2008, Interaction between silicate and salt melts in LBA glassmaking, Journal of Archaeological Science, 35, p. 2566-2573.

- M.S. Tite et alii 2002, M.S. Tite, A.J. Shortland, S. Paynter, The Beginnings of Vitreous Materials in the Near East and Egypt, Accounts of Chemical Research, 35 (8), p. 585-593.

- M.S. Tite et alii 2005, M.S. Tite, G. Hatton, A.J. Shortland, Y. Maniatis, D. Kavoussanaki, M. Panagiotaki, Raw materials used to produce Aegean Bronze Age glass and related vitreous materials, in AIHV, Annales du 16°Congrès de l'Association Internationale pour l'Histoire du Verre, London, UK, 7-13, September 2003, p. 10-13.

- M.S. Tite et alii 2006, M.S. Tite, A. Shortland, Y. Maniatis, D. Kavoussanaki, S.A. Harris, The composition of the soda-rich and mixed alkali plant ashes used in the production of glass, Journal of Archaeological Science, 33, p. 1284-1292.

- M.S. Tite et alii 2008, M.S. Tite, A. Shortland, Y. Maniatis, M. Panagiotaki, A. Kaczmarczyk, Faience production in the Eastern Mediterranean, in M.S. Tite, A. Shortland, 2008, Production technology of faience and related early viteous materials, Oxford, p. 111-128.

- M.S. Tite et alii 2008a, M. S. Tite, A. Shortland, I. Angelini, Faience production in Northen and Western Europe, in M.S. Tite, A. Shortland, 2008, Production technology of faience and related early viteous materials, Oxford, p. 129-146.

- M.S. Tite et alii 2009, M.S. Tite, Y. Maniatis, D. Kavoussanaki, A.J. Shortland, M. Panagiotaki, Colour in Minoan faience, Journal of Archaeological Science, 36, p. 370-378.

- A. Towle et alii 2001, A. Towle, J. Henderson, P. Bellintani, G. Gambacurta, Frattesina and Adria: report of scientific analysis of early glass from the Veneto, Padusa, XXXVII, p. 7-68.

- V. Ursachi 1995, Zargidava cetatea dacic? de la Brad, Bibliotheca Thracologica, X, Bucure?ti.

- N. Venclová et alii 2011, N. Venclová, V. Hulinský, J. Henderson, S. Chernery, L. Šulová, J. Hložek, Late Bronze Age mixed-alkali glasses from Bohemia, Archeologicke Rozhledy, LXIII, p. 559-585.

- J. Vladar 1973, Pohrebiská zo staršej doby bronzovej v Bran?i, Archaeologica Slovaca- Fontes, 12, Bratislava.

- M.S. Walton et alii 2009, M.S. Walton, A. Shortland, S. Kirk, P. Degryse, Evidence for the trade of Mesopotamian and Egyptian glass to Mycenaean Greece, Journal of Archaeological Science, 36, p. 1496–1503.

- R. Werthmann et alii 2010, R. Werthmann, A. Vettel, S. Klein, R. Busz, A. Hauptmann, The roots of glazing tehniques: cooper metallurgy, Paléorient, vol. 26, 2, p. 113-129.

Expozi?ia temporar? „Florile, culorile – edi?ia I”, a fost deschis? publicului larg în perioada 11 martie – 20 aprilie 2015, la sediul Muzeului Jude?ean de Istorie ?i Arheologie Prahova. Tema expozi?iei a pornit de la proiectul educativ ,,Prezen?e florale ?i vegetale în C?r?i Po?tale de la începutul secolului XX’’.

Proiectul a fost ini?iat pentru a readuce în aten?ia copiilor – Cartea Po?tal? – vechi mijloc de comunicare rapid. Ideea proiectului a pornit de la întrebarea unui elev de clasa a IV-a - ,,Ce este o Carte Po?tal??” – pus? în timpul desf??ur?rii unui alt proiect educativ. Prin adresarea acestei întreb?ri ne-am dat seama c? o mare parte din copiii de azi nu ?tiu cum arat?, ce este ?i la ce folose?te o Carte Po?tal?? Astfel, pornind de la aceast? întrebare s-a conturat proiectul mai sus men?ionat.

În cadrul proiectului educativ elevi au aflat c? înainte de noile metode de comunicare la distan?? – SMS, WhatsApp, Twitter, Facebook – Cartea Po?tal? era folosit? pentru a coresponda rapid, iar un alt avantaj era ?i faptul c? taxele po?tale erau la jum?tate fa?? de scrisorile în plic. Dezvoltarea C?r?ilor Po?tale este strâns legat? de c?l?torii ?i în special, de turism. În prezent, datorit? noilor metode de comunicare la distan??, oamenii ?i-au schimbat modul de a ar?ta familiei ?i prietenilor locurile unde c?l?toresc, iar impresiile acumulate în timpul vacan?elor se pierd în timp, nu se mai p?streaz? precum cele l?sate pe C?r?ile Po?tale. De?i C?r?ile Po?tale nu mai au aceea?i importan?? ca în secolul XX, mai precis de la apari?ia noilor metode de comunicare, treptat acestea revin în actualitate prin intermediul colec?ionarilor pasiona?i de cartofilie ?i a reproducerilor de C?r?i Po?tale vechi. Standurile cu suveniruri din muzee fiind locurile de unde se pot achizi?iona astfel de reproduceri de C?r?i Po?tale vechi, iar cei care le achizi?ioneaz? sunt adul?i, dar ?i tineri. În prezent C?r?ile Po?tale sunt amintiri din locurile unde am fost ?i mai pu?in un mod de a transmite celor dragi impresiile noastre despre locurile vizitate.

Plecând de la acest proiect educativ am extins idea lui, totul concretinzându-se într-un exerci?iu de culoare ?i anume expozi?ia temporar? ,,Florile, culorile’’.

Din impresionanta colec?ie de C?r?i Po?tale pe care Muzeul Jude?ean de Istorie ?i Arheologie Prahova o de?ine în patrimoniu, pentru expozi?ie s-au ales cele care reproduc flori bine cunoscute de noi to?i: liliac alb ?i violet, l?cr?mioare, topora?i, trandafir, flori de m?r, crin, nuf?r, margaret?, garofi??, p?p?die, zorele, flori de meri?or, mu?e?el ?i stânjenel. De ce au fost alese florile? În primul rând pentru c? acestea sunt pline de culoare (acestea îmbr?când pe parcursul unui an calendaristic culorile curcubeului – R.O.G.V.A.I.V. – ro?u, orange, galben, verde, albastru, indigo, violet) ?i sunt „zâmbetele p?mântului? cum bine zicea Nestor Urechia (în cartea de debut cu acela?i nume publicat? în 1904). În al doilea rând expozi?ia fiind deschis? publicului în perioada martie – aprilie am vrut s? celebr?m venirea prim?verii – anotimp când florile renasc.

Amintim aici faptul c? aceste C?r?i Po?tale alese pentru expunere fac parte dintr-un album achizi?ionat de profesorul Nicolae Simache (ctitorul unei bogate ,,salbe’’ de muzee din achizi?ii ?i dona?ii, în Ploie?ti ?i în jude?ul Prahova) de la un anticariat din Bucure?ti în anul 1968. Albumul con?ine 365 C?r?i Po?tale ilustrate cu imagini ce reproduc: ora?e din Europa ?i România, picturi, flori, portrete de fete ?i b?ie?i. Acesta a apar?inut Elenei Dumitrescu (c?s?torit? Ionescu) din Bucure?ti. Din însemn?rile g?site pe aceste C?r?i Po?tale afl?m c? proprietara era colec?ionar? (,,pentru cole?ie’’, ,,pentru colec?ia ta‘’, ,,pentru colec?iune’’), iar din data de circula?ie de pe timbru afl?m perioada când au fost trimise c?tre aceasta (dou? au ca dat? anul 1900 – sfâr?it de secol XIX, iar restul perioada anilor 1901 – 1911 – început de secol XX).

Vechimea de 100 de ani a acestor C?r?i Po?tale nici nu se observ? deoarece calitatea hârtiei ?i a culorilor tipografice din perioada respectiv? bucur? privitorul ?i ast?zi, fie el specialist sau simplu vizitator.

În realizarea expozi?iei au fost implica?i ?i elevi ai Colegiului de Art? ,,Carmen Sylva’’ din Ploie?ti, îndruma?i de doamnele profesoare Cristina Galai, Liliana Marin, Rita B?dulescu, Adriana Br?ileanu, Iulia Ignat, Lavinia R?ican ?i M?d?lina Gheorghe T?nase. Tinerii arti?ti au reprodus, în acuarel?, florile din C?r?ile Po?tale. În cadrul expozi?iei temporare ,,Florile, culorile’’ au putut fi admirate pe lâng? C?r?i Po?tale de patrimoniu ?i crea?iile elevilor, pline de culoare ?i vitalitate. Valoarea lucr?rilor artistice ale elevilor a sporit, dac? nu chiar s-a dublat, prin inserarea lor în cadrul unei expozi?ii temporare. Implicarea elevilor în constituirea unei expozi?ii temporare a fost posibil? datorit? parteneriatelor educa?ionale încheiate între Muzeu ?i ?coli. Spa?iul muzeal a devenit astfel pentru elevi un alter ego în care î?i desf??oar? activitatea.

Concluzionând, putem spune c? un astfel de proiect educa?ional, finalizat cu o expozi?ie temporar? în care lucr?rile micilor arti?ti au stat al?turi de obiectele patrimoniale, a fost un succes pedagogic ?i muzeologic deopotriv?, o întâlnire cultural? a tinerilor de azi cu genera?iile trecute, f?uritoare de cultur?.

Prima edi?ie a expozi?iei „Florile, culorile” a bucurat privirea publicului larg care a trecut pragul muzeului, fiind continuat? cu înc? doua edi?ii în anii 2017 ?i 2020. Edi?ia din 2020, a avut surs? de inspira?ie m?rcile po?tale din colec?ia Prof Paul D. Popescu.

Muzeograf Monica Cîrstea

Bibliografie:

Alexandrescu Romeo, Primele C?r?i Po?tale Ilustrate române?ti (Vederi 1894-1905), CORESI S.A., Bucure?ti, 2013

Urechia Nestor, Zânele din valea cerbului/Zâmbetele p?mântului (pove?ti din lumea florilor), Ed. Ion Creang?. Buc., 1977

Pârvu Constantin, Universul plantelor, Editura ASAB, Bucucure?ti, 2006

Acum 145 de ani, în ziua de 29 octombrie 1875, s-a n?scut regina Maria, suverana cea mai iubit? de poporul s?u. Cu aceast? ocazie s? ne amintim de cea care a fost supranumit? de popor "Mama Regina", "Mama r?ni?ilor", "Regina soldat".

Maria a fost o femeie frumoas?, elegant?, inteligent?, plin? de curaj, eficient? ?i cea mai influent? regin? a României. A r?mas în istoria neamului românesc drept una dintre cele mai importante personalit??i feminine din prima parte a secolului al XX-lea. Despre Regina Maria, omul politic liberal Ion G. Duca nota în amintirile lui politice: ,,Este str?lucitoare la fizic ca ?i moral, încât î?i ia v?zul, nimeni nu o poate întrece. Frumoas? de o frumuse?e încânt?toare, nu cred s? fi fost în Europa multe femei care s? se fi putut asemui cu dânsa. Inteligent?, fermec?toare, plin? de talent pentru pictur?, pentru c?l?rie, pentru scris, o conversa?ie sclipitoare, verv?, humor, spontaneitate de gândire, originalitate de expresie, curaj – cine nu a vazut-o la Ia?i în mijlocul epidemiilor mergând acolo unde primejdia era mai mare? Dragostea de adev?r, de frumos, de bine, nimic nu i-a lipsit. Ad?uga?i la aceasta o sinceritate împins? pân? la cinism, o hot?râre ne?ov?ielnic?, o bun?tate izvorât? dintr-o real? pricepere a naturii omene?ti ?i o indulgen?? pe care experien?a o da tuturor sufletelor alese’’. Ea a fost de asemenea un scriitor talentat, fiind autor de romane, nuvele, poezie ?i literatur? pentru copii. Publicarea autobiografiei la mijlocul anilor ’30, în trei volume, cu titlul „Povestea vie?ii mele” i-a adus recunoa?terea interna?ional?. R?sfoindu-i autobiografia descoperi un suflet sensibil, devotat poporului român, pe care a înv??at s?-l iubeasc? ?i pe care l-a iubit foarte mult, pân? la sfâr?itul vie?ii. De-a lungul anilor Maria ajunge s? cunoasc? poporul român, cultura sa, tradi?iile ?i obiceiurile sale, regiunile rurale, dar mai ales aspira?iile sale, care au devenit ?i ale ei.

Maria Alexandra Victoria de Saxa-Coburg-Gotha, prin?es? a Marii Britanii ?i a Irlandei, s-a n?scut la 29 octombrie 1875 în Eastwell-Park, comitatul Kent. A fost fiica lui Alfred duce de Edinburg, fiul reginei Victoria a Angliei, ?i a Mariei Alexandrovna Romanov, mare duces? a Rusiei, unica fiic? a ?arului Alexandru al II-lea. Missy cum era alintat? înva?? în familie, descurcându-se bine cu limbile str?ine, cu literatura ?i istoria, fiind de asemenea o mare iubitoare de muzic?.

În 1891, Maria îl cunoa?te pe Ferdinand Victor Albert Meinrad, principe de Hohenzollern-Sigmaringen, principele mo?tenitor ?i viitorul Rege al României (1914-1927), iar în mai 1892, este celebrat? la Potsdam, logodna celor doi. Pe 10 ianuarie 1893, la Castelul Sigmaringen, Maria s-a c?s?torit cu Ferdinand. Împreuna cu Ferdinand, Maria a avut ?ase copii: Carol – viitorul rege Carol al II-lea (1893), Elisabeta –viitoarea regin? a Greciei (1894), Maria (M?rioara sau Mignon) – viitoarea regin? a Iugoslaviei (1900), Nicolae – viitor regent al României (1903), Ileana (1909) ?i Mircea (1913).

Principesa Maria, înc? de la venirea sa în ?ar?, s-a sim?it legat? de destinele acesteia, de viitorul tuturor românilor. De la bun început Missy, constituie o prezen?? insolit? la Curtea Regal? a României. Iube?te via?a de societate, este cochet?, ceea ce-l contrariaz? pe sobrul ?i rigidul rege Carol I. Cu toate acestea regele Carol I o simpatiza. În toamna anului 1897 ,,într-un moment de sl?biciune’’, Regele Carol I a numit-o pe Maria comandant de onoare al unui regiment de cavalerie, Regimentul 4 Ro?iori.

Anul 1914 a adus nu doar începutul unui r?zboi cumplit – Primul R?zboi Mondial, ci ?i începutul domniei lui Ferdinand ?i al Mariei, care de acum înainte va fi regina românilor. Spre deosebire de Regina Elisabeta, Maria a jucat ?i un important rol politic. În tot timpul domniei regelui Ferdinand I, i-a fost colaboratoare de fiecare zi, participând la marile decizii, hot?râtoare pentru poporul român. ,,Ca Principes? Mo?tenitoare, fusese popular?; Regin? era ?i mai iubit?’’, spunea Prin?esa Callimachi.

Înainte de urcarea pe tron, în august 1914, Maria, s-a opus particip?rii la r?zboi a României, alaturi de Puterile Centrale, sus?inând alian?a cu ??rile Antantei în vederea unirii provinciilor române?ti aflate sub st?pânirea Imperiului Austro Ungar. Astfel în împrejur?rile dramatice de dup? izbucnirea conflagra?iei mondiale, Regina Maria îl sprijin? pe Ferdinand I în decizia angaj?rii ??rii de partea Antantei, al?turi de Anglia, Fran?a ?i Rusia.

Dup? doi ani de neutralitate ?i dup? negocierea conven?iilor politice ?i militare, România intr? în r?zboi de partea Antantei pe 14/27 august 1916. Ziua intr?rii României în r?zboi este ?i ziua când Regina Maria începe s?-?i ?in? jurnalul cu titlul ,,Însemn?ri zilnice’’, început la moartea Regelui Carol I (27 septembrie/10 octombrie 1914), atunci când devenise regin? ?i abandonat la numai câteva zile (2/15 octombrie 1914). Din august 1916, va scrie zilnic pân? în iulie 1938, aproximativ 100 de caiete în limba englez?. Regina noteaz? totul – despre situa?ia din spitale, despre moralul popula?iei, munca nu întotdeauna u?oar? pe care o face, situa?ia de pe front, despre copiii ei, despre conducerea militar?, despre români în general, despre Regele Ferdinand, pe care îl laud? sau îl critic?, despre Br?tianu ?i guvern, despre oamenii politici, toate acestea f?când din jurnal un document istoric deosebit.

Din motive de siguran??, odat? cu începerea r?zboiului, Regina Maria, împreun? cu cei cinci copii mai mici, pleac? din capital? ?i se mut? la Buftea. Barbu ?tirbey îi cedase propriul castel, iar el ?i familia lui s-a mutat într-o cas? mai mica de pe acela?i domeniu. Izbucnirea r?zboiului schimb? rutina zilnic? a Reginei Maria. Pierzându-?i r?bdarea cu lungile întruniri la care ,,to?i vorbeau deodat?’’, ea pleca repede, ,,indiferent de reguli ?i aparen?e'', nestînjenit? de doamnele de onoare ?i înso?it? doar de aghiotantul ei, colonelul Ballif. Se concentra asupra acelor prieteni pe care se putea bizui cu adev?rat...’’. Merge zilnic la Bucure?ti vizitând spitalele ?i adesea la gar? s? întâmpine trenurile înc?rcate de solda?i. Ion G. Duca, aminte?te în memoriile sale despre regin?, urm?toarele: ,,Regina era plin? de curaj, cum a fost dealminteri în tot timpul r?zboiului, ?i plin? de ini?iative. Orice gre?eli ar fi comis înainte ?i dup?, în timpul r?zboiului atitudinea ei a fost admirabil?. Se ocupa de r?ni?i instala?i în spitalul ei din Palatul Regal, ceea ce o silea s? vie ?i s? fie mereu la Bucure?ti. Optimismul ei era comunicativ, pe unde trecea descuraj?rile disp?reau ?i speran?ele ren??teau’’.

Pentru a ob?ine fonduri pentru activitatea Crucii Ro?ii engleze din România, în toamna anului 1916, regina a scris o carte intitulat? „My country”, în traducere româneasc? „?ara mea”, unde descrie o parte din ?ara noastr?, în special via?a la ?ar?. ,,Regina unei ?eri mici!...?ara aceasta e mic?, e nou?, dar e o ?ar? care mi-e drag?. Îmi trebuie ca ?i altora s? li fie drag?; de aceia asculta?i câteva cuvinte despre dânsa. Îng?dui?i-m? s? zugr?vesc câteva icoane, s? fac câteva schi?e a?a cum le-am v?zut, cu ochii întâiu, apoi cu inima’’. Cu aceste cuvinte î?i începea Regina Maria prima sa carte care a fost publicat? în Anglia. Cartea a adus bani ?i ajutor pentru armata român?.

Pierderile României în campania militar? din anul 1916, au fost din ce în ce mai mari atât din punct de vedere numeric cât ?i din punct de vedere teritorial. Regina Maria este profund emo?ionat? de curajul solda?ilor ?i de suferin?a acestora ?i se implic? activ. Ea a coordonat colaborarea cu Crucea Ro?ie, a organizat spitale de campanie ?i a strâns fonduri pentru serviciul de ambulan??. Vegheaz? la buna func?ionare a serviciului de ambulan?e ?i cu riscul vie?ii merge în fiecare zi la spitale, merge chiar pe front pentru a fi mai aproape de solda?i ?i pentru a-i încuraja, a?a cum o f?cuse înc? din timpul r?zboiului balcanic din 1913, prin lag?rele de holerici. Vizitele reginei în spitale sunt a?teptate cu drag, sunt emo?ionante ?i aceasta este întâmpinat? cu bucurie de solda?ii r?ni?i. ,,To?i m? salut? cu o bucurie emo?ionant?, de aceea cred c? vizitele mele nu sunt inutile. Le aduc flori, dulciuri ?i ?ig?ri. Cu cei grav r?ni?i stau mai mult. Nu se plâng mai deloc. Un lucru m? zguduie mai mult decât a? putea spune ?i îmi aduce lacrimi în ochi: când îi întreb dac? sufer?, îmi spun ,,Da, suf?r, dar nu conteaz? – fie s? ajungi Domnia Ta împ?r?teasa tuturor românilor’’, acesta e refrenul etern, fiecare via?? m?runt? ?i umil? e gata s?-?i dea ?i ultima pic?tur? de sânge, numai s? ajung eu ,,Împ?r?teasa tuturor românilor’’…Domnul s? le binecuvânteze str?dania ?i suferin?a ?i fie s? nu fie în zadar!’’. Acest refren ,,s? ajungi împ?r?teasa tuturor românilor’’, o urm?re?te pe regin?, peste tot în spitalele în care merge. Tot în spitale solda?ii r?ni?i îi spun ,,Mama Regina’’, care, într-un fel vag, reprezint? toate mamele României. La acestea se mai adaug? ?i supranumele de „Mama r?ni?ilor“ sau „Regina-soldat“, datorit? contribu?iei sale pe front.

Dup? lupte grele, armata român? a fost nevoit? s? se retrag? din Transilvania, apoi din Oltenia, Muntenia ?i Dobrogea. În toamna anului 1916, pe lâng? tot ce se întâmpl? în ?ar?, Regina Maria tr?ie?te o dram? personal?, fiul ei cel mic, Mircea, e bolnav. Dac? ini?ial p?rea a fi doar o r?ceal?, ulterior s-a dovedit a fi febr? tifoid?. Micu?ul Mircea dup? o lung? agonie moare, pe 20 octombrie/2 noiembrie 1916, fiind îngropat la biserica de la Cotroceni. Dup? aceast? tragedie, urmeaz? la nici o lun? dup? moartea prin?ului Mircea, pierderea capitalei, moment în care familia regal? e nevoit? s? plece la Ia?i.

Dup? ocuparea capitalei în noiembrie 1916 de c?tre inamic, regina a luat calea refugiului la Ia?i (12/25 noiembrie 1916), dar a participat la toate durerile poporului cauzate de r?zboi. Maria, împreun? cu copiii, a plecat cu trenul la Ia?i, unde a ajuns dup? aproape dou? s?pt?mâni, instalându-se în casa comandamentului militar.

Fiind singura membr? a familiei regale u?or accesibil? supu?ilor ei, Regina Maria a avut o period? grea în primele zile ale ?ederii la Ia?i. ,,?o?i veneau la mine, ?i ie?enii ?i str?inii, ?i to?i aveau un motiv de care s? se plâng? sau pentru care s? protesteze…tot ce puteam face era s? nu-mi pierd capul…?i eu însumi eram o refugiat? f?r? locuin?? proprie, cu majoritatea posesiunilor l?sate la Cotroceni, iar ceea ce aveam cu mine era înc? împachetat în cufere mari în tren…Eu, Regina, nu aveam unde s? m? duc, deci cum puteam eu da ajutor? ” Cu toate acestea, la Ia?i, Maria se dedic? cu devotament absolut poporului s?u. Contele Charles de Saint-Aulaire, trimisul Fran?ei în România poveste?te: „În fiecare diminea??, regina, în uniform? de infirmier?, înso?it? de o doamn? de onoare ?i de un grup de brancardieri voluntari se ducea la gar? pentru a-i primi pe r?ni?i”.

Despre curajul mamei sale, principesa Ileana avea s? scrie: „Când se întorcea seara târziu, acas? la Ia?i, partea de jos a rochiei era de culoare gri-cenu?ie, ca ?i cum ar fi fost de praf, dar nu era praf, erau p?duchi. Astfel, mergea direct în odaia ei de baie, se b?ga în cada de baie, cu rochia pe ea ?i se dezbr?ca acolo. To?i cei din jur erau însp?imânta?i ?i o îndemnau s?-?i fac? injec?ii ca s? fie protejat? împotriva tifosului exantematic care f?cea ravagii, dar mama protesta spunând: eu nu am timp s? fiu bolnav?, ?i atâta timp cât România are nevoie de mine, Dumnezeu o s? m? ocroteasc?, nu pentru mine, dar pentru c? ?ara are nevoie de mine. În timpul r?zboiului nu a luat nici un medicament preventiv ?i Dumnezeu într-adev?r a p?zit-o”. Pentru a se r?spl?ti eforturile personalului medical din timpul r?zboiului, femei ?i b?rba?i, a fost instituit Ordinul „Crucea Regina Maria”, prin decret regal la data de 5 februarie 1917 ?i ratificat la 17 martie acela?i an, care avea trei clase ?i a fost acordat în timpul Primului R?zboi Mondial ?i în cel de-al Doilea R?zboi Mondial.

Despre activitatea Reginei Maria la Ia?i, Constantin Argetoianu nota în memoriile sale: „La Ia?i, fiindc? vorbim de Ia?i, Regina ?i-a îndeplinit cu prisosin?? îndatoririle ei. A fost cât a putut mai mult în mijlocul celor care aveau nevoie de mângâiere, de o îmbun?t??ire a soartei sau a traiului. O g?sim în tran?ee printre combatan?i, în rândurile înaintate; o g?sim în spitale ?i în toate posturile sanitare; printre r?ni?i, printre bolnavi, o g?sim de fa?? la toate adun?rile care încercau s? fac? pu?in bine. N-a cunoscut frica de gloan?e ?i de bombe, cum n-a cunoscut teama ?i scârba de molim? sau ner?bdarea fa?? de eforturile a?a de des inutile provocate de dorin?a ei de mai bine. Regina Maria ?i-a îndeplinit datoria pe toate fronturile multiplei sale activit??i, dar, înainte de toate, pe acela al îmb?rb?t?rii ?i al ridic?rii morale a celor ce tr?iau în jurul ei ?i aveau s? hot?rasc?, în cele mai tragice clipe, de soarta ??rii ?i a neamului. Se poate afirma c?, în r?stimpul pribegiei noastre în Moldova, Regina Maria a întrupat, ?i a întrupat frumos, aspira?iunile cele mai înalte ale con?tiin?ei române?ti”.

De asemenea în Moldova regina merge s? viziteze ?i trupele armatei române. Aceste vizite ale reginei la solda?i sunt memorabile, pentru c? aceasta ajunge pe linia frontului, pân? în tran?eele cele mai avansate, aproape de pozi?iile inamice. „…am l?sat drumul ?i am intrat în tran?ee, un întreg labirint de tran?ee, alunecoase, prin care ne era greu s? înaint?m, cu multe sui?uri ?i coborâ?uri…Solda?ii au fost uimi?i ?i încânta?i s? m? vad?. M-am strecurat în fiecare mic ad?post ?i le-am împ?r?it ?ig?ri ?i multe vorbe bune. M-au primit cu cea mai adânc? ?i mai sincer? bucurie. Am fost TARE fericit? c? m-au l?sat s? vin. Toate conversa?iile se purtau în ?oapt?, fiindc? eram foarte aproape de du?man”. În aceste vizite regina încerca s? le ofere solda?ilor s?i mângâiere, încurajare, mâncare, dulciuri, ?ig?ri, îmbr?c?minte, cruciuli?e pe care s? le poarte la gât sau icoane.

În demersurile ei privind strângerea de alimente, îmbr?c?minte, medicamente ?i alte lucruri necesare în spitale, Regina a fost ajutat? de Crucea Ro?ie a alia?ilor, iar ajutoarele veneau prin Rusia, din Anglia, S.U.A.

Tot la Ia?i regina începe s? scrie articole pentru ziare, articole ce erau un fel de încurajare pentru solda?i. ,,Primesc o mul?ime de telegrame cu mul?umiri de la toate regimentele. De-abia când le primesc îmi dau seama câte lucruri am trimis, iar emo?ionant e faptul c? în multe se face aluzie la articolele pe care le-am scris, ceea ce îmi arat? c? au fost citite peste tot”.

Începând din septembrie 1917, în satele cele mai s?race din Moldova, regina a înfiin?at cantine pe cheltuiala sa, pentru a da de mâncare celor mai nevoia?i, iar acestea au fost numite „Principele Mircea”.

În fa?a situa?iei create de retragerea Rusiei din r?zboi, Regina Maria este aproape singura care se opune încheirii unui armisti?iu sau unei p?ci separate. Cu toat? opozi?ia reginei la 26 noiembrie/9 decembrie 1917 s-a încheiat la Foc?ani, armisti?iul dintre România ?i Puterile Centrale, acesta fiind consecin?a noilor condi?ii politico-militare de pe frontul de est, în urma armisti?iului ruso-german de la Brest-Litovsk din 22 noiembrie/5 decembrie 1917. Dup? încheierea armisti?iului Regina Maria izbucne?te: ,,Cred c? acest armisti?iu este una dintre cele mai mari tr?d?ri pe care le-am suportat…’’.

În ianuarie 1918, în momentele acelea dramatice prin care trecea ?ara, Regina Maria a avut parte de o bucurie fiind aleas? membru corespondent al Institutului Fran?ei, Académie des Beaux-Arts.

Regina Maria s-a opus categoric încheierii p?cii separate, considerând c? România trebuie s? continue lupta. Aceasta a avut discu?ii aprinse cu Regele Ferdinand în ceea ce prive?te încheierea p?cii. Printre altele regina, în culmea disper?ri a spus: ,,Dac? ne e scris s? murim, s? murim cu fruntea sus, f?r? s? ne mînjim sufletul, isc?lind cu numele nostru osîndirea la moarte. S? murim r?mînînd dîrji, strigînd lumii întregi indignarea noastr? fa?? de nemernicia ce se a?teapt? de la noi’’. În ciuda opozi?iei reginei, negocierile de pace ?i-au continuat cursul.

În aceste zile grele pentru România, alipirea Basarabiei în 27 martie/9 aprilie 1918, pricinuie?te Reginei Maria o mare bucurie ,,…e net?g?duit un mare eveniment pentru ?ara noastr?’’ – nota Maria. ,,E primul pas înspre Unirea visat? de România…’’.

Cu toat? situa?ia din ?ar?, regina î?i face curaj s? mearg? în spitale printre bolnavi ?i r?ni?i, în orfelinate organizate în zone rurale. Aceasta este primit? cu mare bucurie peste tot ?i împarte adul?ilor ?ig?ri ?i c?r?i, iar copiilor dulciuri: ,,…am avut multe dulciuri de împ?r?it tuturor, iar copiii mi-au oferit multe buchete de floricele albastre’’. De asemenea continu? s? scrie zilnic în jurnalul s?u, face vizite prietenilor ?i prime?te audien?e.

În urma p?cii de la Bucure?ti, starea de r?zboi a fost înlocuit? cu starea de ocupa?ie, iar exploatarea ??rii pân? în noiembrie 1918, va sec?tui Muntenia ?i o parte din Moldova de resursele sale. Dup? încheierea p?cii Regina Maria a continuat s? ridice moralul poporului s?u. Pentru a-?i revedea solda?ii, s-a deplasat în repetate rânduri pe locurile numite fostele fronturi ?i a g?sit alimente pentru ??ranii din Moldova.

Din iulie pân? în octombrie 1918, pentru a se îndep?rta din calea germanilor familia regal? s-a mutat la Bicaz, unul dintre domeniile Coroanei pe valea râului Bistri?a. În timpul ?ederii aici regele se plimba, iar regina îmbr?cat? în haine specifice locului ajuta ??rani locali cu hran? ?i alimente. Maria a intrat în contact cu acest port ??r?nesc când era logodit? cu Ferdinand. Regele Carol I venind în vizit? la bunica sa Regina Victoria în Anglia ,,adusese logodnicei nepotului ?i surorilor ei, prea frumoasele costume ??r?ne?ti…Erau minunat cusute cu fir de m?tase ?i ne g?team cu ele, pentru pl?cerea celor doritori s? afle în ce fel de ?ar? m? duceam; dar nu ?tiu dac? acele podoabe atît de pitore?ti f?ceau s? le r?sar? în minte o imagine mai clar? a h?r?ii Europei". Aceasta a iubit ?i a purtat cu mare drag costumele populare, cât a fost principes? ?i apoi regin?. Reginei Elisabeta i se datoreaz? adoptarea la curte a modei costumului tradi?ional românesc, îns? Regina Maria a fost cea care la ,,promovat" de la port popular la stil de mod?. Pasiunea Reginei pentru straiele ??r?ne?ti a creat un stil vestimentar ?i a fost o surs? de inspira?ie în rândul tinerelor din familiile boiere?ti.

Odat? încheiat? pacea, reprezentan?ii Puterilor Centrale nu au renun?at la lupt?, scopul lor urm?tor a fost s?-l for?eze pe regele Ferdinand s? ratifice Tratatul de la Bucure?ti înainte de încheierea ostilit??ilor. Cu toat? presiunea acestora, tratatul nu a fost ratificat nici de Parlament, nici de Rege.

În toamna anului 1918 situa?ia pe fronturile de opera?iuni militare se schimb? în favoarea Alia?ilor. Puterile Centrale într? în defensiv? fiind cu resursele epuizate. Rând pe rând statele ce f?ceau parte din Puterile Centrale capituleaz?. Destr?marea Monarhiei Austro-Ungare în octombrie 1918, favorizeaz? reintrarea României în lupt? al?turi de Antant?. La 28 octombrie/10 noiembrie 1918, Regele Ferdinand a ordonat mobilizarea general? a armatei române. Pe 29 octombrie/11 noiembrie 1918, se semneaz? armisti?iul de la Compiégne, între Puterile Antantei ?i Germania, astfel se încheia Primul R?zboi Mondial. Între altele Germania recunoa?te ineficacitatea Tratatului de pace de la Bucure?ti ?i este obligat? s?-?i retrag? armata din România.

Sfâr?itul Primului R?zboi Mondial aducea pentru România înf?ptuirea idealului pentru care intrase în r?zboi, România Mare, n?zuin?? de secole a poporului român. Despre aceasta regina nota: ,,Nici nu-mi vine s? cred c? va fi, cu adev?rat, România Mare! Idealul cu care am pornit acum doi ani ?i care, nu demult, p?rea cu totul ?i cu totul imposibil’’.

Dup? întoarcerea la Ia?i, Maria nu are o clip? liber?, aceasta primind în audien?? aproape toat? ziua ofi?eri, diferite doamne, delega?ii, scrie scrisori, trebuie s? ia diferite hot?râri ?i noteaz? zilnic în jurnalul s?u. În toat? aceast? agita?ie Maria era ner?bd?toare s? revin? la Bucure?ti.

În aceast? a?teptare a revenirii la Bucure?ti, Maria are parte de o alt? bucurie. Întrunit la 15/28 noiembrie 1918, Congresul General al Bucovinei a votat, în unanimitate: ,,Unirea necondi?ionat? ?i pentru vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare pân? la Ceremu?, Colacin ?i Nistru cu Regatul României’’.

Anul 1918 a debutat într-o atmosfer? sumbr?, îns? sfâr?itul lui a fost unul fericit, cel mai important din istoria ??rii. Dac? în noiembrie 1916, retragerea din Bucure?ti în Moldova s-a f?cut într-un mod haotic ?i f?r? nici un plan, revenirea în capital? a fost preg?tit?, pentru a fi un triumf. Plecarea din Ia?i a avut loc în data de 17/30 noiembrie 1918, în toate g?rile pe unde trecea trenul cu familia regal? a fost întâmpinat cu mare s?rb?toare de o mul?ime de oameni, solda?i în urale ?i cântece.

Pe 18 noiembrie/1 decembrie 1918, la gara Mogo?oaia familia regal? a fost a?teptat? de generalul Berthelot, al?i generali români, ofi?eri francezi ?i toate doamnele de companie ale reginei. Acest eveniment este descries de Regina Maria în însemn?rile ei: ,,Ne-am întors! Cu adev?rat ne-am întors acas? dup? un surghiun de doi ani. S? îndr?znesc oare s? rostesc marele cuvînt? Ne-am întors triumf?tori!’’ Primirea din partea popula?iei a fost emo?ionant? ?i i-a umplut inima de bucurie reginei. ,,Tot ora?ul era în delir. Lipsiser?m doi ani, cunoscuser? toate ororile ocupa?iei, cu tot ce aduce ea, iar acum ne întorceam victorio?i, în ciuda nefericirilor, ne întorceam dup? ce împliniser?m Visul de Veacuri, Visul de Aur al României. Ne întorceam cu România Mare – ne întorceam ca regele ?i regina tuturor românilor! E aproape de necrezut, dar adev?rat!’’

În ziua revenirii Suveranilor în Bucure?ti, românii din Ardeal au votat la Alba Iulia unirea cu Regatul roman. Dup? unirea Basarabiei ?i Bucovinei, prin unirea Transilvaniei, ultima provincie istoric?, cu România se des?vâr?ea visul de veacuri al tuturor românilor – România Mare.

În lunile care au urmat regele s-a ocupat de înf?ptuirea reformelor agrare pe care le promisese ??ranilor, iar regina î?i continu? activit??ile ei de ajutorare, acum asupra veteranilor, invalizilor, a v?duvelor ?i orfanilor. Dimine?ile scria o or? sau dou?, iar dup?-amiezele vizita satele s?race din jurul Bucure?tiului.

Actele de Unire de la Chi?in?u, Cern?u?i ?i Alba Iulia, trebuiau recunoscute ?i pe plan interna?ional. La Conferin?a de pace, deschis? la 18 ianuarie 1919 la Paris, reprezentan?ii celor 32 de state (27 de state înving?toare, printre care ?i România ?i 5 state învinse) discut? organizarea lumii dup? Primul R?zboi Mondial. Printre participan?i se afl? ?i delega?ia român? condus? de Ion I. C. Br?tianu, pre?edintele Consiliului de Mini?tri. La Paris Br?tianu nu se descurc? prea bine în sus?inerea cauzei României ?i ajunge la disput? cu conduc?torii conferin?ei. Nu se ?tie cu precizie cine a avut ideea de a o trimite pe Regina Maria la Paris. În consecin?? chiar dac? r?zboiul se sfâr?ise ?i se realizase Marea Unire, rolul Reginei Maria nu se încheiase. Aceasta pe lâng? rolul jucat în anii r?zboiului ?i-a adus o contribu?ie însemnat? ?i la recunoa?terea Marii Uniri.

La Conferin?a de pace de la Paris din 1919, a avut rolul ei, evident neoficial, deoarece Constitu?ia nu-i acorda nicio putere politic?. În calitatea sa de regin? a românilor ?i sfetnic al regelui Ferdinand I, Maria a pledat, la Paris, pentru cauza românilor, reamintindu-le alia?ilor occidentali sacrificiul enorm al armatei române. Astfel între 5 martie - 16 aprilie 1919, Regina Maria înso?it? de cele trei fiice ale sale, a desf??urat o bogat? activitate de recunoa?tere interna?ional? a României Mari la Paris ?i Londra.

În sejurul petrecut la Paris, regina s-a bucurat de o mare simpatie ?i popularitate. A fost primit? de pre?edintele francez Raymond Poinaré la Palatul Elyseé, unde a trecut în revist? Garda de onoare, fiind prima regin? care a avut aceast? onoare. De asemenea a primit Marele Cordon al Legiunii de Onoare de la pre?edintele francez, iar pe 8 martie 1918, Maria particip? la primirea oficial? ca membru corespondent al Academiei de Belle-Arte. La Paris regina mai are întrevederi cu prim-ministrul francez, Georges Clemenceu, cu prim-ministrul englez, Lloyd George ?i cu pre?edintele american Woodrow Wilson, iar la Londra cu v?rul s?u Regele George al V-lea ?i cu ministrul de R?zboi, Sir Winston Churchill, fostul tovar?? de joac? din copil?rie de la Osborne. Maria prin aceste întrevederi cu conduc?torii politici ai Fran?ei, Angliei ?i S.U.A., ori articole publicate în diferite ziare ?i reviste europene, s-a str?duit s? prezinte cât mai bine interesele României. ,,Dup? ce a cucerit un num?r mare de oameni politici ?i de afaceri, Regina Maria a fost sf?tuit? s? p?r?seasc? Parisul în culmea succesului...Când trenul ie?ea din gar?, se spunea deja c? Regina Maria "pusese România pe hart?" la Conferin?a de pace – o apreciere m?gulitoare la care Regina îns??i contribuise din toat? inima’’.

În timpul ?i dup? Primul R?zboi Mondial a fost cel mai eficace ambasador al României. Presa de pretutindeni a scris articole despre Regina Maria, aceasta fiind cea mai admirat? ?i mediatizat?, dintre monarhii României. De asemenea în memoriile diploma?ilor, politicienilor ?i scriitorilor vremii este prezentat? într-o lumin? favorabil?.

La doi ani de la înf?ptuirea Marii Uniri, la 1 decembrie 1920, ca o recunoa?tere a meritelor sale excep?ionale în f?urirea României Mari, Consiliul or??enesc Bra?ov prin glasul primarului, dr. Karl Schnell, a d?ruit Castelul Bran reginei Maria.

În 15 octombrie 1922, Maria are bucuria de a fi Încoronat? al?turi de Regele Ferdinand I ca Regin? a României Mari în Catedrala ortodox? din Alba Iulia.

Pre?uirea de care s-a bucurat Regina Maria din partea poporului s?u, a r?mas statornic? pân? la trecerea în eternitate, la data de 18 iulie 1938. Regina Maria a r?mas una dintre cele mai importante personalit??i ale istoriei române?ti, prin devotamentul ei fa?? de ?ar? ?i fa?? de poporul ei. Ajuns? în România prin c?s?torie, a ?tiut s? se identifice cu interesele ?i aspira?iile poporului român, r?mânând nemuritoare în inimile românilor.

De la venirea pe meleagurile române?ti, Regina Maria ?i-a m?rturisit dragostea fa?? de România ?i poporul s?u, prin fapte, însemn?ri, articole ?i c?r?i, dar a f?cut-o ?i printr-o ultim? scrisoare adresat? poporului român, aceasta fiind testamentul s?u, scris înc? din anul 1933:

,,??rii mele ?i Poporului meu, […] Te binecuvântez, iubit? Românie, ?ara bucuriilor ?i durerilor mele, frumoas? ?ar?, care ai tr?it în inima mea ?i ale c?rei c?r?ri le-am cunoscut toate. Frumoas? ?ar? pe care am v?zut-o întregit?, a c?rei soart? mi-a fost îng?duit s? o v?d împlinit?. Fii tu ve?nic îmbel?ugat?, fii tu mare ?i plin? de cinste, s? stai ve?nic falnic? printre na?iuni, s? fii cinstit?, iubit? ?i priceput? […]’’.

Prin deosebita contribu?ie la înf?ptuirea Marii Uniri ?i la recunoa?terea acesteia, Regina Maria ne-a l?sat o uria?? lec?ie de dragoste de ?ar?.

În acest context aniversar, 145 de la na?terea reginei Maria, ne-a onorat cu realizarea unui portret, Alexa Mih?lcescu, elev? în clasa a XI-a C la Colegiul de Art? ,,Carmen Sylva’’, Ploie?ti. Coordonator în realizarea portretului a fost de d-na prof. Liliana Marin.

Muzeograf Monica CÎRSTEA

BIBLIOGRAFIE SELECTIV?

- Argetoianu Constantin, Memorii, vol. III-V, Partea a V-a - 1916-1918, Editura Machiavelli, Bucure?ti, 2008

- Duca Ion G., Amintiri politice, vol. I, Colec?ia ,,Memorii ?i m?rturii’’ Jon Dumitru-Verlag, München, 1981

- Gauthier Guy, Missy, Regina României, Editura Humanitas, Bucure?ti, 2000

- Ileana, Principes? de România, Arhiduces? de Austria, Tr?iesc din nou, Editura Humanitas, Bucure?ti, 1999

- Mandache Diana, Regina Maria a României. Capitole târzii din via?a mea. Memorii redescoperite, volumul IV – continuarea seriei: Regina Maria - ,,Povestea vie?ii mele’’, Editura ALLFA, Bucre?ti, 2007

- Maria, regina României, ?ara mea, Traducere din englez? de Nicolae Iorga, Editura foii ,,Neamul Românesc’’, Ia?i, 1917

- Maria, Regina României, Dinainte ?i dup? r?sboi, Extras din ,,Convorbiri Literare’’ 1, 1924 ?i 1, 1925, Libr?ria SOCEC & Co. S. A., Bucure?ti, 1925

- Maria, Regina României, Povestea vie?ii mele, vol. I, Editura ,,Moldova’’, Ia?i, 1990

- Maria, Regina României, Povestea vie?ii mele, vol. II-III, Editura ,,Moldova’’, Ia?i, 1991

- Maria, Regina României, Jurnal de r?zboi, vol. I: 1916-1917, Editura Humanitas, Bucure?ti, 2014

- Maria, Regina României, Jurnal de r?zboi, vol. II: 1917-1918, Editura Humanitas, Bucure?ti, 2015

- Pakula Hannah, Ultima romantic?. Via?a reginei Maria a României, Editura Lider, Bucure?ti, 2003

La 28 octombrie 1920, reprezentan?ii Fran?ei, Italiei, Japoniei, Marii Britanii ?i României au semnat la Paris tratatul prin care se recuno?tea unirea Basarabiei cu România. De?i semnarea Tratatului de la Paris a fost salutat? cu mult? bucurie de întreg poporul român, evenimentul în sine nu a g?sit totu?i o reflectare în presa vremii pe m?sura importan?ei lui. O prim? explica?ie o g?sim în paginile ziarului „Steagul”, organ de pres? al Partidului Conservator Progresist, care ar?ta c? opinia public? româneasc? era pu?in interesat? de aceast? recunoa?tere nu pentru c? nu-i acorda valoarea pe care o merita, ci pentru c? „?tia bine c? mai curând sau mai târziu ea trebuia s? vin? cu necesitatea pe care o pretind faptele firesc ?i definitiv împlinite. Românii sim?eau a?a de mult Basarabia a României c? uitau s? se turbure de faptul c? recunoa?terea unirii ce repara o mare nedreptate nu era înc? formal s?vâr?it?”. Alte dou? explica?ii le g?sim în vizita pe care primul-ministru Alexandru Vaida-Voevod o f?cuse la Londra la începutul anului 1920 ?i în urma c?reia primise o confirmare scris? din partea Puterilor Aliate ?i Asociate privind recunoa?terea unirii Basarabiei, ?tire difuzat? pe larg în ?ar?, ?i în prima grev? general? a muncitorilor din România, care a atras aten?ia asupra sa unei mari p?r?i a opiniei publice.