Vineri, 26 Februarie 2021 12:11
Consiliul Judeţean Prahova şi Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova prin secţiile sale muzeale din Ploieşti şi judeţ întâmpină primăvara cu „Mărţişoare muzeale”, oferite cu drag publicului în perioada 28 februarie - 8 martie 2021. Anotimpul renaşterii va fi sărbătorit şi în mediul virtual, pe paginile de facebook ale Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova şi secţiilor sale muzeale, pe site-ul muzeului www.histmuseumph.ro şi pe www.instagram.com/muzeul.de.istorie.ploiesti/, prin următorul program:
În Ploieşti:
♦ Muzeul Memorial „Nichita Stănescu”,
Ploieşti, str. Nichita Stănescu, nr. 1, tel. 0344 100 768
28 februarie - 10 martie 2021
• Expoziţie temporară: „Mărţişoare pentru mama”
♦ Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova,
Ploieşti, str. Toma Caragiu, nr. 10, tel. 0244 522 656
1 martie 2021
• Expoziţia temporară: „Mărţişorul vestitor”
♦ Muzeul Ceasului „Nicolae Simache”,
Ploieşti, str. Nicolae Simache, nr. 1, tel. 0244 542 861
1 martie 2021
• Expoziţie temporară: „Ceasuri cochete, mărţişoare pentru fete”
♦ Muzeul „Casă de Târgoveţ din secolele al XVIII-lea - al -XIX-lea”,
Ploieşti, str. Democraţiei, nr. 2, tel. 0244 529 439
3 martie 2021
• „Mărţişor cu dor”
- realizat în colaborare cu Şcoala Gimnazială „George Coşbuc” Ploieşti
În judeţ:
♦ Muzeul Memorial „Nicolae Iorga” Vălenii de Munte
str. George Enescu, nr. 1-3, tel. 0244 280 861
1 martie 2021
• Expoziţie temporară: „Mărţişor călător: Perlele turismului prahovean de odinioară”
♦ Muzeul Memorial „Constantin şi Ion Stere” Bucov,
Parcul Constantin Stere Bucov, str. Dacia nr. 13, tel. 0244 344 040
1 martie 2021
• „Dor de mărţişor!”
♦ Muzeul „Casa Domnească” Brebu
1 martie 2021
• „Armonii de primăvară”
♦ Muzeul „Conacul Pană Filipescu” Filipeştii de Târg, nr.868, tel. 0244 389 480
1-8 martie 2021
• Ateliere de creaţie: „Ghiocei în alb şi roşu”
♦ Muzeul „Foişorul Bellu” Urlaţi, str. Orzoaia de Sus, nr.12, tel. 0244 271 721
1 martie 2021
• „1 Martie – Istoria mărţişorului”
♦ Muzeul Memorial „Cezar Petrescu” Buşteni,
str. Tudor Vladimirescu, nr. 1, tel. 0244 321 080
1 martie 2021
• „Vestitorul primăverii”
Joi, 25 Februarie 2021 09:55
Mărțișor, mărțiguș, marț, mărțic, mărțug – un fir alb și altul roșu într-o răsucire potrivită, o reluare nesfârșită, un element simbolic ce intermediază trecerea de la iarnă la primăvară.
În prima zi din luna lui Marț, începând cu ora 10.00, Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova are deosebita plăcere de a vă invita la sediul din Ploiești, strada Toma Caragiu, nr. 10 la vernisajul expoziției temporare „Mărțișorul vestitor”.
De la materialul din care este confecționat, până la formele pe care le întruchipează, colecția de mărțișoare expusă, întrunește 90 de modele realizate în a doua jumătate a secolului al XX-lea. Totodată, aducem în atenţia publicului o serie de cărți poștale ilustrate cu tematică florală, circulate în primul deceniu al veacului anterior.
BIROU ISTORIE
Joi, 25 Februarie 2021 09:27
„Dac-ai ști, dac-ai pricepe
Dragostea de und' se-ncepe!
De la ochi, de la sprîncene,
De la buze subțirele,
Mușcar-ar neica din ele
Ca dintr-un fagur de miere!”
♦ poezie populară
În cadrul proiectului educaţional „Caligrafia - arta scrisului”, vă prezentăm cărţile poştale realizate de: Ioana–Mihaela Brănescu, clasa a IX-a B; Maria Alexandra Popescu, clasa a IX-a B; Sanda Andreea, clasa a XII-a E; Vlad Nicolae Enciu, clasa a XII-a C; Mihaela-Daria Fătu-Bucuroiu, clasa a XII-a C; Maria Iriminescu, clasa a XII-a C; Darius Enciu, clasa a XII-a C, elevi ai Colegiului Naţional „Ion Luca Caragiale” Ploieşti.
Miercuri, 24 Februarie 2021 11:36
Muzeul „Conacul Pană Filipescu”
„Dragobetele – Simbolul dragostei autohtone”
Muzeul Memorial „Constantin şi Ion Stere” Bucov
„Sărbătoarea Iubirii între Sfântul Valentin şi Dragobete”
Muzeul „Crama 1777” Valea Călugărească
„Corespondenţe afective”
Muzeul „Foişorul Bellu” Urlaţi
„Sărbători tradiţionale româneşti de DRAGOBETE”
Muzeul „Casă de Târgoveţ din secolele al XVIII-lea - al XIX-lea”
„Dragobete, Cap de primăvară”
Luni, 22 Februarie 2021 16:03
Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova şi secţiile sale din Ploieşti şi din judeţ vă invită, miercuri, 24 februarie 2021, să celebrăm Dragobetele - tradiţiile şi obiceiurile specifice sărbătorii iubirii la români. Evenimentul va fi sărbătorit în mediul virtual, pe paginile de facebook ale Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova şi secţiilor sale muzeale, pe site-ul muzeului www.histmuseumph.ro. şi pe www.instagram.com/muzeul.de.istorie.ploiesti/, prin următorul program:
În Ploieşti:
♦ Muzeul „Casă de Târgoveţ din secolele al XVIII-lea - al XIX-lea”
str. Democraţiei, nr. 2, tel. 0244 529 439
„Dragobete, Cap de primăvară”
- realizat în parteneriat cu Colegiul Economic „Virgil Madgearu” Ploieşti
În judeţ:
♦ Muzeul Memorial „Nicolae Iorga”
Vălenii de Munte, str. George Enescu nr. 1-3, tel. 0244 280 861
„Legenda lui Dragobete”
♦ Muzeul „Conacul Pană Filipescu”
Comuna Filipeştii de Târg, nr. 868, jud. Prahova, tel. 0244 389 480
„Dragobetele – Simbolul dragostei autohtone”
♦ Muzeul Memorial „Constantin şi Ion Stere” Bucov
Parcul Constantin Stere Bucov, str. Dacia nr. 13, tel. 0244 344 040
„Sărbătoarea Iubirii între Sfântul Valentin şi Dragobete”
♦ Muzeul „Crama 1777” Valea Călugărească
str. Valea Largă nr. 139A, jud. Prahova, tel. 0244 235 470
„Dragobete, Cap de primăvară”
♦ Muzeul „Foişorul Bellu” Urlaţi,
str. Orzoaia de Sus, nr.12, tel. 0244 271 721
„Sărbători tradiţionale româneşti de DRAGOBETE”
Vineri, 19 Februarie 2021 12:35
„Nu trebuie să fie respectate sculpturile mele. Trebuie să le iubeşti şi să ai dorinţa să te joci cu ele... eu vreau să sculptez forme care pot da bucurie oamenilor.” ♦ Constantin Brâncuşi
Să prezinţi creaţia lui Brâncuşi într-o expoziţie este aproape de neconceput, iar atunci când nu ai lucrările tridimensionale ale artistului este, după opinia unora, către imposibil. Patrimoniul Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova are în colecţiile sale trei mape, ce cuprind 38 de fotografii şi cărţi poştale ilustrate alb negru, tipărite sub egida Ministerului Culturii în anul 2001 – Anul Constantin Brâncuşi. Aceste mape au intrat în patrimoniul instituţiei prahovene graţie donaţiei prof. univ. dr. Ioan Opriş.
Primele 12 instantanee fotografice ne poartă prin Hobiţa, în casa sa natală, şi ne fac cunoscute lucrările din „Primii ani”, între 1898-1907. Este o perioadă plină de frământări artistice pentru tânărul sculptor, care alături de lipsurile materiale, simte o adevărată încordare spirituală: „în fiecare zi lucram la alt model... pentru a-l distuge din nou seara, deoarece lucrurile nu sunt greu de făcut, ceea ce este greu este să ne transpunem în starea de a le realiza.”
Următoarea mapă cuprinde fotografii din perioada 1907-1913, ani de căutări, de regăsire a unui drum propriu. Influenţa lui Rodin se amplifică, ducându-l la noi concluzii, toate aceastea constituind punctul de plecare spre modernism. Brâncuşi a înţeles arta lui Rodin plecând de la fragment şi nu de la întreg, descoperind în mişcare şi lumină noi sensuri, ignorate până atunci. În 1952 sculptorul român scria despre Rodin: „În secolul XX situaţia sculpturii era desperată. Rodin soseşte şi transformă totul... Graţie lui sculptura redevine umană în dimensiunile sale şi în semnificaţia conţinutului său. Influenţa lui Rodin a fost şi rămâne imensă”. „Sărutul” (1908) constituie, paradoxal, continuarea influenţei sculptorului francez şi totodată reacţia puternică împotriva stilului rodinizant. Este momentul de ruptură faţă de trecut şi de purificare a formei, desprinderea de motiv fiind tratată în mod contemplativ.
În expoziţie se pot vedea, de asemenea, 13 reproduceri după fotografiile pe care chiar Constantin Brâncuşi le-a realizat în atelierul său din Paris. Fotografia i-a permis maestrului român să vadă şi să-şi impună propria viziune. Jocul luminii l-a atras, iar obiectivul foto l-a ajutat să o înţeleagă şi să o folosească în arta sa. Încă din 1916, când s-a instalat în Impasse Ronsin, Brâncuşi şi-a reunit operele în ansambluri, creând astfel un tot, tocmai pentru a fi înţeles, individualul fiind rupt de consistenţă.
Singura sa operă monumentală – Ansamblul de la Târgu Jiu – Coloana fără sfărşit, Masa Tăcerii, Poarta sărutului, definitivată între anii 1937-1938, este creaţia unde sculptorul devine arhitect vizionar. Maestrul le gândise de mult, Coloana având o primă variantă încă din 1918, iar scaunele din 1928. Totul reprezintă o expresie a legăturii profunde a artistului cu arta populară; regăsim motive preluate, dar nu imitate, de pe lăzile de zestre, covoarele olteneşti, stâlpii caselor. Coloana fără sfârşit poate avea ca simbol bradul, arborele celest, iar elementele componente ale acesteia se constituie în trepte către spiritualitate. Ansamblul arhitectural de la Târgu Jiu este un monument vast şi complex care îmbină unitar funcţia estetică cu cea utilitară şi pe aceasta cu semnificaţia istorică şi simbolică. Astfel creaţia lui Brâncuşi are o corespondenţă clară cu realitatea, sculporul protestând ferm împotriva considerării artei sale ca fiind suprarealistă sau abstractă. Brâncuşi a elaborat principiile moderne ale sculpturii, ajungând la sinteza formei sculpturale.
În 1928 Paul Morand scria „Brâncuşi este un artizan înnăscut. El nu are nici elevi, nici ucenici, polizori sau cioplitori în marmură. Face singur tot. Materialele îi sunt întotdeauna fidele, i se abandoneză. El le apropie din toate părţile. A practicat toate meseriile. Arta lui este simplă şi adânc trăită, mai mult ca la oricare dintre sculptorii moderni. Prin aceasta el se deosebeşte radical de abstracţionişti. În lucrările abstracţioniştilor asistăm la o transpunere arbitrară a unei idei într-o formă oarecare, fără o contingenţă cu realitatea. La Brâncuşi suntem în faţa interpretării realităţii în forma cea mai sintetică. Brâncuşi se deosebeşte de abstracţionişti şi prin faptul că imaginile sale nu rezultă din manifestări subiective necontrolate, aşa cum întâlnim la abstracţioniştii lirici. Dar totodată el nu este nici clasic nici baroc. El este un modern şi un original.”
Opera sa este expresia unei gândiri artistice şi subtil filosofice, lucidă, elaborată, proprie lui. Brâncuşi a depăşit definiţiile prea rigide. Scupltor modern el a trecut prin impresionism, expresionism, cubism, suprarealism şi abstracţionism, dar a rămas liber, bogat, deasupra genurilor şi formelor. Rămâne un mare creator de forme, găsindu-le expresia inedită în realitate. Întoarcerea la oul originar pe care o realizează în sculptură, posedă o semnificaţie nouă, ca simbol al creaţiei însăşi. De asemenea, când vorbim de Brâncuşi trebuie să observăm grija pentru execuţie şi finisare pe care artistul a acordat-o lucrărilor sale. Forma prezentării este în egală măsură importantă ca şi configurarea conţinutului. Nu rămâne indiferent la forma soclului şi a materialului din care este făcut. Toate acestea contribuie la realizarea mişcării, a dinamismului, echilibrului şi unităţii operei.
Amalia Nicoară, șef Birou Istorie
Joi, 18 Februarie 2021 10:08
Astăzi, 18 februarie 2021, se împlinesc 105 ani de la trecerea în eternitate a reginei Elisabeta a României, o personalitate fascinantă a istoriei țării noastre, o femeie ce o privim cu admirație și recunoștință, iar astăzi ne amintim cu deosebit omagiu de cea care a fost prima regină a României.
Doamna și apoi regina Elisabeta a fost inteligentă, cultivată, o scriitoare distinsă și o bună vorbitoare a mai multor limbi. Modernă în gândire, îndrăgostită de natură și folclor, a dat dovadă de bunătate, de forță, discreție și sensibilitate, fapt ce i-a uimit pe contemporani și care continuă să uimească și astăzi.
În „Povestea vieții mele”, regina Maria nota: „Elisabeth de Wied era visătoare, poetică, și fusese crescută printre artiști și intelectuali și iubea muzica, literatura, filosofia; era de fapt o fire entuziastă și cu aptitudini pentru literatură, o literatură poetică plină de ideal”.
Prințesa Elisabeth Pauline Ottilie Luise zu Wied a fost fiica principelui Herman de Wied și a principesei Maria de Nassau, fiind născută pe 17/29 decembrie 1843 în castelul Monrepos din Neuwied, Germania. Ea și-a petrecut copilăria în castelul familiei, situat pe malurile Rinului „ale cărui valori poetice au lăsat o adâncă urmă asupra spiritului ei”. A primit o educație aleasă, având profesori pe cei mai distinși savanți ai epoci.
Principesa Elisabeta de Wied s-a căsătorit cu principele Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern Sigmaringen (1866-1914), domnitor și rege al României sub numele de Carol I, la Neuwied, în ziua de 3/15 noiembrie 1869.
La 8 septembrie 1870 s-a născut unicul copil al principesei Elisabeta și al principelui Carol: principesa Maria a României, care s-a stins din viață la 9 aprilie 1874 de scarlatină. După venirea pe lume a Mariei a României, cuplul regal a ajuns în imposibilitatea de a avea noi copii, lucru ce a mâhnit-o foarte mult pe Elisabeta.
La 10 mai 1881 odată cu proclamarea Regatului României, Elisabeta a devenit prima regină a României.
„Personalitatea ei era tot atît de mare ca și a regelui Carol, însă erau la antipozi unul de altul: ghiață și foc. Dar purtarea lor reciprocă era desăvîrșită și se învoiau ca doi mari tovarăși pentru una și aceeași cauză. Cu toate că era atît de impulsivă și de hotărîtă, voința unchiului predomina netăgăduit. El își admira soția poetă, era mândru de ea, dar nu prea îi plăcea să lase drum liber închipuirii ei, de teamă să nu le pricinuiască la amîndoi greutăți cum s-a și întîmplat uneori cu toată chibzuita lui autoritate”.
Sub pseudonimul literar Carmen Sylva („cântecul pădurii” în limba latină), regina Elisabeta scrie poeme, nuvele, opere dramatice, basme, povestiri, memorialistică în limbile română, franceză, engleză și germană. Carmen Sylva este autoare a 50 de volume proprii, a unor traduceri din autori români în sunetele altor limbi și a multor lucrări din germană în limba română. Pentru activitatea sa literară a fost distinsă, în 1888, cu premiul Bottà din partea Academiei franceze. Prin lucrările sale a făcut cunoscută în străinătate România.
Regina poetă stăpânește și pictura, talentul artistic al suveranei fiind evocat de mulți dintre contemporanii săi. Aceasta și-a ilustrat singură volumele cu desene și a lăsat miniaturi și portrete în cărbune.
Arta broderiei, a dantelei este o altă pasiune a reginei Elisabeta a României. Aceasta a înființat ateliere de broderie care au revigorat această îndeletnicire.
Activitatea caritabilă a costituit pentru regina poetă o altă latură a personalității ei complexe și a desfășurat-o cu devoțiune de la venirea în țară, până la sfârșitul vieții. Despre activitatea caritabilă a reginei Elisabeta, regina Maria nota: „Aunty, cum o numea regina Maria...înființă multe opere de binefacere era o minunată inițiatoare și femeia cea mai generoasă și altruistă ce am întâlnit vreodată; trăia numai pentru a face bine”.
Elisabeta a înființat spitale în timp de război și orfelinate în timp de pace. George Enescu și-o amintea ca o „sfântă binefăcătoare”. În timpul Războiului de Independență (1877-1878) a inițiat și înființat spitale, servicii de ambulanță, a procurat și a distribuit medicamente pentru răniți. La Palatul Cotroceni a înființat un spital, unde alături de doamnele sale s-a ocupat de îngrijirea răniților. „Cu un zel niciodată obosit, cu cele mai compătimitoare sentimente, ea a vegheat la căpătâiul soldațior răniți, care i-au dat numele popular de «Mama rănițior»”. Acest lucru fiind imortalizat în operele mai multor artiști.
Și după război regina Elisabeta s-a consacrat operelor de caritate. Activitatea filantropică a reginei Elisabeta, a fost concretizată prin înființarea Societății de binefacere „Regina Elisabeta”, fondată în 1893, și care în 1902 înființa un azil pentru săraci. De asemenea va înființa institutul „Vatra luminoasă”, dedicat îngrijirii celor fără vedere. Și-a îndreptat atenția protectoare și spre azilul „Elena Doamna”. Toate societățile de binefacere au fost patronate de regina Elisabeta. Regina Elisabeta a încurajat doamnele din înalta societate să aibă un rol activ în strângerea de fonduri pentru a gestiona actele caritabile. „Era printre doamnele ei de onoare, una pe care o iubeam toți: Zoe Bengescu, suflet dulce și blând care ajuta pe Aunty în binefacerile ei cu mai multă pricepere decât oricine; de asemenea, o ajuta și Marie Poenaru, care a servit-o cu credință mulți ani.”
A găzduit un salon dedicat oamenilor de cultură din societatea românească. „Aunty, avea nevoie de auditori în jurul ei, avea atâtea de spus și le spunea atât de frumos încît binențeles îi trebuia lume, care s-o asculte și s-o prețuiască. Era așa dar întotdeauna înconjurată de un cerc de doamne, ce o priveau în extaz, sorbindu-i fiecare cuvînt; la acestea se adăugau artiști, poeți, muzicieni. Multe personalități de seamă veneau la Aunty...”. Regina Elisabeta a încurajat și sprijinit financiar activitatea unor tineri artiști talentați, precum: muzicianul George Enescu, poetul Vasile Alecsandri, pictorul Nicolae Grigorescu. „Simțind toată frumusețea creațiilor anonime rămânești, înțelegând tot farmecul poeziei noastre populare și al legendelor încântătoare naționale, Carmen Sylva a găsit în comoara sufletului nostru, permanente isvoare de inspirație estetică. Și cu modul acesta Regina României a știut să pună în cadrul artei eterne, frumusețile înăscute ale literaturei noastre populare”.
Totodată Regina Elisabeta a sprijinit și încurajat meșteșugurile tradiționale românești. Aceasta a identificat potențialul meșteșugurilor românești, îndeosebi olăritul, țesutul covoarelor sau broderia, și a organizat participarea României la Expozițiile Universale.
Reginei Elisabeta i se datorează adoptarea la Curtea Regală a modei portului tradițional românesc. La venirea în țară regina a primit cadou un costum popular românesc de care s-a îndrăgostit și în care se înveșmânta adesea, fiind imortalizată astfel de artiști și fotografi. Portul tradițional românesc, socotit până atunci strai al țăranilor, prin puterea exempului reginei, i s-a dat o valoare socială deosebită deoarece aceasta a încurajat și doamnele din suita ei să-l poarte. „Oare există tablou mai încântător decât o ţărancă română, îmbrăcată în costum popular, cu fustă roşie sau oranj, cu broboada galbenă aruncată peste cozile negre, cu ochi mari, negri şi luminoşi, cu ulciorul verde pe cap grăbindu-se spre casă sau o doamnă româncă, cu veşminte splendide, cu un minunat văl alb sau galben, ţesând la războiul de ţesut?” scria regina Elisabeta în introducerea cărții „Arta de a lucra cu suveica”, scrisă de prietena ei, lady Katherin Hoare.
Intuind beneficiul major al turismului din țara noastră care nu era încă în circuitul turistic internațional, regina Elisabeta a făcut publicitate pentru a-și face cunoscută în străinătate țara sa adoptivă. La prima sa călătorie, trenul Orient Expres făcea o haltă la Sinaia și călătorii au fost invitați de regale Carol I și regina Elisabeta pentru o vizită la castelul Peleș. Tradiție începută în anul 1883, când castelul era abia inaugurat.
„A fost o figură fără pereche în felul ei, Carmen Sylva, regina-poetă, cu romantismul ei minunat și naiv, cu felul ei de a se purta plin de o nobilă bunăvoință, cu inima ei de o nemărginită dărnicie, cu gestul ei de bună primire atât de larg deschis încât mă făcea să spun că seamănă cu mama natură care cuprinde în brațele ei omenirea; cu neîncetatele-i iluzii și exagerări, cu neînvinsul ei entuziasm care izbucnea deodată pînă sus la cer, ca erupția unui Vulcan, cînd te așteptai mai puțin; cu minunata ei încredere în tot ce era cu neputință, cu nepomenitul ei dar de a vedea lucrurile așa cum sînt; cu vocea ei melodioasă povestind neîncetat complexele ei emoții...; cu hazul ei, cu înțelegerea ei binevoitoare, cu avîntul ei înflăcărat spre compătimire și bunăvoire pentru toți oamenii...”.
„Aunty era «o visătoare de vise» pătimașe, prea încrezătoare, prea nechibzuită, prea lesne de înșelat, blajină, miloasă, altruistă”.
După trecerea la cele veșnice a soțului său, Elisabeta și-a petrecut cea mai mare parte a timpului la Palatul Episcopal de la Curtea de Argeș „unde își luase reședința de mai multe luni pentru a fi cât se poate deaproape de mormîntul soțului ei”. Regina Elisabeta s-a stins din viață la București, la 18 februarie 1916, în urma unei pneumonii și a fost înmormântată alături de soțul său Carol I, la Curtea de Argeș.
„Până în ultima zi a vieții ei, regina nu încetă de a plănui toate binefacerile ce avea de gând să pună la cale. Rămăsese tot viteaza apărătoare și ocrotitoare a celor părăsiți, deznădăjduiți și stingheri…”.
În cei 47 de ani petrecuți în România, regina Elisabeta a făcut din țara sa de adopție un țel al vieții sale și s-a identificat cu năzuințele poporul ei. Binecuvântată fie amintirea ei!
muzeograf Monica CÎRSTEA
Bibliografie selectivă:
-Maria, Regina României, Povestea vieții mele, vol. I, Editura „Moldova”, Iași, 1990.
-Maria, Regina României, Povestea vieții mele, vol. II-III, Editura ,,Moldova’’, Iași, 1991.
-Moartea M. S. Reginei Elisabeta a României (Carmen Sylva) – Viața, biografia, moartea și cântece de jale ale M. S. Reginei Elisabeta, Tipografia ,,Concurența’’, Ploiești, 1916.
-Ioan Scurtu, Istoria românilor în timpul celor patru regi (1866-1947), Vol. I: Carol I, Editura Enciclopedică, București, 2011.
Joi, 18 Februarie 2021 08:40
Motto:
„Nu pierde niciodată șansa de a vedea ceva frumos, pentru că frumusețea este caligrafia lui Dumnezeu.”
♦ Ralph Waldo Emerson
(citat recomandat de prof. Gabriela Ioan)
În cadrul proiectului educaţional „Caligrafia - arta scrisului”, vă prezentăm cartea poştală realizată de Elena Daniela Radu, elevă în clasa a XII-a G la Colegiul Naţional „Ion Luca Caragiale” Ploieşti.
Miercuri, 17 Februarie 2021 15:43
Sub egida Consiliului Județean Prahova, Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova vă invită vineri, 19 februarie 2021, ora 11.00, în sala Mică la vernisajul expoziţiei temporare „145 de ani de la naşterea modernismului în sculptură – Constantin Brâncuşi”.
La 19 februarie 1876 se năştea la Hobiţa cel care avea să redefinească arta sculpturală prin purificarea formei şi reinterpretarea elementelor inconfundabile ale artei populare româneşti. Constantin Brâncuşi a dus în universalitate simbolistica românească prin desprinderea de «el însuşi». De fapt, artistul se depărtează de model pentru a regăsi originea, începutul.
Muzeul prahovean propune publicului un mod inedit de a cunoaşte operele lui Brâncuşi, şi anume prin intermediul cărţilor sau mărcilor poştale, pe scurt pe calea imaginii fotografice, pe care artistul a apreciat-o şi folosit-o de-a lungul carierei sale. Jocul luminii l-a atras, iar obiectivul foto l-a ajutat, fotografia fiind o altă pasiune a lui Constantin Brâncuşi.
Birou istorie,
Amalia Nicoară
Mai multe articole..
Pagina 1 din 92