Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova și secțiile sale vă invită sâmbătă, 19 septembrie 2020, să participați la evenimentele organizate cu prilejul celei de XXVIII-a ediții a Zilelor Europene ale Patrimoniului, cu tema „Patrimoniul și educația”. Intrarea este gratuită, cu respectarea măsurilor medicale.

În Ploiești

•Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova,

Ploiești, str. Toma Caragiu, nr.10, tel. 0244 522 656

https://www.facebook.com/Muzeul-Judetean-de-Istorie-si-Arheologie-Prahova-180004115359500/

Expoziție: Piese monetare din tezaurul de la Ceptura

•Muzeul Ceasului „Nicolae Simache“,

Ploiești, str. Nicolae Simache, nr. 1, tel. 0244 542 861

https://www.facebook.com/m.ceasului

Microexpoziţie: Comori de suflet – ceasuri dăruite

•Muzeul „Casă de Târgoveț din sec. XVIII-XIX“,

Ploiești, str. Democrației, nr.2, tel. 0244 529 439

https://www.facebook.com/muzeul.casadetargovet

Expoziție: Armele târgoveților din secolul XIX

•Muzeul „Ion Luca Caragiale”,

Ploiești, str. Kutuzov, nr. 1, tel. 0244 525 394

https://www.facebook.com/muzeul.ionlucacaragiale

Online: Caragiale şi Junimea

•Muzeul Memorial „Paul Constantinescu”,

Ploiești, str. Nicolae Bălcescu, nr.15, tel. 0244 522 914

https://www.facebook.com/muzeulpaul.constantinescu

Expoziție: Documente inedite din patrimoniul Muzeului Memorial „Paul Constantinescu”

•Muzeul Memorial „Nichita Stănescu”,

Ploiești, str. Nichita Stănescu, nr.1, tel. 0344 100 768;

https://www.facebook.com/Muzeul-Memorial-Nichita-Stanescu-115982386443986

Expoziţie: Elevul Nichita

În județ

•Muzeul Memorial „Constantin şi Ion Stere” Bucov,

Parcul Memorial „Constantin Stere“ Bucov, str. Dacia nr. 13, tel. 0244 344 040

https://www.facebook.com/muzeulmemorial.constantinstere

Miniexpoziție: Piese rare din colecția Suzana Stere-Paleologu

Muzeul „Crama 1777” Valea Călugărească,

Str. Valea Largă, nr.139A, tel. 0244 235 470

https://www.facebook.com/Crama-de-la-1777-un-muzeu-o-poveste-348300978697318

Online: Emoție și creație. Simbolurile care alcătuiesc patrimoniul comun al omenirii

Muzeul Memorial „Nicolae Iorga“ Vălenii de Munte,

Str. George Enescu, nr. 1-3, tel. 0244 280 861

https://www.facebook.com/Muzeul-Memorial-Nicolae-Iorga%CB%AE-101887441365967

Online: Cerdacul Muzeului Memorial „Nicolae Iorga“

Muzeul „Conacul Pană Filipescu“ Filipeștii de Târg,

Nr.868, tel. 0244 389 480

https://www.facebook.com/profile.php?id=100012309997055

Online: Palatele Nababului Gheorghe Grigore Cantacuzino: Muzeul Național „George Enescu“ București

Palatul Cantacuzino din Bușteni

Micul Trianon

Muzeul „Conacul Bellu“ Urlați,

Str. Orzoaia de Sus, nr. 12, tel. 0244 271 721

https://www.facebook.com/conaculbellu

Online: Patrimoniu pierdut

•Muzeul „Casa Domnească” Brebu,

tel. 0244 357 731

https://www.facebook.com/Muzeul.Casa.Domneasca.Brebu

Online: Patrimoniul material și imaterial

•Muzeul Memorial „Cezar Petrescu” Bușteni,

Str. Tudor Vladimirescu, nr. 1, tel. 0244 321 080

https://www.facebook.com/muzeulcezarpetrescu

Online: Educația ne unește

În cadrul Cabinetului de Numismatică al Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova sunt expuse trei monede de aur tip solidus, emise în timpul împăraţilor romani Constantin cel Mare (306-337), Valentinian al III-lea (425-455) şi Mauricius Tiberius (582-602). Contextul istoric în care  împăratul Constantin cel Mare a luat decizia de a emite o nouă monedă de aur numită solidus sau nomisma se datorează dorinţei sale de a continua reformele iniţiate de împăratul Diocleţian. Constantin a reformat fiscalitatea, unificând diferitele sisteme de taxare, fapt ce permitea statului să alcătuiască un buget, ţinând şi evidenţa sumelor de bani astfel colectate, taxele impuse având ca scop rezolvarea necesităţilor armatei şi administraţiei. Reformele iniţiate de împăratul Diocleţian aduseseră o oarecare stabilitate economică în Imperiu, însă Edictul Preţurilor prin care se stabileau preţuri fixe ale mărfurilor a dus la o creştere a inflaţiei. Introducerea de către Constantin cel Mare a unei noi monede de aur solidus de 4,55 gr avea ca scop redarea încrederii populaţiei în sistemul monetar. Moneda nou introdusă se va afla în circulaţie pentru aproximativ 700 de ani şi va înlocui moneda aureus, cantitea de aur din care se emitea moneda fiind echivalată cu o livră romană, adică 324 grame, dintr-o astfel de livră fiind obţinute 72 de monede solidus, la care se adaugă şi subdiviziuni ale monedei solidus, cum sunt semissis (1/2 solidus) şi tremissis (1/3 de solidus). După unele opinii solidus nu a fost o monedă în adevăratul sens al cuvântului, ci doar o metodă de tezaurizare a aurului ca metodă de protecţie împotriva inflaţiei, puritatea şi cantitatea aurului conţinut în monedă fiind o preocupare constantă a autorităţilor romane şi bizantine de mai târziu. În ceea ce priveşte aurul din care erau emise monedele, acesta provenea din confiscările de tezaure aflate în templele păgâne, din tributul pe care diverse popoare le plăteau Romei la care se adaugă noile taxe impuse de Constantin, taxe ce erau plătite în aur şi argint. În ciuda faptului că moneda nou introdusă avea o puritate mare de aur, inflaţia a continuat să afecteze economia Imperiului Roman, fapt relevat de creşterea preţului aurului. Astfel, dacă în timpul domniei lui Diocleţian o livră de aur, ce însemna 324 gr, valora 50.000 de denarii de argint, în anul 324 livra de aur ajunsese să valoreze 300.000 de denarii de argint. Datorită acestui fapt, la mijlocul secolului al IV-lea valoarea monedei solidus va continua să crească. În unele provincii, precum Egiptul, se va ajunge ca o livră de aur să valoreze 2.120.000.000 denarii de argint, lucru ce va duce la dispariţia eventuală a denarului de argint. Introducerea solidusului urmărea în acelaşi timp să creeze o nouă monedă etalon în jurul căreia să graviteze atât preţurile produselor cât şi valorile celorlalte monede aflate în circulaţie, ceea ce făcea ca taxele şi salariile să fie plătite preferenţial în acestă monedă. Valoarea solidusului era una intrinsecă fiind dată de puritatea şi valoarea aurului conţinut în monedă, în acelaşi timp valoarea fiind dictată de preţul aurului aflat pe piaţă în condiţiile în care moneda solidus devenise o monedă de largă circulaţie.

             Încă din secolul al IV-lea au existat anumite suspiciuni ce priveau calitatea aurului existentă în monedă, acest fapt determinându-l pe împăratul Valentinian I să scoată din circulaţie şi să topească mai multe emisiuni de monede solidus. Tot referitor la calitatea monedelor şi pentru a preveni falsurile, începând cu anul 368 solidi erau inscripţionaţi cu literele OB, obryzum, termen din limba greacă ce desemnează aurul pur, monedele astfel inscripţionate având garanţia că respectă standardele oficiale. Pentru verificarea respectării standardelor, în anul 363 împăratul Iulian Apostatul crează oficiul zygostaţilor (zygostates), funcţionari ce aveau ca sarcină verificarea greutăţii monedelor solidus şi combaterea falsurilor. Din a doua jumătate a secolului al V-lea, emisiunile mai vechi de solidii nu mai sunt acceptate în tranzacţii probabil datorită faptului că monedele nu mai corespundeau standardelor oficiale, în ceea ce priveşte puritatea aurului. De altfel sursele menţionează existenţa a două tipuri de solidi, un tip ce respecta standardul oficial numit şi solidus greu şi un alt tip ce avea o greutate mai mică decât standardul, solidus uşor, numit astfel datorită circulaţiei intense sau a modificării intenţionate. Trebuie spus că încă de la primele emisuni sub Constantin cel Mare greutatea monedei solidus varia uşor în funcţie de monetăria în care monedele erau emise. Astfel monede emise la Trier au greutatea de 4,59 gr, cele emise la Ticinum au greutatea de 4,50 gr, cele emise la Sirmium au greutatea de 4,51 gr, cele emise la Salonic au greutatea de 4,52 gr, apropriindu-se de valoarea standard de 4,55 gr. După anul 476, moneda solidus, numită nomisma va fi emisă în monetăriile Imperiului Roman de Răsărit, în special la Constantinopole, păstrându-şi în mare parte din puritatea aurlui până în prima jumătate a secolului al XI-lea, când împăratul Mihail al IV-lea (1034-1041) emite monede nomisma a căror puritate a aurului era inferioară monedelor emise până atunci. Până la sfârşitul secolului al XI-lea valoarea monedei decade, aurul conţinut în nomisma ajunge de la 24 carate (secolul IV) la 8 carate, împăratul Alexios I (1081-1118), realizând o reformă monetară prin care moneda solidus (nomisma) este înlocuită practic cu o nouă monedă hyperper a cărui greutate se apropia de ceea a monedei solidus puritatea aurului fiind de 20 ½ carate. Toate cele trei monede solidus au fost achiziţionate de Muzeul de Istorie şi Arheologie Prahova Ploieşti, două dintre ele în anul 1965, iar una în anul 1995.

Descrierea monedelor:

1. Solidus  Constantin cel Mare

AV: capul laureat al împăratului spre dreapta; legenda: CONSTANT INUS PF AVG

RV: În centru Sol Invictus privind spre stânga chlamida peste umăr, mâna dreaptă ridicată iar în mâna stângă ţine un glob; jos, în partea stângă se află un barbar îngenunchiat.

Legendă: CLARITAS REIPVBLICAE, jos SM TS marca monetăriei (Sacra Moneta Thesalonica), anul emiterii  317

RIC VII p. 500

 Date tehnice: 4,57 gr, 19x19,7 mm, nr inv. 34-2838

2. Solidus Valentinian

AV: În centru împăratul Valentinian III, bust cuirasat cu diademă şi perle, lance pe umărul stâng, scut în mâna dreaptă.

Legendă: DN VALENTI IANVS PF AVG

 RV: Împăraţii Theodosius II şi Valentinian III stând pe tron, în costum consular şi ambii împăraţi ţinând mapa în mâna dreaptă şi sceptru cruciform în mâna stângă, stea în partea de sus

Legenda: SALVS REI PVBL ICAE, CONOB (monetăria Constantinopole) an emitere 425-429

Date tehnice: 4,48 gr ;20,5x21,1 mm. nr.inv.34-8169

3. Solidus Muricius Tiberius

Bibliografie:

·   Manfred Claus –Împăraţi Romani ,Editura Enciclopedică,Bucureşti, 2001

·   Glyn Davies-A History of Money from The Ancient Times to the Present Day, University of Wales Press, Cardiff, 2002

·   Bruun Patrick M. – The Roman Imperial Coinage ,vol 7, London, Spink and Son, 1966

·   Philip Grierson - Byzantine Coinage, Dumbarton Oaks Trustees for Harvard University 1999

·   Warwick Wroth – Catalogue of the Imperial Byzantine Coins in the British Museum, London Order of the Trustees, 1908

           Surse online:

·   Borek Nicholas – The Zygostates, the Solidus and Monetary Technology in the Later Roman Empire, 2015 în https://qspace.library.queensu.ca/handle/1974/ 13496

·   http://www.wildwinds.com/coins/ric/valentinian_III/RIC_0242.txt

           Abrevieri:

RIC ,VII - Bruun Patrick M. – The Roman Imperial Coinage, vol 7, London, Spink and Son, 1966

În concepţia modernă asupra restaurării, aceasta reprezintă un ansamblu de măsuri menite să reîntinerească un bun patrimonial dar excluzând la modul absolut categoric orice adaos care i-ar modifica structura, forma, stilul sau maniera specifică epocii în care a fost creat.

         Ca şi al omului, trupul cărţii nu este etern. Dintr-un început însă viaţa unei cărţi trebuie să acopere, să reziste mai multor generaţii de oameni. De pe urma simplului răsfoit, chiar şi de pe urma aparent tihnitei şederi în rafturile bibliotecilor până la schimbarea locurilor depozitării şi a nenorocirilor iscate de inundaţii sau incendii, cărţile suferă. Restaurarea se face manual. Se restaurează doar bunuri de patrimoniu. Mai întâi se investighează starea de degradare produsă de factorii fizico-chimici, starea de „sănătate” a cărţii, natura atacurilor provocate de diverse ciuperci, bacterii sau insecte. Se stabileşte un diagnostic şi se alege un tratament corespunzător. Timpul acordat unei lucrări variază de la una la alta. Depinde pe de-o parte de gravitatea deteriorării, iar, pe de altă parte de mărimea lucrării. Se deschide astfel dosarul cărţii. Diagnosticul fiind pus, munca de restaurator poate începe. Prima este desprăfuirea şi curăţarea uscată. Cu pensule, bisturiu, halat, mănuşi şi mască pe faţă. La nevoie, dacă e murdară cartea se spală în tăvi umplute cu apă încălzită la temperatura corespunzatoare. Cu cât hârtia este mai veche, cu atât se spală mai bine, pentru că la început hârtia avea o calitate mai bună, superioară celei de azi. Se foloseşte săpun cu pH neutru. După spălare urmează limpezirea, după care filele se lasă la uscat natural (nu cu ajutorul unei surse de caldură). Filele uscate şi uşor încreţite se pun într-o presă, protejate de voalul de nylon, hârtie de filtru şi platane de lemn. Urmează consolidarea zonelor de text fragilizate cu văl japonez şi hârtie japoneză care se face cu adeziv organic (carboximetilceluloza), bisturiu, foarfeci, pensă, spatule, fălţuitoare din os. După uscare se curăţa tot surplusul de hârtie japoneză, se fixează din nou cu adeziv marginile şi se presează cu fălţuitorul. După uscare se pun iar în presă (se umezesc prin sprayere), se pun între valurile de nylon, hârtie de filtru, platane de lemn. Recompus în fascicole, volumul va lua calea legătoriei şi în cele din urmă pe raftul de unde a venit. Fiecare lucrare reprezintă ceva nou, iar restaurarea este un mod de a te exprima personal.

Voi prezenta restaurarea volumului: Apostol, Buzău 1743, aflat în gestiunea Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova. Tipăritura scrisă cu caractere slavone.

DESCRIEREA MORFOLOGICĂ A VOLUMULUI

Conţine 178 file, un singur tip de hârtie din fibre textile, fabricată manual. Prezintă linii de apă dispuse vertical. Hârtia are aspect rugos.

Textul este scris cu cerneală tipografică neagră şi roşie. Fiecare literă de început de paragraf se află în chenar cu ornament floral, cerneală roşie).

Forzaturile cărţii sunt din hârtie manuală (linii de apă dispuse vertical).

Fiecare paragraf începe cu iniţială monocromă – motive florale.

Foaia de titlu (faţă + verso)

Text scris cu cerneală roşie şi neagră. Textul este încadrat de un ornament floral şi geometrizant.

Verso:pe 50% din suprafaţa paginii se observă un desen ce are în stânga un cap de bour cu o coroana regală deasupra. În stânga capului – soare, iar între capul de bour şi coroana regală se vede o floare. În dreapta – un vultur ce are în cioc o cruce, cu capul îndreptat spre capul de bour; deasupra acestuia se află o coroană regală şi în dreapta vulturului un cerc în care este desenată luna. În partea de jos – coline, dealuri. Tot desenul este încadrat de ornament floral şi geometrizant. Însemnările grafice sunt făcute cu cerneală neagră.

Fila nr.2 (faţă)

Transa superioară – însemnare cerneală ferogalică (5 rânduri).

Transa frontală - însemnare cerneală ferogalică (7 rânduri).

- însemnare cerneală ferogalică (9 rânduri).

Transa inferioară şi transa interioară – 6 ornamente (4 –1/1cm; 2 – 2/2cm) florale, geometrice simbolizând Crucea Domnului.

Volumul prezintă deteriorări de natură fizico-mecanice, chimice, biologice soldate cu:

- incluziune metalică, pete rugină (f.1,f.3, f.7, f.24, f.33);

- pete cerneală ferogalică roşie (f.1, f.3, f.5, f.16, f.90, f.104^v);

- pete cerneală ferogalică neagră (f.1, f.5, f.19, f45, f.48);

- pliu natural (f.22, f.37, f.54, f.63, f.9l, f.133, f.154);

- însemnare creion (f.37, f.44^v, f.45, f.46, f.47, f.52, f.69, f.82^v,f.89, f.92, f.93, f.94, f.97, f.99, f.101, f.103^v, f.106^v, f.107, f.108, f.110^v, f.116, f.117, f.129, f.136, f.178);

- însemnări cerneală ferogalică (f.2,f.5,f.7,f.8,f.9,f.10,f.11-43, f.81^v, f.178, f.142);

- colţuri cu patina vulgară accentuată;

- murdărie – pe toată suprafaţa volumului;

- murdărie insecte (f.1-5, f.14, f.63 şi în toată zona falţului);

- găuri de cari (f.1-4,.f.85,.f.175, f.176, f.177,(zona cu text), f.178, şi aproape toată suprafaţa forzaţurilor);

- restaurări anterioare (f.1 – zona falţului, f.2-25, f.75, f.76-f106, f.109^v, f.110, f.111^v, f.116-127, f.132-151, f.161-178);

- urme şi depozite de ceară (f.1-178);

- îndoituri, franjurări marginale, rupturi transe (f1, f2, f3-8);

- însemnare cerneală chimică - ştampilă, (f.14, forzat posterior fix);

- lipsă suport material (zona cu text), (colţ inferior dreapta);

- îmbrunirea şi pătarea filelor.

Toate aceste deteriorări au dus la degradarea accentuată a legăturii şi corpului cărţii.

FORZAŢUL ANTERIOR FIX prezintă:

- găuri de cari;

- însemnare creion;

- însemnare;

- cerneală ferogalică neagră;

 -îmbrunirea hârtiei.

FORZAŢUL ANTERIOR MOBIL prezintă:

FAŢĂ:

- însemnare cerneală ferogalică neagră;

- însemnare creion, creion roşu;

- însemnare pix albastru (nr. inv.);

- însemnare pix negru ( nr. inv.);

- însemnare cerneală chimică mov (ştampilă);

 -găuri de cari.

VERSO:

- însemnare creion;

- însemnare cerneală ferogalică neagră;

- însemnare culoare albastră.

FORZAŢ POSTERIOR FIX prezintă:

- găuri de cari;

- murdărie;

- însemnare creion;

- însemnare cerneală chimică mov (ştampile);

- însemnare cerneală chimică roşie (ştampilă).

FORZAŢ POSTERIOR MOBIL prezintă:

FAŢĂ:

- însemnare creion;

- pliu natural;

- pete rugină;

- găuri de cari;

- pete cerneală neagră;

- însemnare cerneală ferogalică neagră;

- murdărie.

VERSO:

- pete cerneală ferogalică;

- însemnare cerneală ferogalică neagră.

Din oglinda cărţii reiese că volumul conţine 46 fascicole. Primul fascicol este format din 2 file (f1+f2) iar restul de 45 fascicole sunt formate din câte 4 file.

STARE DE CONSERVARE

Volumul a prezentat o degradare avansată fizico-chimică, biologică a suportului de scriere, soldată cu fragilizarea, fisurarea, pierderea suportului material, deformarea cotorului, degradarea cusăturii.

DIAGNOSTIC

Îmbrunire amplă a întregului volum, deteriorări de natură fizico-mecanică, chimică şi biologică cu afectarea aspectului şi structurii volumului; profundă deteriorare biologică asociată cu sfâşierea fascicolelor în dreptul punctelor de coasere, deoarece aţa cusăturii era fragilizată şi nu era continuă iar unele fascicole erau în pericol de a se pierde; propun restaurarea integrală a volumul prin desfacerea cusăturii.

TRATAMENT EFECTUAT

1. Fotografiere iniţială;

2. Numerotarea filelor;

3.Curaţare uscată – desprăfuirea blocului cărţii pentru îndepărtarea depozitelor de murdărie;

4.Detaşarea corpului de scoarţe prin dezlipirea părţii fixe a forzaţului şi dezlipirea capetelor nervurilor din interiorul scoarţei;

5.Îndepărtarea cleiului vechi de pe cotor;

6. Descoaserea volumului (tăierea aţei de cusut degradate);

7.Desfacerea blocului de carte pe fascicole (s-a constatat că volumul a mai suferit restaurări anterioare - transa interioară, transa inferioară);

8. Întocmirea oglinzii cărţii;

9. Curăţare mecanică – eliminarea depozitelor de ceară;

10. Curăţare umedă a filelor detaşate şi a forzaţurilor;

11. Corectare de pH;

12. Uscare liberă;

13. Presare intermediară;

14. Restaurarea fiecărei file – completare hârtie japoneză de dimensiune adecvată la hartia suport de text;

- consolidare val japonez, la dublu sau la simplu (a zonelor fragilizate, a zonelor lipsă, rupturi);

(Completările predomină în zona colţurilor şi în zona falţului);

15. Uscare liberă;

16. Presare intermediară;

17. Refacerea fiecărui mijloc al filelor (92) + aripioare la forzaţurile anterior şi posterior mobil (pentru aceasta s-a executat pe masa luminoasă un şablon – chenar - cu dimensiunile originale ale filelor)

18. Degajarea surplusului de hârtie şi val japonez cu ajutorul bisturiului;

19. Presare intermediară;

20. Tăierea la format (dimensiunile originale);

21. Colaţionarea filelor (cu ajutorul fălţuitorului);

22. Reranjarea filelor pe fascicole (conform oglinzii cărţii);

23. Presare finală;

24. După presarea finală şi refacerea fascicolelor blocul cărţii a fost predat la legătorie pentru refacerea legăturii cărţii.

       I se va confecţiona o casetă de protecţie după care va fi pusă pe raft la locul care i se cuvine.

Restaurator Nicoleta Ionescu

Aflat la contactul dintre zona de câmpie și dealurile subcarpatice, situl arheologic de la Urlați este localizat acolo unde Cricovul Sărat își face loc în câmpie coborând dintre dealuri. Este situat pe un grind natural care are o formă triungiulară, delimitat de o zonă mlăștinoasă aflată în zona de sud-est a localității. Cercetările arheologice de la Urlați au început în anul 2013 și au continuat cu o cadență anuală până în prezent. Au fost descoperite o succesiune de asezări din epocile neolitică (cultura Starčevo-Crș), eneolitică (cultura Gumelnița), a bronzului (cultura Tei). Importante sunt și locuirile din sec. II-III d.Hr., V-VII d.Hr, dar și cele din evul mediu legate de începuturile localității Urlați (sec. XVI-XVII).  

Cercetările din acest sit se derulează în cadrul unui proiect care vizează abordarea ariei nordice a culturii Gumelniţa, cu o preocupare pentru locuirea în zona de deal sau din imediata apropiere a acesteia. De asemenea, având în vedere descoperirile din campaniile precedente, importante au devenit și obiectivele datând din primul mileniu creștin și evul mediu (sec. XVI-XVII). Aceste două segmente culturale și cronologice sunt marcate de descoperirea unor locuințe adâncite (bordeie) și gropi de extragerea lutului, dar și materiale arheologice, în special de ceramică fragmentară.

Ca și în anii precedenți în așezarea eneolitică atribuită culturii Gumelnița (4350-4250 î.Hr.) au continuat să apară numeroase piese din silex întregi, izolate sau depuse într-un număr restrâns de piese sub forma unor mici depozite. Un astfel de depozit descoperit anul acesta era format din 11 piese, din care unele nefolosite. Erau însoțite de fragmente de la un vas din lut. Este al șaselea depozit de acest tip, ceea ce confirmă un anumit comportament al comunității eneolitice care a locuit în acest sit acum peste 6 milenii.

Foarte important este un depozit de piese din metal (fier și bronz) datând din evul mediu (sec. XI-XVII) descoperit la adâncimea de circa 0,5 m. Un număr de 14 piese erau depuse într-o mică groapă (0,5 m diametrul și 0,4 m adâncime). Dintre piese se remarcă prezența unui topor, trei cârlige, a unui dorn, perforator de lemn, fragment de lanț cu două verigi, fragmente de la o coasă (2 buc.), etc.

În apropierea șantierului arheologic a fost amenajată o bază logistică care permite derularea cercetărilor în bune condiții și dezvoltarea în viitor a unui program complex de cercetare a Văii Cricovului Sărat. În cadrul acestui program se derulează și săpăturile de pe Dealul Merez aflat la nord de Valea Semanului, cercetări realizate anul acesta în luna iulie. De asemenea, pe raza localității Urlați, dar și pe valea râului Cricovul Sărat, au continuat cercetările de suprafață prin care au fost identificate și cartate numeroase situri arheologice care certifică importanța acestei căi de comunicare de-a lungul istoriei. La Muzeul „Foisorul Bellu” din Urlați a fost realizată o expoziție permanentă în care pot fi admirate principalele descoperiri arheologice rezultate în urma cercetărilor derulate în ultimii ani.

Responsabil șantier

Cercetător Științific Gradul I, dr. Alin Frînculeasa

Muzeograf Claudiu Robe

Muzeul Memorial „Constantin şi Ion Stere”, secţie a Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova, deţine în patrimoniul său o piesă de orfevrărie, cunoscută sub numele de Tipsia de la Urziceni, donată de doamna Suzana Stere Paleologu, nora lui Constantin Stere.

Muzeograf Monica CÎRSTEA

Anul 1940 reprezintă o perioadă dureroasă din istoria poporului român, plină de consecințe incalculabile.

În aproape trei luni, România Mare, opera atâtor generații, s-a prăbușit, pierzând prin voința învingătorilor de moment și ca efect al poftelor nesăbuite ale imperialismelor vecine, o treime din teritoriu și din populație, adică aproximativ 100.000 km2 și 7 milioane de locuitori, marea lor majoritate români.

La 26 și 27 iunie 1940, guvernul sovietic a prezentat Bucureștilor două note ultimative pretinzând cedarea imediată a Basarabiei şi Nordului Bucovinei. România, pe deplin izolată în plan internațional, a admis să cedeze. Pactul Ribbentrop-Molotov a declanșat procesul de dezintegrare teritorială a României, încurajând acțiunile revizioniste ale Ungariei și Bulgariei, susținute de Germania, Italia și URSS.

Astfel, la 29 august 1940, Joachim von Ribbentrop și Galeazzo Ciano, miniștrii de externe ai Germaniei și Italiei, au convocat separat pe reprezentanții Bucureștilor și Budapestei la Viena unde le-au impus semnarea unui document (numit în mod oficial „arbitraj”) în virtutea căruia România era silită să transmită Ungariei partea de N-V a Transilvaniei, însumând 43.492 km2 și circa 2,6 milioane de locuitori. În dimineaţa zilei de 30 august 1940 Consiliul de Coroană convocat de regele Carol al II-lea a admis „arbitrajul” cu majoritate de voturi.

Nu a durat mult și, la 7 septembrie 1940, România a cedat Bulgariei Cadrilaterul.

Pe parcursul acestor evenimente în întreaga țară au avut loc ample manifestații împotriva cedării fără luptă a Basarabiei, a Nordului Bucovinei, ținutului Herței, apoi a Nordului Transilvaniei și a Dobrogei de Sud. Ei și-au exprimat hotărârea de a apăra pământul strămoșesc, de a nu se înstrăina nimic din pământul patriei și de a nu lăsa nici un cetățean român să ia drumul robiei.

Dictatul de la Viena a fost condamnat de opinia publică internațională. Agenția Reuter califica acest act ca o „nouă și uriașă înșelăciune nazistă”.

Cunoscutul cotidian New York Herald Tribune scria că: „Nimic nu se poate clădi pe violență după cum nimic nu se poate clădi pe nisip, nici dictaturi și nici dictate”.

Ziarul turc Yeni Sabah şi cel elveţian Gazette de Lausanne au condamnat și ele nedreptățile suferite de poporul român. Lordul Halifax, liderul diplomației britanice, declara că guvernul englez „nu recunoaște nici o cesiune de teritorii făcută sub presiune și în special nu recunoaște arbitrajul de la Viena”.

Pe fondul nemulțumirilor populare, la 4 septembrie 1940, Carol al II-lea decide să îl însărcineze pe generalul Ion Antonescu cu formarea unui nou guvern. În seara aceleiaşi zile, Antonescu i-a cerut regelui să-i ofere puteri depline. După îndelungi ezitări, în dimineaţa următoare, Carol al II-lea semna decretul prin care Ion Antonescu era învestit „cu puteri depline pentru conducerea statului român”. În aceeaşi atmosferă încordată, Antonescu i-a cerut regelui, în seara zilei de 5 septembrie, să abdice. În dimineaţa de 6 septembrie 1940 regele Carol al II-lea abdica în favoarea fiului său, Mihai I.

Muzeograf Claudia Gianotti

Şef secţie Muzeul Memorial „Nicolae Iorga” Vălenii de Munte