Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova
înfiinţat în anul 1955 prin strădania ctitorului muzeelor prahovene, prof. Nicolae Simache, este astăzi o prestigioasă instituţie de cultură, care prin cele 17 secţii muzeale deschise publicului, valorifică expoziţional, ştiinţific şi cultural-educativ, creaţii materiale şi spirituale din patrimoniul prahovean, naţional şi universal.

"Muzeul trebuie sa fie o şcoala de istorie a gustului - şi, mai mult - trebuie sa fie nu numai la dispozitia oricui, dar sa întinda mâna catre oricine, pentru a-l atrage, a-l retine cât poate mai mult."

PROIECT EDUCAŢIONAL

Motto:
„Caligrafia se studiază cu capul, se exersează cu corpul și se practică cu sufletul”.
♦ Ovidiu Hrin
Vă prezentăm cartea poştală realizată de Andreea Dumitru, elevă la Colegiul Naţional „Ion Luca Caragiale” Ploieşti, clasa a XI-a C, în cadrul proiectului educaţional „Caligrafia - arta scrisului”.


   

La despărțirea de un OM

Cuvântarea de bun rămas rostită de prof. univ. dr. Sanda Hârlav Maistorovici azi, 06.01.2021, la înmormântarea domnului prof.dr. Alexandru I.Bădulescu

Sunt onorată că UNIUNEA COMPOZITORILOR ȘI MUZICOLOGILOR din ROMÂNIA m-a delegat pe mine să rostesc un cuvânt de bun rămas de la cel care a fost ALEXANDRU I. BĂDULESCU, omul pe care l-a stimat întreaga comunitate prahoveană pentru aptitudinile sale excepționale de manager cultural, dar și pentru calitățile sale umane de înaltă ținută. Experința de viață a dânsului a relevat faptul că omenia și talentul managerial trec peste barierele politice. Domnul Bădulescu a dovedit că poate conduce cu har și devotament destinele culturii prahovene atât în vremea comuniștilor, cât și în anii de după Revoluție.
Pensionat în anul 1997, nimic nu l-a împiedicat să slujească în același fel, cu aceeași credință și înțelepciune ca și până atunci, cultura prahoveană. Povestea acestui om minunat s-a contopit mai bine de șapte decenii cu viața culturală a Prahovei și începe în anul de secetă 1946, când, învățătorul din satul Dara-Pietroasele Buzău este numit în umila funcție de Secretar al Căminului Cultural din localitate. În această calitate participă la Primul Congres al Căminelor Culturale. Călătorea pentru prima oară mai departe de stația CFR Ulmeni. În clădirea somptuasă a Ateneului Român, a fost așezat, îmbrăcat în costum popular, în primele rânduri, urmând să ia cuvântul. Atunci i-a văzut pentru prima oară ,,în carne și oase” pe Mihail Sadoveanu, Traian Săvulescu, Eduard Mezincescu, Mihail Roșiianu și C.I. Parhon. În pauză a avut cinstea să se fotografieze cu Petru Groza. Din acest punct se deapănă destinul acestui om special care a pus întotdeauna mai presus de el, familie și interese personale, viața culturală a ținutului din care s-a tras. În anul 1953, când a preluat funcția de Inspector la Secțiunea de Artă a Sfatului Popular Regional, avea în subordinea lui cele mai importante instituții culturale: Teatrul de Stat, Teatrul de Păpuși, Școala Populară de Artă, Muzeul de Artă, Cenaclul Artiștilor Plastici, Biblioteca Municipală, Orchestra Simfonică și tot ce însemna viață cultural-artistică profesionistă, semiprofesionistă și amatoare în Prahova. În anul 1964 absolvă cursurile Conservatorului ,,Ciprian Porumbescu” din București, și deși specializat în domeniul muzical, manifestă o grijă deosebită pentru tot ce însemna obiect de artă sau de patrimoniu. A făcut parte din Comisia Națională de inventariere a monumentelor istorice din România, care a publicat Lista Monumentelor de cultură de pe teritoriul RPR, editată de Academia Română. Profitând din plin de articolul 7 al Legii care punea sub paza și protecția Comitetelor Executive ale Sfaturilor Populare de pe teritoriul pe care se află, toate monumentele istorice, acest vajnic apărător al culturii prahovene se zbate zi și noapte pentru restaurarea, și conservarea multor obiective care azi sunt mândria țării noastre: Castelul Peleș, Pelișorul și Cazinoul, Palatul Hasdeu din Câmpina, Palatul Culturii din Ploiești, , Ansamblul ,,Nicolae Iorga” din Văleni de Munte, Casa ,,Nicolae Grigorescu” din Câmpina, Casa ,,Cezar Petrescu” din Bușteni, Palatul Domnesc de la Brebu, Conacul Belu din Urlați. În 1967, când orașul Târgoviște era în teritoriul Regiunii Ploiești, Al. I. Bădulescu se implică total în acțiunea de restaurare a clădirii Muzeului Tiparului Românesc, a casei scriitorului Alexandru Brătescu Voinești și a Curții Domnești. După cutremurul din 1977, a supravegheat îndeproape șantierele de restaurare de la Peleș, Teatrul din Ploiești inaugurat în 1982, Muzeul de Istorie, a cărui amenajare a durat până în 1994, imobilul Muzeului de Artă, Casa ,,Hagi Prodan”, și corpurile B și C din Casa lui Nicolae Iorga, donate de familie. Pentru fiecare din aceste obiective, domnul Bădulescu avea câte o poveste lungă și palpitantă cu aventuri trăite în birourile miniștrilor și ale activiștilor înalti PCR, dintre care unii, îl susțineau în demersurile lui, fiind oameni de cultură rafinați, iar alții, activiști inculți, îi puneau bețe în roate.
Pentru a contracara părerea universal încetățenită că Ploieșiul este ,,Orașul aurului negru”, deci oraș muncitoresc în care cultura nu poate atinge cel mai înalt nivel, domnul Bădulescu a încadrat la Ploiești personalități culturale de prim rang, dânsul posedând un fin simț de detectare a valorilor autentice: Toma Caragiu, Valeriu Moisescu, Emil Mandric, la teatru; Ion Baciu, Teodor Drăgulescu, Nicolae Brânduș, Vasile Micu, Ilinca Dumitrescu, Corneliu Dumbrăveanu, Horia Andreescu, Gabriel Croitoru, Liliana Ciulei în domeniul muzical. A înființat festivaluri: Festivalul Tinerilor Dirijori, Festivalul Coral Florin Comișel, Universitatea de Vară ,,Nicolae Iorga”, manifestarea ,,Tezaur prahovean”, Concursul de Interpretare ,,Paul Constantinescu” și Concursul pianistic ,,Lory Wallfisch”. A invitat la diferite manifestări, personalități culturale devenite legendă, despre care prahovenii mai vârstnici își amintesc cu nostalgie: Tudor Vianu, Perpessicius, Solomon Marcus, Aurel Baranga, Cella Delavrancea, Octavian Lazăr Cosma, Mircea Malița.
Nu i-au fost indiferente nici artele plastice. A înțeles faptul că un oraș se exprimă prin arta monumentală pe care o etalează: la momentul în care dânsul prelua destinele culturii prahovene, Ploieștiul avea 3 statui: Monumentul Vânătorilor restaurat în 1953, Statuia Libertății, restaurată în 1981 și Obeliscul de la Bolovani. S-a ocupat de apariția în Ploiești a fântânii arteziene de la Gara de Sud, de cele două compoziții sculpturale din fața Casei Sindicatelor, de mozaicul monumental de la Palatul politico-administrativ conceput de Viorel Mărgineanu, Vasile Celmare și Alexandru Paștina, de ornamentația zidurilor de la Sala Sporturilor, de la Casa Sindicatelor, de la Liceul Caragiale. S-a preocupat de realizarea și amplasarea unor busturi ale personalităților ploieștene: al soldatului Grigore Ion de la Dumbrăvești, al lui Nicolae Bălcescu, al lui Constantin Dobrogeanu Gherea, al lui Aurel Vlaicu, al lui Alexandru Ioan Cuza, al compozitorului Constantin Dimitrescu la Blejoi, al pictorului Ion D. Negulici, al lui Nichita Stănescu, al lui Mihai Eminescu și al lui George Enescu la Vila Luminiș, realizat de Ion Irimescu. A dezvelit plăci comemorative pe casele unde au trăit sau au locuit temporar Ioan Christu Danielescu, Nelu Danielescu, Florin Comișel, Constantin Dimitrescu, Ion Baciu, Nicolae Simache, Radu Tudoran, Yehudi Menuhin, Constantin Bobescu.
Pe compozitorul Paul Constantinescu l-a cunoscut atunci când a organizat în condiții de maxime restricții, aniversarea acestuia la împlinirea vârstei de 50 de ani. A considerat necesară înființarea la Ploiești a unei case memoriale dedicate celui mai mare compozitor al nostru după Enescu și a luptat și izbândit și în această cauză. În ultima parte a vieții putea fi găsit zilnic într-un birou din casa donată statului de cumnata compozitorului, inginera Eleonora Constantinescu. De acolo nu a încetat să dea sfaturi pertinente dar mai ales, sincere (fără urmă de ranchiună că nu mai avea funcție oficială care să-i dea forța de a acționa), tuturor funcționarilor investiți după Revoluție cu puteri decizionale în zona culturii. Casa Memorială ,,Paul Constantinescu” a găzduit mulțumită destoinicei sale tactici politic-artistice dar și prin smerita ascultare a doamnei Mihaela Ștefănescu, sute de manifestări omagiale, comemorative, unde au crescut interpretativ, an de an, sute de tineri artiști care s-au dovedit a fi reale talente ale țării.
Dragostea sa pentru cultura prahoveană s-a materializat și în cercetările muzicologice întreprinse pentru obținerea doctoratului dar și în studiile pe care le-a prezentat la simpozioane internationale sau în cărțile publicate.
Viața lui Al. I Bădulescu a fost o continuă zbatere pentru progresul vieții culturale prahovene. Nu a contat cine era la guvernare: când erau la putere comuniștii, îi convingea pe ei, folosind subtile tertipuri; când s-a schimbat regimul, bătea la ușile bancherilor și ale patronilor pentru a obține fonduri care să asigure propășirea vieții cultural-artistice a orașului pe care l-a iubit până al moarte. Nu a cerut nicioadată nimic pentru dânsul. Are trei copii realizați, pe care cu dăruirea, înțelegerea și iubirea soției sale dragi, profesoară de matematică, i-a crescut și educat. Ei nu sunt nici pictori, nici muzicieni, nici actori. Nu a avut niciun interes personal când a bătut la ușile mai marilor, ci doar pe acela de a respecta și cinsti valorile materiale, spirituale, umane și energetice ale culturii neamului. Tuturor celor ce i-au stat în preajmă le mărturisea că pentru viața culturală a unui oraș merită să te jerfești, să lupți și să trăiești.
Prin plecarea la cele veșnice a lui Al. I Bădulescu am pierdut un mentor, consilier sincer, un prieten, dar mai ales, istoria vie a unei perioade a culturii prahovene așa cum a fost ea, trăită și parcursă de un suflet mare cât tot acest judet.
Dumnezeu să-l odihnească lângă cei drepți. Sufletul său să vegheze de acolo, de sus, cultura prahoveană. Oare vom fi vrednici sa-i cinstim memoria pe măsura jertfei lui? Oare vom putea duce mai departe în același ritm și la același nivel toate prioiectele și acțiunile dânsului, devenite de-acum tradiționale?
Prof. Univ. Dr. Sanda Valentina Hîrlav Maistorovici
Ploiești, 6 ianuarie 2021
   

OMAGIU

Colectivul Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova, prin secţia sa, Muzeului Memorial „Paul Constantinescu”- Ploiești, profund indurerat de vestea trecerii la cele veșnice a domnului prof.dr. ALEXANDRU I. BĂDULESCU, aduce un ultim omagiu ilustrului profesor, muzicolog, mare om de cultură, ctitor al Muzeului Memorial "Paul Constantinescu", membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, Cetățean de Onoare al Municipiului Ploiești.
Rari sunt în istoria culturii şi a muzicii românești aceia care, după o activitate rodnică şi îndelungată, să fie atât de respectaţi, iubiţi şi admiraţi ca profesorul Alexandru I. Bădulescu. O personalitate polivalentă şi originală ca a domniei sale, se sustrage oricăror clasificări şi etichetări cunoscute. Domnia sa nu doar a avut idei excepționale legate de cultura și arta muzicală românească, dar a găsit și modalitățile de a le pune în practică cu rezultate impresionante, chiar dacă a trebuit să depășească adeseori bariere și dificultăți ce păreau a fi insurmontabile.
Numeroasele realizări în cultura prahoveană și națională precum organizarea unor evenimente artistice: concerte, concursuri muzicale, în care un loc de frunte îl ocupă Concursul Național de Interpretare și Creație Muzicală „Paul Constantinescu”, cursuri de măiestrie dedicate tinerilor dirijori, inițierea unor manifestări culturale în cadrul muzeelor din Ploiești și din județul Prahova, omagierea unor personalități artistice de frunte, organizarea unor întâlniri cu muzicieni, scriitori și poeți, participarea la numeroase conferințe, lansări de carte, simpozioane prestigioase organizate în țară sunt o mică parte din imensa activitate a domniei sale. Prezența sa la concertele Filarmonicii din Ploiești, la cele programate de instituțiile muzicale bucureștene (Ateneul Român, Sala Radio, Opera Națională, UCMR; UNMB), precum și la numeroasele evenimente organizate la UCMR demonstrează entuziasmul său incomensurabil și atașamentul necondiționat față de tot ce a înseamnat manifestare artistică și culturală de calitate.
Personalitatea complexă și activitatea prodigioasă a ilustrului reprezentant al culturii prahovene și românești ne determină să apreciem cum se cuvine valoarea excepțională și inegalabilul spirit creator al domniei sale, admirabil om de cultură şi exemplar îndrumător al activității culturale prahovene mai bine de 7 decenii.
La profesorul Alexandru Bădulescu, totul era energie, viaţă, mişcare, flacără, tumult. Mereu zâmbitor, entuziast, activ, competent, însufleţit de iubire şi încredere în semeni, acesta a avut întotdeauna o atitudine pozitivă, armonioasă şi prietenoasă. Oricând o mână întinsă pentru cine cerea ajutor.
Recunoștința și admirația noastră, a celor care au avut privilegiul să-l cunoască sau să colaboreze cu profesorul Bădulescu nu poate fi exprimată prin cuvinte față de dimensiunea ctitoriilor sale culturale.
Amintirea sa luminoasă va rămâne veșnic in inima noastră. Un model de conduită ce va rămâne pentru totdeauna în amintirea noastră.
Sincere condoleanțe familiei îndoliate!
Dumnezeu să-l odihnească in pace!


 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
   

5 ianuarie 1859

Adunarea Electivă a Moldovei l-a ales în unanimitate ca domn pe colonelul Alexandru Ioan Cuza, participant la Revoluția de la 1848 și la lupta pentru Unirea Principatelor Moldovei şi Valahiei.
În Moldova a fost ales în unanimitate, la 5/17 ianuarie 1859, liderul unionist Alexandru Ioan Cuza, reprezentantul „Partidei Naționale”. Reprezentanții acestei grupări ce avea ca obiectiv unirea Moldovei cu Țara Românească au oscilat o vreme între a avea un candidat al lor și a-l susține pe Grigore Sturza, fiul fostului domnitor Mihail Sturza, și agent al Rusiei.
Acesta, susținut de Rusia prin intermediul bancherului evreu Șmul Rabinovici și agentului panslavist polonez Nieczuka Wierzbicki, care a adus la Iași câteva sute de mercenari, viza și el unirea celor două țări, dar sub domnia sa și sub forma unui stat-marionetă care să facă jocurile Imperiului Rus. Cu două zile înainte de votul pentru alegerea domnitorului, unioniștii au înțeles jocul lui Sturza și au hotărât să-l respingă și să desemneze un candidat al lor.
După dispute aprinse, a fost acceptat comandantul micii armate moldovene, Alexandru Ioan Cuza (care nu participase la întâlnire). La adunarea propriu-zisă, Cuza a fost prezentat drept variantă de compromis între conservatorii filoruși și liberalii pro-occidentali (francofili). Oamenii lui Sturza au fost surprinși să constate că acesta este respins și în schimb adunarea îl votează în unanimitate pe Cuza.



   

Acum 100 de ani

 
4 ianuarie 1921 - Depunerea drapelului român la Palatul Invalizilor din Paris
"Ceremonie la Invalizi. Se dă un drapel pentru sala Aliaților. Vorbește ministrul Ghica, frumos, măsurat, dar rece. Îi răspunde aprins generalul Maleterre, dându-mi sarcina de a apăra, împreună cu Polonia, Europa de bolșevici. Mult public românesc, dezordonat ca de obicei."
5 ianuarie 1921 - "Încep conferinţele mele la Collège de France".
Nicolae Iorga - Memorii, vol. 3
Muzeograf Mihaela Voicea
   

Anunţ

Colectivul Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Prahova anunță cu regret dispariția prematură a colegului Doru Mareș - muzeograf.


 
Dumnezeu să-l odihnească în pace!

   

Anunţ

Colectivul Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova anunţă, cu profund regret, că în dimineața zilei de 2 ianuarie 2021, dl. prof. dr. Alexandru I. Bădulescu a încetat din viață.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
 
   

PROIECT EDUCAȚIONAL

,,Un An Nou cu sănătate,

Cu iubire de aproape,

Cu pace și armonie,

Familia să vă fie prioritate,

Prietenii mereu aproape,

Oază de liniște casa să vă fie,

Belșug și prosperitate în toate,

Bucurii nenumărate!

La mulți ani binecuvântați!’’ - muzeograf Monica Cîrstea

                                              prof. dr. Elena Butunoi

Vă prezentăm cărțile poştale realizate de Voiculescu Maria Delia, clasa a IX-a B, elevă la Colegiul Național „Ion Luca Caragiale” Ploiești, și prof. Anca Popa, de la Colegiul Național „Ion Luca Caragiale” Ploiești, în cadrul proiectului educaţional „Caligrafia - arta scrisului”.

 

   

Expoziția „Poveste de iarnă”

Expoziția „Poveste de iarnă”, de la Muzeul „Conacul Bellu” Urlați, a fost realizată de către copiii de la Clubul de Pictură și Desen pentru Copii „MICUL PICASSO” din Ploiești pe sticlă, pe pânză sau pe membrana din piele a tamburinelor cu zurgălăi cu ocazia Sfintelor Sărbători!

Lucrările aparțin copiilor din Ploiești și împrejurimi, copii care frecventează cursurile și au vârste cuprinse între 5 și 14 ani!

Sărbători binecuvântate!

   

PROIECT EDUCAȚIONAL

„Sărbători binecuvântate”

 Vă prezentăm cărțile poştale realizate de Mihăilescu Andreea Mădălina, clasa a XI-a D, și Ichim Maria, clasa a X-a E, eleve la Colegiul Naţional "Ion Luca Caragiale" Ploieşti, în cadrul proiectului educaţional "Caligrafia - arta scrisului".

 

   

Pagina 2 din 89