Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova
înfiinţat în anul 1955 prin strădania ctitorului muzeelor prahovene, prof. Nicolae Simache, este astăzi o prestigioasă instituţie de cultură, care prin cele 17 secţii muzeale deschise publicului, valorifică expoziţional, ştiinţific şi cultural-educativ, creaţii materiale şi spirituale din patrimoniul prahovean, naţional şi universal.

"Muzeul trebuie sa fie o şcoala de istorie a gustului - şi, mai mult - trebuie sa fie nu numai la dispozitia oricui, dar sa întinda mâna catre oricine, pentru a-l atrage, a-l retine cât poate mai mult."

O piesă valoroasă intrată în Patrimoniul Muzeului Prahovei la începutul lui decembrie 1919

Domnul arhitect Toma T. Socolescu, în ședința extraordinară de la începutul lunii decembrie 1919, roagă comisia interimară a orașului Ploiești și aceasta aprobă cedarea vederii panoramice a urbei noastre din anul 1871, Muzeului Prahovei.



Vederea panoramică a orașului Ploiești din anul 1871, a fost realizată prin lipirea a opt imagini executate de fotografii Kotecki și Rudnicki din foișorul Primăriei Vechi.
Piesa excepțională, împreună cu alte obiecte valoroase care au făcut parte din colecția Muzeului Prahovei, pot fi admirate în expoziția organizată în pivnița Muzeului „Casă de Târgoveț din secolele al XVIII-lea - al XIX-lea”.

Muzeograf Bogdan Voicu
   

Instantanee

Dintr-un Ploiești uitat și cunoscut doar din amintirile povestite de bunici ori de prin cărțile citite, trăit prea puțin de cei născuți după anii ̕̕50 -  ̕̕60, absolut necunoscut pentru cei mai tineri dintre contemporanii noștri, dintr-un lot de câteva zeci de fotografii din patrimoniul muzeului, vă prezentăm, până la o eventuală apariție editorială, câteva fotografii ale unei perioade în care «vechiul» și «noul», așa cum erau înțeleși cei doi termeni la momentul respectiv, se intersectau, accesând link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=RGgvkzzh4BI.

Muzeograf Octav NEGREA

   

SĂRBĂTOAREA SFÂNTULUI NICOLAE

 

NICOLAE SIMACHE, PATRONUL SPIRITUAL AL MUZEULUI CEASULUI
Nicolae Simache, personalitate complexă a culturii și învățământului prahovean, ctitorul muzeelor prahovene, s-a născut la 5 noiembrie 1905 în comuna Cosminele. A urmat cursurile Facultății de Litere și Filozofie - Secția Istorie și ale Facultății de Drept din București. Între anii 1946-1969 a fost șeful catedrei de istorie, a liceului ploieștean „Sfinții Petru și Pavel” (azi, Colegiul Național „Ion Luca Caragiale”). Nicolae Simache a desfășurat o bogată activitate în domeniul cercetării istoriei locale și naționale publicând importante culegeri de documente și fiind initiatorul cercetărilor arheologice în județul Prahova (Târgșoru-Vechi, Budureasa, Drajna).
Cele mai importante și durabile realizări culturale ale lui Nicolae Simache sunt muzeele, înfințate pe întreg teritoriul județului Prahova dar și în județele limitrofe (Buzău, Dâmbovița), deținând astfel un record în muzeografia națională și constituind un model pentru actualele generații de muzeografi prahoveni.
 
 
Între anii 1953 - 1971 în calitatea sa de director al Muzeului Regional de Istorie Ploiești (azi Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova) a înființat alte 17 muzee, cu statut de secții ale instituției de bază, cu o tematică variată (istorie, memorialistică, etnografie). Printre acestea se numără și Muzeul Ceasului, cea mai dragă ctitorie a profesorului Simache, cea mai apropiată sufletului său, acesta mărturisind unuia dinte cei mai apropiați colaboratori ai săi: “În muzeele pe care le-am deschis, niciodată nu am avut sentimentul de acum când intru în acest muzeu al ceasurilor. Ascultând bătăile atâtor zeci de ceasuri, simt că plutește în aer ceva misterios, am sentimentul de încetinire al ritmului acelor ceasornicului propriei mele inimi”. Viața și activitatea profesorului Nicolae Simache, au devenit subiecte de inspirație în literatură și cinematografie, atât în timpul vieții cât mai ales după moarte (16 -17 ianuarie 1972). Colegul său de catedră, Paul D. Popescu a sintetizat activitatea profesorului Nicolae Simache printr-o frumoasă metaforă: „a fost o flacără care a ars și arzând a luminat”.
  
LANSARE DE CARTE:
ELENA OPREA, „NICOLAE I. SIMACHE. COMOARĂ SACRĂ A ISTORIEIˮ

Doamna prof. Elena Oprea, poetă și prozatoare, veche prietenă a Muzeului Ceasului, a lansat, în toamna acestui an, al treilea volum dedicat profesorului Simache, intitulat: „Nicolae I. Simache. Comoară sacră a istorieiˮ. Volumul, care a apărut cu ocazia împlinirii a 115 ani de la nașterea acestuia, constituie un omagiu adus patronului spiritual al Muzeului Ceasului, profesor, mentor și consătean al scriitoarei. Aceasta menționează în postfața cărții următoarele: „N.I. Simache, într-un timp relativ scurt al vieții, a cuprins în munca sa o mulțime de domenii, consacrându-se cu sufletul, cu mintea, cu spiritul în infinitatea sublimului exprimat într-o concepție unică în istorie, cultură și artă”.
șef secție Tatiana RISTEA
Muzeul Ceasului „Nicolae Simacheˮ Ploiești
   

EXPOZIŢE TEMPORARĂ

 
Vă invităm La Muzeul "Ion Luca Caragiale" din Ploieşti,
str. Kutuzov, nr. 1, să vizitaţi expoziţia temporară
"Feerie de iarna".
 
Expoziţia deschide seria de activităţi, organizate de Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova şi secţiile sale, dedicate anotimpului alb şi sărbătorilor de iarnă.
   

PROIECT EDUCAŢIONAL

Motto:
,,Fiecare dintre noi
Are felul lui de a scrie.
Și de studiezi intens,
Stăpânești arta caligrafiei!’’
♦  Monica Cîrstea

Vă prezentăm cartea poştală realizată de Maria Daria Mocanu , elevă la Colegiul Naţional "Ion Luca Caragiale" Ploieşti, clasa a IX-a E, în cadrul proiectului educaţional "Caligrafia - arta scrisului".




   

Anunţ

   

Raportul campaniei de excavație Boldești - Grădiștea 2019 în România

Pe 25 noiembrie 2020, raportul campaniei de excavație Boldești – Grădiștea 2019 în România a fost publicat în „Cronica Cercetărilor Arheologice din România”.

Raportul campaniei de excavație Boldești - Grădiștea 2019 în România

Excavația s-a desfășurat în iulie 2019 ca o colaborare între Proiectul YMPACT și Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova. Raportul furnizează infromații despre stratigrafia tumulului, precum și a mormintelor cercetate.
Au fost investigate 10 morminte, majoritatea înhumări, datând din mileniul 3 î.e.n până în mileniul 1 e.n. Conform practicilor de înmormântare, 3 morminte erau tipice comunităților Yamnaya.
Autori: Alin Frânculeasa (Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova), Volker Heyd (Universitatea din Helsinki), Bianca Preda-Bălănică (Universitatea din Helsinki), Wesa Perttola (Universitatea din Helsinki), Claudia Dumitrescu (Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova), Octav Negrea (Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova), Martin Trautmann (Universitatea din Helsinki), Tami Kuljukka, Tia Niemelä, Alexander Suvorov (Universitatea din Helsinki), Tian Chen Zeng (Universitatea Harvard), Maxime Brami (Universitatea „Johannes Gutenberg” Mainz)

Abstract:
În vara anului 2019, Proiectul Avansat al Consiliului de Cercetare European „Impactul Yamnaya în Europa preistorică”, cu sediul la Universitatea din Helsinki, Finlanda în colaborare cu Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova, au realizat cercetări arheologice în satul Boldești, comuna Boldești – Grădiștea, județul Prahova. Echipa a fost alcătuită din arheologi, specialiști și studenți de la Universitatea din Helsinki, Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova, precum și colegi din Germania și Statele Unite ale Americii.
Scopul campaniei arheologice a fost investigarea unui tumul din Epoca Bronzului Timpuriu, înalt de 2.9 m și având un diametru de 50 m, cunoscut sub numele de Movila Crăciuneasca. Tumulul a fost parțial distrus înainte de începerea cercetărilor, partea de S-V fiind afectată de excavări ilegale ce au îndepartat solul și l-au folosit pentru amenajări piscicole aflate în imediata apropiere. În plus, periferia vestică a tumulului a fost tăiată de un drum ce oferea acces la amenajările piscicole menționate anterior. Pentru a obține informații stratigrafice concludente, două profile cu o grosime de 1 m au fost lăsate neatinse, acestea fiind orientate spre N-S și E-V. Astfel, tumulul a fost împărțit în patru sectoare: N-E, S-E, S-V și N-V. Punctul 0 a fost plasat în centrul tumulului, la locul de întâlnire a profilurilor. Majoritatea caracteristicilor funerare au fost găsite în partea de S-V a tumulului.
Au fost descoperite 10 morminte, 9 înhumări și o incinerare, ce pot fi atribuite la cel puțin 3 faze cronologice diferite: I. Epoca Bronzului Timpuriu (Yamnaya) – M1, M3 (A și B) și M4; II. Epoca Bronzului Mijlociu – M2, M6, M8, M9 și M10; III. Perioada Sarmată – M5; datarea mormântului 7 este dificilă deoarece este o incinerare într-o groapă simplă fară vreun alt obiect ritualic. Conturul mormintelor au putut fi identificate doar la mormintele Yamnaya. Acestea au fost amplasate aproape de centrul tumulului; decedații au fost înmormântați în gropi rectangulare acoperite cu scânduri, în poziția tipică ritualului Yamnaya. Mormântul 4 era mormântul principal, înhumat înainte de construcția tumulului. Mormântul 1, un mormânt secundar, a fost singurul ce conținea obiecte ritualice, în timp ce mormântul 3 a fost sever avariat de animale. Ocru a fost găsit în toate mormintele Yamnaya, acoperind atât partea de jos a gropii dar și oasele indivizilor. Toate mormintele din Epoca Bronzului Mijlociu era grupate în sectorul de S-V a tumulului. Gropile de mormânt nu au putut fi identificate. Indivizii stăteau ghemuiți pe partea stângă, nu au fost găsite ofrande. Mormântul sarmat a fost unul izolat, descoperit în partea de S-V a tumulului, individul fiind găsit într-o poziție extinsă, fără vreun obiect ritualic. Craniul a fost îndepărtat intenționat în Antichitate.
Cercetarea a fost finanțată de Proiectul Avansat al Consilului de Cercetare European 788616: Impactul Yamnaya în Europa preistorică (YMPACT), în colaborare cu Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova.






   

1 Decembrie 2020

 
 
Secţii muzeale în Ploieşti:

• Muzeul de Istorie şi Arheologie
Ploieşti, str. Toma Caragiu, nr. 10, tel. 0244 514 437
„1918 – date şi fapte”
 
• Muzeul Ceasului „Nicolae Simache”
Ploieşti, str. Nicolae Simache, nr. 1, tel. 0244 542 861
„Trei ceasuri, trei personalităţi şi un singur eveniment – Unirea de la 1918”
 
• Muzeul „Ion Luca Caragiale”
Ploieşti, str. Kutuzov nr. 1, tel: 0244 525 394
„România, inima mea!”
 
• Muzeul Memorial „Nichita Stănescu”
Ploieşti, str. Nichita Stănescu, nr. 1, tel. 0344 100 768
„Eu nu mă spăl de poporul meu”
 
• Muzeul „Casă de Târgoveţ din sec. XVIII-XIX”
Ploieşti, str. Democraţiei, nr. 2, tel. 0244 529 439
„1 Decembrie 1918”
 
 
Secţii muzeale în judeţ:
 
• Muzeul Memorial „Nicolae Iorga”
Vălenii de Munte, str. George Enescu, nr. 1-3, tel. 0244 280 861
„Nicolae Iorga şi lupta pentru unitatea tuturor românilor”

• Muzeul „Casa Domnească”
comuna Brebu, tel. 0244 357 731
„IN MEMORIAM – Eroii României Moderne”
 
• Muzeul Memorial „Constantin și Ion Stere”
Parcul Constantin Stere Bucov, tel. 0244 344 040
„1 Decembrie 1918 – ziua unui vis împlinit”
 
• Muzeul Memorial „Cezar Petrescu”
Buşteni, str. Tudor Vladimirescu, nr. 1, tel. 0244 321 080
„102 ani de la Marea Unire”
„128 de ani de la naşterea scriitorului Cezar Petrescu”
 
• Muzeul „Conacul Bellu”
Urlați, str. Orzoaia de Sus, nr. 12, tel. 0244 271 721
„Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie!
Ţara mea de glorii, ţara mea de dor (...)
La trecutu-ţi mare, mare viitor!”
 
• Muzeul „Crama 1777”
comuna Valea Călugărească,
str. Valea Largă, nr. 139A, tel. 0244 235 470
„Profunzimi româneşti.
De la experienţele înaintaşilor la propriile noastre experienţe”
 
• Muzeul „Conacul Pană Filipescu”
comuna Filipeştii de Târg, nr. 868, tel. 0244 389 480
„Pe aici nu se trece!”
   

1 decembrie 1918, ziua unui vis împlinit

1 decembrie 1918 este ziua în care românii au înfăptuit Marea Unire. După unirea Basarabiei (27 martie/9 aprilie 1918) și Bucovinei (15/28 noiembrie 1918), prin unirea Transilvaniei (18 noiembrie/1 decembrie 1918), ultima provincie istorică, cu Regatul României, se desăvârșea visul de veacuri al tuturor românilor – România Mare. Din anul 1990 sărbătorim la 1 decembrie Ziua Națională a României.
Proiectul educațional „1 decembrie 1918, ziua unui vis împlinitˮ, organizat de Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova în colaborare cu Școala Gimnazială „Nicolae Iorgaˮ, Ploiești, s-a desfășurat în perioada 16-24 noiembrie 2020, prin intermediul platformelor de comunicare online.
Propunerea de a colabora și în acest an școlar, ce se desfășoară în mediul online, a aparținut doamnei profesoare de istorie Nicoleta Camelia Bucurică. Tema proiectului a fost lansată elevilor din clasele a V-a D, a VI-a A, a VI-a C, a VII-a B, a VII-a C, a VIII-a A și a VII-a B, de muzeograful coordonator de proiect. Alături de elevii școlii din Ploiești am avut bucuria de a avea alături de noi în acest proiect câțiva elevi de la Școala Gimnazială Specială din Târgoviște, clasa a VI-a B, coordonați de doamna profesoară Ana Maria Stancu.
Istoria este o poveste, pe care o spunem frumos. Până când ne putem întâlni față în față la muzeu să povestim, continuăm întâlnirile noastre virtuale cu elevii, începute în primăvara acestui an.
Prin tema lansată, elevii au fost îndemnați să descopere pas cu pas evenimentele istorice ce au precedat această zi de 1 decembrie 1918 și însemnătatea ei pentru neamul românesc. În materialele realizate, elevii ne povestesc în maniera lor, semnificația istorică a zilei de 1 decembrie 1918.
Vă invităm să vizionați minunatele proiecte realizate de elevii talentați și cu un deosebit simț artistic, accesând link-ul https://youtu.be/KZdVdMgdzEc.
 
Mulțumim tuturor pentru frumoasa colaborare!
Muzeograf Monica Cîrstea
   

Note de calendar – Nicolae Bălcescu

La 29 noiembrie 1852, NicolaevBălcescu se stingea din viață la Palermo, Italia, păstrându-și crezul și tăria patriotică.
Pentru a înţelege şi a redescoperi una din personalităţile de marcă ale României, publicăm o parte din discursul domnului acad. Ioan Aurel Pop, preşedintele Academiei Române, rostit cu prilejul sesiunii aniversare dedicate istoricului Nicolae Bălcescu , la împlinirea a 200 de ani de la naştere.
 

“Revoluția de la 1848 a cuprins aproape toate popoarele Europei, cu excepția notabilă, între altele, a multora dintre cele înglobate în Rusia țaristă. Tinerii români erau prezenți la studii în Franța încă din jurul anilor 1800 și, prin urmare, participau la mișcarea de idei din Hexagon….Ei sunt faimoșii bonjuriști care se întorc în țara lor cu idei progresiste, revoluționare și chiar radicale, spre disperarea părinților și bunicilor lor. În 1845, se organiza în capitala Franței „Societatea Studenților Români”, sub patronajul lui Lamartine. Nicolae Bălcescu, un animator al acestei societăți, îi scria lui Ion Ghica, prietenul său: „Cauza noastră a făcut progrese marcante în Franța. Este, într-adevăr, surprinzător de a vedea cu ce inimă s-au ocupat de noi aproape toate jurnalele. Nu este zi să nu poți vedea ceva referitor la noi în jurnale”. La 1 ianuarie 1847, Bălcescu, într-un discurs ținut înaintea conaționalilor săi la Biblioteca Română, formula deviza de regenerare a națiunii române: „Unitate mai întâi în idei și simțiminte, care să aducă apoi cu vremea unitatea politică, care să facă din valahi, moldoveni, basarabeni, ardeleni, bănățeni […] un singur corp politic, o națiune română, un stat de șapte milioane de români [...]. Românismul dar e steagul nostru, subt dânsul trebuie să chemăm pe toți românii”. Bălcescu visa și o reformă socială pentru poporul său ,bazată pe dreptate și egalitate.
[…]Nicolae Bălcescu – cel care învățase așa de bine lecția pariziană – avea să scrie ulterior că revoluția europeană nu a fost cauza, ci doar ocazia revoluției române, a cărei cauză se pierde în vremurile vechi, în secolele lungi de lucrare a poporului român asupra lui însuși.
[…]El a transmis generațiilor viitoare un adevărat testament, canalizat pe două direcții: construirea unei noi Europe, bazate pe principiile democratice ale libertății, egalității și frăției și formarea unei Românii europene, moderne și democratice, în care toți fiii săi să poată trăi între fruntariile statului național unitar. Toate soluțiile preconizate de Nicolae Bălcescu în anii scurtei sale vieți au fost puse în practică ulterior, între 1848 și 1918, ceea ce demonstrează că marele istoric, literat și om politic a fost un spirit realist, cu privirea ațintită spre viitor și cu înalta calitate de patriot european.”
 
Amalia NICOARĂ, șef Birou Istorie
   

Pagina 9 din 94