Marţi, 14 Martie 2023 16:02
Vă invităm vineri, 17 martie 2023, începând cu ora 11.00, la Muzeul „Conacul Bellu” din Urlaţi, str. Orzoaia de Sus, nr. 12, secţie a Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova, să participaţi la matineul muzeal „Întâlnire cu Primăvara, anotimpul bucuriei - la 508 ani de atestare documentară a Oraşului Urlaţi”; invitaţi: prof. Iuliana şi prof. Robert Stan de la Liceul Teoretic „Brâncoveanu Vodă” din Urlaţi.
Vă aşteptăm!
Luni, 06 Martie 2023 10:59
Muzeul Memorial „Nichita Stănescu” Ploieşti, secție a Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Prahova, organizează în perioada 6 martie – 30 aprilie 2023 Concursul de poezie „Frunză verde de albastru”, ediţia I.
Regulament_concurs_poezie_ed_I_2023:
Regulamentul concursului este disponibil şi:
♦ pe paginile de Facebook:
• Muzeul Memorial „Nichita Stănescu”
• Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova
♦ în secţiunea Link-uri utile a site-ului:
Marţi, 28 Februarie 2023 10:38
Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova, şi secţiile sale din Ploieşti şi judeţ întâmpină primăvara cu următoarele activităţi dedicate anotimpului renașterii, oferite cu drag publicului în perioada 1-3 martie 2023:
Muzeul „Ion Luca Caragiale”,
Ploiești, str. Kutuzov, nr.1, tel. 0244 525 394
1 martie 2023
• Expoziție temporară: „Mărţişoare... la muzeu!”
Muzeul Ceasului „Nicolae Simache”,
Ploiești, str. Nicolae Simache, nr.1, tel. 0244 542 861
1 martie 2023
• Expoziţie temporară: „Mărțișorul, simbolul primăverii”
Muzeul Memorial „Constantin și Ion Stere” Bucov,
Parcul „Constantin Stere” Bucov, str. Dacia nr. 13, tel. 0244 344 040
1 martie 2023
• Lecţie tematică: „Sărbători de primăvară”
- activitatea se desfăşoară la Şcoala Gimnazială „Constantin Stere” Bucov.
Muzeul „Casa Domnească” Brebu,
Aleea Casa Domnească, nr. 3, tel. 0244 357 731
1 martie 2023, ora 10.00
• Atelier de creație: „Mamă dragă îţi aduc în dar primăvara!”
- desfășurat la Școala Gimnazială „Matei Basarab” Brebu;
- participă elevii clasei a III-a A, coordonaţi de p.î.p. Loredana Cucu.
Muzeul de Artă Religioasă Vălenii de Munte,
str. George Enescu, nr. 1-3, tel. 0244 280 861
1 martie 2023, ora 15.00
• Expoziție temporară: „Comori de artă populară românească”
Muzeul „Conacul Pană Filipescu” Filipeștii de Târg,
nr.868, tel. 0244 389 480
1 - 8 martie 2023
• Ateliere de creație: „Primăvara în panglici de alb şi roşu”
Muzeul „Casă de Târgoveț din sec. XVIII-XIX”
Ploieşti, str. Democraţiei, nr. 2, tel. 0244 529 439
2 martie 2023, ora 10.30
• Matineu muzeal: „Bine ai venit, Mărţişor!”
Muzeul Memorial „Paul Constantinescu” Ploieşti
Ploieşti, str. Toma Caragiu, nr. 10, tel. 0244 522 656
2 martie 2023, ora 11.30
• Spectacol: „Mărţişoare pe portativ”
- susţinut de elevi ai Colegiului de Artă „Carmen Sylva” Ploieşti.
Muzeul „Conacul Bellu” Urlați,
str. Orzoaia de Sus, nr.12, tel. 0244 271 721
3 martie 2023, ora 13.00
• Moment artistic: „Pentru tine dragă mamă!”
- participă Grupa Mare „Îngeraşii” de la Grădinița cu Program Prelungit „Clopoțica” Urlați,
coordonați de prof. Aurica Barbu
Muzeul Memorial „Nichita Stănescu”,
Ploiești, str. Nichita Stănescu, nr.1, tel. 0344 100 768
3 martie 2023, ora 13.30
• Recitări de poezie: „Mărţişoare literare”
• Expoziţie de mărţişoare şi desene de primăvară
Luni, 27 Februarie 2023 14:30
Muzeul Memorial „Paul Constantinescu” vă invită joi, 2 martie 2023, începând cu ora 11.30, în sala Auditorium a Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Prahova din Ploieşti, str. Toma Caragiu nr. 10, la spectacolul muzical-artistic „Mărțișoare pe portativ”.
.jpg)
În cadrul acestui spectacol dedicat Zilei Internaționale a Femeii vor evolua elevi de la Colegiul de Artă „Carmen Sylva”- Ploiești: Ioana Andreescu-pian, Anthuza Georgescu- voce și pian, Zefir Brezeanu- vioară, Iulia Popa și Horia Băzăvan-actorie, Iulia Dragnea și Darius Moise –chitară clasică.
În program lucrări de: Frederic Chopin, Antonin Dvorak, Pablo de Sarasate, Tiberiu Brediceanu și Jorge Cardoso.
Intrarea liberă.
Vă aşteptăm cu drag!
Conservator coordonator,
Mihaela Ştefănescu
Luni, 27 Februarie 2023 14:11
Cu ocazia venirii primăverii, Muzeul Memorial „Nicolae Iorga” din Vălenii de Munte, str. George Enescu nr. 3, secţie a Muzeului Județean de Istorie şi Arheologie Prahova, v-a pregătit o surpriză plăcută.
Începând de miercuri, 1 Martie 2023, vă așteptăm să vizitați expoziţia temporară: "Comori de artă populară românească”.
Vineri, 24 Februarie 2023 11:50
Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova are deosebita plăcere de a vă invita luni, 27 februarie 2023, începând cu ora 10.00, la sediul din Ploiești, strada Toma Caragiu, nr. 10 pentru a participa la matineul dedicat gingașului MĂRȚIȘOR, al primăverii vestitor. Un fir alb și altul roșu, aflat mereu într-o răsucire potrivită, un element simbolic ce intermediază trecerea către anotimpul reînnoirii cosmice.
Așadar, vă așteptăm cu drag, să împărtășim din tainele purtării mărțișorului ce-și dezvăluie adevărata vigoare prin mijloace rituale performate acum, în prag de primăvară.
La eveniment vor participa elevi ai Colegiului Naţional „Ion Luca Caragiale” coordonaţi de doamna prof. Ileana Georgescu.
Muzeograf Ioana Constantin
Vineri, 24 Februarie 2023 09:48
Schimbă istoria, refă-o!
Sâmbătă...Ah, ce zi plină de entuziasm! Deși este iarnă, iar noul strat de zăpadă așternut pe pământul abandonat de iarbă, de flori, de tot ceea ce este viu, strălucește în razele de soare, atmosfera este plăcută, blândă, caldă. Păcat totuși că nu mă pot bucura cu cineva de această plimbare pe trotuarele deszăpezite ale orașului meu. Se pare că universul vrea să fiu singură astăzi. Nu-i nimic, pot să mă distrez și de una singură. Sau poate universul are ceva pregătit pentru mine...
Continui să mă plimb pe străzi fără a căuta ceva anume. Dar mă opresc la colțul Străzii Nr.13, când văd o clădire de a cărei existență nu știam. Clădirea este mare, decorată cu modele medievale. Pe ușile de la intrare sunt sculptate două săbii. Acum îmi dau seama cât de puține știu despre orașul meu, dacă nu văzusem niciodată Muzeul de Istorie. Deasupra ușilor este o pancardă pe care scrie „Bine ați venit la Muzeul de Istorie!”.
Mă apropii mai mult de clădire și împing ușile. Tot interiorul este magnific. Aerul medieval se resimte ușor. În sala cea mare sunt doar câteva persoane care observă obiectele, tablourile,machetele istorice, ceea ce nu-mi displace. Întotdeauna am fost o fire mai retrasă, căreia nu îi place să fie înconjurată de prea multe persoane. De aceea am și un grup restrâns de prieteni. Încep să mă plimb prin sală, apoi zăresc o altă cameră separată de o ușă. Este un afiș lipit pe ușa din lemn pe care scrie: „Nu intrați!”. Curiozitatea mă îndeamnă să mă îndrept spre ușă și să o deschid, oferindu-mi o priveliște stranie, dar totuși plăcută. Pe pereți sunt prinse săbii și scuturi de război adevărate, cum doar în filme văzusem. Alături de acestea mai există îmbrăcăminte de-a oastei, iar în centru într-o vitrină se află o machetă destul de mare. Mă apropii mai mult și văd o scenă de război.
–„Bătălia de la Călugăreni, 13-23 august 1595, Mihai Viteazul”, citesc eu în șoaptă plăcuța însemnată din fața machetei.
Deși este o copie reușită, nu macheta îmi atrage atenția. Ceea ce este cu adevărat impresionantă este sculptura de pe peretele din dreapta. Doi conducători, ambii aflați pe cai și purtând veșmintele poporului și țării pe care o reprezintă, luptă cu vitejie. Privirile lor nu sunt tocmai prietenoase, mai degrabă pline de furie și dispreț pentru dușman. Urmărind scena, îmi dau seama că cele două căpetenii sunt chiar Mihai Viteazul și dușmanul lui otoman, Sinan Pașa. Sunt atât de captivată de imagine, încât abia aud ușa deschizându-se, apoi închizându-se. Un bocănit de baston se aude pe podeaua din lemn masiv, fiind urmat de niște pași mărunți. Nu-mi întorc privirea de la statui decât în momentul în care simt o mână tremurândă așezată pe umărul meu.
Un bătrânel, la fel de înalt ca mine, se uită și el la statuie, zâmbind cu tristețe.
–Bătălia de la Călugăreni, începe bătrânelul să-mi vorbească. Frumoasă luptă, păcat că românii au pierdut.
Eu nu spun nimic, doar dau aprobator din cap.
–Românii erau atât de dornici de libertate... Erau curajoși, dar nu și pregătiți militar.
Acum se întoarce către mine, privindu-mă în ochi. Are niște ochi căprui blânzi, chiar dacă sunt înconjurați de riduri.
–Îți dai seama ce se întâmpla dacă ei aveau măcar jumătate din pregătirea militară din zilele noastre?!
–Ar fi câștigat fără nicio îndoială. Cu ambiție și pregătire militară. Și atunci nu mai era nevoie de bătălia de la Giurgiu, șoptesc eu nedorindu-mi să distrug atmosfera liniștitoare.
Bătrânul îmi zâmbește sincer și confirmă, îndemnându-mă să continui. Nu-mi doresc. Știu ce vrea să zic și el știe la ce mă gândesc. Este prea devastator. Dar adaug:
–Atunci nu mai mureau atâția oameni...
–Exact, spune acesta mulțumit, dar și trist. Mii de oameni au murit din fiecare parte, fără să aibă vreo vină. Au încercat să-și apere țara, când totul se putea rezuma la comunicare și îngăduire. Lupta aceasta pentru putere a adus și continuă să aducă doar necazuri.
Perspectiva celui în vârstă este dureroasă, dar adevărată, iar modul în care acesta o spune mă doare și mai tare. Are dreptate. Dacă marii conducători nu erau dornici de a avea imperii extinse și cea mai mare putere, nu mai aveau loc atâtea războaie, ceea ce înseamnă că nu mai mureau atâția oameni. Se puteau rezolva ușor problemele, dacă superiorii comunicau, îngăduiau și colaborau cu toții.
–Știai că în acea bătălie au murit aproximativ 1.000 de români și 10-15.000 de otomani? Aceste straie pe care tu le vezi sunt dovada curajului și mândriei poporului nostru.
Sunt impresionată de câte știe acest domn drăguț.
–De unde știți atâtea informații despre istorie? îmi fac curajul să-l întreb.
–Sunt proprietarul acestui muzeu.
Oh, asta explică totul...
–Îmi place să mă documentez despre istoria poporului nostru, râde bătrânul. Și îmi face plăcere să le povestesc vizitatorilor curioși, ca tine, care nu țin cont de interdicții, pentru a înțelege cât de important este să nu urmăm istoria. Să rezolvăm totul fără violență. Doar cu pace. Tu reprezinți următoarea generație. Schimbă istoria, refă-o! Fii tu cea care rămâne în istorie, pentru că a ales să comunice în schimbul violenței.
Zâmbesc și încuviințez din cap. Mi-ar fi plăcut să stau mai mult de vorbă cu omul în vârstă, dar aud telefonul sunând. Când îl scot din buzunar, numele celei mai bune prietene este afișat. Cineva și-a adus aminte de mine... Mă scuz în fața bătrânului și dau să plec, dar apoi îmi amintesc ceva și mă întorc.
–Sigur voi mai veni aici să aflu mai multe de la dumneavoastră. Dar ca să vă caut, îmi puteți spune cum vă numiți?
Acesta îmi zâmbește cald, ceea ce mă face să cred că nu s-a supărat pentru plecarea mea bruscă.
–Mihai Pace.
Cel mai potrivit nume pentru acest domn.
–Dar sunt cunoscut și sub numele de „Enciclopedia Umană”. Tu ce alegi cum îmi spui.
Amândoi începem să râdem, nedorindu-ne să rupem această conexiune care s-a creat repede între noi și atât de firesc. Telefonul meu continuă să sune, dar nu vreau să răspund. Nu vreau să plec.
–Du-te acum!Cineva are nevoie de tine, mă îndeamnă domnul Mihai.
–Promit că mă voi întoarce!
–Știu. Voi fi aici oricând vei veni. Ai un suflet bune, domnișoară! Poți schimba ceva în această lume.
Acestea au fost ultimele lui cuvinte înainte să mă conducă spre ieșire. Mă simt prost că trebuie să-l părăsesc, dar zâmbesc când văd că vorbește cu alți vizitatori. Nu are aceeași sclipire în ochi ca atunci când vorbea cu mine, dar mă mulțumesc cu atât.
Ies din muzeu, răspunzându-i prietenei mele insistente, dar în zilele ce vor urma voi reveni sigur cu prietenii mei dornici de schimbare, la fel ca mine.
Popa Maria-Izabela - Mențiune
Clasa a XI-a B, Colegiul Național de Informatică „Matei Basarab”, Râmnicu Vâlcea, județul Vâlcea
Joi, 23 Februarie 2023 09:51
Răspunsul lui Iancu de Hunedoara către Elisabeta Silaghi
10 iulie 1456
Cetatea Seghedin
Draga mea soţie,
Iată că Bunul Dumnezeu mi-a mai dat încă o zi pentru a-ţi putea răspunde la epistolă. Ca să ştii, Elisabeta, scriu în grabă, căci a pregăti un întreg război de unul singur nu e lucru puţin, mai ales că totul cade pe umerii mei. Niciun nobil maghiar nu socoteşte să-mi întindă o mână de ajutor, cel puţin pentru a-mi însufleţi dorinţa de apărare a cetăţilor împotriva păgânilor. Măcar că această dorinţă se stinge încet-încet în negura fiecărei seri care vine peste noi, dimineaţa, ştii bine, acea năzuinţă se-nfiripă la loc, ca mai apoi să dispară din nou. Povara e grea, draga mea soţie, dar nădăjduiesc că voi reuşi. Îmi pot imagina tristeţea din inima ta şi povara singurătăţii, dar sfaturi nu ştiu să-ţi dau, căci eu nu mă confrunt cu astfel de lucruri. Te pot încuraja însă spunându-ţi că, într-o lună, la sfârşitul lui august, voi porni cu oştile mele la locul de întâlnie cu oştile lui Ladislau şi Mihaly.
Că e zi, că e noapte, numai la aceste lucruri mă gândesc: destui oameni nu am, iar august vine în fugă; apoi, Ladislau ca Ladislau, el e mare deja, dar pe Matia nu l-am mai văzut de luni de zile, iar tu eşti departe. Şi, citind epistola ta, pentru o clipă, am văzut şi am simţit răcoarea pădurii, umezeala pământului, chiar şi croncănitul corbilor. Cum să te ocărăsc, când toate veştile de la tine sunt ca aurul în mâna mea? Cum să te învinuiesc pentru că îţi este dor de mine? Sau să te cert din pricina neascultării tale, când eu însumi sunt un păcătos în faţa lui Dumnezeu? Numai un nesăbuit ar face asta. Cuvintele tale m-au liniştit, m-au făcut să uit de zbuciumul gândurilor.
Mărturisesc că eram deznădăjduit cu privire la oastea mea. Fără nobilimea pe care mă bizuiam nu puteam începe o cruciadă. Vezi tu, nici chiar cu entuziasmul bunului călugăr Ioan de Capistrano, tot nu eram un număr mare de oameni. Atunci, în sufletul meu a pătruns un gând neaşteptat, o îngrijorare nerostită: nu atât că nu vom câştiga cruciada, dar şansa mea de a mă mai întoarce acasă pe scut şi nu sub el era foarte mică.
Acum, permite-mi să-ţi vorbesc despre piedicile care au apărut. Poate aşa vei ajunge tu însăţi la răspunsul cu privire la venirea ta la Seghedin. Iată:
Călugărul Ioan de Capistrano mi-a promis până la sfârşitul lunii iunie încă o ceată de pedestraşi destul de numeroasă. I-am spus că oricâţi ar fi, e bine, căci avem mare nevoie. După vreo trei săptămâni, a ajuns la curte o carte semnată de Sfinţia Sa în care mai cere răgaz o lună, din cauză că oamenii greu se încumetă să plece la luptă. Ce era să fac? L-am păsuit şi am mai trimis şi alţi franciscani ca să cheme lumea la Seghedin. După cum ţi-am destăinuit, începusem să mă întreb dacă nu cumva această bătălie va fi ultima. Până acum nu mi-a fost frică de moarte, pentru că aveam şanse mari de victorii, dar o înfrângere aşa gravă, draga mea Elisabeta, ar deschide poarta turcilor către marea creştinătate. Iar gândul că nu o să vă mai văd mi-a sfâşiat sufletul.
Şi m-am pus să-i scriu lui Ladislau, cerându-i o amânare a întâlnirii noastre, pe motivul lipsei cruciaţilor. Tot scriind, mai ridicam din când în când privirea pe fereastră, de parcă aşteptam în orice clipă un sol care aducea veşti bune. Bineînţeles, nimeni nu venea şi, totuşi, eu aşteptam. Apoi, lucru ciudat, am auzit atât de clar nişte corbi croncănind. Însă nu era nici urmă de pasăre pe cer. M-am ridicat de la masa de scris, plimbându-mă prin încăpere şi am apucat scrisoarea ta: "au coborât din înalt câţiva corbi care croncăneau sfâşietor [...] gândul mi-a zburat la tine". Apoi, când m-am aşezat la loc pentru a sfârşi epistola, am zărit la orizontul încins de soare un călăreţ. Am coborât în fugă să-l întâmpin chiar eu. În sfârşit, de departe mi-am amintit că îl mai întâlnisem cândva pe acel om. Deşi nu era îmbrăcat în straie regale, eram aproape sigur că este un nobil. Numai când s-a apropiat, am văzut un zâmbet ostenit pe chipul său aspru şi mi-am dat seama că e un vechi prietin. Nicicând n-ai să ghiceşti cine a străbătut atâta drum pentru a mă ajuta! A fost nimeni altul decât Skanderbeg albanezul pe care l-am cunoscut în urmă cu vreo 12-13 ani, când a luat hotărârea de a se elibera de jugul otoman. După ce s-a prezentat, m-a informat cum că auzise cu ceva vreme în urmă de un anume Ioan de Capistrano, care făcea chemări la oaste pentru "temutul Ioan al Corvinilor". Cu toate că radia de bucurie pentru că mă vedea, se putea citi pe chipul său un fel de teamă. L-am întrebat care e pricina temerii sale.
"- Faptul că, în clipa asta, stau în faţa dumitale, este doar harul Bunului Dumnezeu. Fiindcă, de mai bine de zece ani, sunt urmărit şi vânat de turci, din cauza faptei mele necugetate de a le întoarce spatele, măcar că nu regret săvârşirea ei." Aşa mi-a spus, cu o asemenea hotărâre, încât m-am ruşinat de propriile poveri şi temeri. Omul acesta i-a sfidat pe turci, chiar cu preţul de a muri, s-a luptat din greu pentru libertatea nemului său, iar acum venea să mă ajute.
L-am poftit înăuntru şi l-am asigurat că paza este bună, nu avea de ce să se teamă. Dar m-a lămurit că se obişnuise cu starea de fugar, doar că frica lui privea siguranţa mea. Vorbele sale care au urmat am să le ţin minte cât oi trăi:
"- Ioan, admiraţia mea pentru tine e mare, de aceea am venit să te ajut. În toţi aceşti zece ani de când sunt liber să lupt pentru creştinătate, mi-a fost foarte frică, dar când am auzit despre curajul tău de a începe o cruciadă de unul singur, m-am îmbărbătat şi mi-am pus capul în joc venind pâna aici pentru a-ţi aduce vestea cea bună. Am luat hotărârea de a lupta alături de tine cu două mii de pedeştri şi patru sute de călăreţi.
I-am mulţumit din tot sufletul şi, văzându-i sclipirea de curaj din ochi, m-am lepădat de orice temere pe care o avusesem până atunci. A fost acel lucru de care aveam disperată nevoie ca să duc mai departe atât lupta lăuntrică, cât şi pe cea de apărare a creştinătăţii. Mare este Dumnezeu!
După ce l-am condus pe Skanderbeg în odaia sa, m-am întors la masa de scris şi am distrus scrisoarea către Ladislau. În următoarea zi, albanezul a fost martor la citirea unei alte scrisori de la călugărul de Capistrano. Acesta spunea că că se va întoarce în două săptămâni cu o oaste de ţărani în număr de două mii trei sute cu tot cu nobilii pe care îi slujesc. Bineînţeles, numărul nostru nu va fi niciodată la fel de mare ca al otomanilor, dar întâmplarea asta mi-a dat avânt şi curaj în cele câte mai am de pregătit.
Nu ştiu dacă nu şi auzirea acelor corbi a dus la îmbărbătarea mea. Poate că da, poate că nu, dar cred că este ceva ce ne leagă pe noi doi în toată Povestea asta. Bănuiesc că dincolo de neputinţa minţii noastre de a pătrunde tainele, este ceva cu totul diferit şi mai înalt decât noi, pe care, uneori, Îl numim "întâmplare" şi cred că ne înşelăm spunându-I aşa.
Elisabeta, sunt ostenit, dar ce e drept, e mai uşor când ai cu cine să împarţi poverile. Aşa că, draga mea soţie, pregăteşte degrabă cele necesare de drum lung şi porneşte spre Seghedin. Adu-l şi pe Matia!
Dumnezeu să îţi ajute şi să te păzească în drumul tău!
Şi prin harul Său ţi-am scris aceste lucruri şi prin harul Său se vor mai scrie!
Al tău,
Ioan de Hunedoara
Vasiu Hannah - Mențiune
Clasa a IX-a F, Liceul Teoretic "Nicolae Bălcescu", Cluj-Napoca, județul Cluj
Miercuri, 22 Februarie 2023 13:25
„Primul Război Mondial – între realitate şi ficţiune”, autor prof. Gabriela Gîrmacea
Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova vă invită vineri, 24 februarie 2023, ora 12.00, la sediul său din Ploieşti, str. Toma Caragiu, nr. 10, în sala Auditorium să participaţi la un eveniment publicistic deosebit - lansarea volumului „Primul Război Mondial – între realitate şi ficţiune”, autor prof. Gabriela Gîrmacea.
Evenimentul este organizat în parteneriat cu editura Didactica Publishing House, specializată pe conţinut educaţional, o prezenţă activă pe piaţa din România de peste 19 ani.
„Editura DPH are o abordare editorială centrată pe educația copilului, atât din punct de vedere cognitiv, cât și emoțional. Obiectivul nostru este de a aduce constant în portofoliu titluri și materiale inovative, inclusiv cărți interactive, care să atragă copilul spre lectură într-o manieră ludică”, declara fondatorul și CEO Didactica Publishing House, doamna Florentina Ion.
Evenimentul va avea invitaţi de marcă:
- prof. dr. Maria Mariana Gheorghe, inspector şcolar pentru istorie, Inspectoratul Școlar Județean Prahova;
- prof. dr. Elena Ruxandra Petre;
- prof. dr. Paul Alexandrescu, istoric.
Evenimentul se va încheia cu o sesiune de autografe.
Birou istorie,
Amalia Nicoară
Mai multe articole..
Pagina 3 din 122