Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova
înfiinţat în anul 1955 prin strădania ctitorului muzeelor prahovene, prof. Nicolae Simache, este astăzi o prestigioasă instituţie de cultură, care prin cele 17 secţii muzeale deschise publicului, valorifică expoziţional, ştiinţific şi cultural-educativ, creaţii materiale şi spirituale din patrimoniul prahovean, naţional şi universal.

"Muzeul trebuie sa fie o şcoala de istorie a gustului - şi, mai mult - trebuie sa fie nu numai la dispozitia oricui, dar sa întinda mâna catre oricine, pentru a-l atrage, a-l retine cât poate mai mult."

Despre timpul sărbătorilor...

De pe prispa cu colinde a Muzeului ,,Crama 1777 " din Valea Călugărească

https://www.youtube.com/watch?v=fBP8XNIM3cM

Muzeograf Emilia SAVELOVICI

   

Sărbători fericite!

   

PROGRAM DE VIZITARE

În perioada 25 decembrie 2020 - 2 ianuarie 2021, Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova şi secţiile sale vor avea următorul PROGRAM DE VIZITARE:



25, 26 DECEMBRIE 2020, ÎNCHIS
27 DECEMBRIE 2020, DESCHIS 9.00- 17.00
28 DECEMBRIE 2020, ÎNCHIS
29, 30, 31 DECEMBRIE 2020, DESCHIS 9.00- 17.00
1, 2 IANUARIE 2021, ÎNCHIS
   

Revoluția din decembrie 1989

Pentru Europa de Est anul 1989 a fost momentul culminant a unor serii de evenimente ce au debutat în anul 1985, odată cu venirea la conducerea Uniunii Sovietice a lui Mihail Gorbaciov și instituirea de către acesta a unui program de reformare politică și economică a comunismului din URSS, program intitulat perestroika. Acest program de reforme nu va salva sistemul comunist de implozia iminentă, fapt dovedit de evenimentele desfășurate pe parcursul anului 1989. Regimurile comuniste est europene aveau să se prăbușească rând pe rând, incepând cu Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, Bulgaria. Distrugerea Zidului Berlinului în noiembrie 1989 a fost semnalul transmis întregii lumi că regimurile comuniste est europene trebuiesc înlocuite. Sistemul comunist s-a dovedit a fi incapabil de a asigura prosperitate economică în țările în care a fost instaurat, fapt ce a determinat populațiile acestor țări să se revolte.



În România scânteia care a dus la răsturnarea regimului Ceaușescu este declanșată de evacuarea forțată a pastorului luteran Laszlo Tokes, pastor care critica regimul în predicile sale. În cursul zilei de 16 decembrie mai multe sute de oameni se strâng în fața casei pastorului, protestând împotriva evacuării forțate a acestuia, protestul transformându-se într-o manifestație antiguvernamentală. În același timp au loc ciocniri violente între manifestanți și forțele de ordine. Pe data de 17 decembrie situația se agravează, autoritățile declarând stare de necesitate, iar sediul Comitetului Județean de partid este ocupat de manifestanți. La București se convoacă o ședință specială a Comitetului Executiv al PCR, ședință în care atât Elena cât și Nicolaie Ceaușescu solicită intervenția armatei si utilizarea armamentului de război. La Timișoara, în seara de 17 decembrie, Armata, Securitatea și Miliția deschid focul asupra manifestanților, rezultând un număr de 60 de morți și 300 de răniți. A doua zi, pe 18 decembrie, în oraș sunt aduse trupe din alte localități ale României în contextul în care muncitorii de pe platformele industriale intră în grevă generală. Pe data de 19 decembrie manifestanții ocupă câteva puncte simbolice ale orașului, generalul Ștefan Gușă cerând ca o parte a forțelor militare să fie retrase în cazărmi și interzice folosirea armamentului de război. În ziua de 20 decembrie are loc o mare manifestație a muncitorilor din Timișoara, iar forțele de ordine permit trecerea coloanelor de manifestanți. În balconul Operei se constituie Frontul Democratic Român un comitet care proclamă Timișoara ca fiind primul oraș liber de comunism din România.
Întors dintr-o vizită din Iran, Nicolaie Ceaușescu într-o alocuțiune televizată îi numește huligani pe manifestanții din Timișoara și convoacă pentru data de 21 decembrie un miting. Mitingul se transformă într-o manifestație anticomunistă, intervenția Armatei și Miliției producând morți și răniți, mulți dintre manifestanți fiind arestați.
În dimineața zilei de 22 decembrie coloane de zeci de mii de manifestanți se îndreaptă spre sediul Comitetului Central, iar Nicolaie Ceaușescu impune starea de necesitate pe întreg teritorul României. Observînd că situația a scăpat de sub control generalul Victor Stănculescu le cere soților Ceaușescu să părăsescă Comitetul Central cu un elicopter. În după-amiaza aceleiași zile pe postul național de televiziune se anunță fuga soților Ceaușescu și căderea regimului comunist. Puterea este preluată de un organism nou intitulat Frontul Salvării Naționale, organism condus de Ion Iliescu.



Comunicatul Frontului Salvării Naționale anunță instituirea primelor măsuri pentru reorganizarea vieții politice si sociale prin implementarea pluralismului politic și a economiei de piață.
Soții Ceaușescu au fost capturați la Târgoviște în seara aceleiași zile și după un proces sumar, în care au fost acuzați de genocid și subminarea economiei naționale, au fost executați.
Datorită vărsării de sânge România este singura țară în care regimul comunist a fost înlăturat prin violență. Numărul celor decedați in cursul evenimentelor din decembrie 1989 se ridică la 1104, iar cel al răniților la 3321; un număr de 15 orașe fiind declarate orașe martir.
Muzeograf Claudiu ROBE
   

Oratoriul Bizantin de Crăciun



Paul Constantinescu este autorul unicului Oratoriu de Crăciun din patrimoniul muzicii românești.
O lucrare fără egal pe de o parte, pe de alta capabilă să se înscrie în creația universală.
Premiera absolută a Oratoriului Bizantin de Crăciun „Nașterea Domnului” a avut loc la Ateneul Român, pe 21 decembrie 1947, avându-l la pupitrul orchestrei pe Constantin Silvestri. Această lucrare de o mare frumusețe muzicală și spirituală a fost prezentată apoi, în septembrie 1967, tot în aceeași sală, sub bagheta lui Mircea Basarab, în cadrul Festivalului „George Enescu” aflat atunci la cea de-a IV-a sa ediție.
 
 
   

IN MEMORIAM PAUL CONSTANTINESCU

57 de ani de la trecerea în eternitate a compozitorului
În semn de profund omagiu, reprezentanți ai Muzeului Memorial "Paul Constantinescu", Asociația Culturală "Paul Constantinescu-209"și Casa de Cultură "I.L.Caragiale" - Ploiești au depus flori la bustul compozitorului, aflat în curtea Muzeului Memorial "Paul Constantinescu".


 
În urma unei nemiloase și neiertătoare boli, la 20 decembrie 1963, în plină putere de muncă (avea numai 54 de ani și jumătate), a trecut în lumea cea veșnică, strălucitul compozitor, dirijor, muzicolog și prof. universitar la Academia de Muzică Religioasă (1937-1941) și la Conservatorul de Muzică din București (1941-1963), Paul Constantinescu (n.30 iunie 1909 Ploiești), maestru emerit al artei și laureat al Premiului de Stat, membru corespondent al Academiei Române.
Personalitate marcantă a muzicii românești, Paul Constantinescu se află printre primii artişti formaţi în ţară, este făuritorul unei revoluţii în muzica românească. În opera sa pulsează într-un circuit armonios elementele stabile ale tradiției folclorice și dinamismul artei moderne, ambele cuprinse într-o sinteză nouă, asimilate sau forjate de însuși compozitorul. Paul Constantinescu a atacat cu o cutezătoare putere de investigație tematică și stilistică genurile muzicii de cameră, simfonice, coral-simfonice, operei cu conținut de satiră socială, baletului, muzicii de film. Lărgind orizontul inspirației din folclor prin transfigurarea melosului bizantin și prin sinteza măiestrită a cântecului popular de pe întreg cuprinsul țării, compozitorul a creat adevărate capodopere, în care vibrează concepția etică și estetică specific românească.
   

EXPOZIŢE TEMPORARĂ



Vă invităm să vizitați expoziția „Obiceiuri populare de iarnă la români”, realizată în colaborare cu Colegiul de Artă „Carmen Sylva” Ploiesti, la Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova, Ploiești, strada Toma Caragiu, nr. 10.
   

Muzeul Memorial „Cezar Petrescu” - 53 de ani de la deschidere

Muzeul Memorial „Cezar Petrescu” s-a deschis în data de 17 decembrie 1967, la șase ani după moartea scriitorului. Născut la 1 decembrie 1892, în Hodora Cotnari- Iași, Cezar Petrescu avea să își finalizeze studiile juridice la Iași, ca mai apoi să-și înceapă anii de peregrinări încheiați cu statornicirea la Bușteni, unde a trăit pentru ultimii 24 de ani din viață.
Realizată în stil neo-brâncovenesc, construcția datează din 1918 și a aparținut unei familii de avocați înainte de a fi cumpărată de scriitor în 1937. Prin intrarea în posesia acestei vile, Cezar Petrescu și-a îndeplinit un vis care-l bântuia încă din tinerețe. Dacă pentru cariera de gazetar și publicist zumzetul orașului îi era necesar, pentru aceea de romancier îi trebuia un loc liniștit și izolat, unde să poată medita și da naștere unor idei demne de cerneala tiparului. Deși până la 45 de ani publicase 20 de volume și numeroase articole în presă, mare parte din opera sa a fost scrisă la Bușteni.
 
 
La dorința scriitorului, după moartea sa, casa a fost donată de către moștenitori statului român, cu scopul de a fi transformată într-un loc de cultură care să cinstească memoria celui care a fost romancierul, gazetarul, publicistul și traducătorul Cezar Petrescu. Așa se face că multe dintre lucrurile personale ale acestuia se află încă dincolo de pragul muzeului, păstrând vie amintirea sa.
De la intrare, statuile martirilor Horia, Cloșca și Crișan, realizate de Oscar Han, întâmpină vizitatorii, alături de tablouri semnate de Iser, Demian, Jiquidi, Löewendal, Bilțiu Dăncuș, toate amintind de prietenia scriitorului cu unii dintre marii artiști plastici ai vremii.

 
Sufrageria este mobilată în stil românesc, cu un mobilier făcut pe comandă la București, ceramică ardelenească și covoare oltenești. Biblioteca din biroul de primire numără aproximativ 1700 de volume, majoritatea dintre acestea fiind în limba franceză.
Expoziția documentară a fost realizată în urma dezafectării a două dormitoare, cel al soției și cel al mamei scriitorului. Aici se găsesc tablouri cu membrii familiei, fotografii cu scriitorul, câteva documente de viață și opera expusă. Tot în acest spațiu, vizitatorul îl descoperă pe Cezar Petrescu în ipostaza de grafician, cu câteva lucrări expuse.
 
 
 
La etajul al doilea se află un dormitor, două birouri, un cabinet de presă, biblioteca și o verandă. Întreg etajul reprezenta intimitatea scriitorului, locul de creație și delectare.
 
 
Dormitorul este singura încăpere de aici unde nu se găsesc cărți. În biroul de iarnă, Cezar Petrescu își petrecea mult timp lucrând în special iarna, această încăpere fiind mai călduroasă. În biroul bibliotecă se află cel mai vechi mobilier din casă, adus de la Averești. Aici se disting: o fotografie cu unicul său fiu, tocul, sugativa, câteva scrisori și o veioză. Veranda păstrează pe masă ultimul articol al scriitorului care a rămas neterminat. Tot aici se găsesc rafturi cu cărți și o măsuță rotundă pe care se află serviciul de cafea.
Cabinetul de presă reunește colecții de ziare și reviste, adunate de Cezar Petrescu încă din adolescență și până spre finalul vieții. Printre colecțiile semnificative se numără: „Adevărul”, „Convorbiri literare”, „Viața românească”, „Gândirea”. Biblioteca reunește clasici din literatura română și universală, numărând aproximativ 12 000 de volume.
O oază de cultură, Muzeul Memorial „Cezar Petrescu” Bușteni își așteaptă vizitatorii pentru o călătorie în timp, redecoperind trecutul într-o atmosferă caldă și primitoare.
 
 
 
Muzeograf Ioana Ilie,
Coordonator al Muzeului Memorial "Cezar Petrescu" Buşteni
   

PROIECT EDUCAŢIONAL

Motto:
„Caligrafia înseamnă, în cea mai mare parte, mult studiu individual și disciplină”.
♦ Ovidiu Hrin

Vă prezentăm cartea poştală realizată de George Năstase, elev la Colegiul Naţional "Ion Luca Caragiale" Ploieşti, clasa a IX-a G, în cadrul proiectului educaţional "Caligrafia - arta scrisului".





   

EXPOZIŢE TEMPORARĂ

În pragul Sfintelor sărbători ale Crăciunului, Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova, în parteneriat cu Colegiul de Artă „Carmen Sylva” Ploiești vă prezintă expoziția „Obiceiuri populare de iarnă la români” ce este deschisă în perioada 18 decembrie 2020 – 8 ianuarie 2021, la sediul muzeului din Ploiești, str. Toma Caragiu, nr. 10.

Expoziția reunește 34 de lucrări artistice, fiind un bun prilej de a duce în sufletele noastre atmosfera satului românesc de ieri și de azi din timpul sărbătorilor de iarnă la români.

 

 

Despre cum umblau copiii cu Steaua și recuzita obligatorie a colindătorilor la sate, mersul cu Plugușorul, cu Semănatul, cu Sorcova, Brezaia ce însoțea cetele de colindători, obiceiurile magice erotico-premaritale din noaptea Sfântului Vasile și de Bobotează, toate acestea le aflăm prin intermediul reprezentărilor grafice și picturale realizate de elevii claselor gimnaziale și de liceu ai Colegiului de Artă.

Mulțumim în mod deosebit acestor tineri talentați și doamnelor profesoare Liliana Marin, Adriana Brăileanu, Georgiana Tudor, Mădălina Gheorghe-Tănase pentru colaborarea cu totul specială în organizarea acestui eveniment.

Muzeograf Ioana Constantin

   

Pagina 3 din 89