Marţi, 17 Ianuarie 2023 14:28
Alături de Măria Sa, Mircea Voievod
Sunetul ploii era asemenea unei cete de ciocănitori. Așa îl resimțeam eu...poate și din cauză că eram bolnav. Știind cât de mult îmi place să citesc, drept consolare, mama mi-a așezat pe pat cartea ,,Mircea cel Bătrân-luptele cu otomanii”. Era un volum mare, cu copertele de piele ce ascundeau pagini îngălbenite de timp. Mi-a explicat că această carte fusese transmisă din generație în generație în familia noastră, iar acum era rândul meu să o descopăr. Apoi s-a retras să-mi pregătească un ceai cu miere.
Cu fiecare cuvânt, ploapele mi se făceau mai grele. În scurt timp, am ațipit.
Un strigăt puternic mă făcu să tresar:
- Adunaaa-rea!
Buimac fiind, privirea mi s-a oprit asupra hainelor. Nu mică mi-a fost mirarea când am observat că o cămașă albă din in îmi acoperea trupul firav, purtam ițari și opinci. Dar nu aveam răgaz să mă gândesc la haine. Cel ce strigase era un sol al Măriei Sale, Mircea cel Bătrân. Oșteanul, un bărbat robust, cu statura semeață continuă mesajul lui Vodă:
-Poruncă de la marele nostru voievod: fiți gata de luptă căci păgânii năvălesc câtă frunză și iarbă! Fiți dârzi în ceasuri primejdioase!
Am alergat spre cetate, căci îi eram grăjdar lui Vodă. Maiestuosul armăsar își scutura coama neagră ca abanosul, lovea sălbatic cu copitele și necheza lung anunțând că e gata să devină pe câmpul de luptă un singur trup și o singură inimă cu stăpânul său. Îmi era cel mai bun prieten. Crescusem împreună. În timp ce îl înșeuam, l-am îmbrățișat și i-am șoptit să aibă grijă de Vodă.
I-am urmărit cu privirea până s-au pierdut în zare, ridicând colbul în urma lor.
După trei zile și trei nopți fără nicio veste, speranța că-l voi revedea pierise din sufletul meu. Un sunet de bucium m-a făcut să urc pe metereze și să privesc în zare. Iată-i! În frunte cu voievodul iubit, reveneau acasă biruitori. Am coborât într-un suflet să duc caii osteniți în grajd, să le îngrijesc trupurile însângerate. Văzându-i, îmi era lesne de înțeles câți vrăjmași zdrobiseră cu copitele lor și cum, mânați de loviturile pintenilor, simțind intențiile călăreților, au gonit printre șirurile dușmanilor. Chiar și așa, ardeam de dorință să-mi spună tot prietenul meu de suflet.
O clipită a fost de ajuns. Țintuindu-mă cu ai lui ochi strălucitori, năzdrăvanul cal al lui Vodă grăi:
- Prietene, îți simt curiozitatea față de lupta abia purtată. Ai dori să ți-o povestesc?
- Da, sigur. Dar acum? Deși nu îmi spui, știu că rănile te dor... ai nevoie de odihnă... pot să mai aștept.
- Te cunosc prea bine. Șezi și ascultă!
Nu m-am așezat, ci l-am privit tot timpul în ochiși i-am mângâiat coama. Iată ce mi-a istorisit:
„Am mers cu domnul nostru, Mircea, la cortul sultanului Baiazid. M-a lăsat chiar lângă intrare și astfel am putut să aud ce au vorbit. Mândrul Baiazid l-a numit moșneag pe Vodă. Îmi venea să spintec totul și să calc cu copitele fiecare bucată din trupul sultanului, dar n-am avut răgaz, căci stăpânul meu i-a răspuns răspicat că ne vom apăra glia străbună în fața oricărui cotropitor.
Abia a apucat Măria Sa să mă încalece că întreaga câmpie mlăștinoasă de la Rovine, străjuită de stejari bătrâni, a fost năpădită de oșteni și a devenit martoră la înfruntarea sângeroasă. Când am văzut cum înaintează oastea numeroasă a vrăjmașilor, m-a străpuns un fior de teamă pentru viața lui Vodă, dar curajosul meu stăpân m-a mângâiat pe grumaz și m-a strunit să pornesc în galop ca să nimicim hoardele păgâne.
Peste o clipă, sunetul buciumului a cuprins valea. Arcașii români au slobozit o ploaie de săgeți, care au răpus mulți dușmani. Totuși, pentru o scurtă vreme, tot oastea păgână era cea care înainta pe câmpul de luptă. Ai noștri rezistau vitejește: cu săbiile sau cu lăncile, îi spintecau pe otomani unul câte unul, hotărându-le sfârșitul pe pământul strămoșesc. Îmbărbătați, oștenii noștri nu au părăsit câmpul bătăliei. Achingii, ienicerii și spahii urlau de groază și străbăteau câmpia dezorientați, nemaigăsind calea spre tabăra lor.
În mai puțin de un ceas, mai rămăseseră câteva pâlcuri răzlețe de păgâni care fugeau îngroziți care încotro vedeau cu ochii. Simțind cum voievodul îmi dă pinteni, am galopat plin de avânt în urma lor, gonindu-i dincolo de hotare.
A fost o luptă crâncenă, dar iubirea de moșie a lui Mircea a învins dorința de putere a lui Baiazid, care a reușit să fugă mișelește.”
- Mulțumim, Doamne, că le-ai dat izbândă bună! Acum trebuie să-ți refaci forțele, prietene! Ți-am pregătit fân proaspăt cosit și apă rece de izvor.
M-am trezit transpirat, deși nu mai aveam febră. Cartea dăruită de mama aștepta răbdătoare lângă mine să o redeschid. Să fac acest lucru? Oare ce s-ar mai putea întâmpla?
Nițu Andrei Teodor – Premiul II
Clasa a IV-a D, Școala Gimnazială ”Sfântul Vasile”, Ploiești
Marţi, 17 Ianuarie 2023 09:42
Prof. NICOLAE SIMACHE (5.11.1905 - 17.01.1972)
"... Dacă mulți profesori de istorie reușesc, prin străduință și metodă, să facă pe elevi să cunoască temeinic istoria, profesorul Simache i-a făcut pe elevi să-și iubească istoria. El nu îndeplinea prin aceasta o obligație profesională; din contră, el săvârșea un act de vocație, căruia i s-a consacrat cu o neobișnuită pasiune și abnegație și cu o prodigioasă inteligență și putere de muncă.
În timp ce unii intelectuali se retrag în făgașurile mai calde și mai comode ale specialității, cercetând cu răbdare izvoare, formulând teorii și construind ipoteze, adesea cu spectaculoase succese, profesorul Simache s-a dăruit culturii în sensul cel mai larg și mai bun al cuvântului, valorificând știința pe liniile de forță ale progresului social. Intuind, printr-un instinct sigur și cu putere de vizionare, dinamica idealurilor colective, el a sesizat permanențele spirituale ale neamului în necontenita lor năzuință de afirmare. Aceasta l-a dus la o concepție profund patriotică, pe care el a concretizat-o prin documentele ilustrative ale culturii materiale și spirituale vechi și noi din regiunea noastră, a căror bogăție și varietate le atestă multele muzee din fosta regiune Ploiești, inițiate și organizate de el. ..." - prof. Nicolae V. Bălan
(text și foto preluate din cartea "Trecător grăbit prin timpul nostru", autor Bucur Chiriac)
Marţi, 17 Ianuarie 2023 09:09
Tânăra misterioasă
Trenul era încă în gară și începusem să mă întreb dacă o să mai plecăm vreodată . Eram cu mama și eram obosită. Brațul pus în ghips mă durea și mă mânca în același timp. Îmi amintesc că mama se apucase de croșetat, andrelele mișcându-se continuu. De câte ori se așeza undeva, mama începea să croșeteze. De data aceasta, o pereche de șosete pentru tata.
-Trenul are întârziere, a zis ea. Ce s-o fi întâmplat? Ceasul acela de pe peron arată că e deja trecut de nouă. Dar nu-i de mirare, cred, mai ales în condițiile date. Apoi a spus ceva care m-a surprins:
-Dacă se întâmplă să ațipesc, tu să fii cu ochii pe valiză, ai auzit, Ana? Toată averea noastră e în bagajele alea și nu vreau să o fure careva.
Tocmai mă gândeam că e ciudat să spună una ca asta, fiindcă nu mai era nimeni altcineva în compartiment, când s-a deschis ușa și a intrat o femeie. După ce a trântit ușa, ne-a salutat și s-a instalat pe bancheta din față. Totul era la ea curat și îngrijit, purta o uniformă militară și mai era ceva la ea, ceva ce mi s-a părut familiar : aveam sentimentul că o mai văzusem undeva. Poate mă înșelam. Poate că motivul era asemănarea ei cu sora mea mai mare – cam aceeași vârstă și aceeași privire.
-Sper că am trecut cu bine inspecția, micuțo, mi-a zis, privindu-mă cu subînțeles.
Mama mi-a dat un ghiont și s-a scuzat pentru lipsa mea de politețe, după care s-a întors spre mine.
-De câte ori ți-am spus să nu te uiți așa la oameni, Ana? Cere-ți imediat iertare de la domnișoară !
-Nu vă faceți griji, i-a spus tânăra . Fetele, tot fete. Am fost și eu ca ea.
Apoi, după un moment de tăcere, a continuat:
-Scuzați, doamnă, dar acesta-i trenul de Iași? Cel de 08:30, corect?
-Așa, sper, i-a răspuns mami, trăgându-mi un ghiont , fiindcă mă tot holbam.
După câteva minute, trenul se urni încet din loc, pufănid ostenit și fără tragere de inimă.
-Era și timpul, a zis mami.
-Vă deranjează dacă dau puțin drumul la geam? a întrebat tânara. Mi-ar prinde bine puțin aer proaspăt.
-Sigur că puteți.
Femeia s-a ridicat, a lăsat geamul în jos, apoi mi-a surprins iarăși privirea, însă de dată aceasta mi-a zâmbit.
-Nouă, nu? m-a întrebat ea.
În locul meu, a răspuns mami:
-Zece .E cam scundă pentru vârsta ei, dar acum crește repede . Am mai avut o fată, dar am pierdut o…războiul ne-a distrus, spuse încercând să-și șteargă lacrimile amare cu dosul palmei. În noaptea aceea stătusem cu toții ascunși în casă, strângându-ne în brațe unii pe alții, știind că soldații inamici intraseră în sat și ne puteau veni de hac. Fiecare glonț era parcă un ghimpe în inimă. Pentru că se făcuse liniște de câteva ore bune, fata cea mare, Elisabeta, s-a dus la geam, încercând să vadă dacă soldații plecaseră. Câteva clipe mai târziu, zăcea pe jos fără suflare. Am alergat spre ea, dar era prea târziu. Elisabeta murise. După câteva zile, soțul a plecat pe front, spunând că vrea să pună capăt acestui nenorocit de război.
Mi-am simțit lacrimile adunându-se în gât și am încercat să privesc pe fereastră.
-Ți-e bine, fetiță dragă? m-a întrebat în șoaptă străina, aplecând-se către mine.
Dar în locul meu a răspuns tot mami:
-Am fost atacați, i-a explicat mami. Mergem la sora mea, la Iași. Acolo nu e război, doar liniște și pace. Mama s-a oprit o vreme din vorbit și am rămas așa, legănați de tren, privind la fumul care zbura prin dreptul ferestrei.
-Am avut și eu un frate care s-a prăpădit pe front, ucis în piept de glonț. Un băiat de 18 ani tare chipeș și isteț. De ce a năpădit peste noi blestematul ăsta de război? spuse tânara cu ochii înlăcrimați.
-Ce nenorocire ! Războiul acesta ne-a distrus viețile, spuse mama cu glas trist.
-I-am promis mamei că îi voi răzbuna fiul, spuse hotărâtă străina care acum părea să vorbească cu ea însăși.
-Mama dumitale trebuie să fie tare mândră, i-am spus privind-o țintă în ochi.
-Sunt din Vădeni, Gorj și am plecat asistenta medicală pe front pentru acordarea primului ajutor al soldaților răniți. Un infern, asta a fost. Am fost acolo când și-a dat și fratele meu ultima suflare. Nu am putut să fac mare lucru, doar să îl privesc cum moare .
-Ai făcut și dumneata tot ce ai putut, i-a răspuns mama. Tot ce se poate face, nu ?
-Uneori, însă, necazul e că tot ce poți tu să faci nu este de ajuns.
Tânăra s-a întors să se uite pe geam și, o vreme, s-a lăsat tăcerea .Lângă mine, mămica amuțise de tot și dormea dusă, cu capul atârnat, de parcă stătea să-i cadă în orice clipă. Încă mai strângea în mâini andrelele, iar în poală se odihneau ghemul de lână și o jumătate de șosetă.
Nu mai rămăsesem decât eu și străina de pe bancheta din față. Se uita la mine din când în când, de parcă ar fi vrut să mă întrebe ceva, dar se răzgândea mereu.
-Tatăl tău unde e, unde luptă? Unde l-a trimis armata?
-La Mărășești. Mama spune că acolo se dau lupte grele .
-Acolo ar fi trebuit să fiu și eu, dar nu au vrut să asculte și pace. Ți-ai făcut datoria dată trecută. Ca dovadă ai și niște medalii. Medalii, a repetat ea, uitându-se într-o parte și clătinând din cap. Acestea nu înseamnă nimic. Dacă ar ști ei… Numai de-ar ști… Aici s-a oprit iarăși, prea tulburată ca să mai continue.
-Privește această poză, este fratele meu . Un flăcău chipeș și înalt, al cărui viitor a fost distrus de acest război. La fel ca sora ta, erau prea tineri că să moară. Nu este drept!
Cu mâna tremurândă a pus poza pe banchetă, iar din buzunar a scos câteva medalii.
-Voi face tot ce pot pentru a pune capăt acestui război. Tatăl tău se va întoarce acasă, Ana, îți promit. Și acum, ce ar fi să te odihnești? Te așteaptă un drum lung, micuțo.
Pentru că eram destul de obosită, am hotărât că este timpul să trag pe dreapta, așa cum obișnuia să spună tata. Nu știu cât timp a trecut, când ne-am trezit după o zgâlțâitură mai putenică a trenului.
-Hei, unde o fi dispărut?
Străina nu mai era la locul ei pe bancheta din fața. Ne-am uitat una la cealaltă. La vreun minut după aceea, controlorul a deschis ușa compartimentului.
-O să întârziem puțintel, până să ajungem la Iași, ne-a anunțat el. Toate bune la dumneavoastră?
- Femeia aceea care era aici, cu noi, am început eu... Ați văzut-o cumva?
-Care femeie? s-a mirat el. Când am trecut pe aici, nu erați decât voi două. Nici urmă de vreo femeie.
-Dar a fost aici, a insistat mami. A fost, nu-i așa, Ana?
-Sigur, am zis. Sigur c-a fost.
Eu și mami n-am mai vorbit despre altceva tot drumul până la Iași. Era că și cum am fi visat amândouă, dar nu fusese doar un vis . Dovadă era poza de pe bancheta ce înfățișa un tânăr chipeș și mai era și medalia “Virtutea militară“, pe care am găsit-o căzută sub banchetă . A doua zi, când am ajuns la mătușa Nela, i-am povestit despre tânăra misterioasă din tren . Tușica ne-a ascultat cu atenție, apoi s-a ridicat, s-a dus la bucătărie, de unde s-a întors cu un ziar pe care l-a întins pe masă .
-Ziarul de azi dimineață. Uite !
Titlul de pe prima pagină spunea: “Eroina Ecaterina Teodoroiu, căzută la datorie în luptele de la Mărășești”.
Dedesubt era o fotografie, din care ne privea tânăra misterioasă din tren.
Iată ce ne-a citit tușica cu glas șoptit: “Sublocotenent Ecaterina Teodoroiu , născută în 1894 în Vădeni, Gorj , rănită pe Jiu în 1916, ucisă ieri în lupta de la dealul Seciului, Mărășești. A fost asistentă medicală pe front și a luptat cu vitejie, fiind decorată cu numeroase medalii, printre care și ordinul “Virtutea militară”. După moartea fratelui ei, a ales să lupte în război, dându-și viața cu simplitatea eroismului, nu pentru a obține laude, ci pentru că așa credea sufletul ei că se împlinește datoria vieții.”
Matei Mendy Daria – Premiul I
Clasa a IV- a, Colegiul de Artă “Carmen Sylva”, Ploiești
Luni, 16 Ianuarie 2023 08:40
Muzeul „Ion Luca Caragiale”, secţie a Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova, vă invită marţi, 17 ianuarie 2023, ora 12.00, la sediul său din Ploieşti, str. Kutuzov nr. 1 la vernisajul expoziţiei temporare itinerante „Monumentul Vânătorilor – simbol al oraşului Ploieşti”. Proiectul expoziţional este rodul unui parteneriat de colaborare între Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova şi Colegiului de Artă „Carmen Sylva”, Ploieşti.
Monumentul Vânătorilor, unul dintre simbolurile oraşului Ploieşti, mărturie peste veacuri a eroismului ostaşilor prahoveni în războiul pentru obţinerea independenţei României, a reprezentat o nouă provocare pentru tinerii artişti ploieşteni.
Expoziţia prezintă interpretări ale monumentului după cărţi poştale din secolul XX ce fac parte din patrimoniul muzeului, realizate de tinerii artişti ai colegiului în diferite tehnici ale artei plastice. Vor expune elevi din clasele a VI-a B, a VII-a B, a IX-a B, a X-a B, a XI-B, a XII-a B şi a XII-a C ai Colegiului de Artă „Carmen Sylva”, Ploieşti, din clasele profesorilor Liliana Marin, Adriana Brăileanu, Georgiana Tudor, Mădălina Gheorghe-Tănase, şi Alexandru Leu.
Vă aşteptăm cu drag!
Monica Cîrstea, muzeograf
Miercuri, 11 Ianuarie 2023 15:47
Cu prilejul celei de-a XIII-a ediții a Zilei Culturii Naționale şi împlinirii a 173 de ani de la naşterea poetului naţional Mihai Eminescu, Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova şi secţiile sale vă invită în perioada 13-15 ianuarie 2023, să participaţi la următoarele evenimente omagiale dedicate personalităţilor culturii prahovene şi naţionale:
¨ Muzeul Ceasului „Nicolae Simache” Ploieşti
str. Nicolae Simache, nr. 1, tel. 0244 542 861
13 ianuarie 2023, ora 10.00
· Evocare: „Nicolae Simache – exemplu de dăruire şi abnegaţie în domeniul culturii”
- participă elevii clasei a III-a de la Şcoala Gimnazială „I. A. Bassarabescu” Ploieşti, coordonaţi de doamna prof. Ştefania Evelina Diaconu.
¨ Muzeul „Conacul Bellu” Urlaţi
str. Orzoaia de Sus, nr.12, tel. 0244 271 721
13 ianuarie 2023 ora 10.00
· Matineu muzeal:
„Eminescu pe buzele tuturor”
- participă Grupa „Steluţele” de la Grădiniţa cu Program Prelungit „Clopoţica” din Urlaţi, coordonaţi de doamna prof.inv.pres. Elena Popescu.
¨ Muzeul „Casa Domnească” Brebu
13 ianuarie 2023, orele 10.00 – 12.00, Şcoala Gimnazială „Matei Basarab” Brebu
· Matineu muzeal:
„Vreme trece, vreme vine... 173 de ani de la naşterea poetului nepereche”
- prezentare PowerPoint: „Eminescu, ultimul poet romantic de prestigiu”
- participă elevii ai Școlii Gimnaziale „Matei Basarabˮ Brebu.
¨ Muzeul Memorial „Constantin şi Ion Stere” Bucov
Parcul Constantin Stere Bucov, str. Dacia nr. 13, tel. 0244 344 040
13 ianuarie 2023, ora 10.00
· Matineu muzeal: „Eminescu – omul deplin al culturii române...”
- depunere de flori la statuia scriitorului Constantin Stere;
- participă elevi de la Şcoala Gimnazială „Constantin Stere” Bucov.
¨ Muzeul Memorial „Nichita Stănescu” Ploieşti
str. Nichita Stănescu, nr. 1, tel. 0344 100 768
13 ianuarie 2023, ora 10.30
· Matineu muzeal: „Poetul Necuvintelor – Nichita Stănescu, despre poetul nepereche – Mihai Eminescu”.
· „De Eminescu ţi se face dor şi foame” – recitări şi evocări
- participă elevii clasei a V-a B de la Colegiul Naţional „Ion Luca Caragiale” Ploieşti, coordonaţi de doamna prof. Virginia Nedeloi.
¨ Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova
¨ Muzeul Memorial „Paul Constantinescu” Ploieşti
Ploieşti, str. Toma Caragiu, nr. 10, tel. 0244 522 656
13 ianuarie 2023, ora 11.00
· Expoziție temporară:
„Mihail Eminescu inedit în ediţii filatelice şi publicaţii”
· Recital instrumental susţinut de elevi ai Colegiului de Artă „Carmen Sylva” Ploieşti, clasele profesorilor: Anca Borcea, Bogdan Cioceanu, Doina Boboacă, Tereza Sandu.
¨ Muzeul „Casă de Târgoveţ din secolele al XVIII-lea – al XIX-lea” Ploieşti
str. Democraţiei, nr. 2, tel. 0244 529 439
13 ianuarie 2023, ora 11.30
· Matineu muzeal: „Dor de Eminescu” – recital de poezie
- participă elevi de la Şcoala Gimnazială „George Coşbuc” Ploieşti,
coordonaţi de doamna prof. Diana Istrate.
¨ Muzeul Memorial „Cezar Petrescu” Buşteni
str. Tudor Vladimirescu, nr.2, tel. 0244 321 080
13 ianuarie 2023
· Matineu muzeal: „Dor de Eminescu”
- organizat la Liceul Teoretic - Azuga, str. Independenţei nr. 55
¨ Muzeul „Conacul Bellu” Urlaţi
str. Orzoaia de Sus, nr.12, tel. 0244 271 721
14 ianuarie 2023 ora 10.00
· Matineu muzeal:
„Au fost odată doi prieteni: Mihai Eminescu şi Ion Creangă”
- Moment artistic susţinut de Grupa Mare „Spiriduşii” de la Grădiniţa cu Program Prelungit „Clopoţica” din Urlaţi, coordonaţi de doamna prof. Cristina Alexandru.
¨ Muzeul Memorial „Nicolae Iorga” Vălenii de Munte
str. George Enescu, nr. 1-3, tel. 0244 280 861
15 ianuarie 2023
· „Eminescu și generația tânără – Nicolae Iorgaˮ - online.
¨ Muzeul „Crama 1777” Valea Călugărească str. Valea Largă, nr.139A, tel. 0244 235 470
15 ianuarie 2023
· „Din ipostazele vinului în cultura tradiţională românească” – online.
¨ Muzeul „Conacul Bellu” Urlaţi
str. Orzoaia de Sus, nr.12, tel. 0244 271 721
15 ianuarie 2023 ora 10.00
· Medalion omagial:
„Eternul Eminescu – Poet naţional şi universal”
- participă Cenaclul „Pe urmele lui Orfeu” de la Liceul Teoretic „Brâncoveanu Vodă” Urlaţi, coordonaţi de doamna prof. Iuliana Stan.
¨ Muzeul „Ion Luca Caragiale” Ploieşti
str. Kutuzov, nr. 1, tel. 0244 525 394
15 ianuarie 2023
· „Caragiale şi Eminescu” – articol online.
¨ Muzeul „Conacul Pană Filipescu” Filipeştii de Târg, nr.868, tel. 0244 389 480
15 ianuarie 2023
· „Arta tipografică muntenească în secolul al XVII-leaˮ - articol online.
♦ Muzeul Memorial „Paul Constantinescu”,
Ploieşti, str. Toma Caragiu nr. 10, nr. 15, tel. 0244 522 914
15 ianuarie 2023
• Paul Constantinescu - ciclul „Patru madrigale” pe versuri de Mihai Eminescu – online
Duminică, 15 ianuarie 2023, ora 11.00, reprezentanţi ai Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova vor depune un buchet de flori la statuia poetului Mihai Eminescu din Ploieşti.
Joi, 22 Decembrie 2022 14:11
În perioada sărbătorilor de iarnă, Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova şi secţiile sale muzeale vor avea următorul program de vizitare:
· 24, 25, 26 decembrie 2022: închis;
· 27, 28, 29, 30 decembrie 2022: deschis 9.00 – 17.00; ultima intrare în muzeu se face la 16.30;
· 31 decembrie 2022 - 1, 2 ianuarie 2023: închis
Marţi, 20 Decembrie 2022 15:29
IN MEMORIAM -PAUL CONSTANTINESCU
59 de ani de la trecerea în eternitate a compozitorului
Paul Constantinescu se află printre personalitățile de excepție ale științei culturii și artei românești – care s-au născut, ori au trăit și creat pe străvechile meleaguri ale Prahovei – fiind un maestru emerit al artei, membru corespondent al Academiei Române și Cetățean de Onoare post-mortem al Municipiului Ploiești.
La 20 decembrie 1963, în plină putere de muncă (avea numai 54 de ani și jumătate), a trecut în lumea cea veșnică. Personalitate marcantă a muzicii românești, Paul Constantinescu se află printre primii artisti formati în tară, este făuritorul unei revolutii în muzica românească .
Opera sa în domeniul creației muzicale, cuprinde peste 60 de opusuri de referință din aproape toate genurile muzicii românești: muzică de operă, muzică simfonică, muzică vocal-simfonică, muzică concertantă, muzică de cameră, muzică pentru voce și pian, muzică corală și muzică de film. Majoritatea dintre lucrările scrise au fost prezentate, în prima audiție, de către cele două prestigioase instituții muzicale de concert din capitală Filarmonica „George Enescu” și Orchestra Națională Radio, sub cele mai autorizate baghete ale vremii: George Georgescu, Ionel Perlea, Constantin Silvestri.
Au intrat definitiv în repertoriul național și internațional opera: „O noapte furtunoasă”, „Concertul pentru orchestră de coarde”, Concertele pentru vioară, pian, violoncel, harpă și cu deosebire „Triplul concert pentru vioară, violoncel, pian și orchestră”, „Toccata pentru pian” – care a făcut înconjurul lumii, liedul „Gornistul”, poemul coral „Miorița”, muzica pentru cele 17 filme de lung și scurt metraj și nu în ultimul rând, cele două celebre oratorii: Oratoriul Bizantin de Paști „Patimile și Învierea Domnului” și Oratoriul Bizantin de Crăciun „Nașterea Domnului”.
Întreaga creație a ilustrului muzician este solid construită pe doi principali piloni: creația populară-începând cu cele mai vechi forme și genuri muzicale (bocet, baladă, doină, cântecul modern propriu-zis) și excepționalul melos bizantin de tradiție seculară.
Opera compozitorului Paul Constantinescu face parte din patrimoniul muzicii românești, al culturii române și datoria noastră sacră este aceea de a nu uita pe acest muzician de geniu. El trebuie cinstit și prețuit de toate generațiile de români .I
Mai multe articole..
Pagina 8 din 122