- Eroare
-
- XML Parsing Error at 1:1310. Error 9: Invalid character
Miercuri, 05 August 2020 08:15
Fiu al preotului David ?i al prezbiterei Stanca, Gheorghe D. Popescu s-a n?scut în Breaza de Sus, jude?ul Prahova, la 1 mai 1876. Cursurile primare le-a urmat în comuna natal?, iar cele secundare la liceul „Gheorghe Laz?r” din Bucure?ti, sec?ia clasic?, pe care le-a absolvit la 1 iulie 1895. Bine înzestrat din punct de vedere intelectual, urmeaz? Facultatea de medicin? ca intern al Institutului Medico-Militar (noiembrie 1895 - octombrie 1899). Timp de doi ani (1899 - 1901) activeaz? ca intern doctor la Spitalul Militar Central, perioad? în care î?i aprofundeaz? studiile, astfel c? la 26 noiembrie 1901 î?i sus?inea teza de doctorat în medicin? ?i chirurgie, avându-l coordonator pe prof. dr. Christian Buicliu. La scurt timp dup? sus?inerea tezei de doctorat este înaintat la gradul de medic locotenent în Regimentul 1 Cetate, unde a activat în perioada 16 decembrie 1901 - 22 aprilie 1903. La 10 mai 1903 era avansat la gradul de medic c?pitan în cadrul Regimentului Calafat nr. 31, unde a activat pân? în aprilie 1904 când este mutat la Regimentul 7 Infanterie Prahova, dar este imediat deta?at la Regimentul 6 C?l?ra?i. Dup? o perioad? de un an (1905-1906) petrecut? ?i la Regimentul 26 Rovine, la 1 aprilie 1906 era mutat la Regimentul 6 Ro?iori, unde va activa pân? la 1 februarie 1909 când demisioneaz? din armat? ?i este trecut în rezerv?.
Marţi, 04 August 2020 08:33
V? invit?m s? viziona?i conferin?a „Constantin Stere ?i curentul germanofil în anii Primului R?zboi Mondial” din ciclul "Istorie ?i Civiliza?ie", sus?inut? de prof. univ. dr. Lucian Boia, accesând link-ul https://www.youtube.com/watch?v=sY07yxpeIEY
Vizionare pl?cut?!
Luni, 03 August 2020 09:26

Vineri, 31 Iulie 2020 08:28
Joi, 30 Iulie 2020 07:07
De?i ast?zi pare greu de crezut, în urm? cu doar 100 de ani, femeile din România duceau înc? o lupt? acerb? pentru ob?inerea de drepturi egale cu cele ale b?rba?iilor. Una dintre personalit??iile feminine, care s-a implicat direct ?i activ în aceast? lupt?, a fost Ella Negruzzi (1876- 1948), fiica scriitorului ?i omului politic ie?ean, Leon Negruzzi ?i nepoata scriitorului Costache Negruzzi. Dup? moartea tat?lui, atât educa?ia ei cât ?i a fratelui ei, generalul Mihai Negruzzi, a fost atent supravegheat? de unchiul lor, Iacob Negruzzi, profesor de drept la Universitatea din Ia?i ?i membru fondator al Societ??ii „Junimea”.
Miercuri, 29 Iulie 2020 10:47
Poezia „Un r?sunet”, scris? de poetul Andrei Mure?anu (1816-1863), cunoscut? sub titlul „De?teapt?-te, române!” dup? începutul de vers al primei strofe, a devenit Imnul Na?ional al României din anul 1990.
Poemul sub titlul „R?sunet” (cu titlul original în manuscris „Unu r?sunetu”) a fost publicat în num?rul 25 din 21 iunie 1848 al suplimentului literar „Foaie pentru minte, inim? ?i literatur?” al revistei „Gazeta de Transilvania”, editat? la Bra?ov de George Bari?iu.
Scris în anul 1848, poemul patriotic de 11 strofe, împreun? cu melodia sa, a fost adoptat ca imn al pa?opti?tilor români, fiind mar?ul anului revolu?ionar 1848. Poetul transilv?nean Andrei Mure?anu „prin marea sa sim?ire patriotic? a redat, în versuri, întreaga suferin?? de veacuri a neamului” românesc. Prin versurile imnului poetul invocând virtu?iile înainta?ilor, face un apel la trezirea con?tiin?ei na?ionale, chemându-i pe români la lupt?, la (re)de?teptare. Nicolae B?lcescu l-a numit „Marseilleza românilor”.
„Aceast? poezie arat? un sim?imânt patriotic adev?rat, a venit în momentul unei mari agit?ri a spiritelor, a fost din întâmplare, singura, care a dat expresie acelei agit?ri la acel moment (1848), ?i astfel a devenit popular? ?i a r?mas cunoscut? de toat? lumea” – spunea muzicologul Mihail Gr. Poslu?nicu.
Din momentul apari?iei, cântecul „De?teapt?-te, române!” a fost foarte îndr?git ?i i-a înso?it pe români în toate momentele cele mai grele ale istoriei lor, insuflându-le curaj.
Asupra originii melodiei adaptat? versurilor imnului „De?teapt?-te, române!”, apare o controvers? cu privire la autorul de drept. Sunt vehiculate trei ipoteze în ceea ce prive?te paternitatea melodiei.
Unele m?rturii spun de Andrei Mure?anu, c? ar fi ?i autorul melodiei, nu doar al versurilor. Iacob Mure?ianu r?spunzând unei întreb?ri formulate de redac?ia „Astra” din Ia?i afirma: „Autorul poeziei, cât ?i a melodiei imnului «De?teapt?-te, române!», este Andrei Mure?anu. Armonizat? îns? a fost de un muzicant boem la dorin?a autorului, ?i s-a publicat într-un caiet intitulat «Flori române», împreun? cu alte jocuri na?ionale, pe la 1860. Melodia original? se vede în «Muza Român?», nr. 2 din anul 1888, la începutul putpuriului românesc”.
O alt? variant? îl men?ioneaz? ca autor moral al melodiei pe cânt?re?ul ?i dasc?lul Gheorghe Ucenescu, elevul lui Anton Pann. Într-o consemnare autobiografic? acesta spune c? el ar fi intonat pentru prima dat? melodia, la cererea lui Andrei Mure?anu, ce c?uta o idee de imn: ,,Sosind furiosul an 1848, poetul c?uta o melodie dup? care s? se cânte între amicii, ce erau s? se adune la gr?dina parohului, pentru a petrece de sear? cu mânc?ri ?i b?uturi în onoarea cerea?elor. Am cântat multe cântece de prob?, iar sosind la urm?torul cântec „Din sânul maicii mele” ?i cântându-l, a r?mas, poetul, pe lâng? aceast? melodie, obligându-m? ca, pe Duminica viitoare, s? m? aflu ?i eu împreun?, cu oaspe?ii invita?i, la gr?din?, ca s? cânt, dup? melodia aleas?, poezia ce o va compune. În Duminica hot?rât?, iat? c? vine poetul împreun? cu patru domni români ?i, ?ezând cu to?ii pe iarb? verde ?i cu cirea?e dinainte, îmi dete, d-l Mure?anu, poezia f?cut? «De?teapt?-te Române», probai c?teva rânduri ?i v?zând c? în tot melosul este de mirare potrivit, l-am cântat, cu vocea mea tân?r? ?i puternic?, pân? la fine. Mai repetându-l odat?, to?i domnii, înv??ând melodia dup? auz, cântau împreun?, mul?umind ?i urând mult? via?? ?i s?n?tate marelui poet. Din ziua aceia, cântul «De?teapt?-te Române» s-a f?cut cel mai pl?cut ?i mai familiar, iar eu eram poftit în toate p?r?ile ca s?-l cânt ?i s? înv?? tinerimea a-l cânta bine ?i regulat”.
A treia ipotez? folosit? des ?i cunoscut? de opinia public? îl desemneaz? pe Anton Pann „cel iste? ca un proverb” dup? cum l-a caracterizat Mihai Eminescu în „Epigonii”, ca fiind autorul melodiei. Iat? ce spune mitropolitul Iosif Naniescu într-o convorbire avut? cu muzicianul Gavriil Musicescu: „Instalându-m? în mitocul Episcopiei Buzeului a venit la mine reposatul Anton Pann, cu care am f?cut cuno?tin?? ?i prietenie. În una din zilele lunei Septemvrie 1839, el mi-a scris cu mâna lui acest cântec în nota?iunea psaltichiei… Manuscrisul original îl p?strez ?i azi”. Dup? un timp, Gavriil Musicescu, a primit din partea mitropolitului manuscrisul citat, cu urm?toarea not?: „Poezia de fa?? «Din sînul maicei mele», cu melodia pe notele biserice?ti, este scris? de însu?i mâna reposatului Anton Pann, care mi-a dat-o mie, când am f?cut cuno?tin?? cu el întâia dat?, în anul 1839, la începutul lunei Septemvrie în Bucure?ti, unde mersesem pentru oarecare trebuin?? din Buzeu, aflându-m? atunci diacon la Episcopie”.
Dintre cele trei ipoteze expuse mai sus, Anton Pann celebrul culeg?tor ?i profesor de muzic? veche este considerat oficial autor al muzicii imnului, îns? melodia pe care poetul Andrei Mure?anu a pus versurile sale avea o larg? circula?ie în epoc?, fiind cântat? des, dar f?r? a avea un autor nominalizat. În concluzie, din datele expuse mai sus, l?s?m cititori s? aleag? între aceste ipoteze.
Controverse exist? ?i despre locul în care s-a interpretat prima oar? „De?teapt?-te, române!”. O teorie spune c? imnul a fost cântat prima oar? în public pe 29 iulie 1848, în parcul Z?voi din Râmnicu Vâlcea, în fa?a unei numeroase asisten?e. Aceas? teorie are la baz? Raportul nr. 10 al Comisarului extraordinar al districtului Vâlcea, D. Z?g?nescu, c?tre Ministerul trebilor din L?untru al ??rii Române?ti, publicat în Monitorul Oficial nr. 14 din 26 august 1848. Documentul, datat 30 iulie 1848, descrie un eveniment petrecut la Râmnicu Vâlcea: „Eri, Joi, la 29 ale curg?toarei luni... adunându-ne cu to?i cet??enii Râmnicului Vâlcei ?i corul bisericesc într-o câmpie înconjurat? cu arbori, ce este în fa?a cet??ii”, pentru constitu?ie „iar garda na?ional? a r?spuns printr-un num?r însemnat de arme cu salve detun?toare. În acest pompos constitu?iu, aflându-se ?i d-lui Anton Pann, profesor de music?, împreun? cu câ?iva cânt?re?i de aceea?i profesie, au alc?tuit o music? vocal? cu nisce versuri prea frumoase, puse pe un ton na?ional, plin de armonie ?i triumfal, cu care a ajuns entusiasmul de patrie în inimile tuturor cet??enilor”. Raportul din iulie 1848, mai sus men?ionat este sursa, pe baza c?reia s-a adoptat legea Zilei Imnului Na?ional al României.
Exist? rezerve fa?? de localizarea locului unde s-a interpretat acest cântec, deoarece Anton Pann nu a consemnat nic?ieri ora?ul Râmnicu Vâlcea ca find prima localitate unde s-a cântat „De?teapt?-te, române!”. Din relat?rile ulterioare reiese c? acest imn a fost cântat prima oar? la Bra?ov, locul unde s-au n?scut ?i versurile. L?s?m ?i aici cititorii s? aleag? între cele dou? opinii.
Prin Decretului-lege nr. 40 din 24 ianuarie 1990, publicat în Monitorul Oficial nr. 15 din 25 ianuarie 1990, Imnul de stat al României este „De?teapt?-te, române!” („Un r?sunet”).
Intonarea Imnului Na?ional a fost reglementat? prin Legea nr. 75 din 16 iulie 1994, privind arborarea drapelului României, intonarea imnului na?ional ?i folosirea sigiliilor cu stema României de c?tre autorit??ile ?i institu?iile publice, iar normele de aplicare ale acesteia au fost stabilite prin Hot?rârea nr. 1157 din 21 noiembrie 2001. Conform prevederilor Imnul Na?ional al României se intoneaz? vocal ?i instrumental. Intonarea vocal?, precum ?i publicarea oficial? a imnului na?ional se fac numai în limba român?. Exist? mai multe variante de intonare a imnului. În interpretarea vocal? prescurtat?, acesta se reduce la strofele 1, 2, 4 ?i 11. În interpretarea fanfarelor sau a altor forma?ii instrumentale, muzica imnului na?ional se intoneaz? o singur? dat?.
Imnul se intoneaz? în mod obligatoriu de c?tre cor sau fanfar? în urm?toarele situa?ii: 1. La festivit??ile ?i ceremoniile oficiale na?ionale, cu ocazia Zilei Imnului Na?ional, precum ?i la ceremoniile oficiale cu caracter interna?ional; 2. La deschiderea ?i închiderea emisiunilor posturilor na?ionale de radiodifuziune ?i televiziune, în interpretare vocal?; 3. Cu prilejul vizitelor întreprinse în România de ?efi de stat ?i de guvern; 4. În cadrul ceremoniilor militare, conform regulamentelor militare; 5. Pe stadioane ?i alte baze sportive, cu ocazia desf??ur?rii competi?iilor sportive oficiale interna?ionale în care este reprezentat? România; 6. La deschiderea fiec?rei sesiuni a Camerelor Parlamentului; 7. La începutul programului zilnic în ?colile primare ?i gimnaziale, de stat ?i particulare.
În art. 21. al Legii nr.75/16/07/1994 se precizeaz? alte îndatoriri fa?? de imnul na?ional: ,,La ceremoniile de arborare a drapelului, precum ?i la intonarea imnului na?ional, cu prilejul solemnit??ilor, asisten?a va sta în picioare, b?rba?ii se vor descoperi, iar militarii de toate gradele vor da onorul conform regulamentelor militare’’.
Potrivit, Legii nr. 99 din 26 mai 1998, art. 1 „se proclam? ziua de 29 iulie Ziua Imnului Na?ional al României - De?teapt?-te, române, simbol al unit??ii Revolu?iei Române din anul 1848”.
Andrei Mure?anu, prin versurile poeziei sale „Un r?sunet”, devenit? „De?teapt?-te, române!”, a r?mas în con?tiin?a na?ional? drept p?rintele Imnului Na?ional al României. Poetul Mihai Eminescu în „Epigonii”, îl caracterizeaz? astfel pe poetul transilv?nean:
„Mure?an scutur? lan?ul cu-a lui voce ruginit?,
Rumpe coarde de aram? cu o mân? amor?it?,
Cheam? piatra s? învie ca ?i miticul poet,
Smulge mun?ilor durerea, brazilor destinul spune,
?i bogat în s?r?cia-i ca un astru el apune,
Preot de?tept?rii noastre, semnelor vremii profet.”
Muzeograf Monica CÎRSTEA
Marţi, 28 Iulie 2020 08:26
Alexandru Zagori? s-a n?scut la 31 mai 1881 în comuna M?ne?ti, plasa Filipe?ti, jude?ul Prahova. Dup? tat?, se tr?gea dintr-o veche familie de origine aromân? din zona Pindului stabilit? în ?ara Româneasc?. Studiile primare le-a urmat la Ploie?ti, la ?coala primar? nr. 3, iar cele secundare la Liceul „Sf. Petru ?i Pavel” din Ploie?ti ?i, pentru o scurt? perioad?, la Bucure?ti.
Revenit la Ploie?ti, absolv? liceul în 1901, avându-i colegi de clas?, printre al?ii, pe Andrei R?dulescu (jurist ?i magistrat, viitor Pre?edinte al Cur?ii de Casa?ie ?i Justi?ie ?i al Academiei Române) ?i Toma T. Socolescu (arhitect). La îndemnurile repetate ale acestuia din urm? este convins s? se înscrie la ?coala Na?ional? de Arhitectur?, unde este remarcat de profesorii s?i, în special de Ion Mincu. Dup? terminarea studiilor, Alexandru Zagori? s-a stabilit în Bucure?ti. Scurta sa carier? de arhitect nu a fost lipsit? de realiz?ri importante. În 1908, din îns?rcinarea ?colii Na?ionale de Arhitectur?, împreun? cu C. Iotzu a realizat releveul M?n?stirii V?c?re?ti. A colaborat, de asemenea, la realizarea planurilor ?i, în bun? m?sur?, a ornamenta?iei cl?dirii din ?oseaua Kiseleff nr. 3 (ast?zi Muzeul ??ranului Român), sub conducerea arhitectului N. Ghica-Bude?ti, destinat? s? serveasc? ca sediu al unui muzeu etnografic. Un rol important l-a avut ?i la continuarea lucr?rilor de restaurare a bisericii Stavropoleos, începute în anul 1903 de arhitectul Ion Mincu. Dup? moartea prematur? a acestuia, lucr?rile au fost sistate. Ele au fost reluate par?ial în 1913, sub conducerea arh. Zeewald, iar din 1914 Comisia Monumentelor Istorice l-a îns?rcinat pe Zagori? la conducerea acestora.
Tot arhitectului Alexandru Zagori? i se datoreaz? ?i ini?iativa înfiin??rii primului muzeu de istorie al Ploie?tiului, în cea mai veche cas? din aceast? urbe, casa Hagi Prodan. În articolul publicat în nr. 3 din martie 1915 al „Convorbirilor literare” el semnala valoarea istoric? ?i artistic? a acestei case ?i propunea salvarea acesteia de la ruin? prin înfiin?area Muzeului Prahovei, care „prin adunarea vechiturilor Ploie?tilor va strânge sub p?strarea lui ?i toat? bog??ia de amintiri ?i art? veche din tot ?inutul jude?ului”.
Alexandru Zagori? a întreprins numeroase c?l?torii în ?ar? ?i str?in?tate. Excelent desenator a schi?at cu o mare putere de a reda detaliul, dar în acela?i timp ?i de a surprinde esen?ialul, tot ceea ce i s-a p?rut interesant în peregrin?rile sale, l?sând un mare num?r de crochiuri de case, biserici, troi?e. Colegul s?u, Toma T. Socolescu, î?i amintea c? în vara anului 1916 a f?cut împreun? cu el ?i cu mai mul?i elevi ai ?colii de Arhitectur? o ultim? excursie la m?n?stirile din Vâlcea, unde Alexandru a desenat încontinuu. În tren, la întoarcere, presim?indu-?i parc? sfâr?itul, i-ar fi m?rturisit: „Sunt ofi?er, voi pleca în caz de mobilizare cu primele trupe ?i voi muri... Nu regret atât via?a pe care sunt dator s-o sacrific, cât faptul c? r?mâne neterminat? lucrarea pe care cine ?tie dac? o va continua altul”. El f?cea referire la studiul s?u asupra casei vechi române?ti, pentru care avea o mare parte din plan?e desenate în tu?, ?i care urma s? apar? sub auspiciile Academiei Române.
În privin?a carierei militare, Alexandru Zagori? ?i-a început-o în cadrul Regimentului Prahova nr. 7, cu gradul de „subofi?er plutonier bacalaureat”, unde a activat pân? la data de 1 ianuarie 1904 când a fost înaintat la gradul de sublocotenent de rezerv? ?i mutat în Regimentul Cantemir nr. 12. Nou? ani mai târziu, la 10 mai 1913, avea s? fie înaintat la gradul de locotenent de rezerv? în cadrul aceluia?i Regiment.
La intrarea României în r?zboi, în august 1916, locotenentul de rezerv? Alexandru Zagori? f?cea parte din Regimentul 52 Infanterie Rezerv?, cu care a luat parte la campania din Dobrogea. În ziua de 21 septembrie 1916, în timpul b?t?liei de la Amzacea, un glon? i-a str?puns ambele bra?e, r?nindu-l grav. A fost spitalizat ?i ulterior evacuat în zona interioar?, în sanatoriul dr. Gerota din capital?. În pofida eforturilor medicilor, Alexandru Zagori? s-a stins din via?? la 31 octombrie. Cu toate greut??ile acelor vremuri, moartea sa nu a trecut neobservat?. Nicolae Iorga, cel care îl ?i vizitase la spital cu doar o s?pt?mân? înaintea tragicului eveniment, îi va închina un necrolog în ziarul s?u „Neamul Românesc”, care va fi reluat ?i în cartea „Oameni cari au fost”. Moartea ?i suferin?a, ca ?i valoarea arhitectului, le-a surprins Iorga în acest medalion, din care cit?m: „Blândul artist, îndr?git de frumuse?ea vechilor noastre cl?diri pe care nimenea nu le-a urm?rit mai r?bd?tor prin toate cotloanele ??rii ?i nu le-a schi?at mai adev?rat, a murit de moartea sever? a osta?ului. Dup? ce, o lun? întreag?, a privit, în paturi de spital, cu grij? ?i melancolie, mâinile lui harnice sf?râmate de gloan?e, moartea l-a prins în bra?ele ei. ... Numai când tot ce a strâns el se va tip?ri sub îngrijirea fratelui pe care p?rinte?te l-a crescut, numai atunci se va vedea ce a pierdut cuno?tin?a acelor urme de trecut pe care le bate azi, nemilos, tunul du?manului, în Alexandru Zagori?”.
La interven?iile lui Nicolae Iorga ?i Simion Mehedin?i trupul neînsufle?it a fost transportat cu un vagon la Ploie?ti. Arhitectul a fost înmormântat cu onoruri militare în cimitirul Vii?oara la 3 noiembrie 1916. Dup? r?zboi, în 1923, familia i-a ridicat aici un bust, oper? a sculptorului Frederic Storck.
Muzeograf Adrian STAN
Luni, 27 Iulie 2020 13:58
La 27 iulie 1956 România a aderat la Organiza?ia Na?iunilor Unite pentru Educa?ie, ?tiin?? ?i Cultur? - UNESCO. Creat? pentru a r?spunde convingerilor ferme ale statelor distruse de r?zboaiele mondiale, UNESCO promoveaz? ?i sus?ine pacea care trebuie s? fie fundamentat? pe solidaritatea moral? ?i intelectual? a umanit??ii. Totodat? Organiza?ia a creat ideea de Patrimoniu Mondial pentru a proteja obiective cu valoare universal? inestimabil? prin adoptarea unei Conven?ii specifice în anul 1972, ratificat? de România în 1990.
M?n?stirea Humor
Lista Patrimoniului Mondial a fost deschis? de România cu înscrierea Deltei Dun?rii în anul 1991, ca sit natural ?i a continuat cu alte situri culturale: Sate cu biserici fortificate din Transilvania (1993), Biserici din Moldova (1993, 2010), Mân?stirea Hurezi (1993), Cet??ile Dacice din Mun?ii Or??tiei (1999), Centrul Istoric Sighi?oara (1999), Biserici de lemn din Maramure? (1999).
Patrimoniul Muzeului Jude?ean de Istorie ?i Arheologie Prahova cuprinde o important? colec?ie de carte po?tal? ilustrat?, prin intermediul c?reia v? invit?m s? admira?i câteva din m?n?stirile bucovinene. Ridicate în secolele XV – XVI, acestea men?in înc? pe zidurile interioare ?i exterioare fresce, capodopere inspirate de arta bizantin?.
Amalia Nicoar?
?ef birou Istorie
Vineri, 24 Iulie 2020 10:31
V? invit?m s? viziona?i vernisajul expozi?iei temporare "În tran?ee pentru ?ar?" organizat? la Muzeul Memorial "Nicolae Iorga" V?lenii de Munte, sec?ie a Muzeului Jude?ean de Istorie ?i Arheologie Prahova, accesând link-ul https://www.youtube.com/watch?v=ZKzLJFipPsU
Vizionare pl?cut?!
Mai multe articole..
- B?t?lia de la M?r??ti
- ANUN?
- ZIUA POR?ILOR DESCHISE LA REZERVA?IA ARHEOLOGIC? TÂRG?ORU VECHI
- CEASURI CU VALOARE MEMORIAL?
- 22 iulie 1456 - Asediul Belgradului
- Conferin?a „Personalit??i prahovene în ?tiin?? ?i tehnic?”
- 21 iulie 1914 - Consiliul de Coroan? proclam? pozi?ia de neutralitate a României
- 21 iulie 1774 - Tratatul de la Kuciuk –Kainargi
- EXPOZI?E TEMPORAR?
- Note de calendar - Eremia Grigorescu
Pagina 49 din 122
Link-uri utile
- REGULAMENT DE ORGANIZARE ?I FUNC?IONARE
- REGULAMENT INTERN
- CONTRACT COLECTIV DE MUNC?
- ORGANIGRAMA MUZEULUI JUDE?EAN DE ISTORIE ?I ARHEOLOGIE PRAHOVA
- CODUL DE CONDUIT?
- OFERTA CULTURAL-EDUCATIV? PENTRU ANUL 2023
- TAXE ?I SERVICII CULTURALE - 2023
- BILETE UNICE DE VIZITARE A MUZEELOR DIN JUDE?UL PRAHOVA
- BILETE ONLINE
- TURURI VIRTUALE
- ANUN? - Concurs angajare arheologi