- Eroare
Vineri, 09 Octombrie 2020 09:34
La data de 9 octombrie, prin Hot?rârea de Guvern nr. 675 din data de 5 mai 2004, în România se comemoreaz? Ziua Holocaustului, data aleas? fiind una cu semnifica?ie deoarece în ziua de 9 octombrie 1941 începe deportatea evreilor din Bucovina în Transnistria. Holocaustul din România se înscrie în contextul general al evenimentelor antievreie?ti desf??urate în perioada celui de-al Doilea R?zboi Mondial (1939-1945). Holocaustul, eveniment care face referire la exterminarea fizic? a aproximativ 6 milioane de evrei europeni, a fost precedat de o serie de m?suri antievreie?ti în special în Germania. La data de 15 septembrie 1935 sunt emise Legile de la Nurnberg ,legi prin care evreii germani î?i pierd cet??enia, evenimentul fiind urmat la data de 9 noiembrie de pogromul supranumit Noapte de Cristal când numeroase propriet??i ?i sinagogi apar?inând evreilor germani sunt devastate sau incendiate. România avea, conform recens?mântului din 1930, o comunitate de 700.000 de evrei una dintre cele mai mari din lume fapt ce determin? o retoric? antievreiasc? acerb? propagat? în special de partide precum Garda de Fier ?i Partidul Na?ional Cre?tin. În timpul guvern?rii Goga –Cuza (decembrie 1937-februarie 1938) s-a adoptat prima legisla?ie antievreiasc? din România, decretul-lege 169/22 ianuarie 1938 privind revizuirea cet??eniei evreilor, decret prin care 250.000 de evrei î?i pierd cet??enia român?. În timpul guvern?rii Ion Gigurtu (iulie-septembrie 1940) la data de 8 august este emis decretul-lege nr. 2650 prin care evreii sunt împ?r?i?i în trei categorii în func?ie de vechimea dobândirii cet??eniei, sunt exclu?i din diferite slujbe ?i func?ii publice, sunt interzise c?s?toriile mixte. În perioada septembrie 1940-ianurie 1941 România s-a proclamat Stat Na?ional-Legionar, în tot acest timp desf??urându-se o ampl? campanie de confiscare a propriet??ilor evreie?ti prin intermediul Comisiei Na?ionale de Românizare. Legisla?ia antievreiasc? a fost urmat? ?i de pogromuri sângeroase cum sunt cele de la Gala?i (30 iunie 1940), Dorohoi (1 iulie 1940), Bucure?ti (21-23 ianuarie 1941) evenimente soldate cu sute de victime din rândurile evreilor. Dup? intrarea României în r?zboi (22 iunie 1941) autorit??ile române al?turi de unit??i ale armatei germane au desf??urat la Ia?i în zilele de 29 -30 iunie cel mai sângeros pogrom desf??urat pe teritoriul României, pogrom în urma c?ruia au fost uci?i 14.000 de evrei. Dup? eliberarea Basarabiei ?i a nordului Bucovinei de c?tre armatele germane ?i române au avut loc noi masacre în aceste teritorii soldate cu mii de victime evreie?ti. Guvernul Ion Antonescu (septembrie 1940-august 1944) hot?r??te ca în teritoriul situat între râurile Nistru ?i Bug s? se înfiin?eze lag?re de concentrare pentru popula?ia evreiasc? deportat?. În acest teritoriu denumit Transnistria aflat sub administra?ie româneasc? s-au creat lag?re în localit??ile Bogdanovka, Vapniarca, Acmecetca, lag?re în care evreii au murit de foamete boli, epuizare sau execu?ii sumare. În lag?re au fost deporta?i evrei originari din Bucovina Basarabia, dar ?i evrei din Moldova, Muntenia ?i Transilvania la ace?tia ad?ugându-se ?i evreii ucrainieni din Transnistria. Începând cu luna octombrie a anului 1942 deport?rile în mas? în Transnistria vor înceta, iar pe parcursul anului 1943 mii de evrei se vor întoarce în România. Al?turi de evrei în Transnistria au fost deporta?i ?i un num?r de 24.000 de romi din care 11.000 vor muri. În lag?rele din Transnistria au murit aproximativ 238.000 de evrei (120.000 evrei români ?i 118 000 evrei ucrainieni). Dup? r?zboi cei implica?i în politica de exterminare a evreilor români au fost judeca?i ?i condamna?i pentru crime de r?zboi ?i crime împotriva umanit??ii. Trebuie men?ionat ?i faptul c? numero?i români au salvat de la moarte evrei, printre ace?tia num?rându-se Regina–Mam? Elena care a ajutat la repatrierea evreilor ?i în special a orfanilor evrei din Transnistria, Traian Popovici primarul ora?ului Cern?u?i care a salvat aproximativ 20.000 de evrei de la deportare sau prin?ul Constantin Karadja care în calitate de diplomat a salvat 50.000 de evrei de la deportare ?i exterminare. To?i românii care au salvat evrei în timpul celui de-al Doilea R?zboi Mondial au primit titlul de Drep?i între Popoare.
Muzeograf, Claudiu ROBE
Joi, 08 Octombrie 2020 13:01
Dac? e joi, e caligrafie!
V? prezent?m cartea po?tal? realizat? de Stan Ionu? Alexandru, elev în clasa a XI-a A la Colegiul Na?ional „Ion Luca Caragiale”, Ploie?ti, în cadrul proiectului educa?ional „Caligrafia - arta scrisului”.
FOTOGRAFII DIN PATRIMONIUL MUZEULUI JUDE?EAN DE ISTORIE ?I ARHEOLOGIE PRAHOVA - COLEC?IA FILIP ELENA
Joi, 08 Octombrie 2020 11:31
În anul 2010 patrimoniul institu?iei noastre s-a îmbog??it substan?ial printr-o serie de achizi?ii, dona?ii ?i d?ruiri. Între acestea, un loc important, credem noi, îl ocup? cele 48 de fotografii achizi?ionate de la d-na Filip Elena din Ploie?ti, care fac subiectul articolului de fa??. Din informa?iile furnizate cu amabilitate de domnia sa, am aflat c? acestea au apar?inut lui Theodor Ioan, negustor ploie?tean, deputat ?i senator de Prahova. Ele s-au p?strat în familia acestuia pân? când au ajuns în posesia d-nei Filip de la cumnata sa, al c?rei so? a fost unul dintre nepo?ii lui Theodor.
În marea lor majoritate fotografiile dateaz? din a doua jum?tate a secolului al XIX-lea, iar restul din primul sfert al secolului XX. Din punct de vedere al formatului ?apte sunt tip „cabinet portrait”, 39 tip „carte de visite” ?i dou? tip „carte po?tal?” ?i provin atât din ateliere fotografice din str?in?tate cât ?i din România. Dintre atelierele str?ine le men?ion?m pe urm?toarele: Disdéri, Nadar, Charles Reutlinger, Ferdinand Mulnier, Charles Jacotin - Fran?a, Giacomo Brogi, H. Le Lieure - Italia, Joseph Albert, C. Brasch, Oscar Rothe - Germania, Ludwig & Viktor Angerer, Fritz Luckhardt - Austria. Atelierele fotografice de pe teritoriul actual al României sunt reprezentate de: Samuel Herter ?i Leopold Adler - Bra?ov, Joseph Kózmata - Br?ila, Franz Mándy ?i Hermann Leon - Bucure?ti, Johann Tiedge, Joseph Kestler ?i Al. Ionescu - Ploie?ti. Cercetarea acestor fotografii ne-a oferit prilejul identific?rii unora dintre persoanele reprezentate, personalit??i marcante ale istoriei politice, militare ?i culturale europene.
În noiembrie 1854, fotograful André Adolphe Eugène Disdéri patenta fotografia „carte de visite”. Denumirea se datora dimensiunilor sale reduse (cca. 10,5 x 6,5 cm.), asem?n?toare cu cele ale unei c?r?i de vizit?. Noul procedeu permitea realizarea mai multor portrete ale aceluia?i subiect pe un singur cli?eu de sticl?, ceea ce se traducea printr-o multiplicare mult mai u?oar?. Acest format a avut un mare succes la public ?i datorit? pre?ului sc?zut, fapt ce a determinat o folosire îndelungat? a acestuia, pân? în preajma Primului R?zboi Mondial. Impactul introducerii acestuia a fost evocat în memoriile sale de celebrul fotograf francez Nadar: „Apoi, ce lovitur?, apare Disderi, cu cartea de vizit? care-?i ofer?, la 20 de franci, 12 portrete, când pân? atunci pl?teai 50 sau 100 de franci pentru unul singur. A fost un moment de derut?. Dar trebuia s? mergi în pas cu lumea sau s? renun?i”. Totodat?, acest format permitea fotografilor realizarea unor venituri substan?iale prin multiplicarea ?i comercializarea portretelor suveranilor, militarilor ?i oamenilor politici importan?i, scriitorilor ?i, nu în ultimul rând, vedetelor scenei artistice, fie c? vorbim de teatru, balet sau oper?.
O astfel de fotografie, realizat? în atelierul din Paris al lui Charles Jacotin, îl înf??i?eaz? pe Patrice de Mac-Mahon, duce de Magenta, mare?al al Fran?ei, pre?edinte al celei de-a Treia Republici Franceze.
Alt mare?al ?i pair al Fran?ei, Boniface de Castellane, este reprezentat într-o fotografie realizat? în atelierul parizian al lui Disdéri, situat pe Boulevard des Italiens, nr. 8.
Aici î?i stabilise Disdéri atelierul înc? din anul 1853, cel mai mare din Paris, care func?iona pe dou? etaje. Într-o fotografie realizat? în atelierul altui fotograf parizian celebru, Charles Reutlinger, figureaz? cânt?rea?a de oper? Adelina Patti.
Reutlinger, care de?inea exclusivitatea portretelor acesteia, s-a num?rat printre cei ale c?ror fotografii „carte de visite” au avut mare c?utare la public, astfel c? în anul 1873 ajunsese s? de?in? un catalog cu peste 1300 de personalit??i ale vie?ii publice ?i artistice, repertoriate în func?ie de nume ?i de profesie. O alt? personalitate, care apare într-o fotografie realizat? în atelierul lui Ferdinand Mulnier din Paris, este Alexandre Dumas - fiul.
Mariia Surovshchikova-Petipa, prim-balerin? a Teatrului Imperial din Sankt-Petersburg, este portretizat? în fotografia realizat? la Berlin în atelierul H. Lehmann & Co.
Alte dou? poze îi înf??i?eaz? pe poe?ii germani Friedrich Gottlieb Klopstock ?i Johann Wolfgang von Goethe. Prima dintre acestea, realizat? în atelierul berlinez al lui William Sophus, este o reproducere a unui tablou pictat de Ernst Hader;
a doua, realizat? în atelierul Steinberger & Bauer din Frankfurt pe Main, este o reproducere a unei litografii care-l înf??i?eaz? pe Goethe tân?r.
Pe lâng? veniturile ob?inute prin comercializarea pe scar? larg? a fotografiilor cu personalit??i, mai to?i fotografii doreau s? beneficieze ?i de recunoa?terea oficial? a talentului ?i notoriet??ii lor prin ob?inerea titlului de „fotograf al Cur?ii”. Exista o adev?rat? competi?ie între ace?tia pentru adjudecarea, înaintea celorlal?i confra?i de breasl?, a mult râvnitului titlu. Printre cei c?rora li s-a ?i acordat s-au num?rat Joseph Albert ?i fra?ii Ludwig ?i Viktor Angerer, din atelierele c?rora dispunem de dou? fotografii.
Prima dintre acestea, realizat? în atelierul din München al lui J. Albert, este o reproducere a tabloului realizat în 1865 de pictorul german Ferdinand von Piloty, care îl înf??i?eaz? pe Ludwig al II-lea, rege al Bavariei între anii 1864 - 1886.
Investirea unui nou suveran reprezenta un bun prilej pentru mul?i de a-?i îmbog??i propriile colec?ii de fotografii format „carte de visite”, lansate cu ocazia unui astfel de moment istoric important. Elocvent? în acest sens este ?tirea inserat? în nr. 3 din 15 aprilie 1864 al ziarului „Amicul familiei”, potrivit c?reia peste 8000 de fotografii cu noul personal al Cur?ii Regale bavareze fuseser? comandate de c?tre public fotografului regal în decursul a numai dou? zile. Joseph Albert era fotograf al Cur?ii Regale din Bavaria (din 1857) ?i al Cur?ii Imperiale ?ariste, a?a cum apare litografiat ?i pe cartonul suport al fotografiei, unde stemele celor dou? state sunt al?turate.
Cea de-a doua fotografie, care îl înf??i?eaz? pe Nikola I Mirkov Petrovi?-Njegoš, prin? ?i rege al Muntenegrului (1910 - 1921), provine din atelierul fra?ilor Angerer din Viena.
N?scu?i la Malaczka, ambii au activat o perioad? în cadrul armatei imperiale. Ludwig, de profesie farmacist, avea s? fie repartizat în aceast? calitate trupelor austriece care au ocupat ?ara Româneasc? în timpul r?zboiului Crimeii. Pasionat de fotografie, va imortaliza pe pl?cile fotografice primele imagini panoramice ale Bucure?tiului. În 1857 demisioneaz? din armat? ?i se mut? la Viena unde î?i deschide un atelier fotografic, f?cându-se repede remarcat ?i apreciat datorit? calit??ii portretelor realizate. Întrucât mul?i dintre clien?ii s?i f?ceau parte din înalta societate sau erau chiar membri ai Casei Imperiale, a devenit unul dintre cei mai importan?i portreti?ti din capitala Imperiului Habsburgic. Urmarea fireasc? a constitutit-o conferirea titlului de fotograf al Cur?ii Imperiale, la 24 decembrie 1860. Cei doi fra?i aveau fiecare propriul atelier, dar, din 1872 sau 1873, vor lucra împreun? sub sigla „L. & V. Angerer”, parteneriat ce a durat doar un an din cauza agrav?rii st?rii de s?n?tate a lui Ludwig, care s-a ?i retras din activitate.
O alt? fotografie a unui suveran european este aceea a lui Napoleon al III-lea, pre?edinte al Republicii franceze ?i Împ?rat al Fran?ei, ce apare al?turi de so?ie ?i de fiu.
Aceast? fotografie este de fapt un fotomontaj realizat de c?tre un fotograf britanic neidentificat, ce dateaz? din perioada exilului în Marea Britanie, când familia a locuit în satul Chislehurst, la re?edin?a Camden Place.
În cadrul acestei colec?ii, alte ?apte fotografii provin din atelierele fotografice germane. Trei din atelierul lui C. Brasch, pictor ?i fotograf berlinez, premiat la expozi?iile organizate la Berlin (1865) ?i Viena (1873), a?a cum este precizat pe verso-ul cartoanelor litografiate, a patra din atelierul lui Ernst Pflanz din Marienbad, datat? „iulie 1870”. Alte dou?, tip „cabinet portrait”, sunt fotografii post-mortem, gen de fotografie destul de întâlnit în secolul al XIX-lea, realizate în atelierul lui Oscar Rothe din Dresda. O alt? fotografie „cabinet portrait”, datat? „24 august 1878”, înf??i?eaz? palatul din Karlsruhe ?i este opera unui fotograf neidentificat.
Merit? men?ionat?, de asemenea, o fotografie realizat? în atelierul parizian al lui Nadar (numele s?u real era Gaspard-Félix Tournachon), unul dintre cei mai celebri fotografi ai secolului al XIX-lea. Fotografia, tip „carte de visite”, dateaz? din anii 1871 - 1878, determinare posibil? datorit? adresei înscris? pe spatele acesteia, „Rue D' Anjou nr. 51”. Aici î?i mutase Nadar atelierul în anul 1871, care a fost condus, pân? în 1873, de so?ia sa, Ernestine. Din 1874 atelierul avea s? fie manageriat de fiul lor, Paul. Presupunem c? femeia înf??i?at? în aceast? fotografie este Maria, a doua so?ie a lui Theodor Ioan.
Pe lâng? munca cotidian? desf??urat? în atelier, unii fotografi treceau „grani?ele” acestuia pentru a lua instantanee cu zonele sau cl?dirile cele mai reprezentative din ora?ele în care î?i desf??urau activitatea sau pentru a fotografia diverse opere de art?, pe care le comercializau locuitorilor, dar mai ales turi?tilor afla?i în vizit?. Unul dintre ace?tia, care s-a specializat în realizarea unor astfel de instantanee fotografice, a fost italianul Giacomo Brogi, din al c?rui atelier florentin dispunem de dou? fotografii, una tip „cabinet portrait”, cealalt? „carte de visite”. Brogi, care practica fotografia din 1856, ?i-a deschis primul atelier la Floren?a, în 1860. I s-a acordat titlul de „fotograf al Împ?ratului”, atât de c?tre Victor Emmanuel cât ?i de Umberto I, dup? ce oferise fiec?ruia dintre ei un album cu vederi luate în Palestina, în 1862, la locurile sfinte. În 1863 edita „Dei soggetti artistici”, un prim album cu reproduceri ale unor opere de art?. Intuind poten?ialul turistic al ora?elor italiene, generator de venituri substan?iale, î?i va deschide o serie de sucursale în câteva dintre acestea: Roma, Neapole, Sienna. Cele dou? fotografii achizi?ionate de muzeul nostru au litografiat? pe verso medalia ob?inut? în anul 1871 la Expozi?ia de la Forli. Fotografia tip „cabinet portrait” înf??i?eaz? Loggia dei Lanzi din Floren?a, iar fotografia tip „carte de visite” reproduce tabloul pictat de Fra Bartolomeo, care-l înf??i?eaz? pe c?lug?rul dominican Girolamo Savonarola.
O alt? fotografie „carte de visite”, ce provine dintr-un atelier neidentificat din Roma, imortalizeaz? sculptura „Ariadna dormind”, aflat? la Vatican. Alte trei fotografii de acela?i format, ce reprezint? monumentele funerare ale familiilor Pallavicini, Minelli ?i Gandolfi, toate datate „1 martie 1876”, provin din atelierul „Fotografia dell' Emilia” din Bologna, care avea o sucursal? ?i în Ravenna.
Theodor Ioan este imortalizat într-o fotografie realizat? în atelierul lui H. Le Lieure din Roma.
Francez de origine, Henri Le Lieure de l'Aubepin s-a stabilit în Italia în anul 1859, deschizându-?i un prim atelier la Torino, ulterior un altul ?i la Roma.
Alte dou? fotografii provin din atelierele lui Goldstein & Szerdahelyi ?i Brunhuber Géza, ambele din Budapesta.
?i atelierele fotografice vieneze sunt reprezentate de Pokorny & Reuter (dou? fotografii) ?i Fritz Luckhardt (o fotografie). Una dintre fotografiile realizate în atelierul Pokorny & Reuter îl reprezint? pe Traian Horia Pop, poet ?i gazetar, redactor al Gazetei Transilvaniei.
Femeia portretizat? în fotografia din atelierul lui Luckhardt, figureaz? ?i în aceea care provine din atelierul lui Nadar.
N?scut în 1843 la Kassel, în Germania, Luckhardt se stabile?te la Viena în 1865, unde, doi ani mai târziu, î?i deschidea atelierul fotografic. S-a f?cut remarcat extrem de repede prin portretizarea membrilor înaltei societ??i, iar în 1870 i s-a conferit titlul de fotograf al Cur?ii Imperiale. Între 1871 - 1887 a îndeplinit func?ia de secretar al Societ??ii Fotografice din Viena, dar a r?mas, în acela?i timp, membru ?i al altor societ??i fotografice, precum cele din Berlin ?i Frankfurt. Recunoa?terea talentului s?u venea ?i din partea altor fotografi celebri. Numele lui, al?turi de cel al lui Walter Damry din Liége, figureaz? pe unele cartoane fotografice din atelierul lui Nadar (inclusiv pe fotografia din acest atelier men?ionat? anterior) drept „corespondent” al acestuia în Viena. Acela?i Nadar îl enumera printre „precursorii fotografiei” demni de a fi men?iona?i, numindu-l „maestrul mae?trilor”.
În continuare vom prezenta fotografiile realizate în atelierele de pe actualul teritoriu al ??rii noastre. Trei dintre acestea, tip „carte de visite”, provin din atelierul lui Samuel Herter din Kronstadt [Bra?ov], care era situat pe Johannis Neugasse, la nr. 643. N?scut în 1830 la Pfeffingen (Germania), Herter s-a stabilit în Transilvania în anul 1846. Primul atelier fotografic l-a deschis în Sibiu, unde apare semnalat la 1853. În acela?i an se mut? la Bra?ov, unde va practica în paralel pictura ?i fotografia, pân? în 1879. Prima dintre acestea îl reprezint? pe Theodor Ioan, men?ionat anterior.
A doua, datat? „5/17 octombrie 1873”, îl înf??i?eaz? pe Ioan N. Ciurcu, librar ?i editor bra?ovean,
iar cea de-a treia pe Gheorghe Dima, compozitor ?i dirijor n?scut în Scheii Bra?ovului.
Tot dintr-un atelier bra?ovean, cel al lui Leopold Adler, dispunem de alte dou? fotografii, una tip „carte de visite”, cealalt? „cabinet portrait”. În prima dintre acestea, datat? „16/28 iunie 1886”, este portretizat G. M. Z?nescu, negustor din Bra?ov, iar a doua înf??i?eaz? o pereche de tineri, so? ?i so?ie. Leopold Adler, n?scut la Praga în 1848, avea s? se stabileasc? la Bra?ov în 1868. O perioad? a lucrat ca ucenic în atelierul lui Carl Bömches, pentru ca din 1875 s? î?i deschid? propriul atelier fotografic.
O alt? fotografie este realizat? în atelierul lui Josef Kózmata din Br?ila, în timp ce alte patru provin din atelierele Hermann Leon ?i Franz Mándy din Bucure?ti. Fotografiile din atelierul lui H. Leon, ale c?rui produc?ii de slab? calitate erau de regul? copii dup? originalele realizate de al?i fotografi, sunt reproduceri ale unor tablouri care îi înfa?i?eaz? pe domnitorii ??rii Române?ti, Ioan Gheorghe Caradja ?i Barbu ?tirbei. Cele din atelierul lui Mándy înf??i?eaz? dou? persoane neidentificate, un b?rbat ?i o femeie. Franz Mándy s-a n?scut în Budapesta, la 5 octombrie 1846, ?i nicidecum în 1848. ?i-a început activitatea de fotograf la Bucure?ti, în asociere cu fratele s?u Johann. Firma „J. Mandy & Co.”, cu atelierul pe Calea Mogo?oaiei nr. 21, la parterul casei Hristudor, a func?ionat pân? în 1879, an în care Johann s-a mutat la Râmnicu-Vâlcea. Franz Mándy va r?mâne cu atelierul aici pân? în 1881, când ?i-l va muta în Pia?a Teatrului, lâng? cofet?ria Fialkowsky. Impozanta cas?, în valoare de peste 300.000 de lei, era sediul celui „mai mare ?i mai important stabiliment de fotografie din ?ar?”. La 10 mai 1880, prin brevetul nr. 117, i s-a acordat titlul de „fotograf al Cur?ei M. S. R. Doamnei”, ulterior devenind ?i fotograf al Corpurilor legiuitoare. Foarte multe dintre fotografiile cu membrii familiei regale provin din atelierul s?u, la conducerea c?ruia, din 1900, ?i-l asociase pe Etienne Lonyai.
Ultimele patru fotografii asupra c?rora ne vom opri au fost realizate la Ploie?ti, câte una în atelierele lui Johann Tiedge ?i Al. Ionescu, iar celelalte dou? în atelierul lui Joseph Kestler. O femeie neidentificat? face subiectul fotografiei realizat? de Johann Tiedge.
Maghiar de origine, János Tiedge ?i-a deschis primul atelier fotografic la Pesta. Pe la jum?tatea deceniului ?apte al secolului al XIX-lea se stabile?te în România. Va activa o perioad? la Craiova, iar ulterior la Ploie?ti, pân? la începutul deceniului nou?. Numele s?u apare sub mai multe forme pe cartoanele fotografice: Johann Tiedge, Jean Tiedge, I. Tiedce. De la Ploie?ti s-a mutat la Bucure?ti, unde este semnalat în 1883 cu atelier pe Calea Victoriei nr. 11, ulterior la nr. 15. Fotografiile din atelierele J. Kestler ?i Al. Ionescu înf??i?eaz?, fiecare dintre ele, un copil. Merit? semnalat faptul c? pe cartoanele suport ale acestora este men?ionat? aceea?i adres?, „strada Bucuresci (fosta casa Varga)”, ceea ce ne determin? s? afirm?m c? unul dintre fotografi a achizi?ionat de la cel?lalt atelierul foto.
Acest articol se dore?te a fi primul dintr-o serie care s? aduc? în aten?ia speciali?tilor ?i a publicului larg fondul de fotografii ?i cli?ee fotografice al muzeului, în mare parte inedit.
Muzeograf, Adrian STAN
BIBLIOGRAFIE:
• *** Direc?ia Arhive Na?ionale Istorice Centrale, Fond Casa Regal?, dos. 77/1866
• *** Direc?ia Arhive Na?ionale Istorice Centrale, Fond Senat, dos. 4509/1892-1893
• *** Familia, anul XXIV, nr. 46 din 13/25 noiembrie 1888
• Antinescu Zaharia, „Autobiographia mea” sé? un voiagi? în timp de 70 de ani. Prosa ?i poesia, Stabilimentul grafic „Progresul”, Ploie?ti, 1896
• B?descu Emanuel, Franz Mandy, fotograful principesei Maria, în Revista Muzeelor (num?r special dedicat Reginei Maria), Centrul de Preg?tire Profesional? în Cultur?, Bucure?ti, 2007
• Boia Lucian, Napoleon III cel neiubit, Ed. Humanitas, Bucure?ti, 2008
• Debie Carol Nicolae, O cronic? ploie?tean?. 1825-1974. Cartea a II-a • Muzica public? • 1866-1906, Ed. „Ploie?ti-Mileniul III”, Ploie?ti, 2006
• Hannavy John (editor), Encyclopedia of Nineteenth-Century Photography, volume 1, A-I Index, Ed. Routledge, New-York, London, 2008
• Ionescu Adrian-Silvan, Introducere în tehnica ?i arta fotografiei din secolul al XIX-lea. Inventatori ?i mae?trii, în Bucure?ti. Materiale de Istorie ?i Muzeografie, vol. XXI, Muzeul Municipiului Bucure?ti, 2007
• Ionescu Adrian-Silvan, Fotografi în România. 1840 - 1940, în Muzeul Na?ional, vol. XX, Muzeul Na?ional de Istorie a României, Bucure?ti, 2008
• Nadar, Cînd eram fotograf, Compania, Bucure?ti, 2001
• Savin Margareta, Ludwig Angerer, unul din primii fotografi ai Bucure?tilor, în Bucure?ti. Materiale de Istorie ?i Muzeografie, vol. VI, Muzeul de Istorie a Municipiului Bucure?ti, 1968
• S?vulescu Constantin, Cronologia ilustrat? a fotografiei din România. Perioada 1834 -1916, Asocia?ia Arti?tilor Fotografi, Bucure?ti, 1985
Miercuri, 07 Octombrie 2020 13:42
Revista ,,Convorbiri literare”, a fost fondat? în anul 1867 de Societatea ,,Junimea’’ din Ia?i. Junimea a fost un curent cultural ?i literar, dar ?i o asocia?ie cultural? înfiin?at? la Ia?i în prim?vara anului 1864 (Zigu Ornea 1997, p.174), din ini?iativa unor tineri reîntor?i de la studii din str?in?tate, în frunte cu Titu Maiorescu (acesta impunându-se ca adev?ratul conduc?tor al grup?rii), Petre P.Carp, Vasile Pogor, Iacob Negruzzi ?i Teodor Rosetti (George C?linescu 1988, p.419). „Junimea” din Ia?i, scria Titu Maiorescu în 1890, a fost „…o adunare privat? de iubitori ai literaturii ?i ai ?tiin?ei, de iubitori sinceri.”(vezi Istoria literaturii române III. Epoca marilor clasici 1973, p.31).
Principalele obiective culturale ale societa?ii Junimea au fost: educarea publicului - urm?rit? în primul rând prin „prelec?iunile populare”, începute în februarie 1864 ?i continuate vreme de 17 ani, pân? în 1881 (vezi Istoria literaturii române III. Epoca marilor clasici 1973, p. 34) – conferin?e pe teme diferite ?inute de membrii Junimii în aula Universit??ii din Ia?i, într-un stil academic (Iacob Negruzzi 1970, p. 14); realizarea unei limbi literare române?ti - ce a fost urm?rit? în studiile lui Titu Maiorescu în care acesta pleda pentru înlocuirea alfabetului chirilic cu cel latin, scrierea fonetic? în locul celei etimologice, etc.; încurajarea literaturii originale române?ti - care s-a f?cut prin publicarea în paginile „Convorbirilor literare” a unor opere valoroase apar?inând scriitorilor deja consacra?i: Vasile Alecsandri, cât ?i prin descoperirea unor tineri scriitori talenta?i: Mihai Eminescu, Ion Creang?, Ion Luca Caragiale, Ioan Slavici (marii clasici ai literaturii române), etc.; combaterea formelor f?r? fond s-a f?cut prin combaterea mediocrit??ii ?i a imposturii.
Asocia?ia era bine organizat?, având o tipografie proprie ?i o libr?rie, ceea ce explic? în bun? parte atrac?ia exercitat? asupra tinerilor. F?r? existen?a tipografiei, Iacob Negruzzi nu ar fi îndr?znit s? st?ruiasc? în ideea de a se întemeia o revist?, iar ceilal?i junimi?ti nu ar fi acceptat propunerea. A?a a ap?rut Convorbiri literare, în martie 1867, revist? care a fost, pân? în 1906, când scena a fost ocupat? de „Via?a româneasc?”, cea mai important? publica?ie literar? din ?ara noastr? (Zigu Ornea 1997, p.211-212). Înainte de apari?ia revistei Junimii, într-o cuvîntare I.Negruzzi spunea: „…se reclam? înfiin?area unei reviste care s? aib? scopul de a reproduce ?i r?spândi tot ce intr? în cercul ocupa?iunilor literare ?i ?tiin?ifice; de a se supune unei critice serioase operele ce apar din orice ramur? a ?tiin?ei; de a da seam? despre activitatea ?i producerile societ??ilor literare, în special a celei din Ia?i ?i de a servi ca punct de întâlnire ?i înfr??ire pentru autorii na?ionali...” (George C?linescu 1988, p.410). Adev?rat? institu?ie a culturii române, „Junimea” a fost ani de-a rândul laboratorul de crea?ie al celor mai de seam? scriitori, critici, savan?i ai timpului, care g?seau în climatul reuniunilor „de lucru” sau în paginile Convorbirilor literare, o form? „deschis?” de comentare ?i afirmare a propriilor opere (Istoria literaturii române III. Epoca marilor clasici 1973, p.92). În cadrul reuniunilor Junimii aveau loc seri literare, când se citeau compozi?ii originale sau traduceri (poezii, nuvele, drame, comedii etc.) ce au fost publicate ulterior în Convorbiri literare. De exemplu dramaturgul I.L.Caragiale ?i-a citit în salonul Junimii toate marile sale comedii (Zigu Ornea 1997, p. 398).
„Convorbiri literare” este revista cu cea mai lung? apari?ie din literatura român? – prin editarea ei între anii 1867-1944. Aceast? publica?ie se va bucura de cel mai înalt prestigiu în istoria literaturii române deoarece ea a impus, înc? de la apari?ie, o direc?ie nou?, modern?, întregii noastre culturi, definindu-se prin spiritul ei etic ?i sentimentul valorii estetice .
Primul num?r al revistei apare la 1 martie 1867, la Ia?i. Iacob Negruzzi a fost îns?rcinat de Junimea cu conducerea revistei, de care s-a ocupat timp de 28 de ani (1 martie 1867 - decembrie 1894), cu o vacan?? de la 1 septembrie 1888 la 15 martie 1889 (vezi Convorbiri Literare 1939, p.7). Urm?rind via?a „Convorbirilor literare”, la conducerea revistei s-au succedat personalit??i, precum: Nicolae Petra?cu (1 septembrie 1888 - 15 martie 1889), începând cu anul 1895, Negruzzi pred? conducerea revistei unui comitet format din mai mul?i scriitori (Teohari Antonescu, Mihail Dragomirescu, N. Basilescu, P.P. Negulescu, C. R?dulescu-Motru, I.Al. R?dulescu, D. Evolceanu, I. Floru, F. Robin), de la 15 ianuarie 1900, Convorbirile va apare sub o nou? conducere format? din colaboratori vechi ?i noi (Gr. Antipa, I. Bogdan, I.A. Br?tescu-Voine?ti, Simion Mehedin?i, A. Num, P.P. Negulescu, D. Onciul, E. Pangrati, I.A. R?dulescu ?i al?ii), Ioan Bogdan (1903-1906), Simion Mehedin?i (1907-1923), Al. Tzigara-Samurca? (1923-1938), I.E. Torou?iu (1939-1944). (vezi Istoria literaturii române III. Epoca marilor clasici 1973, p. 34)
„Convorbirile literare” apar la început bilunar (la 1 ?i 15 a fiec?rei luni), în 16 pagini, într-un tiraj de 300 de exemplare, iar din anul 1874 revista apare lunar (la 1 al fiec?rei luni).
Prin compara?ie cu programul coerent pe care îl formulase cu decenii în urm? „Dacia literar?” (revist? ap?rut? la Ia?i, în 1840, sub redac?ia lui Mihail Kog?lniceanu; dup? primele trei numere, revista este suspendat? din porunca domnitorului ?i va mai ap?rea abia în 1859, în edi?ia a doua), care debutase cu o rubrica?ie fix? ?i o politic? cultural? bine definit? de la primul num?r, Convorbirile puteau trece drept o ini?iativ? modest?, amatorist? chiar. Revista nu este exclusiv literar?, ea acordând un spa?iu important studiilor ?tiin?ifice ?i general culturale, înscriindu-se în curentul epocii. Scopul revistei a fost: r?spândirea spiritului de critic? literar? autentic?, încurajarea literaturii na?ionale ?i combaterea imita?iilor operelor str?ine. Astfel „Convorbirile literare” p?streaz? în cea mai mare parte urma activit??i „Junimii”, ?i lectura atent? a revistei permite refacerea vie?ii renumitei grup?ri literare ?i a etapelor pe care le-a str?b?tut.
În activitatea revistei „Convorbiri literare” se contureaz? distinct dou? perioade. Prima perioad? 1867-1885, când revista apare la Ia?i ?i este perioada de glorie absolut? a revistei . În aceast? perioad? sunt publicate în „Convorbiri literare”: poezii de Vasile Alecsandri (Pastelurile – publicate în Convorbiri în cea mai mare parte între 1868 ?i 1869; B?r?ganul, Tân?ra creol?), Iacob Negruzzi (Mângâiere, Nep?sare, În zadar etc.), Vasile Pogor (Vedi gr?dina, Magnitudo Parvi, La o jun? greac? etc.), Mihai Eminescu (publicate din 1870 - Venere ?i Madon?, Epigonii, Mortua est!, Floare albastr?, O,r?mâi, Revedere etc. ; publicate dup? 1880 - Scrisoarea I, Scrisoarea II, Scrisoarea II, Scrisoarea III, Scrisoarea IV, Sara pe deal, Mai am un singur dor etc.), Alexandru Vlahu?? (debuteaz? cu poezia „Cu-a ta mân?...” în Convorbiri literare, an XIV, nr. 5, 1 august 1880; alte poezii publicate Dorul, ?i m?-ntrebi..., Dor de duc?, Pentru ochii t?i r?pit-ai...); nuvele ?i nara?iuni de N. Gane (Fluerul lui ?tefan), Ioan Slavici (debuteaz? în Convorbiri literare în 1871, cu comedia Fata de Bir?u; Popa Tanda, Scormon, Norocul, Budulea Taichii), M. Eminescu (S?rmanul Dionis, povestea – F?t-frumos din lacrim?), Ion Creang? (toate operele-pove?ti, povestiri, nuvele ?i amintirile lui sunt publicate în revist?), Vasile Alecsandri (Un episod din anul 1848, C?l?torie în Africa); dramaturgie ?i teatru ilustrat? de piesele lui I. Negruzzi (Împ?carea), V. Alecsandri (Sânziana ?i Pepelea, Fântâna Blanduziei, Ovidiu, Cucoana Chiri?a la Paris), I.L. Caragiale (publicarea integral? a pieselor lui Caragiale, începând cu „O noapte furtunoas?”, în 1879, „Conu Leonida fa?? cu reac?iunea” în 1880, „Hatmanul Baltag” ?i „O scrisoare pierdut?” - 1884-1885), Bogdan Petriceicu Ha?deu (R?zvan Vod?, pies? cunoscut? mai ales sub titlul R?zvan ?i Vidra), Iacob Negruzzi (Împ?carea); studii ?i critic? literar? ?i ?tiin?ific? - cele mai spectaculoase fiind disputele filologice prilejuite de reforma ortografic? pe care Titu Maiorescu le inaugurase prin studiul s?u „Despre scrierea limbii române”, urmate de cele ale lui Petre P. Carp, Alexandru Lambrior etc.; studii istorice cu valoare incontestabil? de A.D. Xenopol ?i apoi Nicolae Iorga. Nu lipsesc din paginile revistei traducerile din marea literatur? a lumii (Homer, Ovidius, Lamartine, Hora?iu, Gauthier, W. Shakespeare, Schiller, Goethe, Byron, Baudelaire ?i mul?i al?ii) ?i nici literatura popular? (pilde, pov??uiri, pove?ti ?i poezii). Nu trebuie omise nici scrisorile c?tre V. Alecsandri ale prin?ului Ghica (vezi Convorbiri Literare 1867, 1868, 1869, 1870, 1871, 1874).
Perioada ie?ean? a Convorbirilor a fost una des?vâr?it?, iar în paginile revistei au aparut operele marilor clasici, precum ?i ale altor personalit??i din primul rang în art?, ?tiin?? ?i cultur?.
A doua perioad? 1885-1944, este o perioad? mai lung? ?i lipsit? de omogenitate .Transferat? la Bucure?ti, revista î?i schimb? în mare m?sur? profilul, predominând cercet?rile istorice ?i filozofice, dar cu toate acestea revista nu va atinge gradul de popularitate din primii 20 de ani. În perioada bucure?tean? sunt publicate în Convorbiri: poezii de George Co?buc care public? sporadic în Convorbiri literare (Nunta Zamfirei) – versiunea reprodus? în Convorbiri în 1890, cunoa?te o form? mai accentuat? decât cea din revista „Tribuna” (revist? de cultur? fondat? de Ioan Slavici în 1884, apare la Sibiu), ?i mai apropiat? de cea pe care poetul o va publica în toate edi?iile antume ale volumului „Balade ?i idile”, (La oglind?, Rea de plat?, Nu-i ca ea, Gazel), Veronica Micle (Galathea) – admis? la Convorbiri în 1875 (vezi Istoria literaturii române III. Epoca marilor clasici 1973, p. 46), Duiliu Zamfirescu (Boul, Plou?, Curgea Siretul lini?tit, S?rmanul vultur, Pe mare, Dona Clara etc.), I.A. Br?tescu-Voine?ti (La soare, La lun?, Sonet, Sclava, Târziu, Zadarnic, Doi, Azi, R?zbunare, Cuvinte noi), A.C. Cuza (Te chiam?), M. Eminescu (Apari s? dai lumin?), Alexandru Vlahu?? (Nu ?tiu...e melancolia, Lutul gânditor), A. Naum (Povestea vulpi ), Mihai Dragomirescu (Pe vârfuri plou?, Iubita mea, Dorin?a, Prim?vara, În lume etc.), Carmen Sylva-regina Elisabeta a României (Genera?iei de azi), Demostene Botez (Cântarea m?rgelelor de chilimbar), Nadeja ?tirbei-so?ia lui Barbu ?tirbei (?ara mea), Alexandru Bilciurescu (Nocturn?, Schi??, Vân?toarea), Eugen Jebeleanu (Autoportret, Schimbare final?, Nel?murit); Elena V?c?rescu (Îngemân?ri, Iubirei), Octavian Goga (Tristia), George Pallady (N?luca); memorii: Maria, regina României (Pagini din 1914, Dup? r?zboiu); nuvele ?i nara?iuni de Ioan Slavici (Norocul, Purcelu? cu coada ?fredel), I.L. Caragiale (Grand Hotel ,,Victoria Român?” în februarie 1890, O f?clie de Pa?te în august 1890), I.A. Br?tescu-Voine?ti (Pan? Tr?snea Sfântul, Magheranul, Dou? surori, Sonet), Ion A. Bassarabescu - colaboreaz? din 1896 pân? în 1935 cu revista („Emma”-1896, Pe drezin?, Voicu, Cas? grea, Un om în toat? firea, P?pu?a), Duiliu Zamfirescu (O curc? roman?ioas?), Liviu Rebreanu (Ianuarie), Costache Negruzzi (Alexandru L?pu?neanu - considerat? prima nuvel? româneasc? publicat? în ,,Dacia Literar?’’ în 1840 ?i republicat? în Convorbiri literare în 1941, o dat? cu articolul lui Liviu Rebreanu „Centenarul nuvelei române?ti”), Petre Ispirescu (Pove?tile unchia?ului sf?tos, Basme); piese de teatru de D.Zamfirescu (O amic?, Lumin? nou?), I.L. Caragiale (N?pasta în ianuarie 1890); schi?e de I.A. Br?tescu-Voine?ti (Inspec?ie, Microbul), I.L. Caragiale („25 de minute” în martie 1890), Gala Galaction (În Basarabia p?duroas?); romane de Duiliu Zamfirescu (Lume nou? ?i lume veche, Cântec, Via?a la ?ar?, T?nase Scatiu, În r?zboi, Ceea ce nu se poate), Ion Agârbiceanu (Vâltoarea); articole pe teme istorice de Dimitrie Onciul, Nicolae Iorga, Titu Maiorescu, Alexandru Lep?datu, Vasile Pârvan, C.C. Giurescu, Ioan Bogdan, G.I. Lahovari, M.V. Demetrescu; articole literare ?i ?tiin?ifice de Nicolae Iorga, Eugen Lovinescu, Ioan Bogdan, Nicolae Petra?cu, M. Dragomirescu, Simion Mehedin?i, Iacob Negruzzi, P.P. Negulescu, Artur Gorovei, Sextil Pu?cariu, Al. Tzigara-Samurca?, I.A. Bassarabescu, Mircea Eliade, Gala Galaction, Liviu Rebreanu, Grigore Antipa; filosofie – C. R?dulescu-Motru, Petru P. Negulescu, M. Dragomirescu, Mircea Djuvara; cronic?: artistic?, literar?, ?colar?, economic?, politic? extern?, social?, militar?, ?tiin?ific?, dramatic? ?i teatral?; scrisori (ale lui Creang? c?tre Titu Maiorescu, Ioan Slavici c?tre T. Maiorescu, P.P. Carp c?tre T. Maiorescu, George Co?buc c?tre T. Maiorescu); recenzii (literatur? pentru cei mici, versuri, nuvele, literatur? universal?, romane, povestiri); documente. De asemeni nu lipse?te literatura popular? (colinde, descântece, poezii populare) ?i „Însemn?rile zilnice” (redactate de Titu Maiorescu între anii 1851-1917 – ce constitue o pre?ioas? surs? de cunoa?tere a omului Maiorescu). Nici perioada bucure?tean? nu este lipsit? de traduceri din marea literatur? a lumii (Miguel Servantes –„Don Quijote”, W. Shakespeare – „Coriolan”, Goethe – „Faust”, Vergiliu – „Eneida”, „Georgicele”; Schiller, Homer, Dante, Charles Baudelaire ?i al?ii). (vezi Convorbiri Literare 1890, 1891, 1892, 1893, 1894, 1895, 1898, 1900, 1903, 1907, 1908, 1910, 1911, 1912, 1913, 1914, 1914, 1916, 1919, 1920, 1921, 1922, 1923, 1924, 1925, 1926, 1927, 1928, 1929, 1930, 1931, 1933, 1934, 1939, 1940, 1941, 1942, 1944).
Lunga perioad? bucure?tean? se caracterizeaz? prin faptul c? în „Convorbiri literare” prin publicarea studiilor eterogene de filosofie, sociologie revista nu va mai cunoa?te str?lucirea primei etape.
În patrimoniul Muzeul Jude?ean de Istorie ?i Arheologie Prahova se afl? o bogat? colec?ie de 267 de numere ale revistei „Convorbiri literare’’, începând cu primul num?r din 1 martie 1867 ?i continuând cu numere sporadice (apari?ii anuale incomplete) pân? în anul 1944, când î?i înceteaz? revista apari?ia. Revista „Convorbiri literare” a intrat în patrimoniul muzeului în anii: 1957, 1959, 1965 ?i 1981, prin achizi?ii de la anticariatele din Ploie?ti ?i de la Casa Poporului Câmpina, f?cute în marea majoritate de c?tre profesorul Nicolae Simache. Remarcabil dasc?l ?i muzeograf, Nicolae Simache ?i-a dedicat întreaga fiin?? instruirii ?i educa?iei tinerei genera?ii din înv???mântul secundar, îndeplinind importante func?ii didactice ?i de conducere la liceele din Buz?u ?i, timp de aproape trei decenii, la Liceul „Sfin?ii Petru ?i Pavel” din Ploie?ti (azi – Colegiul Na?ional I.L. Caragiale).
Începând de la 1 aprilie 1953 - dat? când a fost numit director al Muzeului Regional de Istorie Ploie?ti - profesorul Nicolae I. Simache a devenit ctitorul unei bogate „salbe” de muzee, în jude?ul Prahova: Muzeul Jude?ean de Istorie ?i Arheologie; muzeele memoriale „I.L. Caragiale” din Ploie?ti, „B.P. Ha?deu” din Câmpina, „Nicolae Iorga” din V?lenii de Munte, „Cezar Petrescu” din Bu?teni; Muzeul Ceasului din Ploie?ti; precum ?i muzeele republicane din Târgovi?te - Muzeul Tiparului ?i C?r?ii Vechi, Muzeul Scriitorilor Târgovi?teni, Muzeul Epocii Matei Basarab ?i Constantin Brâncoveanu, din comuna Brebu. În acest context se cuvine men?ionat ?i sprijinul acordat de prof. N. I. Simache organiz?rii Muzeului „N. Grigorescu” din Câmpina, muzeelor din Urla?i, Buz?u si Râmnicu S?rat (în perioada 1955-1960).
Fiindu-i apreciat? activitatea sa prestigioas? în domeniul ?colii, a culturii ?i a muzeografiei române?ti, prof. N. I. Simache a fost distins cu importante ordine ?i medalii ale statului român, cu titlul de „Profesor emerit” (1965), iar dupa trecerea sa în lumea ve?nic?, anual, forurile culturale din jude? au organizat atât în Ploie?ti, cât ?i în comuna sa natal?, Cosminele, emo?ionante manifest?ri.
Noua serie a Convorbirilor apare din ianuarie 1996 ?i are ca redactor ?ef pe Cassian Maria Spiridon, secretar general de redac?ie pe Drago? Cojocaru ?i redactori pe: Liviu Papuc, Constantin Dram, Antonio Patras etc. În prezent revista „Convorbiri literare” este editat? de Uniunea Scriitorilor din România, apare lunar, la fiecare 20 ale lunii, în format tabloid cu 48 de pagini ?i este o publica?ie prioritar critic? ?i între rubricile permanente am putea enumera: critica poeziei, critica debuturilor, starea poeziei, genera?ia ’90 etc.
R?sfoind Convorbirile, scria A.D. Xenopol în 1871, „oricine poate deosebi dou? genuri de produceri: unul negativ, adic? critic, altul pozitiv, cuprinzând produceri literare ?i ?tiin?ifice deosebite”.(vezi Istoria literaturii române III. Epoca marilor clasici 1973, p.118)
Iat? ce spunea I.A. Bassarabescu într-un articol despre Convorbiri: „Dup? 1900 ca ?i mai înainte, ca ?i azi, ca întotdeauna, nu numai la noi, dar oriunde, scriitorii erau în genere grupa?i în jurul unei reviste literare, cu o anumit? directiv?, de la care nu le era îng?duit s? dezerteze. Alminteri, represaliile directorilor, ale criticilor literari respectivi, erau neîndurate ?i acerbe. Excomunicarea urma imediat ?i definitiv [...].
Convorbirile Literare n-au fost îns? a?a de extremiste. Directorii lor n-au dus niciodat? pân? la fanatism principiile de mai sus. Colaboratorii puteau scrie ?i la alte reviste, în toat? libertatea, f?r? nici o tem? de afurisenie .
Iar eu dac? am f?cut-o a fost nu numai din atrac?ia ce sim?eam pentru anumite grup?ri, în care g?seam adesea vechi prieteni, dar ?i din imposibilitatea de a refuza invita?iile m?gulitoare ale unor frunta?i literari ca Vlahu?? la S?m?n?torul, Co?buc ?i Ilarie Chendi la Via?a Literar?, sau ale unor eminen?i directori de reviste ca d-l O. T?sl?uanu la Luceaf?rul etc.
De altfel ?i la Convorbiri Literare am venit chemat de Titu Maiorescu, prin bun?voi?a d-lui Mihail Dragomirescu...”.(vezi Convorbiri Literare 1931, p.46)
De asemenea Mihail Dragomirescu spunea: „Convorbirile Literare pe atunci erau conduse de un salon[...] cu cât? emo?iune ?i cu dulce evlavie veneau rând pe rând sâmb?t? seara în acest salon albastru-stins, unde st?pânea fruntea lat? ?i luminoas? blând dominatoare ?i cump?nit? a lui Titu Maiorescu ?i gestul matern, înso?it de ochii ce cerceteaz? ?i judec? ai doamnei Maiorescu [...] sub cuvântul rar, cald ?i conturat al maestrului, ne sim?eam cuprin?i de o atmosfer? de reculegere intim?, aproape religioas? […] cu o emo?ie îndulcit? de speran?a succesului, înmânam marelui critic rând pe rând, câte un manuscris […] Acolo ne-a citit Titu Maiorescu, cu armonia grav? ?i plin? de sim?ire a nepre?uitului s?u glas, Nunta Zmfirei de Co?buc, Moartea lui Castor ?i Pan? Tr?snea Sfântul ale lui Br?tescu-Voine?ti, Pe Acropole a lui Duiliu Zamfirescu, Emma lui Bassarabescu, etc.”.(Convorbiri Literare 1931, p.47)
F?când acest istoric sumar al revistei „Convorbiri literare”, cu perioadele prin care a trecut putem face o constatare ?i anume c? timp de peste jum?tate de veac, Convorbirile au privegheat cu neadormit? râvn? îndrumarea cultural? a neamului nostru, la sus?inerea ?i încurajarea a noi genera?ii de scriitori, filosofi, poe?i, pledând în permanen?? pentru respectul fa?? de cultur?, crea?ie, originalitate. T. Maiorescu a înl?turat prin critice toate piedicile care oprimau limba poporului de a p?trunde în Academie. Tot el a fost ap?r?torul cel mai vrednic al poeziei populare, al?turi de Alecsandri, Eminescu, Creang?, Co?buc ?i al?i colaboratori ai Convorbirilor (vezi Convorbiri Literare, I, 1920, p.1). În ceeea ce prive?te poezia cult?, e destul s? cit?m numele lui Eminescu, Co?buc, Vlahu??, Duiliu Zamfirescu ?i P. Cerna spre a se vedea c? m?nunchiul cuprinde podoabele cele mai de seam? ale versului românesc .
Începuturile teatrului (Alecsandri ?i Caragiale) tot de Convorbiri se leag?. Cel dintâi roman de seam? (Via?a la ?ar? al lui D. Zamfirescu) precum ?i nuvelele cele mai caracteristice ale lui Slavici, N. Gane, Caragiale, Br?tescu-Voine?ti, I. Popovici-B?n??enu, M. Beza ?i M.I. Chiri?escu în revista Junimei au v?zut lumina. Cât prive?te studiul limbii române, al istoriei ?i al artei na?ionale e destul s? pomenim numele lui Lambrior, Philippide, Sextil Pu?cariu, Ioan Bogdan, C. C. Giurescu, Al. Tzigara-Samurca? ?i Al.M. Zagoritz, ca s? se vad? cu ce grij? revista „Convorbiri Literare” a ?inut seam? de nevoile culturii române?ti.
BIBLIOGRAFIE:
• C?linescu George, Istoria literaturii române de la origini ?i pân? în prezent, Edi?ia a II-a rev?zut? ?i ad?ugit?, Editura Minerva, Bucure?ti,1988.
• Convorbiri Literare, Ia?i, 1867, 1868, 1869, 1870, 1871, 1874.
• Convorbiri Literare, Bucure?ti, 1890, 1891, 1892, 1893, 1894, 1895, 1898, 1900, 1903, 1907, 1908, 1910, 1911, 1912, 1913, 1914, 1914, 1916, 1919, 1920, 1921, 1922, 1923, 1924, 1925, 1926, 1927, 1928, 1929, 1930, 1931, 1933, 1934, 1939, 1940, 1941, 1942, 1944.
• Istoria literaturii române III. Epoca marilor clasici, Editura Academiei R.S. România, Bucure?ti, 1973.
• Negruzzi Iacob, Amintiri din „Junimea”, Editura Minerva, Bucure?ti, 1970.
• Zigu Ornea, Via?a lui Titu Miorescu, vol. I, Editura DU Style, Bucure?ti, 1997.
Muzeograf Monica Cîrstea
Marţi, 06 Octombrie 2020 14:21
Muzeul Jude?ean de Istorie ?i Arheologie Prahova din Ploie?ti v? invit? începând de miercuri, 7 octombrie 2020, la sediul sec?iei sale Muzeul "Crama 1777" din comuna Valea C?lug?reasc?, jude?ul Prahova, s? admira?i expozi?ia temporar? itinerant? "Florile, culorile – edi?ia a III-a". Expozi?ia este organizat? în colaborare cu profesorii îndrum?tori ?i elevii talenta?i ai Colegiului de Art? ,,Carmen Sylva’’ din Ploie?ti.
Aflat? la cea de-a treia edi?ie, expozi?ia "Florile, culorile", v? propune s? explora?i vizual lumea fascinant? a florilor, surs? de inspira?ie fiind o colec?ie de M?rci Po?tale de la jum?tatea secolul al XX-lea din patrimoniul muzeului. Tinerii arti?ti ai colegiului mai sus men?ionat, prin intermediul crea?iilor realizate în diferite tehnici ale artei plastice (acuarel?, linogravur?, ceramic?, tu?, creion), pun în valoare florile, atît de dragi tuturor ?i care prin coloritul ?i mireasma lor ne înfrumuse?eaz? via?a. Acest proiect expozi?ional v? provoac? s? redescoperi?i frumuse?ea universal? a florilor.
V? a?tept?m cu drag!
Monica Cîrstea, muzeograf
Marţi, 06 Octombrie 2020 07:08
Muzeul Jude?ean de Istorie ?i Arheologie Prahova este de?in?torul unui pre?ios patrimoniu din domeniul istoriei literare apar?inând marelui clasic al literaturii române, George Co?buc (8/20 septembrie 1866 – 26 aprilie/9 mai 1918).
Poet, prozator, cronicar, traduc?tor al unor vaste opere literare fundamentale ale umanit??ii, gazetar, el a fost totodat? autor ?i coautor de manuale ?colare, contribuind în stil inovator la dezvoltarea educa?iei ?i culturii.
Amintirea ?i posteritatea lui Co?buc, la împlinirea a peste un secol ?i jum?tate de la na?terea poetului, sunt evocate prin intermediul pieselor muzeale ?i al fondului de carte ce se afl? în patrimoniul Muzeului Jude?ean de Istorie ?i Arheologie Prahova. Aceste obiecte au fost achizi?ionate în perioada anilor 1963–1964, fiind oferite spre cump?rare muzeului de c?tre profesoara de limba latin? Viorica Vl?descu-Stavil? din Bucure?ti, posesoare a unei însemnate p?r?i din biblioteca marelui poet.
Circumstan?ele care au f?cut ca doamna Viorica Stavil? s? r?mân? în posesia acestor obiecte personale ce provin din casa lui George Co?buc sunt prezentate de c?tre aceasta în oferta adresat? Muzeului Regional de Istorie din Ploie?ti, supus? spre achizi?ie în ?edin?a de lucru din 24 februarie 1964. Posesoarea men?ioneaz? c? de?ine aceste piese de la fostul s?u so? „defunctul profesor Ion Vl?descu, bun prieten cu poetul Gh. Co?buc ?i cu fiul acestuia”, fiind oferite drept mo?tenire de c?tre însu?i marele autor. Pentru a fi convin?i de veridicitatea acestor lucruri, este necesar? o scurt? incursiune asupra vie?ii poetului „Firelor de Tort”.
Acesta s-a n?scut la 8/20 septembrie 1866, la Hordou, comitatul Bistri?a-N?s?ud, sat care peste ani îi va purta numele, ?i unde viitorul poet î?i va petrece copil?ria, fiind, dup? unii, al 8-lea din cei 12-15 copii ai preotului greco-catolic Sebastian Co?buc ?i ai Mariei. Anii de ?coal? la N?s?ud, primirea în rândurile Societ??ii de lectur? a elevilor „Virtus Romana Rediviva” ?i debutul s?u artistic, anii de studen?ie ai poetului, anii tinere?ii de la „Tribuna” din Sibiu, condus? de Ioan Slavici, fiind cei mai fecunzi din activitatea lui literar?, anii maturit??ii ?i consacr?rii, anii frumo?i ai c?sniciei cu Elena Sfetea, contrasteaz? cu destinul crunt al ultimilor ani din via??, determinat de moartea unicului lor fiu, Alexandru, într-un grav accident de ma?in? în august 1915.
Dup? acest eveniment tragic, Co?buc a tr?it retras în casa sa din Calea Plevnei nr. 40 din Bucure?ti. Nimic nu-l mai putea face fericit, nici m?car primirea sa, la 20 mai/2 iunie 1916, ca membru activ al Academiei Române în Sec?iunea Literar?.
Pierderea copilului a îndurerat nespus sufletul „b?dic?i”. Realitatea crud? în care era nevoit s? tr?iasc? r?sturn? întreaga existen?? a „Bardului de la Hordou”. Îmb?trânit înainte de vreme, la doi ani ?i opt luni dup? decesul b?iatului, George Co?buc se stinge din via??, în ziua de 26 aprilie/9 mai 1918.
Dup? moartea poetului, Ion Vl?descu a r?mas „cel mai statornic prieten ?i ocrotitor al v?duvei marelui poet, doamna Elena Co?buc. El e acela care a luptat pentru ob?inerea unei pensii na?ionale pentru Elena Co?buc, r?mas? f?r? mijloc de trai dup? moartea poetului. Tot el i-a preg?tit ?i sus?inut procesul pe care mo?tenitoarea drepturilor de autor a operei marelui poet l-a avut de purtat cu fosta Editur? Cartea Româneasc?”.
Fondul „George Co?buc” din patrimoniul muzeului se compune din 57 de piese, reprezentând: c?r?i din biblioteca scriitorului, mobilier, obiecte personale ce au împodobit biroul de lucru, un manuscris original al Caietului Sanscrit ?i un costum popular complet ce a apar?inut doamnei Elena Co?buc.
Pasionat al capodoperelor antichit??ii greco-romane, al literaturii germane, italiene, al literaturii de medita?ie indian?, ai marilor istorici literari ?i contemporani ai s?i, George Co?buc de?inea o bibliotec? vast?. În colec?iile speciale ale Bibliotecii Muzeului Jude?ean de Istorie ?i Arheologie Prahova, la sec?ia Carte Veche, se afl? 38 de opere literare purtând sublinierile, adnot?rile ?i semn?tura autograf? a autorului s?u, pe cotor, în zona inferioar?, fiind inscrip?ionate cu auriu, ini?ialele scriitorului. Dintre acestea, se pot enumera: colec?iile celebre ale reputatului istoric francez Julles Michelet, Histoire de la Révolution française, 8 volume, Le Vasseur Successeur, Editeur, Paris, 1867 ?i Histoire de France, 18 volume, Le Vasseur Successeur, Editeur, Paris, 1870; Dimitrie Cantemir, Scrisoarea Moldovei, Editura Imprimeria Bermann, Ia?i, 1868; Dr. Eugen Csuday, Die Geschichte der Ungarn, Berlin, 1900; P. Ovidii Nasonis, Metamorphoseon, Editura Stereotypa, Leipzig, 1902; Adolf Bauer, Vom Griechentum zum Christentum, Leipzig, 1910.
Fondul de carte al autorului re?ine aten?iei dou? lucr?ri din biblioteca lui George Co?buc. Prima, „Istoria Limbei ?i Literaturii Române” de Aron Densu?ianu, edi?ia a II-a, Ia?i 1894, eviden?iaz? pe pagina de titlu ?tampila „Libr?riei Casei ?coalelor C. Stefea. Bucuresci”. Constantin Stefea era cumnatul lui G. Co?buc, mare librar în Bucure?ti, fiind la un moment dat mandatar al Casei ?coalelor, jucând un rol remarcabil în istoria dezvolt?rii caselor de editur? în România la sfâr?itul secolului al XIX-lea. Pagina tehnic? poart? semn?tura autograf? a lui Co?buc, iar pe pagina 5 este prezent? semn?tura în original a lui Aron Densu?ianu, cu cerneal? neagr?.
O alt? carte inedit? prezent? în colec?iile speciale ale muzeului din seria lucr?rilor autorului dedicate independen?ei na?ionale, o reprezint? prima edi?ie („Edi?iunea autorului” – cum apare pe pagina tehnic?) a „R?sboiului nostru pentru Neatîrnare povestit pe în?elesul tuturor”, de George Co?buc, Tipografia „Gutenberg, Joseph Göbl”, Bucuresci 1899. Un scurt istoric privind scrierea acestei c?r?i ilustreaz? faptul c?, la sfâr?itul secolului al XIX-lea, în cultura româneasc? se accentua un curent de „iluminare” fa?? de ??ran ce avea ca scop un progres cultural al p?turilor democratice ale ??rii. Cum a devenit ministru al Instruc?iunii ?i Cultelor în 1897, Spiru Haret s-a apropiat de reprezentan?ii acestui curent acordându-le sprijinul. Sub impulsul s?u, Casa ?coalelor ?i-a extins atribu?iile, devenind totodat? o institu?ie de încurajare a crea?iei literare. Spiru Haret a atras în activit??i legate de ?coal? personalit??i române?ti marcante dintre poe?ii ?i prozatorii timpului.
La acea vreme, George Co?buc trecea drept unul dintre cei mai mari scriitori români în via??. Simpatia lui Haret pentru poet este cunoscut?, dovad? fiind ampla coresponden?? dintre cei doi p?strat? la Bibilioteca Academiei Române ?i la Arhivele Statului Bucure?ti. În aceast? coresponden??, ministrul Haret cerea am?nunte despre c?r?ile angajate s? le scrie Co?buc privind R?zboiul de Independen?? din 1877 - 1878. Iat? c? „R?zboiul nostru pentru neatârnare” intr? în faza tiparului la începutul lui ianuarie 1899.
Exemplarul de?inut de muzeul nostru este cu atât mai important cu cât con?ine dedica?ia ?i semn?tura scriitorului: „Pentru prietinul fiului meu, Ion Vl?descu, din partea autorului 10/10 1916”.
Co?buc a fost un mare cititor al limbilor str?ine, mai ales al celor vechi, multe dintre traducerile f?cute de el atingând nivele niciodat? dep??ite de atunci. Prin versiunile poe?ilor germani s-a apropiat de literatura Indiei, dând o versiune româneasc? a Sakuntalei lui Kalidasa. Studiul sanscritei l-a preocupat câtva timp, publicând în anul 1897, o „Antologie sanscrit?”. Muzeul de Istorie din Ploie?ti de?ine un manuscris original al „Caietului dic?ionar sanscrit”. Acesta cuprinde 29 de file, nedatat, con?inând traducerile ?i adnot?rile lui Co?buc.
Între obiectele personale ale scriitorului ce au f?cut parte din casa din Calea Plevnei, Muzeul de Istorie a achizi?ionat în 1963-1964 un dulap pentru c?r?i din lemn de nuc lucrat în stil florentin (datare 2/2 secol al XIX-lea), având un frontispiciu sculptat, sus?inut de 2 cariatide; un secrétaire de c?l?torie (datare 2/2 secol al XIX-lea), atelier central european, din lemn de nuc cu intarsii din metal ?i sidef, ce se înscrie în categoria pieselor fantezie c?ci decora?ia sa bogat?, numeroasele compartiment?ri, calitatea materialelor folosite transform? secrétaire-ul din pies? utilitar? într-o crea?ie de lux; un toiag din lemn de corn (datare 2/2 secol al XIX-lea), cu mânerul încrustat cu bronz ?i sidef; un coupe-papier (datare 2/2 secol al XIX-lea) din bronz, lam? cu t?i? ?i vârf rotunjit, mânerul decorat în relief ce prezint? o pajur? stilizat?; o reproducere tipografic? ca?erat? pe carton a unei picturi realizate de Henry Holiday în anul 1883 - originalul (ulei pe pânz?) fiind expus la Walker Art Gallery - Liverpool. Compunerea în plan orizontal îi reprezint? pe Dante ?i Beatrice punând în scen? amintirea iubirii lui Dante Alighieri ce o va reg?si pe Beatrice în gr?dinile Paradisului, în „Divina Comedie”. Prezen?a acestei lucr?ri în cabinetul de lucru al scriitorului era deloc întâmpl?toare, un loc excep?ional în activitatea de traduc?tor a lui George Co?buc avându-l t?lm?cirea Divinei Comedii, Tudor Vianu caracterizând aceast? traducere drept „un cristal perfect”, opera cea mai de seam? a m?iestriei lui poetice.
Co?buc a fost totodat? cunoscut drept poetul orei solare „cu nesf?r?itele grada?ii ?i schimb?ri ale razelor sale, cu jocul minunat de culori, de umbre ?i de penumbre, în sufletul poetului ca ?i pe plaiurile ??rii”. Muzeul Ceasului din Ploie?ti, sec?ie a Muzeului Jude?ean de Istorie ?i Arheologie Prahova, expune publicului larg dou? piese de un mare rafinament apar?inând „poetului luminii”: un barometru (datare 2/2 secol al XIX-lea) ?i un ceas de perete „montat pe o monumental? sculptur? în lemn”, provenind dintr-un atelier german ce prezint? o carcas? din lemn sculptat reprezentând un motiv mitologic pe frontispiciu (zeul Bachus), cu un cadran din bronz aurit, cu cifre romane.
De o valoare artistic? deosebit?, costumul tradi?ional românesc apar?inând so?iei poetului, doamna Elena Co?buc, este alc?tuit din: ie, poale, vâlnic, bete, maram? ?i batist?. Sunt piese deosebit de frumos împodobite cu arnici, fluturi ?i fir metalic, fiind o adaptare a costumului popular de Arge? pentru c?, în a doua jum?tate a secolului al XIX-lea, Casa Regal? a lansat o adev?rat? mod? a purt?rii costumelor populare, fiind o form? de manifestare a sentimentelor na?ionale.
Aniversarea a 150 de ani de la na?terea lui George Co?buc a oferit prilejul organiz?rii, la sediul Muzeului Jude?ean de Istorie ?i Arheologie Prahova, a unei expozi?ii temporare dedicat? acestui geniu al literaturii noastre clasice. Vernisajul a avut loc pe data de 31 august 2016 cu ocazia Zilei de s?rb?toare a Limbii Române.
Muzeograf Ioana Ruxandra Constantin
Bibliografie
Volume de autori:
· Co?buc George, R?sboiul nostru pentru Neatîrnare Povestit pe în?elesul tuturor, Edi?iunea autorului, Bucuresci, Tipografia „Gutemberg”, Joseph Göbl, 1899.
· Valea Lucian, Pe urmele lui George Co?buc, edi?ia a 3-a, Bistri?a, Ed. Pergamon, 2007.
Capitole în volume de autori:
· Balaci Alexandru, Opera de traduc?tor a lui George Co?buc, în Co?buc v?zut de contemporani, Edi?ie alc?t. de Alexandru Husar ?i Georgeta Dulgheru, E.P.L., Bucure?ti, 1966, p. 649-653.
· Popovici Victoria, Coresponden?a lui Spiru Haret cu G. Co?buc ?i M. Sadoveanu privind promovarea literaturii patriotice dedicate anului 1877, în Muzeul Na?ional, Volum omagial dedicat Centenarului Independen?ei României, vol. IV, Bucure?ti, 1978, p. 583-588.
· Sterescu Radu A., De vorb? cu d-na Elena Co?buc, în Co?buc v?zut de contemporani, Edi?ie alc?t. De Alexandru Husar ?i Georgeta Dulgheru, E.P.L., Bucure?ti, 1966, p. 260-270.
· Vianu Tudor, Co?buc, traduc?tor al lui Dante (fragment), în Co?buc v?zut de contemporani, Edi?ie alc?t. De Alexandru Husar ?i Georgeta Dulgheru, E.P.L., Bucure?ti, 1966, p. 227-229.
Periodice:
· D?nil? Ioan, Constantin Micu-Stavil? sau voluptatea recluziunii. O re(amintire) la centenar, în Revista de Filozofie, Sociologie ?i ?tiin?e Politice, Nr. 3 (166)/2014, Chi?in?u, p. 280-284.
· George Co?buc – 20 de ani de la moartea poetului, în Analele Academiei Române. Memoriile Sec?iunii Literare, Seria III, Tomul VIII, p. 241 – 251.
Arhive:
· Arhiva M.J.I.A.PH., dosar 176/1963-1964.
· Arhiva M.J.I.A.PH., dosar 179/1963-1964.
Luni, 05 Octombrie 2020 17:01
„Educa?ia este întotdeauna un orizont, nu o destina?ie!? ♦ Nicolae Iorga
Pe 5 octombrie, în întreaga lume, se s?rb?tore?te Ziua Mondial? a Educa?iei. Evenimentul ?ine s? ne reaminteasc? faptul c? o educa?ie de calitate reprezint? cheia unei reu?ite profesionale.
Pentru ca aceast? zi s? fie recunoscut? ?i s?rb?torit? la nivel interna?ional, pentru ca principiile celor dou? recomand?ri s? fie respectate de fiecare stat în parte, federa?ia global? a Uniunii Sindicatelor Cadrelor Didactice „Education International? a lansat, la 5 octombrie 1994, o campanie de promovare a meritelor cadrelor didactice ?i a contribu?iei aduse de acestea în procesul educa?ional, la nivel mondial.
Personalitate marcant? a culturii noastre na?ionale, Nicolae Iorga, despre care nu se poate vorbi decât la superlativ, a fost un istoric, critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, prim-ministru, academician dar ?i-a dedicat o bun? parte din timp educa?iei fiind profesor universitar la Universitatea de la Bucure?ti, a fondat Congresul Interna?ional al Studiilor Bizantine ?i Institutul de Studii Sud-Est Europene, Universitatea Popular? de Var?, ?coala de Misionare Na?ionale ?i Morale „Regina Maria?, ?coala artelor uitate, iar în str?in?tate ?coala Român? de la Fontenay-aux-Rose (Fran?a), Casa Romena din Vene?ia ?i ?coala Român? din Roma (Italia).
Un num?r impresionant de ?coli, licee, biblioteci, funda?ii, institute dar ?i centre culturale îi poart? cu mândrie numele marelui istoric Nicolae Iorga, care a absolvit Universitatea din Ia?i într-un singur an cu diploma magna cum laude, apoi a continuat studiile universitare la Paris, Berlin ?i Leipzig, ob?inând doctoratul (1893) la numai 23 de ani. În 1894 este numit profesor suplinitor în cadrul Universit??ii din Bucure?ti, iar din 1895 devine profesor titular al Catedrei de Istorie Medie, Modern? ?i Contemporan? la aceea?i universitatea. Nicolae Iorga începe s? publice miile de documente privitoare la români, copiate din arhivele franceze, italiene ?i germane în timpul anilor de studii în occident.
În anul 1922, Nicolae Iorga înfiin?eaz? la V?lenii de Munte ?coala de Misionare Na?ionale ?i Morale „Regina Maria?. Elevele ?colii erau admise în urma recomand?rilor f?cute de diverse personalit??i culturale, din partea unor institu?ii de înv???mânt sau religioase. Cei care predau la ?coala de Misionare erau ale?i atât dintre profesorii universitari, cât ?i dintre cei secundari, to?i recunoscu?i ca foarte buni pedagogi. O mul?ime de activit??i îmbog??eau programul ?colii de Misionare. Elevele erau preg?tite s? conduc? activit??i cultural-artistice, li se predau elemente de actorie ?i regie, un loc important în program era rezervat cunoa?terii ??rii dar ?i deprinderilor gospod?re?ti, arta ?esutului, cusutului, picturii ?i cel al lucrului ceramicii. La sfâr?itul anului de activitate, elevele d?deau o testare general? de cuno?tin?e, totul fiind prezidat de Nicolae Iorga, directoarea ?colii ?i unii profesori. Uniforma elevelor era costumul popular.
Nicolae Iorga a fost profesorul regelui Carol al II-lea. ?i datorit? acestui fapt, de copil cunoscându-l, i-a încuibat în inim? sentimentul patriotic. Datorit? acestui fapt Nicolae Iorga i-a insuflat regelui Carol al II-lea ata?amentul pentru cunoa?terea istoriei poporului nostru ?i a etnicismului românesc, determinându-l ca înc? de pe vremea când era copil, s? parcurg? întregul teritoriu al ??rii. Nicolae Iorga era singura personalitate din întreaga ?ar? pentru care regele Carol al II-lea avea un respect profund ?i curat, a fost singurul om c?ruia i se adresa „domnule profesor? ?i nu „Iorga?.
„Înv??at este omul care se înva?? necontenit pe dânsul ?i înva?? necontenit pe al?ii.? ♦ Nicolae Iorga
Muzeograf Mihaela VOICEA
Muzeul Memorial "Nicolae Iorga" V?lenii de Munte
Luni, 05 Octombrie 2020 13:31
Muzeul Memorial „Nicolae Iorga”, sec?ie a Muzeului Jude?ean de Istorie ?i Arheologie Prahova v? invit?, începând de luni 5 octombrie 2020, s? vizita?i expozi?ia temporar? „Manuale ?colare din prima jumatate a secolului XX”, organizat? cu prilejul Zilei Mondiale a Educa?iei.
Manualele, extrem de valoroase, fac parte din colec?ia domnului profesor Ion Bocioac? din V?lenii de Munte.
Nicolae Iorga este cunoscut drept cel mare istoric român, recunoscut de prestigioase universit??i ?i academii din lume, îns? trebuie eviden?iat ?i rolul s?u în educa?ia româneasc? din prima jum?tate a secolului XX.
Voca?ia sa de profesor i-a dezvoltat pasiunea de a împ?rt??i cuno?tin?ele ?i informa?ii oamenilor simpli, ?i-a asumat misiunea cultural? de educare a maselor populare.
Astfel la V?lenii de Munte, începând cu anul 1908, când se înfiin?eaz? Tipografia „Neamul Românesc? apar o serie de a?ez?minte culturale menite s? instruiasc? ?i s? aduc? la cuno?tin?? toate descoperirile cercet?rii, inova?iile ?tiin?ei pentru cei interesa?i: Universitatea Popular? de Var?, ?coala de Misionare Na?ionale ?i Morale „Regina Maria?, ?coala artelor uitate, Institutul de studii sud-est europene (1914) ?i Institutul de Istorie Universal? (1937), etc.
Savantul nu se opre?te aici, ?i peste hotare va înfiin?a dou? institu?ii pentru tinerii români: în anul 1922 se deschid por?ile ?colii Române din Fran?a, Fontenay-aux-Rose, lâng? Paris, în Italia, Casa Romena din Vene?ia 1930 ?i ?coala Român? din Roma 1920.
În anul 1938 se punea bazele Institutului de cercet?ri arheologice din Santi Quaranta, Albania, pornit ca un gest de recuno?tin?? al regelui albanez c?tre Nicolae Iorga.
Lucr?ri ale lui Nicolae Iorga despre ?coal? ?i educa?ie:
- Începuturile înv???mântului superior, Chi?in?u 1925
- Carte de cetire 1927
- ?coala ?i industrii 1927
- Istoria înv???mântului românesc 1928
- Lege pentru organizarea înv???mântului universitar 1932
- Manual pentru Istoria Universal? 1936
- Scrisori vechi de studen?i 1933
- ?coal? ?i culturi 1933
- O nou? metod? de înv???mânt 1935
- Curs de Istorie Universal? 1936
- ?coal? nou? de istorie 1936
- Un om, o metod?, o ?coal? 1940
?ef sec?ie Claudia GIANNOTTI
Sâmbătă, 03 Octombrie 2020 06:54
Muzeul Memorial „Nicolae Iorga”, sec?ie a Muzeului Jude?ean de Istorie ?i Arheologie Prahova v? invit?, începând de luni 5 octombrie 2020, s? vizita?i expozi?ia temporar? „Manuale ?colare din prima jumatate a secolului XX”, organizat? cu prilejul Zilei Mondiale a Educa?iei.
Manualele, extrem de valoroase, fac parte din colec?ia domnului profesor Ion Bocioac? din V?lenii de Munte.
Vineri, 02 Octombrie 2020 13:42
Muzeul Jude?ean de Istorie ?i Arheologie Prahova ?i sec?ia sa, Muzeul Memorial „Paul Constantinescu” din Ploie?ti, organizeaz?, în zilele de 4-8 decembrie 2020, Concursul Na?ional de Interpretare ?i Crea?ie Muzical? „Paul Constantinescu”, prestigioas? manifestare muzical? ajuns? la cea de-a XXVI-a edi?ie.
Concursul este deschis celor mai talenta?i elevi ?i studen?i de la ?colile, liceele, colegiile, universit??ile ?i facult??ile de muzic? din România, fiind structurat pe cinci sec?iuni: vioar?, violoncel, pian, canto clasic ?i compozi?ie muzical?.
Juriile de specialitate ale celor cinci sec?iuni ale concursului, sunt alc?tuite din personalit??i marcante ale artei interpretative ?i crea?iei muzicale române?ti, reprezentan?i ai Universit??ii Na?ionale de Muzic? Bucure?ti: prof. univ. dr. Gabriel Croitoru, dr. Ilinca Dumitrescu, prof. univ. dr. Marin Cazacu, soprana-prof. univ. dr. Silvia Voinea ?i prof. univ. dr. Dan Buciu.
Conservator Mihaela ?tef?nescu
Mai multe articole..
- „Caligrafia - arta scrisului” - proiect educa?ional
- O SCRISOARE DE LA SCULPTORUL GEORGIO VASILESCU
- Ion D. Negulici - Pictor ?i revolu?ionar pa?optist
- PERSONALIT??I CÂMPINENE
- ANUN?
- CONSIDERA?II ASUPRA UNUI CEAS DE ?EMINEU CARE A APAR?INUT LUI GEORGE T. MACRI, PARLAMENTAR ROMÂN LA 1877
- NICHITA ST?NESCU - C?L?TOR ÎN EUROPA
- GALBENI DE PODOAB? DIN VREMEA REGELUI CAROL AL II-LEA
- SCURT ISTORIC AL BRESLEI TABACILOR DIN PLOIE?TI
- GENERALUL HENRI MATHIAS BERTHELOT ?I MISIUNEA SA ÎN ROMÂNIA
Pagina 43 din 122