Muzeul Jude?ean de Istorie ?i Arheologie Prahova
înfiin?at în anul 1955 prin str?dania ctitorului muzeelor prahovene, prof. Nicolae Simache, este ast?zi o prestigioas? institu?ie de cultur?, care prin cele 16 sec?ii muzeale deschise publicului, valorific? expozi?ional, ?tiin?ific ?i cultural-educativ, crea?ii materiale ?i spirituale din patrimoniul prahovean, na?ional ?i universal.

"Muzeul trebuie sa fie o ?coala de istorie a gustului - ?i, mai mult - trebuie sa fie nu numai la dispozitia oricui, dar sa întinda mâna catre oricine, pentru a-l atrage, a-l retine cât poate mai mult."

Eroare
  • XML Parsing Error at 1:1310. Error 9: Invalid character

ANUN?

Vineri, 14 August 2020 09:29

Sâmb?t?, 15 august  2020, Muzeul „Casa Domneasc?”, com. Brebu, jud. Prahova, sec?ie a Muzeului Jude?ean de Istorie ?i Arheologie Prahova; va fi deschis pentru vizitare, în intervalele orare 9.00 – 12.00 ?i 13.00 – 17.00 (în intervalul 12.00 – 13.00 se desf??oar? igienizarea spa?iului expozi?ional).

Vizitarea muzeului se va face cu respectarea urm?toarelor m?suri:
- purtarea m??tii (medical?/nonmedical?) pe toat? durata vizitei, inclusiv pentru copiii cu vârsta de peste 5 (cinci) ani;
- Termometrizarea non-contact a vizitatorilor – Vizitatorii care refuz? verificarea temperaturii nu vor avea acces în spa?iile expozi?ionale;
- Igienizarea mâinilor cu solu?ie dezifectant?/gel antibacterian, puse la dispozi?ie de c?tre muzee;
- Igienizarea înc?l??mintei utilizând covorul dezinfectant amplasat la intrarea în muzeu;
- Accesul la standul muzeului, pentru achitarea biletelor, se permite doar dup? îndeplinirea condi?iilor prezentate mai sus;
- Respectarea circuitului de vizitare unidirec?ional stabilit în interiorul s?lilor de expozi?ie, precum ?i indica?iile personalului de supraveghere ?i ale serviciului de paz?.

Celelalte sec?ii muzeale vor avea urm?torul program:

 

   

Joi, 13 August 2020 09:25

Domnitorul Constantin Brâncoveanu s-a n?scut în anul 1654 la Brâncoveni-Olt ?i a decedat la Istanbul - 15 august 1714. Fiul lui Matei – „Papa Brâncoveanu” - ?i al doamnei Stanca Cantacuzino, s-a c?s?torit cu Marica – fiica postelnicului Neagoe ?i nepoata domnitorului ??rii Române?ti, Antonie Vod? din Pope?ti. Au avut împreun? 11 copii, dintre care ?apte fete (Stanca, Maria, Ilinca, Safta, Anca, B?la?a, Smaranda) ?i patru b?ie?i (Constantin, ?tefan, Radu, Matei).
Voievod martir al?turi de cei patru fii ai s?i ?i sfetnicul s?u fidel – marele clucer Ianache V?c?rescu – s-a remarcat în istoria medieval? a ??rii Române?ti ca o personalitate de prim rang în promovarea valorilor de cultur? ?i art?, întemeietor de biblioteci, ?coli laice ?i monastice, domnia lui marcând un punct important în crearea unui nou stil arhitectural (biserici, mân?stiri, palate, case domne?ti) ?i artistic (pictur?, sculptur?, broderie, orfevrerie), rezultat al evolu?iei din prima jum?tate a secolului al XVII-lea, cunoscut sub numele de „Stil Brâncovenesc”: Mân?stirea necropol? Hurezi – monument UNESCO, Mân?stirea Sâmb?ta de Sus din ?ara F?g?ra?ului, palatele Mogo?oaia, Potlogi,etc., precum ?i un bun diplomat în contextul istoric european de atunci, asigurând o politic? extern? echilibrat? în raport cu Moldova, Transilvania ?i marile puteri europene: Imperiul Otoman, Habsburgic, ?arist, Fran?a, Anglia, Suedia, Polonia.
Ctitor de limb? româneasc? pentru c?r?ile de cult cre?tin ortodox al?turi de Mitropolitul Antim Ivireanul, a sus?inut financiar înfiin?area în ?ara Româneasc? a nou? tipografii, respectiv Bucure?ti: tiparni?a Mitropoliei, Domneasc?, Sf. Sava ?i Mân?stirea tuturor sfin?ilor; Buz?u: tiparni?a Domneasc?; Mân?stirea Snagov: tiparni?a Domneasc? ?i cea coordonat? de Sfântul Antim Ivireanul; Episcopia din Râmnicu-Vâlcea ?i la Târgovi?te: tiparni?a Domneasc?.
Totodat? domnitorul a subven?ionat tip?ritura de carte ?i în afara grani?elor ??rii Române?ti: 1712, Vene?ia, Magnum Dic?ionarium sive Thesaurum universae linguae graecae, tip?rit? la tipografia lui Antonio Bortoli, într-o edi?ie nou? supravegheat? de profesorul Gheorghe Trapezuntiul de la Academia Domneasc? din Bucure?ti, considerat cel mai mare dic?ionar al limbii eline, dup? prima edi?ie ap?rut? la Roma în 1523.
Înv???mântul a cunoscut o deosebit? dezvoltare, prin întemeierea unor ?coli episcopale, m?n?stire?ti sau domne?ti, în scopul preg?tirii temeinice a dasc?lilor, preo?ilor ?i diecilor. Cea mai important? ?coal? laic? a fost Academia „Sf. Sava” din Bucure?ti, înfiin?at? la ini?iativa domnitorului în anul 1695, condus? de Sevastos Kiminites din Trapezunt (Asia Mic?), având studiile efectuate la Constantinopol ?i Roma. În cadrul acesteia s-au studiat: gramatica, retorica, logica, matematica, astronomia, fizica, ?tiin?ele naturii ?i metafizica.
Cursan?ii proveneau atât din ??rile Române dar ?i din diverse zone ale Peninsulei Balcanice, o parte dintre ace?tia plecând ulterior pentru aprofundarea studiilor în diverse alte centre culturale din apusul Europei: Roma, Paris, Padova, etc., Constantin Brâncoveanu oferindu-le burse de studii cu finan?are din depozitele personale aflate în b?nci din: Viena, Amsterdam ?i Vene?ia.
Datorit? num?rului mare de c?r?i tip?rite, respectiv 84, într-un total de 96 volume, ap?rute în peste 50.000 de exemplare, extrem de bine concepute intelectual dar ?i artistic, decorate cu diverse miniaturi sau ferec?turi, epoca brâncoveneasc? introduce o rena?tere cultural? ?i artistic?, considerat? un vast proces de metamorfozare, în sensul trecerii de la spiritul medieval spre modern.

R?zvan RADU,
Muzeograf coordonator la Muzeul "Casa Domneasc?" Brebu
   

Miercuri, 12 August 2020 08:22

 

V? invit?m s? viziona?i conferin?a „Nicolae Iorga în con?tiin?a urma?ilor s?i” din ciclul „Istorie ?i civiliza?ie”, sus?inut? de dr. Valeriu Râpeanu, accesând link-ul https://youtu.be/lPDhamUl0cQ

Vizionare pl?cut?!

   

Marţi, 11 August 2020 08:30

Primii cinci ani de independen??, au constituit pentru România, din punct de vedere al rela?iilor interna?ionale, o experien?? dur?. Concluzia pe care trebuiau s? o trag? oamenii politici români, era aceea a unei alian?e suficient de puternice pentru a putea face fa?? presiunilor din exterior, mai ales dup? cum fusese tratat? România în problema Dun?rii.
În aceste împrejur?ri, România se vede nevoit? s? adere la „Tripla Alian??”, care era format? din Germania, Austro-Ungaria ?i Italia.

Op?iunea politic? a României spre Tripla Alian?? apare pe deplin justificat?, chiar dac? au existat mari probleme între România ?i Austro-Ungaria, privind tentativele de asimilare ale românilor din Transilvania, ea reprezentând singura alternativ?. Nu a însemnat îns?, abandonarea sprijinului luptei românilor din Transilvania, ci consolidarea statului existent deja, crearea unei baze de pe care s? se poat? înf?ptui în viitor des?vâr?irea unit??ii na?ionale. Tratatul va fi încheiat pe 18 octombrie 1883, fiind valabil pe o perioad? de cinci ani. A fost reînnoit în anul 1907 ?i 1913.
În articolul doi al tratatului se stipula obliga?ia pentru Austro-Ungaria de a acorda ajutor României în cazul în care aceasta ar fi fost atacat?; Monarhia Dualist? ob?inea ?i ea sprijin în cazul în care ar fi fost atacat? de unul din statele limitrofe României: Imperiul ?arist, Serbia sau Bulgaria.
Reorientarea politicii externe române?ti a evoluat pe m?sur? ce interesele na?ionale intrau în contradic?ie cu cele ale Austro-Ungariei, în Balcani. Emanciparea popoarelor din aceast? zon? ?i lupta comun? împotriva Imperiului Otoman, a degenerat în urma amestecului Dublei Monarhii, care urm?rea expansiunea aici. În aceste condi?ii România nu mai putea r?mâne în alian?? cu Puterile Centrale în orice condi?ii.
Dup? atentatul de la Sarajevo 28 iunie 1914, când arhiducele Franz Ferdinand ?i so?ia sa ducesa Sophie Albina Chotek au fost uci?i, Austro-Ungaria s-a considerat victim? ?i a întreprins „ac?iunea de pedepsire” a Serbiei, f?r? îns?iin?area în prealabil a guvernelor Italiei ?i României, ??ri cu care era aliat? prin tratat. Odat? cu declan?area r?zboiului, Austro-Ungaria a trecut la presiuni diplomatice asupra guvernului României, pentru a intra în r?zboi al?turi de Puterile Centrale, dar tratatul reînnoit în 1913, avea un caracter defensiv.
De mai mult de un deceniu, I.C. Br?tianu, ini?iase reorientarea politicii externe române?ti în sensul intereselor fundamentale ale împlinirii idealului na?ional al unit??ii na?ionale. Aceste interese nu puteau fi realizate al?turi de Austro-Ungaria, sub domina?ia direct? a c?ruia se aflau românii din Transilvania, Banat, Cri?ana, Maramure?, Bucovina. Interesul na?ional intra în contradic?ie flagrant? cu alian?a încheiat? în 1883 cu Puterile Centrale.
În aceste condi?ii, Consiliul de Coroan? de la Sinaia din 3 august 1914, declar? neutralitatea României. Guvernul român nu a dorit îns? o neutralitatea definitiv? pentru c? la 27 august 1916, România a declarat r?zboi Austro-Ungariei.

Manager interimar,
Muzeograf Mihai Dumitrache

   

Luni, 10 August 2020 10:37

Pe data de 10 august 1913 se semneaz? la Bucure?ti tratatul de pace prin care se încheie cel De-al Doilea R?zboi Balcanic. În Primul R?zboi Balcanic (8 octombrie 1912 - 18 iulie 1913), Alian?a Balcanic? format? din Bulgaria, Grecia ?i Serbia a învins Imperiul Otoman, îns? preten?iile teritoriale ale Bulgariei vor duce la cel De-al Doilea R?zboi Balcanic (16 iunie - 13 iulie 1913). Acest r?zboi purtat de Bulgaria contra Serbiei ?i Greciei, va determina România s? trimit? armata la sud de Dun?re ?i s? oblige Bulgaria s? accepte condi?iile de pace. Tratativele de pace se vor purta la Bucure?ti în perioada 30 iulie -10 august 1913. Tratatul semnat la data de 10 august 1913 cuprindea 10 articole. Titu Maiorescu semneaz? tratatul din partea României, pentru Serbia semneaz? Nikola Pasici, pentru Grecia Elefterios Venizelos iar pentru Bulgaria Dimitri Toncev. Prin tratat Bulgaria renun?a la preten?iile sale teritoriale asupra Macedoniei, Salonicului ?i Cretei. Serbia ob?inea partea de nord a Macedoniei, iar Grecia lua cea mai mare parte a Macedoniei cu ora?ul Salonic. România ob?inea Dobrogea de Sud, teritoriu cunoscut sub numele de Cadrilater, cu o suprafa?? de 7780 km2 ?i o popula?ie de 280.000 de locuitori majoritate turci ?i t?tari. ??rile semnatare se angajau s? acorde drepturi ?i libert??i minorit??ilor locuitoare. Teritoriul ob?inut de România va fi organizat în dou? jude?e: Durostor cu re?edin?a la Silistra ?i Caliacra cu re?edin?a la Bazargic.

Muzeograf Claudiu ROBE

   

Sâmbătă, 08 August 2020 12:28

Co?marul celui de-al Doilea R?zboi Mondial ia sfâr?it pe 7 ?i 8 mai 1945 când germanii semneaz? la Reims, Fran?a ?i la Berlin, Germania unde se aflau cartierele generale ale generalului Dwight D. Eisenhower (comandantul suprem al armatelor aliate în Europa) ?i al mare?alul Gheorghi Jukov (comandantul sovietic), capitularea necondi?ionat?. Prin semnarea capitul?rii de c?tre Germania, lua oficial sfâr?it cel de-al Doilea R?zboi Mondial în Europa, dar el a continuat în Asia. Dup? aproape ?ase ani de lupte crâncene, for?ele militare naziste au fost zdrobite definitiv. În ceea ce prive?te România, la 12 mai 1945, armata român? î?i încheie dup? 260 de zile de lupt? participarea, al?turi de Na?iunile Unite, la ob?inerea victoriei finale asupra Gemaniei naziste. Pe 2 septembrie 1945 ?i Japonia a semnat capitularea necondi?ionat?. A?a a luat sfâr?it cea mai mare confruntare armat? din câte a cunoscut omenirea.

La 29 iulie 1946, dup? mai bine de dou? luni de la încheierea r?zboiului în Europa, Georges Bidault, ministrul de externe al Fran?ei, în calitate de reprezentant al ??rii gazd?, a declarat deschis? Conferin?a de pace. Astfel între 29 iulie – 15 octombrie 1946 la Paris, în Palatul Luxemburg, au loc lucr?rile Conferin?ei de pace, pentru a dezbate proiectele Tratatelor de pace cu Italia, România, Ungaria, Bulgaria ?i Finlanda. La Conferin?a de pace particip? 32 de state, împ?r?ite în mai multe grupe: grupa celor cinci mari puteri - U.R.S.S., S.U.A., Marea Britanie, Fran?a ?i China, care are un rol hot?râtor în luarea deciziilor (îndeosebi primele trei state) ?i în impunerea punctului de vedere; urmeaz? grupa celor 16 state invitate: Australia, Belgia, R.S.S. Bielorus?, Brazilia, Canada, Etiopia, Grecia, India, Noua Zeeland?, Norvegia, Olanda, Polonia, Cehoslovacia, Uniunea Sud-African?, R.S.S. Ucrainean? ?i Iugoslavia – state ce au dreptul de a formula observa?ii ?i propuneri ce urmau s? fie supuse la vot; grupa statelor cu titlu consultativ: Mexic, Cuba, Egipt, Iran, Albania ?i Austria; ultima grup? format? din cele cinci state foste aliate ale Germaniei: Bulgaria, Finlanda, Italia, Ungaria ?i România – ce erau privite global, f?r? s? se ?in? cont de situa?ia fiec?reia dintre ele, de contribu?ia lor la victoria final? împotriva Germaniei hitleriste (ceea ce dezavantaja România). Din cele 32 de state numai primele 21 reunite sub numele de Puterile Aliate ?i Asociate au drept de vot. Proiectele Tratatelor de pace sunt elaborate de mini?trii de externe ai U.R.S.S., S.U.A., Marii Britanii ?i Fran?ei, f?r? a fi consultate celelalte state aliate.

În numele Na?iunilor Unite pe 8 august 1946, guvernul francez, în calitate de ?ar? gazd? adreseaz? guvernului român invita?ia de a participa la Conferin?a de pace de la Paris. Proiectul Tratatului de pace (are 40 de articole ?i este împ?r?it în 8 p?r?i: frontiere; clauze politice; clauze militare, navale ?i aeriene; retragerea for?elor aliate; repara?iuni ?i restituiri; clauze economice; clauza relativ? la Dun?re; clauze finale) nu recuno?tea statutul de cobeligeran?? al României. În preambul nu s-a amintit nimic în legatur? cu declara?ia de r?zboi a României împotriva Ungariei hortyste, notificat? la 8 septembrie 1944. Totodat?, era men?ionat? ?i o inexactitate ?i anume aceea c? România a participat activ la r?zboiul antihitlerist începand cu 12 septembrie 1944, adic? dup? încheierea armisti?iului de la Moscova, ceea ce nu era adevarat.

Pe baza invita?iei adresate de guvernul Fran?ei, în numele Na?iunilor Unite, de a participa la Conferin?a de pace de la Paris la 9 august 1946, România fixa componen?a delega?iei oficiale, alc?tuit? din ,,?eful delega?iei, 13 delega?i principali, 2 secretari generali, personal de secretariat, ziari?ti ?i alte persoane’’.

Din delega?ie f?ceau parte: Gheorghe T?t?rescu, vicepre?edinte al guvernului ?i ministru al Afacerilor Str?ine, ?eful delega?iei, Gheorghe Georghiu-Dej, ministrul Comunica?iilor ?i Lucr?rilor publice, Lucre?iu P?tr??canu, ministrul Justi?iei, ?tefan Voitec, ministrul Educa?iei Na?ionale, Ion Gheorghe Maurer, ministru subsecretar de stat, dr. Florica Bagdasar, ministrul s?n?t??ii, Elena V?c?rescu, ?erban Voinea, general Dumitru D?m?ceanu, Mihai Ralea, ministrul României în S.U.A., Richard Franasovici, ministrul României în Marea Britanie, Simion Stoilov, ministrul României în Fran?a, Horia Grigorescu, ministrul României la Haga ?i alte persoane.

În urma hot?rârii Consiliului de Mini?trii din 9 august, la Bucure?ti este publicat? declara?ia guvernamental? intitulat? "Atitudinea României fa?? de Conferin?a de pace", în care erau formulate principalele dolean?e ale ??ri nostre fa?? de conferin??: recunoa?terea statutului de cobeligerant, o îmbun?t??ire a prevederilor militare (a condi?iilor privitoare la limitarea armamentului ?i a for?elor sale armate), cererile de repara?ii ?i restituiri s? nu fie mai mari decât cele stabilite prin Conven?ia de armisti?iu din 12 septembrie 1944, dreptul de a dispune de libertate deplin? în politica economic? ?i de a înl?tura stipula?iile art. 30 privind obliga?ia acord?rii clauzei na?iunii celei mai favorizate pentru toate Na?iunile Unite. Declara?ia exprima, totodat?, satisfac?ia pentru felul în care au fost solu?ionate problemele teritoriale ?i de grani?? în partea de nord-vest a ??rii (pe 7 mai 1944 Dictatul de la Viena a fost declarat nul, iar frontiera dintre România ?i Ungaria fiind restabilit? în limitele existente la 1 ianuarie 1938) ?i preciza c? tratatul de pace nu putea rezolva problema regimului Dun?rii, aceasta, trebuind a fi solu?ionat? ulterior de c?tre ??rile riverane.

În 13 august 1946, în ?edin?a plenar? a Conferin?ei de pace, Gheorghe T?t?rescu expune punctual de vedere al României privind proiectul Tratatului de pace. El cere recunoa?terea calit??ii de cobeligerant ?i recunoa?terea faptului c? România a intrat în r?zboi de la 23 august 1944 ?i nu de la 12 septembrie 1944, a?a cum este stipulat în proiectul Tratatului de pace. Reprezentantul României subliniaz? caracterul nedrept al unora dintre clauzele economice ?i militare.

Dolean?a României de recunoa?tere a statutului de stat cobeligerant a fost supus? la vot în ?edinta din 27 august 1946 a Comisiei Consiliului mini?trilor afacerilor str?ine. Numai patru delega?ii, ale Bielorusiei, Fran?ei, Cehoslovaciei ?i Ucrainei au votat pentru, iar celelalte opt Australia, Marea Britanie, Canada, India, Noua Zeeland?, Uniunea Sud–African?, U.R.S.S. ?i S.U.A. au votat contra. Explicându-?i votul, reprezentantul Fran?ei generalul Catroux, a declarat c? "a votat pentru credin?a c? cei trei mari erau deci?i pentru a acorda cobeligeran?a României, ceea ce echivala cu retractarea votului. Catroux a atras aten?ia pre?edintelui comisiei c? pe viitor nu se mai pronun?? asupra altor probleme decât dup? ce se va cunoa?te, mai întâi punctul de vedere al celor trei mari puteri". Acordarea statutului de cobeligerant, reprezentând o cerere just? bazat? pe aportul militar ?i economic considerabil al României la victoria aliat? din 1945, nu s-a realizat cu toate eforturile diploma?iei de la Bucure?ti. Dac? s-ar fi ob?inut acest deziderat just întregul statut interna?ional al României la Conferin?a din 1946 ?i, mai ales, dup? aceea ar fi fost, desigur, altul.

La 24 ianuarie 1947, Joseph Paul Boncour, reprezentantul politic al Fran?ei la Bucure?ti, a remis pre?edintelui Consiliului de Mini?tri al guvernului roman invita?ia de a participa la semnarea Tratatului de pace, fixat? pentru 10 februarie 1947, la Paris.

În nota prezentat? la 8 februarie 1947 lui Georges Bidault ministrul de externe al Fran?ei, pentru a fi transmis? reprezentan?ilor Puterilor Aliate ?i Asociate, ministrul român al afacerilor str?ine, Gheorghe T?t?rescu exprima înca o dat? observa?iile, convingerile ?i speran?ele cu care România urma s? semneze "Tratatul de pace impus de Puterile Aliate ?i Asociate".

La 10 februarie 1947, delega?ia român?, format? din Gheorghe T?t?rescu, ?eful delega?iei, Lucre?iu P?tr??canu, ?tefan Voitec ?i Dumitru D?m?ceanu, a semnat la Quai d' Orsay, în Sala Orologiului, textul Tratatului de pace cu Puterile Aliate ?i asociate. În 23 august 1947, în unanimitate, Parlamentul român ratific? Tratatul de pace de la Paris. Gheorghe T?t?rescu, ministrul Afacerilor Str?ine, roste?te cu acest prilej o cuvântare în care art? c? "Tratatul cuprinde multe clauze grele ?i multe clauze injuste", totu?i "Guvernul a acceptat tratatul ?i sincer s-a obligat s? execute în mod loial clauzele lui".

Din punctul de vedere al dreptului interna?ional, prin semnarea Tratatului de pace, România ie?ea de sub regimul armisti?iului cu Na?iunile Unite ?i devenea un stat independent ?i suveran. Într-adev?r, Înalta Comisie Aliat? de Control ?i-a încetat existen?a, iar activitatea guvernului român nu mai era "monitorizat?" ?i amendat? de reprezentan?ii S.U.A., Uniunii Sovietice ?i Marii Britanii. În realitate, statutul interna?ional al României nu a cunoscut o ameliorare, deoarece ea a r?mas practic sub ocupa?ia sovietic?.

În 10 februarie 1947 au fost semnate la Paris tratatele de pace ?i cu celelalte foste state aliate ale Germaniei: Italia, Ungaria, Bulgaria ?i Finlanda. Tratatele le-au permis Italiei, Ungariei, Bulgariei, ?i Finlandei s? î?i reasume responsabilit??ile ca state suverane în rela?iile interna?ionale, dar au fost incluse o serie de clauze care defineau desp?gubirile de r?zboi, drepturile minorit??ilor ?i ajust?ri teritoriale incluzând sfâr?itul imperiului colonial al Italiei din Africa ?i modific?ri ale frontierelor. Finlanda pierdea 10% din teritoriu în favoarea Uniunii Sovietice; Italia ceda localit??ile Tende ?i La Brigue Fran?ei; Zadar ?i regiunea Istria Iugoslaviei ?i arhipelagul Dodecanez Greciei; România datorit? contribu?iei militare de partea alia?ilor dup? 23 august 1944, primea înapoi Transilvania de nord, dar pierdea Basarabia, Bucovina de nord ?i ?inutul Her?a în favoarea Uniunii Sovietice ?i Dobrogea de sud în favoarea Bulgariei.

Al Doilea R?zboi Mondial a demonstrat, înca o dat?, lipsa de ?ans? geopolitic? a statelor mici, care sunt nevoite s? suporte totdeauna istoria facut? de marile puteri. Anii de la sfâr?itul r?zboiului ?i cei imediat urm?tori au ilustrat înca o dat? vechiul proverb care spunea c? "este destul de posibil s? câ?tigi r?zboiul ?i s? pierzi pacea".

Necesitatea de a lupta împotriva unui du?man comun nemaiexistând "Marea Alian??" nu întârzie s? se dizolve ?i s? exercite influen?e care se vor confrunta curând în diverse puncte ale planetei. Apare de aici o lung? perioada de conflict mocnit, punctat? de câteva crize violente, c?reia contemporanii i-au dat denumirea de "r?zboiul rece".

Muzeograf Monica CÎRSTEA

   

Vineri, 07 August 2020 12:47

 

 

 

 

Muzeul Memorial „Nicolae Iorga” V?lenii de Munte, sec?ie a Muzeului Jude?ean de Istorie ?i Arheologie Prahova, a vernisat vineri, 7 august 2020, expozi?ia temporar? „Universitatea Popular? de Var? - trecut ?i prezent”. V? invit?m s? viziona?i expozi?ia accesând link-ul https://youtu.be/XbRU14B2AAM

Vizionare pl?cut?!

   

Republica de la Ploie?ti - 150 de ani

Vineri, 07 August 2020 08:44

Acum 150 de ani, în noaptea de 7-8 august 1870, a avut loc mi?carea antidinastic? de la Ploie?ti, condus? de Alexandru Candiano-Popescu (1841-1901). Grupul de conspiratori din Ploie?ti doreau r?sturnarea domnitorului Carol.
Mi?carea de ,,rebeliune’’ de la Ploie?ti a fost în?bu?it? de autorit??i, ,,conspiratori’’ aresta?i în noaptea de 8-9 august 1870, trimi?i în judecat? în fa?a Cur?ii de Jura?i din Târgovi?te ?i achita?i la 17 octombrie 1870.
Ulterior mi?carea conspirativ? de la Ploie?ti, a fost luat? în derâdere, devenind subiectul multor umori?ti ?i a r?mas în istorie cu epitetul de ,,Republica de la Ploie?ti’’.

Alexandru Candiano-Popescu – fotografie cu autor necunoscut, datat? 1896,
din patrimoniul Muzeului Jude?ean de Istorie ?i Arheologie Prahova.
 
Muzeograf Monica CÎRSTEA
 
Caragiale ?i Republica de la Ploie?ti (8 august 1870)
 
Republica de la Ploie?ti este denumirea unei mi?c?ri antimonarhice din data de 8 august 1870 cunoscut? în presa cotidian? sub numele de tulbur?rile de la Ploie?ti, evenimente pe care I.L. Caragiale le trateaz? cu ironia lui caracteristic? în nuvela „Boborul” ?i în comedia „Conu Leonida fa?? cu reac?iunea” numindu-le intrigi boiere?ti.
 

Caricatur? antidinastic? publicat? în „Ghimpele”, în 1872. În stânga: Al. I Cuza tr?dat de Ion Br?tianu. În dreapta: Carol I sprijinit de Bismark ?i Br?tianu, având la baz? influen?a german? ?i având împotriv? „vocea ??rii” – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

 
Formarea acestei mi?c?ri conspirative este determinat? de dezam?girea unor oameni politici ai vremii care sperau ca prin supunerea fa?? de o dinastie str?in? s? fie realizat? o relaxare, o lini?te între partidele politice.
În apropierea zilei de 8 august 1870 s-au întrunit dou? organiza?ii conspirative având la conducere pe C.T. Grigorescu respectiv pe Radu Stanian. Din aceste organiza?ii mai f?ceau parte Candiano Popescu, Stan Popescu, preotul Nicolae Ioachimescu, locotenentul Comiano, Mitic? C?linescu, Titu B?l?ceanu, Petre Apostolescu, Gu?? Andronescu-Gr?dinaru.
 
 
 
 
La aceast? adunare conspirativ? se împart sarcinile fiec?rui membru al organiza?iei ?i se face cunoscut c? totul este organizat, domnitorul va fi detronat, conducerea va fi preluat? de o regen??, se va ocupa telegraful, armata ?i unele ora?e mari vor solidariza cu mi?carea conspirativ?.
Se înl?tur? temerile unora de o interven?ie str?in?, se confec?ioneaz? steagul nou, stabilindu-se semnale ca tragerea clopotelor ?i sunarea trâmbi?elor g?rzii na?ionale.
Primii ani de domnie ai lui Carol I s-au caracterizat printr-o mare agita?ie politic? ?i o continu? instabilitate guvernamental?. Între 11 mai 1866 ?i 7 august 1871 au avut loc nu mai pu?in de nou? schimb?ri de guverne, (durata medie sub 7 luni).
În fruntea agitatorilor se aflau liberalii radicali care, dup? ce contribuiser? la înl?turarea lui Alexandru Ioan Cuza, nu se împ?cau cu gândul de a avea un domnitor pe via??, care ar putea abuza de situa?ia sa, drept care îl acuzau pe Carol I de tendin?e autocratice.
Izbucnirea r?zboiului franco-prusac, la 7/19 iulie 1870, a generat un val de simpatie pentru Fran?a, fapt ce a amplificat curentul ostil lui Carol, care nu ezita s?-?i manifeste încrederea în victoria ??rii sale de origine.
Liberalii radicali au pus la cale o ac?iune de înl?turare a domnitorului, organizând mai multe centre din care s? porneasc? mi?carea: Bucure?ti, Ploie?ti, Craiova, Pite?ti, Buz?u, precum ?i din tab?ra militar? de la Furceni. Principalii conspiratori erau C. A. Rosetti, Ion C. Br?tianu, Eugeniu Carada – colaborator apropiat al lui Ion C. Br?tianu, prim redactor al ziarului „Românul” condus de C. A. Rosetti, Constantin Ciocârlan – fost prefect al Poli?iei Capitalei, maiorul C. Pilat (ginerele lui C. A. Rosetti), Alexandru Candiano-Popescu ?i dr. D. Sergiu.
Ac?iunea a fost planificat? pentru noaptea de 7/8 august 1870, dar ofi?erii de la Furceni au propus amânarea acesteia pentru a se vedea rezultatul r?zboiului dintre Fran?a ?i Prusia.
Unul dintre conspiratori, Candiano Popescu de la Ploie?ti, nu a acceptat aceast? amânare. El avea s? explice c? a procedat astfel din dou? motive:
- Primul, de ordin intern, fiind hot?rât s? dea „o lec?ie de protestare energic?” contra înclin?rilor domnitorului str?in ?i a regimului inaugurat de dânsul prin care voia „s? pun? persoana sa mai presus de fiin?a statului român“;
- Al doilea se datora situa?iei interna?ionale. El era convins c? Fran?a va fi biruitoare ?i se temea c? la încheierea tratatului de pace aceasta s? „g?seasc? pe tronul României un Hohenzollern“.
În noaptea de 7/8 august, Candiano Popescu ?i grupul s?u de conspiratori au ocupat prefectura ?i telegraful din Ploie?ti. Înc? din zori, clopotele bisericilor au început s? bat?, iar popula?ia s-a adunat în centrul ora?ului. Aici, în fa?a mul?imii, Candiano Popescu a citit o telegram?, pe care ar fi primit-o de la Ion C. Br?tianu, prin care se comunica:
„V? fac cunoscut c? principele Carol I a fost detronat ast? noapte, a fost numit? o Regen?? în frunte cu generalul Nicolae Golescu ?i s-a constituit un nou guvern, având la ministerul de R?zboi pe Ion C. Br?tianu.”
Totodat?, Candiano Popescu a anun?at c? el a fost numit prefectul jude?ului Prahova.
Participan?ii au aplaudat ?i au început s? strige: „Ura! Am sc?pat de neam?”. Apoi, mul?imea – estimat? la „trei mii de oameni” – în frunte cu „noul prefect” ?i cu un preot îmbr?cat în od?jdii, a pornit spre cazarma doroban?ilor, unde sergentul de la depozitul de muni?ie a primit ordin „s? împart? arme la popor”.
Candiano Popescu i-a prezenat maiorului Polizu, comandantul unit??ii, o telegram? „semnat?” de Ion C. Br?tianu – ministrul de R?zboi ?i Manolache Costache Epureanu – ministrul de Interne, cu urm?torul con?inut:
„V? fac cunoscut c? prin?ul Carol s-a detronat ast? noapte de c?tre popor. În numele guvernului provizoriu v? ordon a lua comanda garnizoanei ?i pe dat? a supune armata la jur?mânt pentru noul guvern. Totodat? v? ve?i pune la ordinul prefectului Alexandru Candiano Popescu, ve?i men?ine ordinea, iar de urmare ve?i raporta pe dat?”.
Maiorul Polizu nu a dat crezare telegramei ?i a declarat c? va ap?ra cazarma.
F?r? s? intre în discu?ii contradictorii cu respectivul maior, Candiano Popescu s-a deplasat la închisoarea ora?ului unde a eliberat „un num?r de aresta?i”.
De asemenea, a expediat o telegram? c?pitanului Georgescu, comandantul gr?nicerilor de la Predeal:
„Principele Carol r?sturnat, guvernul provizoriu instalat, având de cap pe generalul N. Golescu ca regent.
Sunt prefectul districtului, numit de guvernul provizoriu.
Concentra?i imediat gr?nicerii ?i în 24 de ore, dac? se poate, s? fi?i la Ploie?ti.
A?tept de la patriotismul Dumneavoastr? ?i de la energia Dumneavoastr? acest serviciu”.
Pentru a face cunoscut? ac?iunea pe plan interna?ional, „prefectul” a expediat ziarului românesc „Adev?rul”, care ap?rea la Pesta, urm?toarea telegram?:
„Principele Carol r?sturnat, guvernul provizoriu înfiin?at sub titlul de Regen??. În Ploie?ti mare entuziasm”.
?eful sta?iei telegrafice din Predeal, Iuliu Filipescu, s-a ar?tat circumspect, a oprit cele dou? telegrame ?i a anun?at guvernul de la Bucure?ti.
Îndat? ce a aflat despre „rebeliune”, guvernul condus de Manolache Costache Epureanu a trecut la arestarea suspec?ilor, în frunte cu Eugeniu Carada, Ion C. Br?tianu ?i generalul Nicolae Golescu.
La Ploie?ti, armata a ridicat în noaptea de 8/9 august „peste 400 de cet??eni de la locuin?ele lor pentru a-i arunca în închisoare”. Neputând organiza rezisten?a, Candiano Popescu a p?r?sit ora?ul, dar a fost prins la Buz?u.
În Proclama?ia Consiliului de Mini?tri c?tre cet??enii români se aprecia c? o „tentativ? atât de nebun?, cât ?i de criminal? a fost încercat? la Ploie?ti”, iar „criminalii vor da seam? justi?iei de faptele lor”.
Conspiratorii au fost trimi?i în fa?a Cur?ii de Jura?i din Târgovi?te. Ace?tia s-au ap?rat, invocând faptul c? o ac?iune similar? a avut loc în noaptea de 11/12 februarie 1866, când a fost înl?turat domnitorul Alexandru Ioan Cuza, act în urma c?ruia nimeni nu a fost arestat, iar unii dintre comploti?ti se aflau pe banca ministerial?.
Avocatul Nicolae Fleva declara:
„Dac? este revolu?iune faptul de la 8 august ?i se cere osândirea lui pentru c? el este opera câtorva indivizi ?i nu este dorit? de na?iunea întreag?, s? stabilim mai întâi acest adev?r contestabil al acuza?iunii ca s? vedem dac? autorii acestei revolu?iuni sunt nevinova?i sau culpabili; s? se consulte mai întâi na?iunea: s? punem revolu?iunea la vot! S? facem plebiscit! Primim bucuro?i osânda, dar s? v? supune?i ?i Dumneavoastr? la majoritatea voturilor”.
El a amintit c? tot „revolu?iune” s-a numit ?i actul din 11 februarie 1866, acoperit apoi legal prin organizarea plebiscitului privind aducerea domnitorului str?in.
La 17/29 octombrie 1870, to?i cei 41 de acuza?i au fost achita?i, fapt ce l-a revoltat profund pe Carol I. În notele sale zilnice, domnitorul men?iona c? era hot?rât s? abdice ?i va aduce aceast? decizie mai întâi la cuno?tin?a Puterilor Garante.
Ac?iunea din august 1870 a fost numit? în derâdere „Republica de la Ploie?ti”, fiind obiectul multor umori?ti, ?i mai ales al scriitorului I. L. Caragiale.
În realitate, Candiano Popescu nu a proclamat republica la Ploie?ti ?i niciun document semnat de el nu men?ioneaz? cuvântul republic?.
Singura gazet? care a caracterizat ac?iunea de la Ploie?ti ca fiind republican? a fost „Trompeta Carpa?ilor”.
Guvernul reu?e?te s? aresteze membri ai mi?c?rii conspirative ca Ion Br?tianu, generalul Nicolae Golescu, Bogdan Petriceicu Ha?deu, colonelul Nicolae Cre?ulescu, ?i vor urma de represalii deosebit de severe, cu umilire prin b?t?i a unora ca preotul ?tefan Dinicescu, Mihail Kog?lniceanu, Dr?ghicescu.
Procesul r?zvr?ti?ilor s-a mutat de la Ploie?ti la Târgovi?te, sentin?a judec?toreasc? fiind pronun?at? la data de 17 octombrie 1870, participan?ii civili fiind declara?i nevinova?i.
Tân?rul Caragiale, care abia împlinise vârsta majoratului, participant la mi?carea anticarlist? ploie?tean?, nu este amintit în actele ?i publica?iile referitoare la acest eveniment. Motivul îl constituie poate ?i faptul c? junele „cet??ean al acelei republici”, a?a cum poveste?te mai târziu, într-o tonalitate ironic? ce nu cru?? nici propria-i persoan?, de?i dezarmase” un subcomisar de serviciu, luându-i sabia din cui” ?i fusese numit de Candiano-Popescu „în locul zbirului” c?ruia îi luase arma, a r?mas totu?i pierdut în mul?imea r?zvr?ti?ilor, iar, pe la mijlocul zilei de 8 august 1870, aducându-?i aminte c? are p?rin?i care îl a?teptau, s-a dus acas? unde mama sa l-a lipsit de sabie, i-a încuiat ghetele ?i p?l?ria ?i l-a f?cut captiv timp de o s?pt?mân?, împiedicându-l de la început s?-?i exercite func?ia public? pe care o primise ?i scutindu-l de arestare: „Pu?c?ria ?i patru hanuri pref?cute în pu?c?rii gemeau de republicani. Cuminte mama! Dumnezeu s-o odihneac?! Era o femeie f?r? mult? înv???tur?, dar cu prevedere politic?! Dac? m? prindea reac?iunea cu sabia la brâu!”
Doi dintre capii „republicii” ploie?tene, „prezidentul” Al. Candiano-Popescu ?i „poli?aiul” Stan Popescu, au devenit personaje ale unor crea?ii satirice ale lui I.L.Caragiale. Primul, un personaj ambi?ios, preg?tit îndeosebi pentru cariera militar? ?i sortit s? ating? treptele cele mai înalte ale ierahiei ofi?ere?ti, poet în timpul liber, publicist b?t?ios, devenit mai târziu ?i memorialist, stâpânit adesea de spiritul aventurii, dar capabil s?-?i recunoasc? uneori erorile, om devotat cauzei independen?ei na?ionale a ??rii , erou al r?zboiului de la 1877, era mult mai instruit ?i mai cunoscut în epoc? decât cel de al doilea care a dorit s? joace un rol politic de seam?, dar care a r?mas întotdeauna un client m?runt al partidului liberal ?i un amploiat f?r? responsabilit??i superioare.
În „Boborul!”, I.L.Caragiale oglinde?te selectiv, din perspectiva comic? fapte reale. Râsul s?u, care nu vizeaz? ideea de republic?, ci pe oamenii politici ai vremii, e neiert?tor. Se pare c? scap? ironiei scriitorului masa târgove?ilor participan?i la mi?carea anticarlist?, semnalat? în nota?ii fugare („Pâlcuri-pâlcuri vin din toate p?r?ile”; „Pu?c?ria ?i patru hanuri pref?cute în pu?c?rii gemeau de republicani”), ?i, în mod sigur figura Ecaterinei Caragialli, înf??i?at? cu discret? duio?ie. Ironia, prezent? totu?i ?i în aceast? ultim? împrejurare, n-o prive?te îns? pe mama scriitorului, ci are drept obiect institu?iile ?i „formele democratice” ale vremii: „R?posata mama era foarte bun?, dar o femeie de mod? veche, un spirit reac?ionar: era foarte departe de a în?elege importan?a politic? a formelor democratice. Aflase tot ce se petrecea în ora? ?i tremura de grija mea v?zând c? nu vin la dejun. Mi-a f?cut o scen? grozav? - c? de ce m-am amestecat cu derbedeii, c? doresc s? o fac de râs în mahala, c? vreau s? gr?besc, poate, sfâr?tul lui tata, care era grav bolnav; pe urm? mi-a poruncit aspru s? r?mân acas?.”
Schi?a „Boborul!” a ap?rut în „Epoca”, la rubrica „Tribuna literar?”, în 1896, purtând subtitlul „Din istoria Republicii ploie?tene”. Proiectul ei este îns? mult mai vechi; cu optsprezece ani înainte de publicarea schi?ei, I.L.Caragiale, invitat prin Mihai Eminescu, la Titu Maiorescu acas?, poveste?te mentorului „Junimii”, a?a cum reiese din „Însemn?rile zilnice” ale acestuia (1/13 septembrie 1878), despre „revolu?ia de la Ploie?ti aug.1870, cu Candiano Popescu ?i Stan Popescu.”
La doi ani dup? apari?ia schi?ei „Boborul!” Caragiale public? o alt? „reminiscen??”, „Istoria se repet?”, în care este adus? în prim-plan, tot în perspectiv? satiric?, aceea?i figur? marcant? a vremelnicei „republici ” ploie?tene, Stan Popescu.
Referiri la „republica” ?i la „republicanii” ploie?teni sunt întâlnite ?i în alte scrieri ale lui Caragiale: articolul „Un mare sculptor român”, schi?ele „O zi solemn?”, „Justi?ia român?” ?i „Sec?ia corec?ional?”, comediile „Conu Leonida fa?? cu reac?iunea” ?i „D’ale carnavalului”, coresponden?a scriitorului cu Petre Missir, C. Dobrogeanu-Gherea ?i Paul Zarifopol. A?a, de exemplu, evocând, tot cu ironie, îns? abia perceptibil?, în „1907”, evenimentele de la Ploie?ti, din 8 august 1870, Caragiale nota într-o scrisoare c?tre Paul Zarifopol: „Ast?zi 8/20 august se-mplinesc 37 de ani de la Republica din Ploie?ti. La ceasul când î?i scriu aceste rânduri t?mb?l?ul din gr?dina Lip?nescului era pe drojdii. Simt picurâdu-mi o lacrim? de duioas? amintire: eram de optsprezece roze! O! scumpa mea Republic?! Parc? n-ai fost decând lumea!”
 
 
 
Conservator Muzeul „Ion Luca Caragiale” Ploie?ti,
ing. Monica-Violeta BOSTAN
   

Joi, 06 August 2020 10:05

B?t?lia de la M?r??ti
11/24 iulie-19iulie/1 august 1917

În vara anului 1917 armatele Puterilor Centrale urm?reau scoaterea României din r?zboi prin declan?area a dou? mari ofensive: una în zona N?moloasa comandat? de generalul von Mackensen ?i una în zona Oituz, comandat? de generalul von Gerok. Dac? acest plan ar fi reu?it armata român? ar fi fost distrus?, iar Moldova ocupat?. Efectivele militare concentrate în sudul Moldovei în vara anului 1917, atât cele ce apar?ineau României ?i Rusiei, cât ?i cele ale Puterilor Centrale însumau 800.000 de combatan?i în prima linie ?i 1 milion rezerv?.

B?t?lia de la M?r??ti a fost purtat? de Armata a 2-a român?, comandat? de generalul Alexandru Averescu, în compunerea armatei fiind 4 divizii de infanterie (56 batalioane), 1 brigad? de cavalerie (14 escadroane), 448 mitraliere, 228 tunuri ?i 21 avioane, în total 50.000 de osta?i. Trupele române erau sprijinite de Armata a 4-a rus?. For?ele germano-austro-ungare dispuneau de 4 divizii (21 batalioane), 36 escadroane de cavalerie, 252 mitraliere ?i 142 tunuri. Generalul Alexandru Averescu a decis spargerea frontului pe o por?iune de 13 kilometri între Poiana Înc?rc?toarea ?i M?r??ti. Aceast? sarcin? îi va reveni Corpului 2 Armat? (Diviziile 3 ?i 6 Infanterie) comandat de generalul de divizie Artur V?itoianu sprijinit de Corpul 4 Armat? comandat de generalul Gheorghe V?leanu. B?t?lia de la M?r??ti care s-a purtat în depresiunea Vrancei ?i Z?br?u?iului, a început pe data de 24 iulie cu un puternic bombardament al artileriei române, Divizia a 3-a Infanterie a rupt frontul inamic apropiindu-se de satele Câmpuri, Ro?cule?i ?i Ciuruc care dominau Valea ?u?i?ei. În aceea?i zi Regimentul 22 Infanterie a reu?it s? ocupe satul M?r??ti puternic fortificat. Un Corp de Armat? rus al?turi de Divizia a 15-a Infanterie rus? a cucerit vârful Momâia. În prima zi a ofensivei trupele române au produs o sp?rtur? larg? de 10 km în frontul Diviziei 218 Infanterie german?, luând 1500 de prizonieri. În zilele urm?toare unit??ile române, prin lupte grele au reu?it s? cucereasc? Plaiul M?gurii ?i Cornul M?gurii, iar pe data de 28 iulie Armata a 2-a î?i atinge obiectivul fixat. Divizia a 3-a elibereaz? Putna, iar Divizia a 6-a Infanterie ?i Regimentul 7 Vân?tori ocup? vârful Zboina Neagra. În ziua de 1 august este ocupat? M?gura Ca?inului, generalul Alexandru Averescu hot?rând cu acest? ocazie oprirea opera?iunilor militare în acest sector de front. Armata a 2-a a ob?inut o victorie important? realizând str?pungerea frontului inamic pe o adâncime de 20 km ?i o lungime de 30 km eliberând 30 de localt??i. Pierderile Puterilor Centrale s-au ridicat la peste 2000 de mor?i, 2746 prizonieri, 40 de tunuri, 30 de mortiere ?i 22 mitraliere capturate. Armata a 2-a român? a avut pierderi cifrate la 1469 de mor?i ?i 3052 r?ni?i, fiind emise 32 de Ordine „Mihai Viteazul” clasa a III-a care au fost acordate ofi?erilor români. Aceea?i distinc?ie a fost acordat? ?i drapelelor Regimentelor 4, 18, 30 Infanterie ?i 2 Vân?tori. Generalul Alexandru Averescu a fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul” clasa a II-a.

 

B?t?lia de la M?r??e?ti
24 iulie/6 august -21 august/ 3 septembrie 1917

Ca urmare a victoriei de la M?r??ti, Armata 1-a român? ?i Armata a 5-a rus? au început s? preg?teasc? o ofensiv? în zona N?moloasa, îns?, la data de 25 iulie, au primit ordin s? suspende opera?iunile. Datorit? înfrângerii suferite la M?r??ti, armata german? transfer? centrul ofensivei între Siret ?i cotul Carpa?ilor pe direc?ia Foc?ani-M?r??e?ti-Adjud, în acela?i timp în zona Oituz urmând a se desf??ura un puternic atac dus de grupul Gerok. Cele dou? ofensive ale Puterilor Centrale aveau ca obiectiv scoaterea României din r?zboi ?i deschiderea drumului c?tre Odessa ?i sudul Ucrainei. Armata a 1-a român? comandat? de generalul Constantin Christescu era constituit? din 6 divizii, trei brig?zi, un grup de artilerie grea ?i Grupul 2 aerian, însumând aproape 170.000 de solda?i. Al?turi de Armata a 1-a român? se afla Armata a 4-a rus? comandat? de generalul Aleksandr Ragoza compus? din 84 de batalioane, 32 de escadroane, 79 de baterii, însumând 98.0000 de osta?i. Armata a 9-a german? comandat? de generalul Joachim von Ebers era format? din 174 de batalioane, 16 de escadroane, 150 de baterii, trei escadrile ?i o companie de cicli?ti ?i însuma 285.000 de osta?i. Pe Frontul M?r??e?ti ce se desf??ura pe o suprafa?? de 35 km, Armata a 9-a german? concentrase un num?r de 1.100 piese de artilerie. Ofensiva german? a început pe data de 6 august, cu un puternic atac al Corpului I Rezev? asupra Diviziei 34 Infanterie rus? atac ce produce o sp?rtur? a frontului româno-rus pe o adâncime de 3 km ?i o lungime de 10 km. Interven?ia Diviziei 5 Infanterie române împiedic? ocuparea de c?tre trupele germane a trecerilor peste Siret de la Ciu?lea ?i Movileni. Mare?alul von Mackensen schimb? direc?ia de atac pe aliniamentul Moara Alb?-Doaga, fapt ce determin? ocuparea satului Doaga, pe care Diviziile 5 ?i 9 române ?i 13 ?i 71 ruse nu reu?esc s?-l recucereasc?. Datorit? divergen?elor de opinii între generalul Christescu ?i generalul rus Ragoza, comandantul armatei 1-a este înlocuit cu generalul Eremia Grigorescu, trupele româno-ruse fiind trecute sub comand? rus?. În urma puternicului atac german din zona Panciu, din data de 13 august unit??ile ruse se retrag 6 km, fapt ce duce la izbucnirea unei crize între comandamentele român ?i rus.

Pentru rezolvarea acestei situa?ii generalul Ragoza este înlocuit de la comanda trupelor româno-ruse, cu generalul Eremia Grigorescu. În ziua de 14 august se desf??oar? un puternic atac german asupra Corpului 18 Armat? rus prin care se urm?rea str?pungerea flancului stâng al Armatei a 2-a române angajat? în b?t?lia de la Oituz. Interven?ia rapid? a Diviziei a 10-a Infanterie române, a oprit înaintarea trupelor germane ?i a împiedicat dezvoltarea unei situa?ii periculoase pentru trupele române. Dorind s? exploateze defec?iunea unit??ilor ruse care î?i abandonau pozi?iile de lupt?, pe data de 19 august armata german? declan?eaz? atacul general asupra trupelor române. Atacul este efectuat de Corpul 1 Armat? german în direc?ia M?r??e?ti ?i de Corpul 18 Rezerv? în direc?ia Panciu-Muncelu, grupul de armate german fiind comandat de generalul von Morgen. Lovitura principal? a atacului a fost dat? în sectorul M?r??e?ti-R?zoare, sector ap?rat de Diviziile 9 ?i 13 Infanterie române. Divizia a 13-a Infanterie comandat? de generalul Ioan Popescu, avea s? fie unitatea ce va suporta greul ofensivei germane în zona M?r??e?ti. Cele mai intense lupte au fost duse pe platoul Muncelu, la R?zoare, Cota 100, pe dealurile Panciului, la podul de la Cosme?ti, în zona satului Dumbrava ?i la marginea localit??ii M?r??e?ti.

În sectorul R?zoare - Cota 100, compania de mitraliere comandat? de c?pitanul Grigore Ignat a luptat pân? la ultimul soldat, iar unit??ile române au rezistat atacurilor tuturor atacurilor germane. Contraatacurile la baionet? a unit??ilor române ce apar?ineau Diviziilor 10 ?i 13 Infanterie a dus la retragerea dezordonat? a trupelor germane ?i la ob?inerea unei importante victorii în sectorul R?zoare. Din cauza pierderilor mari suferite, comandamentul german decide s? opreasc? ofensiva în zona M?r??e?ti, ambele tabere profitând de acest lucru pentru a-?i reorganiza for?ele.
B?t?lia de la M?r??e?ti se va încheia cu ofensiva Armatei a 1-a din data de 3 septembrie, când dup? un puternic baraj de artilerie ?i lupte corp la corp, Divizia a 13 a Infanterie a cucerit marginea de est a satului Muncelul, luptele încetând practic pe data de 3 septembrie.
„Timp de aproape dou? luni, prin rezisten?a îndârjit? ce a?i opus cu piepturile voastre la M?r??e?ti ?i Muncelu n?v?lirii du?manului cotropitor, a?i f?cut s? se întunece visurile de cucerire u?oar? a p?r?ii ce ne-a mai r?mas din scumpa noastr? ?ar?. La Siret, în focul urii r?zbun?toare, nesocotind lipsa sângelui, a?i smuls biruin?a cea mare. A?i f?cut s? reînvie în mintea tuturor amintirea glorioas? a str?bunilor no?tri. A?i atras admira?ia lumii întregi. Din sângele vostru se va ridica, curat ?i m?re?, o ?ar? româneasc? a tuturor românilor.”  ♦ General Eremia Grigorescu

 

B?t?lia de la Oituz
26 iulie/8 august -9/ 22 august 1917

În acela?i timp cu desf??urarea ofensivei germane pe direc?ia Foc?ani-M?r??e?ti, armatele germane ?i austro-ungare au urm?rit p?trunderea în Moldova pe direc?ia Oituz-Ca?in-Sl?nic. În zona Oituz for?ele inamice erau reprezentate de un grup de armate condus de generalul Frederich von Gerok, grup care era situat în flancul drept al Armatei 1-a austro-ungare, grupul de armate fiind compus din mai multe divizii germane ?i austro-ungare. Armata a 2-a român? comandat? de generalul Alexandru Averescu, având în compunere Diviziile 1, 3, 6, 7, 8 ?i 12 Infanterie, ocupa un dispozitiv ce se întindea pe aliniamentul Râul Dofteana-Râul Oituz-M?gura Ca?inului-Zboina Neagr?-Valea Sarii. Trupele române din zona Oituz aveau în compunere 34 de batalioane ?i 104 piese de artilerie, fiind inferioare numeric celor 54 de batalione ?i 200 piese de artilerie inamice. Dispozitivul de lupt? al Armatei a 2-a avea o l??ime de 60 km, sectoarele principale fiind comandate de generalii Gheorghe V?leanu ?i Arthur V?itoianu, situa?ia for?elor române fiind complicate prin transferarea Corpului 40 Armat? rus în Bucovina ?i Gali?ia unde armatele austro-ungare str?punseser? frontul. Conform planurilor generalului von Gerok lovitura principal? urma s? fie dat? pe direc?ia Fer?str?u-Groze?ti-One?ti-Târgu Ocna pentru a destabiliza flancul drept al Armatei a 2-a române ?i flancul stâng al Armatei a 9-a ruse.

B?t?lia începe pe data de 8 august cu un puternic bombardament de artilerie care a durat patru ore. Corpul 8 Armat? german a atacat cu toat? for?a obligând diviziile 6 ?i 7 Infanterie române s? se retrag?, inamicul ocupând în zilele urm?toare vârful Cire?oaia, dealurile Co?na ?i ?tibor. Contraatacul Diviziei 1 Cavalerie din ziua de 13 august duce la recucerirea dealului Co?na, îns? vârful Cire?oaia r?mîne sub controlul for?elor germane, acest moment constituind punctul culminant al luptelor de la Oituz. Dup? o acalmie de 5 zile unit??ile germane au întreprins un nou atac reu?ind s? reocupe dealul Co?na îns? trupele române au rezistat în toate celelalte sectoare ale frontului de la Oituz. Pe data de 22 august armatele germane ?i austro-ungare opresc efortul ofensiv datorit? epuiz?rii ?i pierderilor suferite, obiectivul principal, acela de a p?trunde în Moldova, nefiind îndeplinit. Rezisten?a osta?ilor români la Oituz combinat? cu e?ecul ofensivei germane de la M?r??e?ti, a permis României s? supravie?uiasc?, planurile germane de ocupare a teritoriului Moldovei fiind z?d?rnicite. Pentru faptele de arme s?vâr?ite la Oituz, 25 de Ordine „Mihai Viteazul” clasa a III-a au fost acordate ofi?erilor români. La Oituz, Armata a 2-a român? a avut pierderi totalizate 12.350 de osta?i dintre care 1.800 mor?i, 4.850 r?ni?i ?i 1.570 disp?ru?i.

Muzeograf Claudiu ROBE

   

EXPOZI?E TEMPORAR?

Miercuri, 05 August 2020 14:16

 

Muzeul Memorial „Nicolae Iorga? din V?lenii de Munte, str. George Enescu nr. 1-3, sec?ie a Muzeului Jude?ean de Istorie ?i Arheologie Prahova, v? invit? vineri, 7 august 2020, ora 1100, la vernisajul expozi?iei temporare „Universitatea Popular? de Var? – trecut ?i prezent? desf??urat on-line pe paginile de facebook: https://www.facebook.com/Muzeul-Memorial-Nicolae-Iorga; https://www.facebook.com/Muzeul-Judetean-de-Istorie-si-Arheologie-Prahova, pe site ?i pe canalul de youtube ale Muzeului Jude?ean de Istorie ?i Arheologie Prahova.

 
Pentru a r?mâne în spiritul în?l??tor al Cursurilor de Var?, care se ?ineau în jurul datei de 15 august, v? propunem o scurt? incursiune prin momentele importante din timpul profesorului Nicolae Iorga ?i pân? în zilele noastre, prin intermediul exponatelor din patrimoniul propriu.
V? a?tept?m la Muzeul Memorial „Nicolae Iorga? în perioada 7 – 31 august 2020 s? rememor?m o fil? important? din istoria culturii na?ionale ?i s? omagiem cea mai de seam? ctitorie a savantului român prin acest? expozi?ie, care valorific? fotografii inedite cu Nicolae Iorga în mijlocul cursan?ilor, documente originale emise de Universitatea de Var?, al?turi de publica?ii recente ?i plachete omagiale.

   

Mai multe articole..

Pagina 48 din 122