- Eroare
Miercuri, 21 Octombrie 2020 09:52
Mihail (Mi?u) Popp s-a n?scut la 19 martie 1827 în Bra?ov, fiind al optulea din cei nou? copii ai lui Ioan Popp Moldovan de Gala?i, zugrav de biserici, sculptor ?i poleitor ?i ai Elenei Ivan. A urmat cursurile unor ?coli elementare din secuime ?i ?coala greceasc? din Bra?ov, completându-?i cuno?tin?ele cu dasc?lul bisericii Sf. Nicolae din ?chei. Atras de timpuriu de art?, tân?rul Mi?u Popp ?i-a f?cut ucenicia în pictur? ajutându-?i p?rintele ?i fratele mai mare, Nicolae - continuator în Bra?ov al profesiunii tat?lui s?u.
Mi?u Popp (1827 – 1892)
În anul 1842, la împlinirea vârstei de 15 ani, Mi?u Popp a fost înscris de p?rin?i „cadet” la ?coala militar? gr?nicereasc? din Târgu Secuiesc. Dup? absolvire, renun?? la cariera militar? ?i se reîntoarce în atelierul tat?lui s?u care, atent la aptitudinile artistice mult superioare celorlal?i fra?i ai s?i, îl va trimite în toamna anului 1845 la Viena. Intr? ca student la Academia de Arte Frumoase „Sf. Ana”, urmând cursurile profesorului de pictur? Carl Gselhofer. La Viena, tân?rul însetat de înv??atur? î?i însu?e?te temeinic tehnica picturii printr-o munc? asidu? de atelier sub îndrumarea profesorilor Ferdinand Georg Waldmüller, Joseph von Führich ?i Friedrich von Amerling. Arta marilor mae?tri din muzeele vieneze ?i bibliotecile institu?iilor de cultur? au contribuit în mare m?sur? la formarea artistic? ?i intelectual? a pictorului Mi?u Popp. Chemat acas?, în preajma revolu?iei de la 1848, îl cunoa?te pe pictorul Constantin Lecca, bra?ovean de origine, ce fusese îndep?rtat de c?im?c?mia Munteniei dup? o rodnic? activitate didactic? la Craiova. Colaborarea artistic? a celor doi pictori va debuta cu zugr?virea tâmplei bisericii Sf. Nicolae din ?chei, dup? care, Constantin Lecca se întoarce la Bucure?ti unde fusese numit profesor la catedra de desen a Colegiului „Sf. Sava”. R?mas la Bra?ov, Mi?u Popp se al?tur? ca ofi?er - datorit? preg?tirii sale militare - centuriilor na?ionale organizate pentru ap?rarea ora?ului de trupele ungare. Dup? evacuarea ora?ului, în prim?vara anului 1849, Mi?u Popp este nevoit s? caute azil peste Carpa?i ?i reu?e?te s? ajung? la Câmpina, apoi la Ploie?ti. Î?i reg?se?te aici un cumnat, arhitectul ?tefan Emilian - profesorul de mai târziu al Universit??ii din Ia?i - refugiat ?i el din Bra?ov, împreun? cu so?ia sa, Catinca. Acuzat de propagand? revolu?ionar? în jude?ul Buz?u, în timpul ?i din îns?rcinarea Guvernului provizoriu, profesorul ?tefan Emilian va fi arestat. Urmare a protestelor pictorului ?i ale surorii sale, la care s-au asociat notabilit??ile ora?ului Ploie?ti, Mi?u Popp, ?tefan Emilian ?i so?ia acestuia, vor fi evacua?i sub escort? spre capitala ??rii. La Bucure?ti, pictorul va fi ajutat material de librarul Gheorghe Ioanid ?i de Ion Socec, patronul casei de libr?rie cu acela?i nume de mai târziu. Activitatea artistic? o va începe al?turi de Constantin Lecca, pictând în 1850 stema Munteniei pe noile steaguri ale armatei. Va realiza, în colaborare cu Constantin Lecca ?i Barbu St?nescu, picturile bisericilor Curtea-Veche, Sf. Gheorghe-Nou ?i Sf. Ecaterina, precum ?i cea a capelei Cimitirului ?erban-Vod? (Bellu), toate din Bucure?ti. Artist consacrat, în anul 1855 este chemat s? picteze Biserica Domneasc? din Târgu-Jiu. În 1859 se întoarce în ora?ul natal unde î?i reamenajeaz? atelierul tat?lui s?u ?i revine cu scurte întreruperi - pictarea bisericilor Radu-Vod? (Bucure?ti) ?i Sf. Nicolae (Câmpulung) - la pictura de ?evalet. În anul 1890 va prelua, ca profesor suplinitor, catedra de desen a liceului român din Bra?ov. Pictorul Mi?u Popp s-a stins din via?? în ziua de 6 martie 1892 în casa p?rinteasc? din Bra?ov ?i a fost înmormântat în cimitirul capelei române din Groaveri. Spre deosebire de al?i pictori ardeleni, credincios provinciei în care s-a n?scut, Mi?u Popp a revenit s? slujeasc? societ??ii ardelene ca artist ?i pedagog. Element de progres, ansamblul operei sale a contribuit la ridicarea nivelului artistic din Transilvania ?i în mod special al popula?iei române?ti din sudul provinciei. Crea?ia sa con?ine o galerie numeroas? de portrete înf??i?ând figuri din societatea ardelean? a epocii în care, pe lâng? chipurile unor negustori ?i intelectuali, figureaz? ?i reprezentan?i ai vie?ii rurale. Portretist dotat ?i sensibil, Mi?u Popp pune în pagin? ?i construie?te figurile urm?rind nu numai o asem?nare mecanic? sau o reprezentare idealizat? a modelului dar ?i un adev?r mai adânc, un con?inut mult mai uman. Adevarate documente cu valoare istoric?, portretele ?i peisajele sale surprind, în reprezent?ri plastice ce dep??esc normele ?i idealurile picturii academiste, via?a societ??ii în care a tr?it ?i în care a creat. Bine concepute ?i executate, lucr?rile lui Mi?u Popp r?mân, marturie peste timp, o dovad? a talentului ?i sârguin?ei acestui artist credincios ?inutului s?u natal, profund ata?at idealului de unitate na?ional? a poporului român. Promotor al valorilor na?ionale, a realizat un „pantheon” cu portretele unor b?rba?i ilu?tri ai poporului român din toate provinciile istorice. Construc?ie conceput? ?i ridicat? de pictor în anii 1882-1883, pe o teras? - anex? a casei din Bra?ov, „pantheonul” avea forma unui pavilion circular, din lemn, înalt de aproape 3 metri, cu diametrul de 2,5 metri, ?i era mobilat cu lavi?e ?i o mas? rotund? dispus? central. Sub cupol?, pictat? în albastru ciel, artistul prev?zuse un ?ir de ferestre cu vitralii colorate, în mod simbolic, cu ro?u, galben ?i albastru. În acest pavilion - o mic? galerie de art? ce va dobândi în scurt timp o mare notorietate datorit? picturilor ?i a originalit??ii construc?iei - pictorul etalase, pe dou? rânduri suprapuse, o serie impresionant? de portrete istorice cu „b?rba?ii cei mai de seam? ai Românilor de pretutindeni, din vremurile cele mai vechi ?i contimporani”. Reg?sim, în aceast? galerie de portrete realizate dup? fotografii sau stampe, cronicari ca Grigore Ureche, Miron Costin, Nicolae Costin, Dimitrie Cantemir, istorici si litera?i: Bogdan Petriceicu Hasdeu, Nicolae B?lcescu, Ion Eliade R?dulescu, Gheorghe ?incai, Alexandru Odobescu, Gheorghe Bari?iu, Dimitrie Bolintineanu, Petru Maior, oameni politici: Avram Iancu, Nicolae Golescu, En?chi?? V?c?rescu, precum ?i figuri emblematice de domnitori: Mihai Viteazul, ?tefan cel Mare, Mircea cel B?trân, Regele Carol I. Din acest „pantheon” al istoriei ?i culturii na?ionale, Muzeul Jude?ean de Istorie ?i Arheologie Prahova de?ine ?apte picturi, ulei pe pânz?, realizate în anii 1880-1882, cu portretele lui Vasile Alecsandri, Gheorghe Laz?r, Alexandru Ioan Cuza, Barbu Dimitrie ?tirbei, Mihail Kog?lniceanu, Ion C. Br?tianu ?i C.A. Rosetti. Portretele, ce au f?cut parte dintr-o ampl? dona?ie ce mai cuprindea pe lâng? alte lucr?ri de Mi?u Popp, fotografii, c?r?i ?i piese de art? decorativ?, au intrat în patrimoniul muzeului în decembrie 2010. Ele au apar?inut Mariei Ioan (Filip) din Ploie?ti ?i au fost d?ruite muzeului de Elena Filip, cumnata acesteia. Maria Ioan a fost c?s?torit? cu Constantin, fiul lui Theodor Ioan (1833-1907), deputat ?i senator de Prahova, nepot al lui Ivan Hagi Prodan a c?rui cas?, cea mai veche din ora? (1785), a devenit un binecunoscut muzeu.
Mi?u Popp, „Principele Alexandru Ioan Cuza”, ulei pe pânz?, 1882
Mi?u Popp, „Principele Barbu Dimitrie ?tirbei”, ulei pe pânz?, 1882
Mi?u Popp, „Mihail Kog?lniceanu”, ulei pe pânz?, 1880
Mi?u Popp, „Ion C. Br?tianu”, ulei pe pânz?, 1882
Mi?u Popp, „C.A. Rosetti”, ulei pe pânz?, 4/4, sec. XIX
Mi?u Popp, „Vasile Alecsandri”, ulei pe pânz?, 1882
Mi?u Popp, „Gheorghe Laz?r” ulei pe pânz?, 1880
Lucr?rile au fost expuse la Ploie?ti, în cadrul a dou? expozi?ii temporare organizate de Muzeul Jude?ean de Istorie ?i Arheologie Prahova: „Mi?u Popp”, deschis? în octombrie 1976 ?i „Arhitec?i ai unit??ii na?ionale ilustra?i de un contemporan - Mi?u Popp”, vernisat? la 24 ianuarie 2018.
Muzeograf, Ioan-Sorin Lungu
Bibliografie
• Vasile Dr?gu? „Pictura româneasc? în imagini”, Editura Meridiane, Bucure?ti, 1976.
• Ion Frunzetti „Arta româneasc? în secolul XIX”, Editura Meridiane, Bucure?ti, 1990.
• Elena Popescu „ Mi?u Popp. Reprezentant al academismului românesc. Pictura religioas? ?i pictura laic?”, Muzeul Na?ional Brukenthal, Bibliotheca Brukenthal IV, Sibiu, 2007.
• „?ara Bârsei” Anul IV Martie - Aprilie 1832 No.2, Corneliu Com?nescu „Pictorul Mi?u Popp”, Constantin Popp „Din via?a lui Mi?u Popp (Amintiri) ”.
• „?ara Bârsei” Anul IV Iulie - August 1932 No.4, Virgil V?t??ianu „Opera pictorului Mi?u Popp”.
• „?ara Bârsei” Anul IV Noiembrie - Decembrie 1932 No.6, Corneliu Com?nescu „Alte tablouri de pictorul Mi?u Popp”.
• „Un Secol de Art? Bra?ovean? 1815-1819”, Editura Muzeului de Art? Bra?ov, Bra?ov, 2018.
Marţi, 20 Octombrie 2020 14:10
Artist în cel mai înalt în?eles al cuvântului, Cincinat Pavelescu, una dintre cele mai reprezentative figuri ale poeziei noastre dinainte ?i dup? Primul R?zboi Mondial, „capul unei adev?rate dinastii de scriitori”, s-a n?scut la 20 octombrie 1872, la mo?ia p?rinteasc? de pe Milcov (Râmnicul S?rat), unde ?i-a petrecut anii copil?riei.
Dup? tat? (I. Pavelescu – inginer), Cincinat Pavelescu se tr?gea din Banul Manta, sfetnicul lui Mihai Viteazul, iar dup? mam? din sp?tarul Buc?an, cel decapitat de turci la 1596.
Licen?iat în drept, merge la Paris spre a-?i lua doctoratul, îns? literatura l-a cucerit pe deplin, urmând cursurile mai mult la Sorbona decât la Facultatea de Drept.
Înapoiat în ?ar?, intr? în magistratur?, str?b?tând ?ara în lung ?i în lat, func?ionând ca magistrat la Marginea (Râmnicu S?rat, 1899), Br?ila (1901), Corabia, Neam?, Râmnicul S?rat, Snagov, Sl?nic-Prahova. În 1908 se afl? la Sinaia, mai apoi la Fundeni, Frunz?ne?ti-Ilfov. În 1911, la Constan?a, apoi din nou la Sinaia. În 1917 este considerat demisionat din magistratur?, când este numit într-o delega?ie ce avea ca scop sus?inerea patriei la Paris. Aici scoate ziarul „Românul” ?i mai apoi „Curierul franco-român”, despre care, dup? cum m?rturise?te însu?i Cincinat, „Iorga a spus c? au adus mare serviciu cauzei noastre”.
Tot la Paris, unde se c?s?tore?te cu cânt?rea?a Alice Viardot-Garcia, mai public? articole în „Le Figaro” ?.a. ?i func?ioneaz? pe rând ca muncitor într-o întreprindere ori ca anticar.
Revenit din str?in?tate, este numit pe rând la Cluj, Oradea Mare ?i Bra?ov, unde a poposit în calitate de procuror la Curtea de Apel, în ultimii ?ase ani de via??, nefiindu-i dat s? ajung? la Bucure?ti a?a cum a dorit, tot timpul.
Adev?rat? fire de poet, Cincinat Pavelescu a dovedit înclina?ie spre literatur? înc? de pe b?ncile liceului, întâile versuri publicându-le în „Literatorul” (1892-1895), pe care l-a ?i condus între 1892-1893.Colaboreaz? ?i la revistele: „Convorbiri critice” (1907-1908) ori „Falanga” (seria 1910) ale lui Mihail Dragomirescu, „Flac?ra”, „Lumea nou? ilustrat?” (1895), „Luceaf?rul” (1906-1912), „S?m?n?torul” (1907), „Via?a literar? ?i artistic?” (1907-1908), „Junimea literar?” (1910-1912) ?.a. Mai târziu, la Bra?ov, scoate împreuna cu Petru I. Teodorescu, „Bra?ovul literar” (1932-1934).
Cât despre opera sa tip?rit? în volume, aceasta nu este prea întins?. Au v?zut lumina tiparului, în bro?uri sau volume, urm?toarele lucr?ri: „De la Milcov” (1889), nuvele ?i poezii, „Solni?a” ?i „Epave”, dou? piese în proz? ?i piesa în versuri „Saul” (aceasta în colaborare cu Alexandru Macedonski), „Poezii” (1900), „Poezii” (1911), „Epigrame” (1925) ?i voluma?ul de „Epigrame” ap?rut sub îngrijirea lui Tudor M?inescu, în 1966.
Cincinat Pavelescu a cultivat, dup? modelul lui Donici ?i Grigore Alexandrescu, fabula, cu deosebit succes.
Dac? ne referim la poezia sa, liric? prin excelen??, aceasta cânt? sentimentul dragostei, în roman?e ?i cantilene („Roman??”, „Cantilen?”, „Pentru ochii t?i”), serenade ?i madrigale („Serenad?”, „Intim?”, „R?spuns”, „Madrigal”).
Din ciclul „Sub lamp?”, remarcabile sunt: „Se roag? cartea”, „Prim?vara”, „Panteism”, „Mamei” ?.a.
Cincinat Pavelescu a practicat, cum spune Tudor M?inescu, epigrama spumoas?, f?r? a avea acea adâncime pe care o g?sim la Mar?ial, p?rintele epigramei. În aceast? direc?ie el s-a impus prin poanta t?ioas?, surprinz?toare, inedit?. El este unul dintre cei mai abili ?i spontani versificatori români.
Cincinat s-a duelat în rime, între al?ii, cu Radu D. Rosetti, I. Gr. Perie?eanu, Radu Cosmin, Trancu-Ia?i ?i chiar cu marele I. L. Caragiale, c?ruia, odat?, i- a adresat urm?toarele versuri:
Iancu Luca Caragiale
Îsi bea berea cu m?sur?
Face ?i literatur?,
Îns? nu face parale!
„Cincinat Pavelescu a fost un poet popular. ?ez?torile literare, la care luau parte cei mai valoro?i scriitori ai no?tri din vremea aceea, se încheiau totdeauna cu epigramele lui Cincinat, care constituiau pl?cerea cea mai mare a publicului”.
Cincinat Pavelescu a încetat din via?? în noiembrie 1934, l?sând un gol de care se resimte ?i azi în literatura noastr?.
Articol ap?rut în „Studii ?i materiale privitoare la trecutul istoric al jude?ului Prahova – II”, Ploie?ti, 1969,
editat de Muzeul de Istorie al Jude?ului Prahova, autori Nicolae I. Simache ?i Ion Jercan, p. 168-172.
Luni, 19 Octombrie 2020 10:46
COMEMORARE – 96 DE ANI
Personalitate ce a marcat via?a politic? a românilor din Bucovina, Iancu Flondor s-a n?scut pe 16 august 1865 la Storojine?, într-o familie de boieri români de vi?? veche. Tat?l s?u era marele proprietar Gheorghe, cavaler de Flondor iar mama, Isabella von Dobrowolski-Buchenthal, descindea ?i ea dintr-o veche familie. Ambii p?rin?i se înrudeau direct sau prin alian?? cu marile familii de boieri bucovineni: Hurmuzaki, T?utul, Cârste ?i Grigorcea.
La acel moment, Bucovina se afla sub st?pânirea Imperiului Austro-Ungar, având, înc? din 1849, statutul unui ducat autonom, egal în drepturi cu celelalte posesiuni ale coroanei habsburgice. Puterea executiv? era exercitat? de un guvernator numit de Viena, iar cea legislativ? de o Diet? cu sediul la Cern?u?i.
Spre deosebire de românii ardeleni, cona?ionalii lor din Bucovina aveau drepturi politice însemnate: puteau fi ale?i în Diet? sau chiar aveau acces neîngr?dit la cele mai înalte func?ii administrative ale provinciei. Pentru a contrabalansa majoritatea româneasc?, guvernul de la Viena a încurajat imigrarea masiv? a germanilor, evreilor ?i rutenilor, fapt ce a nemul?umit ?i îngrijorat elita româneasc? din provincie.
Ca orice tân?r cu statut social asem?n?tor, Iancu Flondor este înscris de p?rin?i la Liceul German din Cern?u?i, pe care îl absolv? în anul 1884. Î?i continu? studiile la Facultatea de Drept a Universit??ii din Viena, unde ob?ine diploma de doctor în drept în 1894. Dup? terminarea studiilor ?i moartea tat?lui s?u, se stabile?te, definitiv, la casa p?rinteasc? din Storojine? ?i se va dedica vie?ii politice a provinciei.
Cariera politic? a lui Iancu Flondor debuteaz? în cadrul grup?rii „tinerilor” români, al?turi de George Popovici, Grigore Filimon, Florea Lupu ?i Zaharia Voronca. În anii 1891-1892 colaboreaz? cu vechii politicieni români din Dieta Bucovinei. Aceast? asociere s-a materializat prin coagularea tuturor for?elor politice române?ti într-un partid na?ional compact reprezentat prin societatea „Concordia”. Data de 7 martie 1892 este considerat? ca momentul înfiin??rii Partidului Na?ional Român din Bucovina. Membrii acestuia sus?ineau o autonomie mai larg? a provinciei, emanciparea românilor, considerând c? aceasta reprezint? suportul rena?terii lor na?ionale.
Ac?iunea politic? româneasc? din provincie sus?inea emanciparea românilor cu intensit??i diferite. Pe de o parte vechii oameni politici, membri ai Dietei, doreau ca emanciparea românilor s? se realizeze cu sprijinul autorit??ilor imperiale, iar tinerii considerau necesar? o ac?iune politic? hot?rât? pentru îndeplinirea acestui deziderat. De aici au ap?rut, invariabil, conflicte între cele dou? aripi ale mi?c?rii na?ionale române?ti.
Iancu Flondor se g?sea în a doua tab?r?, c?utându-?i permanent suporturi politice pentru promovarea obiectivelor sale. În anul 1897 s-a num?rat printre promotorii înfiin??rii Partidului Poporal Na?ional Român, fiind ales, un an mai târziu, vicepre?edinte al s?u. Partidul era gândit ca o asocia?ie de societ??i politice, culturale ?i economice, care func?ionau autonom ?i aveau ca obiectiv asigurarea condi?iilor de existen?? ?i dezvoltare liber? a românilor din Bucovina. În toamna anului 1898, Iancu Flondor este ales, cu unanimitate de voturi, în Dieta provinciei, fiind desemnat vicepre?edinte al Clubului Român. Din aceast? pozi?ie militeaz? pentru acceptarea limbii române în administra?ie ?i emanciparea ??ranilor ?i or??enilor români.
Conflictele cu partizanii alian?ei cu autorit??ile imperiale provoac? retragerea temporar? a lui Iancu Flondor din via?a politic?. Revine în toamna anului 1908 ?i este ales pre?edinte al Partidului Cre?tin-Social Român din Bucovina. Partidul î?i propune s? men?in? unitatea politic? a românilor pentru triumful cauzei na?ionale, dar înregistreaz? un e?ec la alegerile pentru Diet? din 1911, datorit? neîn?elegerilor dintre cele trei grup?ri ale sale. În urma acestui eveniment Iancu Flondor se retrage din nou la mo?ia sa.
În timpul Primului R?zboi Mondial Bucovina este teatru de r?zboi între armatele austro-ungare ?i ruse. Retras la Storojine?, Iancu Flondor refuz? s? se refugieze în România ?i sufer? cu demnitate, al?turi de cona?ionalii s?i, devast?rile provocate de armatele str?ine.
În toamna anului 1918, când destr?marea Dublei Monarhii devenea evident? ?i când apari?ia noului stat ucrainian amenin?a situa?ia politic? a Bucovinei, românii î?i creeaz? un organism propriu de guvernare, Consiliul Na?ional Român, care va avea ca pre?edinte pe Iancu Flondor. Pe 27 octombrie 1918, în cadrul lucr?rilor Adun?rii Na?ionale a Românilor din Bucovina, Iancu Flondor solicit? unirea întregii Bucovine cu celelalte teritorii locuite de români într-un singur stat.
Pe 28 noiembrie 1918, Congresul Na?ional al Bucovinei, la care au participat ?i reprezentan?i ai germanilor ?i polonezilor, a votat unirea necondi?ionat? cu România. Dup? înf?ptuirea unirii, Iancu Flondor a devenit membru al noului guvern al României, ocupând func?ia de ministru îns?rcinat cu administra?ia Bucovinei. S-a retras din func?iile publice pe 15 aprilie 1919, de data aceasta definitiv, nefiind mul?umit de „moravurile politice ale noului guvern”. Se stinge din via?? pe 19 octombrie 1924 la Cern?u?i, statul român organizându-i funeralii na?ionale.
Iancu Flondor a fost un lider politic cu o mare demnitate uman? ?i un respect deosebit pentru principiile drept??ii, legalit??ii, echit??ii. Dup? realizarea idealului na?ional, a r?mas acela?i idealist, persistând în credin?a sa privind moralitatea integral? în via?a public?, în timp ce mul?i dintre fo?tii ?i noii s?i colegi dispre?uiau orice norme ce împiedicau ascensiunea politic? ?i înavu?irea personal?.
Muzeograf Claudiu ROBE
Vineri, 16 Octombrie 2020 09:23
Fenomenul cultural din Principate, prin dimensiunile, complexitatea ?i caracteristicile sale, reflect? însu?i drumul str?b?tut de societatea româneasc? în perioada de dup? 1600 ?i pân? la instaurarea regimului fanariot. Fapt vizibil înc? din primele decenii ale veacului al XVII-lea, din timpul Movile?tilor, al lui Radu ?erban sau al Mihne?tilor, când se fac sim?ite însemnate manifest?ri pe t?râmul culturii ecleziastice ?i al artelor în spirit tradi?ional, dar ?i sub semnul înnoirilor, ce aveau s?-?i pun? amprenta asupra epocii medievale secolului al XVII-lea ?i al XVIII-lea. ?i aceasta mai ales c?tre mijlocul secolului, când ??rile Române se vor afirma, treptat, ca adev?rate centre de cultur? ale Cre?tin?t??ii r?s?ritene, nu numai prin fidelitate fa?? de tradi?iile de gândire ?i crea?ie, ci ?i prin receptarea marilor curente de idei ?i manifest?ri c?rtur?re?ti ale timpului. Lucru explicabil, statele române?ti situându-se la confluen?ele lumii sud-est, central ?i vest europene, de unde str?b?teau ecouri ale Reformei ?i Contrareformei, ale gândirii filozofice, ale rezultatelor ?tiin?elor pozitive, ceea ce a condus la primele confrunt?ri ale ra?ionalismului cu viziunea despre lume a Ortodoxiei ?i a mesajelor cartesianismului cu vechile precepte aristotelice, care dominaser? evul de mijloc, ca ?i la amplificarea dialogului în probleme dogmatice, teologice ?i etice.
L?rgirea cadrului preocup?rilor de ordin cultural se datoreaz? cu deosebire domniilor îndelungate ale lui Matei Basarab, în Muntenia, ?i Vasile Lupu, în Moldova, care, în raport cu prima treime a veacului al XVII-lea, au f?cut posibil? afirmarea autorit??ii puterii centrale, au introdus stabilitate în plan mai larg social, cu consecin?e benefice pentru progresul general.
Aceasta s-a reverberat ?i în planul raporturilor dintre ??rile Române, ca ?i al rela?iilor cu popoarele din Balcani ?i din Orientul Apropiat.
Principalele c?i pe care au putut fi înf?ptuite valoroase programe culturale sunt nemijlocit legate de înv???mânt, sub toate formele lui, de reactivarea tiparului, ca mijloc de multiplicare ?i r?spândire larg? a scrierilor în limb? român?. De asemenea, prin cunoa?terea înf?ptuirilor în arhitectura ?i arta altor ??ri, îndeosebi prin intermediul me?terilor str?ini prezen?i în ??rile române, dar ?i ca urmare a sporirii interesului fa?? de c?r?ile str?ine, a c?ror circula?ie este atestat? ?i de bog??ia fondurilor marilor biblioteci din veacul al XVIII-lea.
O privire de ansamblu asupra acestor activit??i pune în lumin? valoroase ini?iative ?i st?ruitoare angajamente ale c?rturarilor din lumea laic? ?i ecleziastic? a elitelor, dar ?i a numero?i iubitori ai slovelor din medii mai largi ale locuitorilor, dreg?tori ?i slujitori din aparatul administrativ de stat, negustori, meseria?i - frunta?i ai breslelor - clerici de mir ?i monahi, târgove?i, chiar ?i reprezentan?i ai ob?tilor megie?e?ti. Ace?tia au fost adev?ra?ii factori propulsori ce aveau s? dea noi dimensiuni structurilor culturii, la sud-est de Carpa?i, cu deosebire în domniile lui ?erban Cantacuzino ?i Constantin Brâncoveanu, ce au însumat circa 35 de ani, pân? la 1714.
Adoptarea scrisului în limb? român? era o nevoie stringent? ?i pentru împlinirea operei Bisericii ?i a clerului din Principate. Folosirea slavonei ecleziastice în cult, prin hot?rârile Patriarhiei ecumenice, întâmpina îns? în epoc? mari dificult??i. ?i aceasta din cauza intensific?rii prozelitismului catolic ?i protestant, care impunea preo?ilor ?i laicilor instruirea în domeniile dogmatice ?i etice ale ortodoxismului în limbile accesibile spa?iului românesc, nu în greac? ?i slavon?, limbi necunoscute mediilor largi ale popula?iei. Dup? primele decenii ale secolului al XVII-lea, înal?ii prela?i c?rturari din ?ara Româneasc? au încurajat traducerea c?r?ilor liturgice în limba român?, copierea ?i tip?rirea lor, cu referire la mitropolitul Grigorie, ?i la urma?ii acestuia la cârma Mitropoliei, ca Teofil ?i mai ales ?tefan.
În desf??urarea activit??ii cultural-ecleziastice din timpul lui Matei Basarab se afirm? de fapt dou? tendin?e referitoare la imprimarea c?r?ilor liturgice: Voievodul, doamna sa Elina ?i fratele acesteia, boierul c?rturar Udri?te N?sturel, vor sus?ine ?i tiparul de expresie slavon?, pe lâng? cel românesc, ca un mijloc de ajutorare a ortodoxiei din Balcani.
Continuarea imprim?rii c?r?ilor de slujb? în limba slav?, ignorat? de majoritatea locuitorilor din spa?iul etnic românesc, când textele bizantino-slave î?i pierduser?, în parte, atrac?ia de odinioar?, fiind întâlnite numai în scriptorii episcopale sau monastice, au stimulat interesul ierarhilor c?rturari de a aduce la lumin? ?i c?r?i liturgice în graiul poporului. Astfel, sub p?storirea mitropolitului Teofil a ap?rut prima tip?ritur? în române?te: „Pravila de la Govora”, (1640). Aceast? preocupare este continuat? apoi de Vl?dica ?tefan, care va imprima ?i el c?r?i biserice?ti, începând cu „Pogrebania preo?ilor”, (1650). Aceea?i preocupare va fi întâlnit? ?i la arhiereii moldavi, de sub teascul de la Ia?i ie?ind prima lucrare destinat? clerului tip?rit? în Moldova, „Cazania mitropolitului Varlaam”, (1643). Aceasta se adresa românilor din Moldova ?i ?ara Româneasc?, dar a fost r?spândit? ?i în Transilvania care era amenin?at? de prozelitismul calvin, unde au fost identificate sute de exemplare.
"Cazania", Ia?i (1643)
foaie de titlu ?i 384 file numerotate , 113 file numerotate cu erori ?i file legate gre?it,
foaie de titlu ?i 384 file numerotate , 113 file numerotate cu erori ?i file legate gre?it,
2 file nenumerotate , lips? filele 5-8, 121, 323.
Opera de r?spândire a scrisului în limba na?ional? a continuat sub imboldul marilor exemple ale îndrum?torului clerului, în scriptoriile a?ez?mintelor monastice ca: Tismana, Cozia, Bistri?a, Dealu, din cadrul Mitropoliei ?i episcopiilor de Râmnic ?i Buz?u. Prin str?duin?a atâtor logofe?i, gr?m?tici ?i dieci au fost realizate în epoc? sute de copii ale unor texte cu con?inut istoriografic, sapien?ial, de delectare, hagiografic, unele lexicoane, ca cel slavo-român al lui Mardarie Cozianul, alc?tuit la 1649, necesar în?elegerii înv???turilor Bisericii, ?i multe altele. Are loc o adev?rat? expansiune a culturii scrise marcat? de spiritul umanist, ale c?rui prezen?e se deslu?esc, deopotriv?, în mediul religios ?i laic al timpului.
Document / facsimil, referitor la înfiin?area primei mori de hârtie de pe Olt, 4 aprilie 1646,
epoca Matei Basarab (1632-1654),
înregistrat de c?tre profesorul Nicolae Simache
Dintre elitele ??rii Române?ti se remarc? c?rturari vesti?i: Udri?te N?sturel, stolnicul Constantin Cantacuzino, fra?ii Radu ?i ?erban Greceanu, instrui?i mai întâi în familie cu dasc?li români ?i str?ini, apoi în prestigioase institu?ii de înv???mânt, ca acelea urmate de amintitul vl?star Cantacuzin la Constantinopol, Vene?ia, Padova ?i Viena, hot?râtoare pentru formarea personalit??ii sale de valoare european?. Lâng? ace?tia trebuie al?turat? figura lui Antim Ivireanul, care a dat via?? atâtor ini?iative pe t?râmul culturii ecleziastice.
Factor dinamic în promovarea ?i r?spândirea înv???mântului ?i culturii în întregul spa?iu românesc ?i al Ortodoxiei sud-est europene ?i din Orientul Apropiat, tiparul era reintrodus în ?ara Româneasc? dup? mai bine de o jum?tate de veac de întrerupere prin hot?rârea domnului Matei Basarab ?i conlucrarea mitropolitului Grigorie. Cu ajutorul înaltului ierarh Petru Movil? al Kievului, la 1635 un atelier a fost instalat la Câmpulung-Mu?cel. În activitatea teascului tipografic de aici va exista o pauz?, pân? în 1642, din cauza lucr?rilor de refacere din incinta l?ca?ului, întreprinse de noul ctitor, Matei vod?. Efortul de imprimare a c?r?ilor de slujb? va continua dup? 1635 la m?n?stirea Govora-Vâlcea, de unde ie?ea la lumin?, în 1637, o Psaltire Slavon?. La Govora, munca tipografic? va înceta în 1642, când teascul a fost mutat la m?n?stirea Dealu de lâng? Târgovi?te, procesul editorial urmând din 1644 cu Evanghelia înv???toare (Cazania) imprimat? par?ial din 1642 în amintitul l?ca? vâlcean, una dintre c?r?ile cu însemnate rosturi în promovarea limbii române.
"Carte sau Lumin?", Snagov (1699)
4 file nenumerotate ?i 108 file numerotate (20x15 cm),
tip?rit? în tiparni?a domneasc? a mân?stirii Snagov, cu drepte dovediri din dogmele Bisericii R?s?ritului
4 file nenumerotate ?i 108 file numerotate (20x15 cm),
tip?rit? în tiparni?a domneasc? a mân?stirii Snagov, cu drepte dovediri din dogmele Bisericii R?s?ritului
descoperit? ?i a?ezat? de prea înv??atul ieromonah Maxim Pelopoesianul,
tip?rit? de Mitropolitul Antim Ivireanul „de acum întâi tip?rit? pre limb? rumâneasc?”.
Tiparni?ele de la Câmpulung, Govora, Dealu au imprimat între anii 1644 -1652 c?r?i de slujb? îngrijite ?i sub patronajul doamnei Elina ?i al lui Matei Basarab.
Ceea ce caracterizeaz?, în ansamblu, rostul tiparului din Moldova ?i ?ara Româneasc? este produc?ia de c?r?i slavone, grece?ti, arabe difuzate în spa?iul Ortodoxiei din sud-estul european ?i Orientul Apropiat. Pentru cre?tinii melchi?i (de limb? arab?), la st?ruin?a fostului Patriarh al Antiohiei, Athanasie Dabbas, Constantin Brâncoveanu a cerut ieromonahului Antim Ivireanul s? graveze literele trebuitoare. Exemplificator în aceast sens a fost Liturghierul greco-arab (1701), scos la lumin? în m?n?stirea Snagov de lâng? Bucure?ti.
R?zvan RADU
Muzeograf coordonator al Muzeului „Casa Domneasc?” Brebu
Bibliografie:
• Martin Bodinger, „Cartea româneasc? veche în colec?iile Bibliotecii Centrale Universitare din Ia?i. Catalog adnotat”, Ia?i, 1976.
• Gabriel Cocora, „Tipar ?i c?rturari”, Editura Litera, 1977.
• Ioachim Cr?ciun, „Incunabulele române?ti ?i c?r?i rare ?i pre?ioase tip?rite pe p?mântul românesc” (1508-1600), Studii ?i cercet?ri de bibliologie, XI, 1969.
• Gherasim Cristea, „Constantin Brâncoveanu”, Editura Episcopiei Râmnicului, 2001.
• Florian Duda?, „Cazania lui Varlaam în vestul Transilvaniei”, Timi?oara, 1979.
• Peretz Dumitru, „Pravila 1640”, Bucure?ti, Editura Universitar?, 1911.
• Alexandru Du?u, „Coordonate ale literaturii române?ti în secolul al XVIII-lea”, Editura pentru literatur?, 1968
• Constantin C. Giurescu, „Istoria Românilor”, vol.I-II, Imprimeria Na?ional?, Bucure?ti, 1937.
• „Istoria Românilor” (coord. Acad. Virgil Cândea), vol. V, Editura Enciclopedic?, Bucure?ti, 2003.
• Iacob Mârza, „Cornel Tatai-Balt?, R?spândirea tip?riturilor vechi române?ti în Transilvania (mijl. sec. al XVII-lea – primele decenii ale sec. al XIX-lea) în lumina unui material arhivistic,” Acta Musei Napocensis, XVII, 1980.
• Mircea Tomescu, „Istoria c?r?ii române?ti de la începuturi pân? la 1918”, Editura ?tiin?ific?, 1968.
• Gabriel ?trempel, „Antim Ivireanu – Opere”, Bucure?ti, 1997.
Joi, 15 Octombrie 2020 16:58
Pe 15 octombrie 1922, la Alba Iulia, avea loc unul dintre cele mai importante momente din istoria României. Regele Ferdinand I ?i Regina Maria erau încorona?i ca suverani ai României Mari. Alba Iulia a fost aleas? drept ora? al încoron?rii datorit? importan?ei sale simbolice covâr?itoare pentru istoria românilor, pentru c? acest ora? a fost capitala lui Mihai Viteazul ?i locul în care s-a proclamat Unirea Transilvaniei cu România la 1 Decembrie 1918.
Ceremonia încoron?rii a avut loc într-o catedral? ortodox? care a fost ridicat? în doar nou? luni.
Acest act istoric a fost urmarea fireasc? a Marii Uniri din 1918.
Regele Ferdinand I ?i Regina Maria au pornit spre Alba Iulia din Gara Sinaia. Trenul în care c?l?toreau cei doi suverani a ajuns în Alba Iulia, la ora 09.30.
Ferdinand I ?i Maria au fost întâmpina?i în gar? de prim-ministrul Ionel Br?tianu, de ceilal?i membri ai Guvernului, de pre?edin?ii celor dou? camere ale Parlamentului ?i de 40 de invita?i str?ini, între care se afla ?i viitorul Rege George al VI-lea al Marii Britanii. În procesiune, cu to?ii au pornit spre Catedrala Încoron?rii.
Coroanele, cele dou? simboluri ale regalit??ii, au fiecare în spate o poveste inedit?. Coroana Regelui Ferdinand a apar?inut unchiului s?u, Carol I, fiind coroana cu care acesta fusese încoronat în anul 1881 ?i care a fost f?urit? din o?elul unui tun turcesc, capturat în timpul R?zboiului de Independen??. În schimb, coroana reginei a fost comandat? special la o cas? de bijuterii celebr? din Paris, fiind construit? din aproximativ 1,8 kilograme de aur donat de un localnic din Mun?ii Apuseni.
Pentru ceremonia de încoronare au fost comandate ?i dou? mantii, cea a regelui fiind f?cut? în str?in?tate, iar cea a reginei în ?ar?.
Serviciul religios a fost celebrat de mitropolitul Ardealului, Nicolae B?lan, iar Miron Cristea a oficiat Te Deum-ul, o slujb? special? ce se ?ine la mari evenimente.
„Slujba a fost frumoas?, sobr?, nu prea lung?, corul excelent. Interiorul bisericii, de?i nu este mare, este impozant ?i frescele sunt bune“ scria Regina Maria.
A urmat o parad? militar? în timpul c?reia Ferdinand I ?i Maria au mers c?lare în fruntea regimentelor ai c?ror comandan?i onorifici erau. Serb?rile au continuat cu dineuri oficiale oferite în Sala Unirii ?i în cl?direa teatrului.
Serb?rile Încoron?rii s-au mutat apoi de la Alba Iulia la Bucure?ti, unde, în 17 octombrie, Ferdinand I ?i Maria au fost aclama?i de 10.000 de primari veni?i din toat? ?ara la Arenele Romane.
S-a trecut pe sub Arcul de Triumf, cea mai important? construc?ie din Bucure?ti, a c?rei realizare i-a fost încredin?at? arhitectului Petre Antonescu. A urmat Te Deum-ul de la Mitropolie ?i, apoi, defilarea prin Pia?a Universit??ii, în fa?a statuii lui Mihai Viteazul. Seara, la Cercul Militar, regele a oferit o mas? la care au participat oficialit??i române, precum ?i delega?ii din mai multe ??ri, precum Fran?a, Italia, Spania, Marea Britanie, Olanda, Norvegia, Danemarca, Belgia, Portugalia, Japonia. S-au remarcat, între oaspe?i, mare?alul Foch, comandantul armatei franceze în timpul Primului R?zboi Mondial, ?i generalul Berthelot, ?eful Misiunii militare franceze în România (1916-1918).
În cei 13 ani de domnie ai regelui Ferdinand I, numit în documentele vremii „întregitorul ??rii de la Nistru pân? la Tisa ?i rege al tuturor românilor”, dar ?i „cel Leal”, România a cunoscut în timpul s?u o serie de progrese pe plan politic, economic ?i cultural.
Din cauza contextului extern extrem de dificil, România Mare n-a rezistat decât 22 de ani, dar amintirea înf?ptuirii ei a r?mas una dintre cele mai frumoase pagini ale istoriei noastre na?ionale.
Muzeograf Paulina M?NI?OR
Muzeul Memorial "Constantin ?i Ion Stere" Bucov
Joi, 15 Octombrie 2020 10:49
Pentru sus?inerea unor metode alternative de înv??are/cunoa?tere ?i educare/dezvoltare, Muzeul Jude?ean de Istorie ?i Arheologie Prahova ?i sec?iile sale din Ploie?ti ?i jude? propun unit??ilor de înv???mânt urm?toarele teme/moduli, în vederea încheierii de parteneriate educa?ionale, care se pot desf??ura, cu respectarea m?surilor în vigoare pentru limitarea r?spândirii COVID-19, în spa?iile muzeale, la sediile unit??ilor de înv???mânt sau on-line:
În Ploie?ti:
· Muzeul Jude?ean de Istorie ?i Arheologie Prahova,
str. Toma Caragiu, nr.10, tel.0244/514 437; 0244/522 656; 0745 366 219
I. Istorie local? ?i na?ional?
- Începuturile istoriei: izvoare scrise ?i nescrise
- Traian ?i Decebal
- Figuri de domnitori care au marcat istoria românilor
(Mircea cel B?trân, Iancu de Hunedoara,Vlad ?epe?, ?tefan cel Mare, Mihai Viteazul)
- Alexandru Ioan Cuza, domnitorul Principatelor Unite
- Tripla semnifica?ie a zilei de 9 mai
(Ziua Independen?ei de stat a României, Ziua Europei, Ziua Victoriei)
- Marea Unire – 1 decembrie 1918
- Regii României
- Ploie?tiul de alt?dat?
- Castele, palate ?i conace române?ti
- Monumente de for public ?i de arhitectur? ale ora?ului Ploie?ti:
Statuia Libert??ii, Monumentul Vân?torilor
- Organizarea armatei române în Marele R?zboi
- Eroi prahoveni ai R?zboiului de Întregire Na?ional?:
arh. Alexandru Zagori?, medic Gh. D. Popescu, c?pitan ?tefan Curculescu.
- Introducere în numismatic?
· Numismatica, ?tiin?? auxiliar? a istoriei
· Moneda, simbol al suveranit??ii unui stat
· Istoria monedei na?ionale a României
- Art? ?i tehnic?
· De la opai? la becul electric
- Costumul tradi?ional românesc
- Primul muzeu al Prahovei
- Revolu?ia român? din decembrie 1989
- 100 de ani de la Mica Antant?
- Primul mare arheolog prahovean – Grigore Tocilescu ?i arheologia romantic?
- De la pana de scris la instrumentele moderne
II. Tradi?ii ?i obiceiuri la români
- Tradi?ii de iarn? la români
· Pledoarie pentru colind
- S?rb?tori de început de prim?var?
· „Doamne ajut? cui s?rut? (Dragobete) ?i prie?te cui iube?te!”
- M?r?i?orul, vestitorul prim?verii
- Tradi?ii ?i obiceiuri de Pa?te
· S?rb?toarea Floriilor
· Sfântul Pa?te – Învierea
· Muzeul Ceasului „Nicolae Simache”,
str. Nicolae Simache, nr.1, tel. 0244/542861
I. Povestea timpului - începuturile orologeriei
- De la cadranul solar la ceasul mecanic – lec?ie tematic?
- Cadranul solar - str?mo?ul ceasornicelor – prezentare PowerPoint ?i atelier practic
- Nisiparni?a, din antichitate pân? în zilele noastre – prezentare PowerPoint ?i atelier practic
II. Ceasuri germane din zona mun?ii P?durea Neagr?
- Istoria ceasurilor din P?durea Neagr? – lec?ie tematic?
- Ceasurile din P?durea Neagr? din patrimoniul muzeului
- Inspira?ie ?i culoare – atelier practic
III. Ceasuri de personalit??i istorice
- Personalit??i ale Unirii din 1859 – prezentare PowerPoint
- Ceasurile Independen?ei – prezentare PowerPoint
- Personalit??i ale Marii Uniri – prezentare PowerPoint
IV. Mâini îndemânatice
- S? ne confec?ion?m singuri ornamente pentru brad – atelier practic
- M?r?i?orul - simbolul prim?verii – atelier practic
- Felicit?ri de Pa?ti - inspira?ie ?i culoare – atelier practic
· Muzeul „I. L. Caragiale”,
str. Kutuzov, nr.1, tel. 0244/525394
I. Caragiale, omul ?i opera
- Caragiale ?i Junimea
- Caragiale, iubitor al naturii
- Procesul Caion
II. Incursiune în via?a ?i opera lui Caragiale
- Povestea urma?ilor lui Caragiale
- Caragiale în oglinda timpului
- Minunata lume a copil?riei
· Muzeul Memorial „Nichita St?nescu”,
str. Nichita St?nescu, nr.1, tel. 0344/100768
I. Lec?ii la muzeu
- Acas? la Nini
- Omul Nichita St?nescu
- Copil?rie la Nichita
· Muzeul „Cas? de Târgove? din secolele al XVIII-lea - al XIX-lea”,
str. Democra?iei, nr.2, tel. 0244/529439
I. Via?a cotidian? din secolele XVIII-XIX în Prahova
- Incursiune în via?a târgove?ilor
- Muzeul Hagi Prodan, m?rturie a breslelor uitate
II. Tradi?ii, obiceiuri ?i me?te?uguri populare române?ti
- Descoperim me?te?ugurile de alt?dat?
- Dragobetele, s?rb?toarea iubirii la români
- Colinde de iarn? pe prispa lui Hagi Prodan
III. Îmbog??irea cuno?tin?elor elevilor prin implicarea acestora în activit??i educative în colaborare cu institu?ii de cultur? locale
- Via?a de târgove? în secolul XVIII
- Cr?ciunul la români
- Anul agrar
- Pa?tele tradi?ii ?i obiceiuri
- Lada de zestre a fetelor - ?ez?toare
IV. Ploie?tii de ieri, Ploie?tiul de azi
· Muzeul Memorial „Paul Constantinescu”,
str. Nicolae B?lcescu, nr. 15, tel. 0244/522914
I. Paul Constantinescu, necunoscut
- Paul Constantinescu - profesorul
- Paul Constantinescu - muzica de film ?i scen?
- Paul Constantinescu – caricaturi, autoportrete, desene
III. Povestea sunetelor
- Pove?ti cu urechi – cu instrumente ?i despre instrumente ...muzicale
- Istoria pianului
- Audi?ii muzicale
În jude?:
· Muzeul Memorial „Constantin ?i Ion Stere”
Bucov, tel. 0244/344040
I. Istoria altfel la muzeu – expuneri, prezent?ri PowerPoint, destinate complet?rii cuno?tin?elor elevilor din ciclul primar, gimnazial ?i liceal; aplica?ii practice: pictur?, desen, decupaje ?i jocuri
- Figuri de domnitori care au marcat istoria românilor:
- Ploie?tiul de ieri ?i de azi
- Constantin Stere – via?a ?i activitatea
- Regimul comunist din România
- Popoare de ieri (dacii, romanii, grecii, slavii, turcii, galii)
II. Tradi?ii ?i obiceiuri la români
- Tradi?ii de iarn? la români (Sf. Andrei, Sf. Nicolae, Sf. Ignatius, Cr?ciunul, Anul Nou, Boboteaza, Sf. Ion)
- S?rb?tori de prim?var? în tradi?ia popular? (Dragobetele, M?r?i?orul, Babele, Mucenicii, Alexie – omul lui Dumnezeu, Buna Vestire)
- Pove?ti din lumea florilor
- S?rb?toarea Floriilor ?i Sfântul Pa?te
· Muzeul „Conacul Pan? Filipescu”,
Filipe?tii de Târg, tel. 0244/389480
I. Gheorghe Grigore Cantacuzino „Nababul” – Istoria celor trei palate l?sate mo?tenire
- Micul Trianon – Flore?ti;
- Palatul Cantacuzino din Bu?teni;
- Palatul Cantacuzino din Bucure?ti.
II. ?erban Cantacuzino, promotor al oastei ?i limbii române
- Oastea ??rii Române?ti în timpul lui ?erban Cantacuzino;
- Asediul Vienei (1683);
- Biblia de la Bucure?ti (1688), prima biblie în limba român?.
III. Conacul „Pan? Filipescu”, monument de arhitectur?, patrimoniu cultural
- Repere de arhitectur? Cantacuzine ?i Brâncoveneasc?;
- Familia Cantacuzino în arta plastic? româneasc?;
- Curtea boiereasc? în pragul celor mai importante s?rb?tori cre?tine
(ateliere de pictur?, activit??i de crea?ie).
· Muzeul „Crama 1777”,
Valea C?lug?reasc?, tel. 0244/235470
I. Numele nu st? degeaba pe om
- Povestea numelui pe care îl por?i
II. Florile –zâmbetele p?mântului
- Povestea florilor
III. Mai e Rai
- Povestea plantelor de leac
IV. 7 – cifra des?vâr?irii lumii ?i împlinirii vremii
- Povestea zilelor s?pt?mânii
V. Lumea emo?iilor
- Semnele simbol ale artei populare române?ti
VI. Vorbe de duh
- Despre savoarea ?i sensul vie?ii în în?elepciunea popular? româneasc?
· Muzeul „Casa Domneasc?”,
Brebu, tel. 0244/357731
I. Rela?iile de politic? extern? ale domnitorului Matei Basarab (1632-1654)
cu Moldova ?i Transilvania
- Conflictele armate ale domnitorului Matei Basarab (1632-1654)
cu Vasile Lupu (1634-1653) - domnitorul Moldovei
- Tratatul de pace dintre ?ara Româneasc? ?i Moldova
- Alian?a politico-militar? dintre ?ara Româneasc? ?i Transilvania
II. Conflagra?ia Primului R?zboi Mondial ?i Congresul de Pace de la Paris
- Consiliul de Coroan? desf??urat la Castelul Pele? ?i neutralitatea României
- Decizia intr?rii României în Primul R?zboi Mondial din anul 1916
?i mutarea temporar? a capitalei la Ia?i
- Discursul Reginei Maria în timpul desf??ur?rii lucr?rilor Congresului de Pace
de la Paris 1918 ?i înf?ptuirea României Mari
III. Domnitorul Constantin Brâncoveanu (1688 – 1714) ?i
consacrarea unui stil artistic de valoare universal?
- Crearea „Stilului Brâncovenesc”, cu influen?e occidentale ?i orientale
- Mân?stirea Hurezi, monument arhitectural UNESCO – necropola familiei voievodale
- Palatele de la Mogo?oaia ?i Potlogi – simboluri aulice ale „Domniei Brâncovene?ti”.
· Muzeul Memorial „Cezar Petrescu”,
Bu?teni, str. Tudor Vladimirescu, nr.1, tel. 0244/321080
I. Cezar Petrescu – ?i timpul s?u
- De la copil?rie la maturitate, destinul unui scriitor
- Cezar Petrescu între cele dou? r?zboaie mondiale
- Istoria ultimilor ani de via??
II. Incursiune în universul literar al lui Cezar Petrescu
- Cezar Petrescu ?i eroii s?i
- De la dragoste la r?zboi, discu?ii pe baza romanului de debut „Întunecare”
- „Nepo?ii gornistului” – concurs de interpretare a personajelor
III. Publicistica lui Cezar Petrescu
- Prezentarea ?i studierea unor articole din „România”
- Cezar Petrescu ?i revista „Gândirea”
- Realizarea unor articole pe tema „Acas? la Cezar Petrescu” – concurs literar
· Muzeul Memorial „Nicolae Iorga”,
V?lenii de Munte, str. George Enescu, nr. 1-3, tel. 0244/280861
I. Posteritatea lui Nicolae Iorga
- Nicolae Iorga la V?lenii de Munte
- Un profil de geniu
- Ziarul „Neamul Românesc” la V?lenii de Munte
II. Rolul lui Nicole Iorga în presa româneasc? la început de secol XX
- Ziarul „Neamul românesc”, reper al presei române?ti, sub conducerea lui Nicolae Iorga
- Tipografia „Neamul românesc” de la V?lenii de Munte
- Articolele de fond semnate de Nicolae Iorga, m?rturii peste timp.
· Muzeul de Art? Religioas? „Nicolae Iorga”,
V?lenii de Munte, str. George Enescu, nr. 1, tel. 0244/280861
I. Din tainele calendarului cre?tin ortodox român
- Scurt istoric al calendarului cre?tin ortodox
- Principalele s?rb?tori religioase din calendarul cre?tin ortodox român
- Povestiri religioase pentru copii
· Muzeul de Etnografie a V?ii Teleajenului,
V?lenii de Munte, str. George Enescu, nr. 1-3, tel. 0244/280861
I. Furcile de tors din colec?ia Muzeului de Etnografie
- Crest?turi în lemn
- Ornamentic?
- Furcile de tors cu aripi
II. Tradi?ia ?esutului covoarelor populare
- Tehnica de ?esut a covoarelor tradi?ionale române?ti
- Motivele tradi?ionale întâlnite în covoare pentru fiecare regiune a ??rii
- Modele de covoare din patrimoniul Muzeului de Etnografie al V?ii Teleajenului
III. Fier?ritul la V?lenii de Munte
- Metalurgia fierului
- Importan?a me?te?ugului
- Atelierul de fier?rie
· Muzeul „Conacul Bellu”
Urla?i, str. Orzoaia de Sus, nr. 12, tel. 0244/271721
I. Momente de istorie local?
- ?ase milenii de istorie local? - Urla?i
- Istoria, cea mai frumoas? poveste - Constantin Brâncoveanu, domn cu mo?ie la Urla?i
- Altfel de ?coal? la muzeu – Istoria artei fotografice în România ?i Europa, sec. XIX
II. Tradi?ii la români
- Tradi?ii de iarn? în zona Urla?iului
- S?rb?tori Pascale – tradi?ii ?i obiceiuri
- Târguri din „mo?i, str?mo?i” pe meleaguri url??ene
III. Despre vitejia înainta?ilor no?tri
- Muzeul – Poart? a trecutului pentru prezent ?i viitor
- Eroii no?tri locali
- Tab?r? de crea?ie pentru o zi
· Muzeul „Foi?orul Bellu”
Urla?i, str. Orzoaia de Sus, nr. 12, tel. 0244/271721
I. Aparatul de fotografiat – ochiul magic din trecut spre viitor
- Repere cronologice;
- Formarea imaginii în aparatul de fotografiat;
- Curiozit??i despre aparatul de fotografiat;
- Aparate de fotografiat ?i filmat din colec?ia muzeului.
II. Ia româneasc?, haina pe care se cos suflete
- Port popular tradi?ional din Banat, Oltenia ?i Muntenia la sfâr?itul secolului XIX;
- Costume din colec?ia lui Alexandru Bellu.
III. Pictura pe sticl? – „reuniune” între tehnica apusului ?i spiritualitatea r?s?ritului
- Istoria apari?iei sticlei;
- Pictura pe sticl?;
- Icoana pe sticl?.
Pentru muzeele:
- Muzeul Jude?ean de Istorie ?i Arheologie Prahova, Ploie?ti;
- Muzeul „Ceasului „Nicolae Simache” Ploie?ti:
Taxa pentru parteneriat educa?ional-?colar:
- 6 lei/elev/modul – la sediul muzeului;
- 8 lei/ modul/atelier - la sediul muzeului;
- 10 lei/elev/modul – la sediul beneficiarului.
Pentru:
- Muzeul „Conacul Pan? Filipescu” Filipe?tii de Târg
Taxa pentru parteneriat educa?ional-?colar:
- 6 lei/elev/modul – la sediul muzeului;
- 6 lei/ modul/atelier - la sediul muzeului;
- 8 lei/elev/modul – la sediul beneficiarului.
Pentru muzeele:
- Muzeul Memorial „Nichita St?nescu” Ploie?ti;
- Muzeul Memorial „Paul Constantinescu” Ploie?ti;
- Muzeul „Cas? de Târgove? din sec. XVIII-XIX” Ploie?ti;
- Muzeul „Ion Luca Caragiale” Ploie?ti;
- Muzeul Memorial „Constantin ?i Ion Stere” Bucov;
- Muzeul „Casa Domneasc?” Brebu;
- Muzeul Memorial „Nicolae Iorga” V?lenii de Munte;
- Muzeul de Art? Religioas? V?lenii de Munte;
- Muzeul de Etnografie a V?ii Teleajenului V?lenii de Munte;
- Muzeul „Conacul Bellu” Urla?i;
- Muzeul Memorial „Cezar Petrescu” Bu?teni;
- Muzeul „Crama 1777” Valea C?lug?reasc?:
Taxa pentru parteneriat educa?ional-?colar:
- 4 lei/elev/modul – la sediul muzeului;
- 6 lei/ modul/atelier - la sediul muzeului;
- 6 lei/elev/modul – la sediul beneficiarului.
Solicit?rile se primesc oficial pe mail:
Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza
;
relatiipublice.muzeuistorie@yahoo.com
sau pe fax: 0244/522656;
0244/514437.
Joi, 15 Octombrie 2020 10:42
"Scrisul este pictura vocii." ♦ Voltaire
V? prezent?m cartea po?tal? realizat? de Gabriela Alexandra Anghelache, elev? în clasa a XI-a A la Colegiul Na?ional "Ion Luca Caragiale" Ploie?ti, în cadrul proiectului educa?ional "Caligrafia - arta scrisului".
Miercuri, 14 Octombrie 2020 11:34
În urma campaniei militare dezastruoase din vara ?i toamna anului 1916 armata ?i autorit??ile române au fost obligate s? evacueze teritoriul Munteniei, capitala Bucure?ti fiind abandonat? f?r? lupt? de?i ora?ul era ap?rat de o centur? de fortifica?ii alc?tuit? din 18 mari forturi. La data de 22 noiembrie 1916 generalul von Mackensen îi cere generalului Anghelescu ca în 24 de ore s?-i predea ora?ul, refuzul urmând s? atrag? un puternic bombardament de artilerie. Armata german? intr? în Bucure?ti prin Calea Grivi?ei, iar vice-primarul Titus Popovici este oficialul român care pred? ora?ul trupelor germane, care sunt întâmpinate de membri ai coloniei germane din Bucure?ti. Solda?ii români care mai r?m?seser? în ora? sunt sf?tui?i s? predea armele pentru a preveni represaliile din partea armatei germane. Trupelor de ocupa?ie germane li-se vor ad?uga ?i unit??i militare bulgare ?i otomane, iar hotelurile Bulevard, Cap?a ?i Athene Palace devin sedii ale armatelor de ocupa?ie. Germanii introduc un regim strict de ocupa?ie, cu numeroase rechizi?ii de alimente. O m?rturie a acelor vremuri ne-a l?sat-o scriitorul Constantin Bacalba?a care consemneaz? c?: ,,Intrarea trupelor germane în Bucure?ti se aseam?n? cu intrarea unei haite de lupi fl?mânzi. Cea dintâi mi?care a lor este s? se repead? asupra alimentelor. Rechizi?iile privesc nu numai alimentele, ci ?i casele, automobilele, tr?surile, lumina electric? este redus? la 1 kw pe s?pt?mân? pentru o singur? persoan?, pe str?zi iluminatul este redus ?i tramvaiele electrice sunt suspendate. La începutul anului 1917 sunt introduse cartele alimentare, ra?ia fiind de 400 gr. de pâine ?i 200 gr. de carne pe s?pt?mân? de persoan?; la începutul lunii aprilie ra?ia de carne a fost diminuat? la 150 gr. pe s?pt?mân? pentru fiecare persoan?. Personalit??ile intelectuale care nu plecaser? din Bucure?ti ?i care nu manifestaser? simpatii fa?? de Puterile Centrale sunt arestate: C. Cantacuzino, Ion Pillat, Constantin R?dulescu-Motru, Mina Minovici. Pentru a rezolva necesit??ile cerute de efortul de r?zboi, germanii au început s? rechizi?ioneze cupru ?i arama, fapt ce i-a determinat pe preo?i ?i c?lug?ri s? ascund? clopotele bisericilor, iar pentru a salva acoperi?urile Bisericii Domne?ti de la Curtea de Arge? ?i a Mitropoliei din Târgovi?te prela?ii sunt nevoi?i s? intervin? pe lâng? generalul von Mackensen. Trupele bulgare au sustras din colec?iile Academiei Române un num?r important de documente slave, iar în februarie 1918 un grup de solda?i bulgari au furat moa?tele Sfântului Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucure?tiului. Pentru a preveni o revolt? a popula?iei, autorit??ile germane recupereaz? relicvele care sunt înapoiate ?i depuse în Catedrala Mitropolitan?. Ocupa?ia german? a Munteniei nu a fost altceva decât un jaf bine organizat al c?rui scop îl constituia sus?inerea efortului de r?zboi al Germaniei, în perioada noiembrie 1916 - noiembrie 1918 fiind sustrase din teritoriul ocupat 2,3 milioane tone de alimente ?i nutre?, 100.000 de vagoane cereale, p?st?i, pe?te, s?pun ?i 1,4 milioane tone ?i?ei. Însu?i generalul von Mackensen a recunoscut amploarea jafului afirmând: „N-a? vrea s? fiu ministru de finan?e al României în perioada urm?toare, dar nici contribuabil român”. Înfrângerile suferite de armata german? pe Frontul de Vest, a obligat Germania s? semneze armisti?iul cu Antanta la 11 noiembrie 1918, act prin care Germania se obliga s? evacueze toate teritoriile ocupate, astfel c? la data de 1decembrie 1918 regele Ferdinand reintra în fruntea armatei în Bucure?ti.
Trupe germane defilând pe Calea Victoriei. În centrul imaginii este Casa Cap?a.
Trupe germane în fa?a Casei Armatei (stânga) ?i Hotelului Capitol (dreapta).
Muzeograf Claudiu ROBE
Marţi, 13 Octombrie 2020 12:57
Dumitru (Take) Ionescu s-a n?scut la 13 octombrie 1858 la Ploie?ti, fiind cel de-al doilea b?iat, din cei patru, al familiei Ionescu. Copil?re?te în acest ora? pân? la vârsta de 7 ani, dup? care familia se va muta în Bucure?ti. Urmeaz? cursurile Liceului „Sf. Sava”, ob?inând nota 10 la examenul de bacalaureat. În 1875 pleac? la Paris. Aici va r?mâne timp de ?ase ani ?i î?i ia licen?a ?i doctoratul în drept. Revine în ?ar? ?i în 1881 se înscrie ca avocat în Baroul Ilfov, cazul care-i va aduce notorietate fiind procesul dintre Nicolae Blaremberg ?i afaceristul San Marin când se remarc? datorit? unei pledoarii scurte dar consistent? ?i bine întemeiat?.
Take Ionescu va intra în politic?, în rândurile Partidului Na?ional Liberal, ca urmare a apropierii de C. A. Rosetti ?i a faptului c? din 1883 colabora cu ziarul acestuia, „Românul”. Trecut pe listele electorale la Colegiul III Ilfov pentru Camera Deputa?ilor, Take Ionescu va ?ine numeroase cuvânt?ri în împrejurimile capitalei, locuitorii mahalalelor poreclindu-l „T?chi?? gur? de aur”. Este ales deputat pentru prima dat? la 26 de ani ?i reales necontenit în legislaturile 1888, 1891, 1892, 1897, 1899, 1903. Se al?tur? disiden?ei liberale condus? de Nicolae Fleva, pentru ca din 1891 s? activeze în rândurile Partidului Conservator. În cadrul guvern?rilor conservatoare este numit ministru al Instruc?iunii publice (1891-1895; 1899-1900), ministru de Finan?e (1900; 1904-1907) ?i ministru de Interne (1913). El este cel care a avut ideea organiz?rii Expozi?iei generale române din 1906, la 40 de ani de la urcarea pe tron a domnitorului Carol, comisar general al acesteia fiind numit C.I.Istrati. În 1908 înfiin?eaz? Partidul Conservator-Democrat.
Dup? declan?area Primului R?zboi Mondial se pronun?? categoric în favoarea intr?rii României în r?zboi de partea Antantei în vederea eliber?rii Transilvaniei ?i pentru f?urirea României Mari. Între decembrie 1916 – ianuarie 1918, face parte din guvernul de colaborare liberalo-conservator Ion I. C. Br?tianu-Take Ionescu, pentru ca apoi s? desf??oare la Paris, în calitate de pre?edinte al Consiliului Na?ional al Unit??ii Române, o vast? activitate pentru sus?inerea de c?tre opinia public? ?i guvernele occidentale a unirii.
Revine în ?ar? în 1919 ?i face parte din guvernul Averescu. În calitate de ministru de Externe, a perfectat alian?a cu Polonia ?i a pus bazele Micii În?elegeri (1921), o alian?? regional? între România, Iugoslavia ?i Cehoslovacia care avea la baz? Pactul Societ??ii Na?iunilor ?i care prevedea ca cele trei state membre s? ac?ioneze pentru men?inerea p?cii, respectarea Tratatului de la Trianon ?i acordarea de ajutor reciproc în cazul unui atac neprovocat din partea Ungariei.
Timp de o lun? de zile (decembrie 1921 – ianuarie 1922) a fost prim-ministru al României. Moare la Roma, la 21 iunie 1922, în urma unei crize de angin? pectoral?. Avea s? fie înmormântat, la 1 iulie, la Mân?stirea Sinaia.
Muzeograf Adrian STAN
Luni, 12 Octombrie 2020 15:03
„Neamul devine etern prin cultul eroilor.? ♦ Nicolae Iorga
Monumentele sunt efigii ale memoriei na?ionale. Din cele mai vechi timpuri, omul a sim?it nevoia de a conserva memoria colectivit??ii din care f?cea parte, de a p?stra vie amintirea str?mo?ilor ?i a faptelor acestora. Numele celor care s-au jertfit pentru neam, acoperind-se de glorie, sunt scrise cu dalta pe pl?ci de marmur? spre a fi exemplu urma?ilor ?i care s? le ve?niceasc? pomenirea.
În jude?ul Prahova a existat ?i exist? o tradi?ie de respect pentru monumente, ca lec?ii perene de istorie. În întreg jude?ul sunt peste 250 de monumente ?i însemne memoriale în piatr?, bronz sau lemn, 55 dintre ele fiind ridicate în memoria celor care ?i-au dat via?a în Primul R?zboi Mondial. În numai trei ani de lupte (1916-1919), peste un milion de români au murit sau au fost r?ni?i. Nu a fost ora?, comun? sau sat de pe p?mânt prahovean care s? nu fi avut mor?i, r?ni?i sau disp?ru?i. Spre exemplu, din ora?ul B?icoi ?i-au dat jertfa un num?r de 124 de militari, din comuna cu toponimul parc? predestinat pentru jertfe de sânge, Sângeru, peste 150 iar din satul meu natal, M?neciu-P?mânteni, ?i-au pirdut via?a 110 fii ai satului.
Un rol deosebit de important, în ceea ce prive?te, ridicarea unui num?r reprezentativ de monumente ?i însemne memoriale pe p?mânt prahovean l-a avut marele nostru istoric, Nicolae Iorga. Prin implicarea direct? a istoricului, la data de 4 mai 1920, prin Decretul de Lege nr. 1693, s-a instituit în România „Ziua Eroilor?. Aceasta urma s? fie s?rb?torit?, an de an, de ziua În?l??rii Domnului, adic? la 40 de zile dup? Sfintele S?rb?tori de Pa?ti. La numai un an de la instituirea acestei mari s?rb?tori de suflet a poporului român, Nicolae Iorga a organizat o dezbatere pe tema „Zilei Eroilor? în timpul Universit??ii Populare de Var? la V?lenii de Munte. Savantul a insistat, printre altele, pe necesitatea adun?rii de pe câmpurile de lupt?, din v?ioage, din câmpii ?i de pe crestele Carpa?ilor, a r?m??i?elor p?mânte?ti ale jertfi?ilor neamului din timpul r?zboiului pentru reîntregire na?ional? ?i a?ezarea lor în cimitire simple sau de onoare, ca ?i de obliga?ia de suflet a urma?ilor, a românilor de bine de a în?l?a în amintirea eroilor în cur?ile bisericilor, la încruci??ri de drumuri ?i pe fostele câmpuri de lupt?, monumente ?i însemne memoriale pe care s? se înscrie cuvinte întru slava lor, dar ?i numele celor disp?ru?i în aprigele încle?t?ri.
Ulterior, pentru a se face ?i mai conving?tor cu cele spuse la acea dezbatere înc?rcat? de un înalt fior patriotic, Nicolae Iorga, scrie poezia intitulat? „Nu ne uita?i?. Respectiva crea?ie poetic? a avut un larg ecou în rândurile oficialilor vremii din ora?e, comune ?i sate, a asocia?iilor ?i societ??ilor culturale ?i patriotice, a familiilor eroilor ?i cet??enilor.
Noi suntem mul?i: e codrul plin
De noi e plin muntele tot,
În ?iruri crucile se ?in
Pe gropi ce nu se mai socot.
...............................................................
Români am fost când am luptat,
Pân? la urm?, neclintit,
Cre?tini suntem, c? am iertat,
Dormind acuma lini?tit.
?i dup? câte le-am f?cut,
Noi mai sim?im un singur dor,
Al celor care s-au trecut
?i n-au v?zut isprava lor.
?i fiindc-am fost tot ce v-am fost
Când ne-am f?cut al vie?ii rost,
În bucuria voastr?, fra?i,
Nu ne uita?i!”.
Monumentele ?i însemnele memoriale din Prahova au ceva mai special ?i mai rar întâlnit în alte zone ale ??rii, ?i anume inspira?iile ?i pornirile din suflet, pline de c?ldur? ?i de sensibilitate, cu care prahovenii au conceput înscrisurile sau inscrip?iile de pe pl?cile comemorative. Iat? câteva exemple: „Ne închin?m lupt?torilor pentru întregirea neamului ?i sfânta lor jertf? o cinstim ?i m?rim.?¬ - pe troi?a eroilor din ora?ul Azuga; „A-?i luptat cu vitejie, / Pentru al patriei onor, / ?i murind a-?i dat via??, / Unui mândru viitor ... ? - pe obeliscul din comuna Brazi; „Nu pune?i la uitare, / Pe cei cu credin?? ??rei, / Luptând pentru a ??rei în?l?are, / Au f?cut o Românie Mare? - pe obeliscul din comuna Flore?ti; „O, nu te teme ?ara mea, / Cu bra?ul meu te-am ap?ra!? - pe obeliscul din satul M?neciu – Ungureni.
În ora?ul V?lenii de Munte, lâng? Casa memorial? a lui Nicolae Iorga, în parcul central se înal?? Panteonul eroilor din cele dou? r?zboaie mondiale, construit din ini?iativ? local?. Este o lucrare impun?toare ?i deosebit de valoroas? din punct de vedere al realiz?rii artistice. Arhitec?ii care l-au conceput au fost deosebit de inspira?i ?i de originali. Pe o platform? în mai multe trepte, de form? p?trat? din beton, se ridic? patru coloane înalte de 5 metri, care se unesc în termina?ie într-o cupol? deschis?, de form? octogonal?. La intrarea în panteon, pe un mic soclu, se afl? a?ezate un num?r de opt cuburi din piatr?, placate cu marmur? iar deasupra lor o cruce din marmur? alb?. Forma octogonal? ?i cele opt cuburi au o semnifica?ie cu totul deosebit?. Ele reprezint? unirea liber? a tuturor provinciilor din spa?iul românesc: România Mare înf?ptuit? în anul 1918.
În comuna Izvoarele, sat Homorâciu, se înal?? m?iestos Monumentul eroilor din Primul R?zboi Mondial, construit din ini?iativ? cet??eneasc?, cu sprijinul oficialit??ilor locale ?i jude?ene, ?i a preotului din sat. Monumentul, impun?tor ca înf??i?are, se num?r? printre cele mai reu?ite opere comemorative de r?zboi de for public din Prahova, fiind crea?ia sculptorului Ion Vidali din Ploie?ti. Monumentul are în vârf un bust cu chipul unui militar, redat cu pu?ca ?inut? cu ambele mâini. Chipul cu casca pe cap, degaj? hot?râre, putere ?i demnitate. Sub bust este un steag faldat ?i frunze de ?tejar. Inscrip?iile dedicative sunt: „Vou?, eroilor din Homorâciu. 1916-1919? ?i „Pe aici nu se trece!?
În comuna M?neciu, sat M?neciu – P?mânteni, se afl? Obeliscul dedicat eroilor din Primul R?zboi Mondial, a fost construit din ini?iativ? cete?eneasc? în anul 1923. În partea superioar? este a?ezat un vultur masiv din bronz, cu aripile întinse, care simbolizeaz? biruin?a.
În satul M?neciu – Ungureni se afl? Obeliscul dedicat eroilor din Regimentul 32 Mircea. A fost ridicat de bravii osta?i ai Regimentului 32 Mircea, unitate care s-a acoperit de glorie pe câmpul de la M?r??e?ti. Monumentul are form? paralelipipedic?, a c?rei sobrietate impresioneaz?. Pe pl?cu?ele lui de marmur?, roase de-a lungul vremii de vânt ?i ploi, st? scris: „Regimentul Mircea Nr. 32, sentinel? neadormit? la hotarul ??rii sale? iar pe o alta: „Oferit de ofi?eri ?i trup? comunei M?neciu – Ungureni – 10 mai 1916?.
„E bine s?-i vorbe?ti unui popor de oamenii lui mari.? ♦ Nicolae Iorga
Muzeograf, Mihaela VOICEA
Muzeul Memorial ”Nicolae Iorga” V?lenii de Munte
Mai multe articole..
- ZIUA HOLOCAUSTULUI
- PROIECT EDUCA?IONAL
- FOTOGRAFII DIN PATRIMONIUL MUZEULUI JUDE?EAN DE ISTORIE ?I ARHEOLOGIE PRAHOVA - COLEC?IA FILIP ELENA
- CONSIDERA?II ASUPRA COLEC?IEI „CONVORBIRI LITERARE” DIN PATRIMONIUL MUZEULUI JUDE?EAN DE ISTORIE ?I ARHEOLOGIE PRAHOVA
- EXPOZI?E TEMPORAR?
- FIRE DE SOARE ÎN AMINTIREA LUI GEORGE CO?BUC
- Ziua Mondial? a Educa?iei
- EXPOZI?E TEMPORAR?
- EXPOZI?IE TEMPORAR?
- Concursul Na?ional de Interpretare ?i Crea?ie Muzical? „Paul Constantinescu” - 2020
Pagina 42 din 122