Privit în asamblul s?u, de cele mai multe ori, ceasul este admirat pentru mai multe motive: ingeniozitatea mecanicii, precizia de m?surare a timpului ?i nu în ultimul rând pentru elementele artistice, toate acestea conducând c?tre valoarea pe care o acord?m ceasurilor.

În cazul ceasurilor de buzunar, al?turi de decorarea carcaselor sau a cadranelor prin gravarea cu o multitudine de motive, prin emailarea policrom? având ca rezultat adev?rate opere de art? sau decorarea în tehnica niello, un loc aparte îl ocup? coq-urile. Aceste piese devin adev?rate gra?ioase bijuterii, datorit? unor arti?ti care s-au al?turat orologierilor în timpurile când, pentru realizarea unui instrument de precizie a?a cum este ceasul, era necesar? conlucrarea oamenilor de ?tiin?? cu arti?tii talenta?i.

Defini?ia cea mai utilizeaz? pentru coq, spune c? aceast? pies? delicat? este cea care protejez? ?i între?ine balansierul unui ceas ?i const?  într-o pl?cu?? situat? în partea din spate a mecanismului. O alt? defini?ie mai recent?, spune c? acesta este podul de echilibru, în contrast cu cadranul ?i u?a de acces a mecanismului.

Primul coq este datat de bibliografia de specialitate în anul 1490, atunci cand a fost realizat un ceas portabil cu coq. Producerea coq-urilor a continuat pân? la 1820-1830; au fost realizate coq-uri pentru ceasuri de mas? de mici dimensiuni, pentru ceasuri de c?l?torie ?i pentru ceasuri de buzunar.

??rile de origine ale coq-urilor sunt Fran?a, Anglia, Olanda ?i Elve?ia. Celelalte ??ri nu au produs aceste componente în mod special.

Este cunoscut faptul c?, mai ales în timpul domniei lui Ludovic al XIV-lea, mul?i ceasornicari erau adev?ra?i savan?i sau arti?ti care, cu resurse destul de limitate construiau instrumente de m?surat timpul; ei cuno?teau legile mecanici, studiau astronomia ?i astrologia ?i au încercat construirea de ceasuri siderale.

Chiar dac? aceast? pies? este relativ ascuns?, având în vedere pozi?ionarea ei ?i faptul c? un ceas este deschis mai rar în partea din spate, coq-ul a fost întotdeauna o component? extrem de atr?g?toare; coq-urile puteau fi ajurate sau gravate cu motive florale sau geometrice, cu personaje mitologice iar unele dintre ale includeau în decor monograme sau chiar portrete. În proiectarea coq-urilor, pot fi reg?site p?s?ri, dragoni, delfini, lei, ?erpi, heruvimi, simboluri heraldice ?i masonice, fe?e bizare ?i grote?ti, animale mitologice, co?uri de flori, urne etc. Faptul cel mai minunat dintre toate este c?, fiecare coq este cu adev?rat unic nefiind descoperite vreodat? dou? la fel.

Este de men?ionat faptul c? pentru realizarea unei asemenea piese, uneori era nevoie de implicarea a cel pu?in cinci me?teri diferi?i: cel care realiza pl?cu?a propiu-zis?, un l?c?tu? ce o t?ia ?i o perfora, un ceasornicar, un gravor ?i un bijutier, mai ales c? multe dintre coq-uri erau aurite. Speciali?tii în domeniu orologeriei, au clasificat coq-urile dup? provenien??, în coq-uri: franceze, engleze, austriece, olandeze, sau elve?iene. Cele mai multe ?i mai importante modific?ri de form? ?i dimensiune o comport? îns? cu siguran??, coq-urile franceze ?i engleze.

În timp ce mecanismul de ceas a cunoscut mai multe transform?ri, coq-ul a evoluat atât din punct de vedre al formei ?i dimensiunii cât ?i al tipului de decor. Astfel, în prima jum?tate a secolului XVI, coq-ul este înc? o pies? rudimentar?, de forma literei „S” având ca ornament o canelur? îngust?.

Între anii 1540 ?i 1560, coq-ul devine o component? mai important? prin dimensiunea sa, astfel încât s? poat? fi decorat? cu adev?rat. Forma sa este deasemeni modificat?, fiind acum realizat? din dou? p?r?i unite între ele, cee ce confer? posibitatea prinderii acestuia de pl?cu?a mecanismului, cu un ?urub.

În Fran?a, dezvoltarea regulatorului spiralat duce la apari?ia unui ceas de form? rotund?, caracterizat de dimensiunea sa mare ?i de forma extrem de bombat?, numindu-se generic „ceas ceap?”. De aceea, în perioada 1675-1720, coq-urile ceasurilor de aceast? form?, sunt rotunde ?i mari, acoperind întreaga supafa?? a pl?cii mecanismului, armarea, întoarcerea ceasurilor realizându-se prin cadran.

Ceasurile engleze din aceea?i perioad? difer? de cele franceze, prin forma carcasei; acestea erau de cele mai multe ori duble sau triple, oferind mai mult? protec?ie mecanismului, confec?ionate din lemn sau metal, îmbr?cate în piele sau baga, cu nituri metalice.

Din acest motiv coq-ul unui asemenea ceas se constituia într-un disc situat sub balansier, iar axul de întoarcere era situat pe platina superioar?. Astfel, timp de aproape 40 de ani, produc?ia francez? de coq-uri o domin? pe cea englez?.

În prima jum?tate a secolului XVIII, apari?ia ceasurilor cu sonerie a fost un mare succes în orologerie. Soneria inventat? de englezul  D.E. Barlow în 1680 a dat posibilitatea anun??rii sferturilor, jum?t??ilor ?i orelor întregi, prin ap?sarea unui buton al soneriei situat în apropierera anoului sau al torti?ei de sus?inere.

Sistemul de sonorizare al ceasurilor engleze?ti avea de regul? un clopo?el ?i un cioc?nel, în timp ce sistemele fran?uze?ti erau dotate cu o sonerie silen?ioas?, sistem dezvoltat de celebrul Julien Le Roy (1686-1759). Acest sistem de sonorizare const? într-un cioc?nel ce love?te o component? metalic? sudat? de carcas?.

În aceea?i perioad?, undeva în jurul anului 1700, în Londra începe utilizarea rubinelor, materiale utilizate în alte ??ri, dar mai ales în Fran?a, nu mai devreme de 1720. Începând cu acest an, dimensiunile ceasurilor franceze devin mult mai reduse, astfel încât majoritatea coq-urilor montate acestor ceasuri, nu dep??esc 2 cm, au form? rotund? ?i sunt foarte frecvent confec?ionate din aur, gravate cu motive vegetale, curbe asimetrice, specifice stilului rocaille. Chiar dac? ?i ceasurile engleze?ti din aceea?i perioad? sufer? transform?ri ?i îmbun?t??iri a?a cum am specificat anterior, carcasele nu se remarc? printr-un decor artistic. Coq-urile acestora r?mân cea mai decorat? component? a unui ceas englezesc ?i au aspectul unui disc care nu este perforat dar este cizelat cu mascheroni sau frunze de acant.

Ceea ce m-a determinat s? abordez aceast? tem? este un articol numit ,,Secretele cesurilor Verge: un studiu în simbolism ?i design”, semnat de Arthur Thomson, articol cuprins în eseurile antropologice semnate de Burn Taylor în 1907.

Arthur Thomson, 1858-1935, a fost profesor de antropologie la Oxford; în afara mediului academic, el era pasionat de pictura în acoarel?. Thomson s-a remarcat ca un pasionat colec?ionar al coq-urilor de la sfâr?itul secolului XIX; în anul 1907 colec?ia sa num?ra peste 160 de coq-uri. Studiind designul acestor coq-uri, A. Thomson sugereaz? c? desenele de pe acestea au fost ini?ial concepute ca protec?ie împotriva deochiului, fie asupra ceasului fie a proprietarului. El a realizat chiar o clasificare a acestor coq-uri dup? modele ?i anume: fa??, vaz?, decor floral, boluri ?i vase, p?s?ri ?i desene ciudate.

Faptul c?, a?a cum am mai spus coq-ul nu este în mod normal vizibil, este primul argument al distinsului profesor; cel de al doilea argument pe care de altfel îl ?i demonstreaz?, este acela c? desenele sau modelele folosite la decorarea coq-urilor sunt aproape universal folosite ca talismane împotriva deochiului. În sprijinul acestui argumen, el descrie un coq de la începutul secolului XVIII, care prezint? un copil fluturând o cruce în timpul unei confrunt?ri cu un ?arpe ?i care poart? legenda ,,Malgre l' Envie”, ceea ce se traduce prin ,,împotriva sau în ciuda invidiei”. Colec?ia de coq-uri a lui Arthur Thomson a fost donat? de c?tre so?ia supravie?uitoare Muzeului Pitt Rivers din Oxford.

Chiar dac? teoria deochiului este o simpl? supozi?ie, în lipsa unei alte explica?ii pentru grija ?i efortul depus în decorarea unei componente ascunse privirii, aceast? supozi?ie poate avea o doz? de realism, mai ales c? în secolele XVII ?i XVIII, ceasurile au fost purtate mai mult ca obiecte decorative decât ca mijloace de m?surat timpul. Cu toate acestea, tradi?ia decor?rii coq-urilor s-a dezvoltat ?i s-a perpetuat ?i în secolul XIX, atunci când ceasul devine un obiect comun ?i util deopotriv?.

În societatea modern?, o mul?ime de obiecte, idei ?i practici î?i pierd sensul ?i astfel poate se explic? apari?ia înc? din a doua jum?tate a secolului XIX a bijuteriilor create din coq-uri: bro?e, coliere, cercei, ce se pot g?si de vânzare ?i ast?zi.

Coq, ceas George Prior, Anglia, sec.XVIII

Coq, ceas de tr?sur?, Philipp Jacob Bickelman, Austria, sec.XVIII

Coq, ceas Girardier Laine, Fran?a, sec.XVIII

Coq, ceas Lepin a Paris, sec.XVIII

Coq, ceas Edward Prior, Anglia sec.XIX

?ef sec?ie Tatiana Ristea

Muzeul Ceasului „Nicolae Simache”, Ploie?ti

Costumul ?i accesoriile sale reprezentau o dovad? a puterii sociale ?i în consecin??, a puterii politice, un cod care definea identitatea fiec?rui membru al societ??ii, un semn al diferen?ei de rang. Între rang ?i ve?mânt trebuia s? existe o coresponden?? perfect?. Prin reglementarea normelor costumare, se trasa un teritoriu rezervat exclusiv puterii, pentru c?, doar elitele trebuiau s? p?streze o pozi?ie frunta??, afirmat? printr-un anumit standard de via?? ?i recunoscut? ca atare de cei din jur, prin intermediul ve?mintelor purtate. Rangul ?i aspectul unui boier sau jupâni?e era dat de hain?. Pân? spre sfâr?itul secolului al XVII–lea, hainele reprezentau una dintre cele mai mari averi ale unei familii, pornind înc? de pe atunci, de la premisa conform c?reia „haina îl face pe om”.

„Arheologia noastr? costumar? cu numeroasele ?i efemerele variante ale portului p?mântean, oglinde?te pe parcursul ei îns??i istoria principatelor române?ti, cu fr?mânt?rile lor sociale, cu necontenitele lupte pentru libertate. Dintre toate formele de cultur? material?, numai ve?mântul omului desemneaz? de la prima vedere condi?ia fiec?ruia, deosebirea de stare material? v?dind pr?pastia ce desparte feluritele grupuri între ele, în sânul aceleia?i comunit??i na?ionale. Feluritele travestiuri din trecut ale p?mântenilor urm?resc nu numai fr?mânt?rile din l?untru ci ?i pe cele din afara grani?elor ??rii. Cinci veacuri de nelini?tite, bântuite de sângeroase r?zboaie, în decursul c?rora costumul istoric din ?ara Româneasc? ?i Moldova, de influen?? european? pân? în zorii veacului al XV-lea, începe s? împrumute tot mai multe elemente orientale, o dat? cu pierderea suveranit??ii na?ionale, pentru ca, s? n?zuiasc? apoi, dup? Revolu?ia francez?, a se întoarce la moda continentului. Cinci veacuri în care costumul românesc de epoc? penduleaz? mereu între apus ?i r?s?rit.

În tot acest lung r?stimp, fluctua?iile pe care le sufer? haina, oglindesc alternativ epocile de aservire ?i cele de libertate, dezn?dejdile ?i speran?ele poporului nostru. C?ci, în vreme ce ve?mântul turcesc ?i modul de via?? legat de el, impuse de-a lungul vremii, însemnau încenu?area oric?rei con?tiin?e române?ti, revenirea la moda ?i la stilul de via?? al celorlalte popoare din Europa va coincide cu o viguroas? recrudescen?? a patriotismului nostru. Ea se produce începând cu ultimii ani din veacul al XVIII-lea, când ??rile noastre î?i îndreapt?, pentru prima dat?, aspira?iile c?tre Revolu?ia francez?.”

Un deschiz?tor de drumuri în ceea ce prive?te studiul atent ?i documentat al costumului de curte este Alexandru Odobescu (1834-1895). Scrierile sale subliniaz? valoarea istoric? a ve?mintelor, constituind o m?rturie de autentic? valoare ?tiin?ific?. Îmbinarea permanent? a rezultatelelor cercet?rilor arheologice cu cele ale studierii monumentelor de art? p?strate, ofer? un plus de autenticitate lucr?rilor sale: „În timp de dou?zeci de ani aproape, le-am cules cu osteneli dar ?i cu pl?cere, le-am pl?m?dit cu ce brum? de ?tiin?? am putut ?i eu s? adun din studii ?i c?l?torii, spre a netezi oarecum drumul celor ce vor descrie într-o zi, cu o mân? sigur? ?i m?iastr?, originile artei în istoria ?i în obiceiurile zilnice ale poporului nostru românesc.”

Cu toate acestea, descrierea ve?mintelor purtate de domni?e, realizat? de Odobescu, constituie cea mai veridic? ?i ?tiin?ific? înf??i?are a costumului feminin începând din secolul al XVI-lea, subliniat fiind rolul portretelor murale de adev?rate documente care trebuiesc trecute în rândul izvoarelor scrise. În nuvelele sale istorice „Mihnea Vod? cel R?u” ?i „Doamna Chiajna”, descrierea costumelor purtate de domni, boieri ?i slujitorimea din alaiuri, era bazat? pe cunoa?terea tuturor detaliilor rezultate din cercetarea tablourilor votive ?i a izvoarelor scrise, cronici ?i documente. În prezentarea m?n?stirii Snagov, îmbr?când în haina literar? a unei povestiri de c?l?torie, un adev?rat studiu arheologic ?i de istoria artei al vechiului monument, Odobescu dedic? primele pagini descrierii costumului de curte feminin din secolul al XVI-lea. Chiar la începutul acestui studiu, el subliniaz? atât s?r?cia izvoarelor literare (descrieri, poezii), care ar fi putut p?stra imaginea vechiului costum, cât ?i slaba conservare a picturilor murale: „izvoare serbede ?i pu?in atr?g?toare, foi de zestre ?i hrisoave mucede ?i portrete de biserici aspre ?i înnegrite”.

„Odobescu este cel dintâi om de cultur? din ?ara noastr?, care a atras aten?ia asupra crea?iei populare, subliniind însu?irile ei remarcabile în domeniul artelor decorative, întip?rite în  portul ?i uzurile sale. El s-a preocupat în acela?i timp de monumentele ?i tezaurele artei medievale. Adev?rat p?rinte al istoriei de art? ?i al arheologiei române?ti, cu o clarviziune deosebit?, deschiz?tor de drumuri în acest domeniu, Odobescu a subliniat, pentru prima dat?, valoarea artistic? a portului, acordându-i locul pe care îl merit? în ansamblul artei române?ti”.

Exist?, a?adar, multe exemple de la care s-ar putea porni ?i tot atâtea direc?ii care s-ar putea parcurge în alc?tuirea unor lucr?ri de cercetare privitoare la costumul de curte din perioada medieval?.

Însemn?rile c?l?torilor str?ini despre spa?iul românesc în Evul Mediu sunt numeroase ?i bogate în date. Veni?i cu diferite misiuni în ??rile Române, c?l?torii str?ini au cercetat cu aten?ie situa?ia politic?, economic?, social? ?i cultural?. Aceste însemn?ri sunt cu atât mai pre?ioase, cu cât reu?esc s? surprind? specificul na?ional ?i tr?s?turile caracteristice ale profilului moral ?i spiritual al poporului român. C?l?torii str?ini sosi?i pe meleagurile str?mo?e?ti, indiferent de misiunea lor, aveau s? î?i noteze impresiile de c?l?torie, privind realit??ile istorice, politice, administrative, geografice, etno-folclorice pe care le-au remarcat sau la care au luat parte, transmi?ând posterit??ii documente de o deosebit? valoare, referitoare la ??rile Române din acea perioad?. Din aceast? categorie de izvoare, am folosit pentru documentarea proprie urm?toarele scrieri:

- Paul de Alep (1627–1669), cronicar ?i cleric ortodox sirian, este cel care, c?l?torind în Moldova ?i ?ara Româneasc? între anii 1653-1654, a oferit una dintre cele mai faimoase descrieri ale obiceiurilor ?i comportamentului oamenilor care populau cele dou? ?inuturi, într-o perioad? extrem de tulbure pentru români, care a coincis cu ultimii ani de domnie ai domnitorilor Vasile Lupu (în Moldova) ?i Matei Basarab (în ?ara Româneasc?). Prezent la curtea domneasc? din Târgovi?te în ziua înmormânt?rii domnitorului Matei Basarab, Paul de Alep creioneaz? urm?toarea descriere a ve?mintelor acestuia:

„Era îmbr?cat cu ve?mântele sale domne?ti, cu o hain? sub?ire de brocart de aur, împodobit? cu blan? de samur de mare pre?, cu ceaprazuri cu nasturi de argint aurit ?i cu calpacul de samur pe cap. Era acoperit în întregime pân? la picioare cu un giulgiu din saten alb, cu o cruce în foi de aur.”

- Anton-Maria Del Chiaro, originar din Floren?a, a fost secretar la curtea lui Constantin Brâncoveanu (1688-1714). În lucrarea sa „Revolu?iile Valahiei”, se refer? nu doar la istoria ??rii Române?ti, dar ?i la obiceiurile valahilor:

„Îmbr?c?mintea femeilor e un amestec de mod? greceasc? ?i turceasc?, f?r? fa?a acoperit?. (…) În zile de s?rb?toare se g?tesc cu haine bogate ?i juvaieruri scumpe, cu salbe de monede de aur de diferite m?rimi.”

- Misionarul italian Marco Bandini, c?l?tor ?i el în ??rile Române în anul 1648, completeaz? imaginea portului boieresc din acele timpuri:

„Hainele sunt purtate dup? obiceiul turcesc, pân? la c?lcâie, folosind pentru ele în special m?tase, str?lucind de bumbi de argint ?i de aur la piept ?i la bra?e.”

To?i remarcau, în primul rând, luxul deosebit al materialelor folosite pentru ve?mintele de curte, croite din m?tase sau catifea ?i brodate cu fir metalic. Noti?ele acestora din timpul c?l?toriilor, abund? în detalii referitoare la ve?mintele purtate de domnitori ?i familiile lor, fiind  transformate ulterior în adev?rate m?rturii  care întregesc cronicile epocii. Aceia?i c?l?tori men?iona?i anterior, au observat contrastul dintre cele dou? principate, respectiv Moldova ?i ?ara Româneasc?, în ceea ce prive?te vestimenta?ia. Paul de Alep, subliniaz? faptul c? în Moldova se respect? mai mult costumul tradi?ional, influen?a turceasc? fiind mai slab? decât în ?ara Româneasc?: „Muntenii nu au niciun fel de regul? în privin?a îmbr?c?mintei ?i a armelor, pe toate acestea le au la fel cu turcii din cauza unor obiceiuri comune. (…) La îmbr?c?minte moldovenii nu se aseam?n?, c?ci muntenii au c?zut aproape de tot ?i la obiceiurile ?i la portul turcilor, pe când moldovenii ?in mor?i? la portul lor ?i oricine dintre ei care ar adopta de la turci sau de la oricare alt neam vreo parte a portului sau a armelor lor, sau orice alt lucru, este pedepsit cu moartea”.

Costumul de curte – prezentare general?

„Am avut noi românii un costum al nostru ?i numai al nostru? A existat oare un costum oficial de curte care s? fie propriu Principatelor noastre, a?a cum am avut din str?vechi timpuri unul popular? Desigur c? nu. (…) Popoarele au împrumutat întotdeauna unele de la altele, osmoza costumar? producându-se pe arii ?i epoci foarte întinse, iat? de ce nu s-ar putea stabili deosebiri esen?iale, adesea, nici m?car între r?s?rit ?i apus. Românii au împrumutat ?i ei, urmând sinuoasele c?i ale trecutului lor politic. Au împrumutat de la unii, au dat la rândul lor la al?ii. E un comer? obi?nuit în fenomenele de cultur?. (…) A fost un timp mai îndep?rtat, în care, în ?ara noastr?, protocoalele ?i demnit??ile erau bizantine, jargonul oficial ?i limba de cancelarie erau slavone ?i ve?mântul era european. Doar sufletul ?i graiul poporului erau române?ti. (…) Abia o dat? cu începutul veacului al XVI-lea, Principatele române p?trund în zona de influen?? r?s?ritean? ?i î?i însu?esc moda Constantinopolului ?i nici atunci dintr-o dat? ?i pe de-a întregul. În secolele al XVI-lea ?i al XVII-lea, tr?s?turile costumului mai ?ov?ie înc? între r?s?rit ?i apus, primind îns? destule elemente occidentale prin unguri ?i poloni. Curat turcesc, oriental, va fi numai veacul fanario?ilor, ?i acesta cu rezerva c? niciodat? acoper?mântul capului la aceste dou? popoare, român ?i turc, n-a putut fi acela?i. Dac? îns? nu poate fi vorba despre un costum propriu ??rilor noastre, poate fi vorba, în schimb, de o not? specific româneasc?. Venit din apus sau r?s?rit, ve?mântul cap?t? cu vremea o înf??i?are particular? pe care str?inii o recunosc ca fiind a noastr?. Era probabil, în felul de a se îmbr?ca ceva cu totul deosebit, o tr?s?tur? cu totul personal?, care îi f?cea pe str?ini s? nu ne confunde nici chiar cu vecinii cei mai apropia?i”

Asem?n?tor arhitecturii, mobilierului, ceramicii, textilelor, care alc?tuiesc cadrul vie?ii cotidiene, costumul depindea de nevoile materiale ?i spirituale ale societ??ii, în dezvoltarea ei istoric?. Men?inerea timp de patru secole a portului oriental în ??rile române, ne este dezv?luit? ca o obliga?ie politic? de ceremonial, pentru domni ?i dreg?tori, pentru boieri ?i slujba?i, curteni ?i casele lor.

„În secolul al XVII-lea sunt foarte întâlnite în vestimenta?ia boierilor conte?urile din postav colorat (vi?iniu, ro?u, albastru, galben), de croial? polon? cu misade de samur sau zibelin? prelungite în ?uvi?e sub?iri pân? la poale lungilor haine, cu patru mari sponciuri (nasturi) din argint. Pe dedesubt poart? anterie lungi pân? în p?mânt, croite din materiale scumpe, prinse la brâu cu taclituri colorate – ?aluri turce?ti din m?tase. În picioare poart? cizme cu toc, de influen?? polon?, care se f?ceau în manufacturile transilvane, din piele galben? întoars?, ro?ul fiind culoarea rezervat? familiilor domne?ti”.

Acestora li se al?turau cu?ma ?i i?licul, accesorizate la rândul lor cu pietre pre?ioase, sau surguciul - un pana? din pene, de obicei de stru?, la care se ad?ugau pietre pre?ioase. Surguciul era parte component? a unei garnituri vestimentare apreciat? în acea epoc?, la care se ad?uga centura pentru sabie, lan?urile de caftan sau paftalele ?i seturi de nasturi cu m?rimi diferite, respectiv, de dou? sau trei dimensiuni. Asemenea haine groase ?i grele erau necesare din cauza temperaturilor, mult mai sc?zute în acea perioad?.

În sala num?rul VI a expozi?iei permanente a Muzeului „Casa Domneasc?” Brebu este expus portretul domnitorului Constantin Brâncoveanu (1688- 1714), pictur? original?, realizat? de C.P. Stahi , Ia?i, 1910, ulei pe pânz?. Imaginea ilustreaz? fastul costumului de curte. Domnitorul poart? hain? boiereasc? din brocart grena cu decor floral din fir de argint aurit ?i nasturi din perle, iar deasupra, caftan de culoare grena, m?rginit cu bordur? din blan? de hermin? ?i închis cu pafta din argint aurit decorat?  cu perle ?i montur? central? din safir. Pe cap este înf??i?at purtând cuc? (al?turi de caftan, cuca devenise însemn al investiturii domnitorilor) accesorizat? cu un surguci din pene de stru?, montur? din smarald ?i perle. Acest surguci este parte component? a unei garnituri vestimentare apreciat? în acea epoc?, la care se ad?uga centura pentru sabie, lan?urile de caftan sau paftalele ?i seturi de nasturi cu m?rimi diferite, respectiv, de dou? sau trei dimensiuni. Lucrarea de art? plastic? original?, este etalat? în sala nr. VI din expozi?ia permanent? a muzeului „Casa Domneasc?” Brebu.

În ceea ce prive?te vestimenta?ia doamnelor ?i domni?elor, acestea purtau „sucne de culoare alb?, cu mânecile strânse pe bra?, peste care se reg?sea  conte?ul de provenien?? polon?, despicat în fa??, cu misad?. Pe cap, doamnele purtau un v?l alb, iar fetele o benti?? alb?, probabil din horbot? (dantel?). În veacul al XVII-lea, c?ma?a muntean? purtat? de femei pe dedesubt se caracterizeaz? prin mânecile lungi, croite dintr-o bucat? de pânz?, de care are ata?at? o broderie sau un galon ?esut cu fir, care se r?suce?te în spiral? pe bra?. Broderia era cu fir de argint aurit ?i m?rg?ritare, împodobind bogat c?m??ile. Rochiile brodate la gât, tivite cu o bl?ni?? îngust?, ?i având mâneci strâmte au luat treptat locul celor r?scroite, c?tre sfâr?itul secolului al XVII-lea. Materialele din care se fac rochiile sunt diverse, în general, fiind vorba despre ?es?turi de m?tase  cu fir, de provenien?? oriental? (atlaz, serasir) sau m?t?suri italiene. Este bine de ?tiut c? m?tasea constituie unul dintre materialele cele mai rezistente, iar firul metalic are, datorit? procesului chimic de oxidare, un efect binef?c?tor asupra m?t?sii, prelungindu-i perioada de p?strare. În picioare purtau pantofi de tipul celor escarpen ?i cizme din piele fin?, înfrumuse?at? cu motive decorative”. Obiectele de podoab? completau ?inutele, dintre acestea: cercei ?i inele, monturi cu pietre pre?ioase, ?iraguri de m?rg?ritare, paftale din argint sau argint aurit. Bijuteriile, accesoriile, costumele care se reg?sesc în picturi, reprezint? un cod vestimentar, ce subliniaz? apartenen?a individului la o clas? social? ?i cultural?, diferen?iindu-l de restul maselor. Portul marilor familii aulice oferea, prin elementele ?inutelor, o imagine a fastului vestimentar specific epocii medievale bizantine ?i contura moravurile acestei epoci, a?a cum afirma ?i Neagoe Basarab în pove?ele sale c?tre fiul s?u Teodosie, în secolul al XVI-lea: „S? te împodobe?ti ?i tu cu haine frumoase […], s? ie?i cu mare slav? ?i s? ?ezi în jel?ul t?u […] ?i sfetnicii t?i cei b?trâni s? ?ad? pe scaunele lor, unde le este locul ?i li se cade. Iar boierii cei tineri s? fie împodobi?i cum se cuvine ?i s? stea to?i, de-a rândul, împrejurul t?u”.

O alt? pies? important? în vestimenta?ia domnitorilor era caftanul. Acesta se caracteriza prin: „croiala mânecilor lungi, pân? la glezne, strâmte, care cad spre spate, fluturând liber. Ve?mântul este larg la poale datorit? clinilor triunghiulari ad?uga?i piep?ilor ?i spatelui. Se purta deschis pân? jos, pe piept cu g?itane de fir care prind nasturi de argint aurit sau pietre pre?ioase în monturi de aur”. În perioada interven?iei Por?ii Otomane resim?it? tot mai puternic, caftanul devenise simbolul investirii pe tronul ??rii. Era purtat uneori doar agrafat în partea din fa?? cu o pafta b?tut? cu m?rg?ritare ?i pietre pre?ioase. De regul?, caftanele,  erau  croite din brocarturi (?es?turi  scumpe italiene?ti)  sau din catifea bro?at? cu fir de aur ?i argint. Acest ve?mânt avea o valoare foarte mare ?i indica statutul celui  care  îl purta.

Unele haine domne?ti, dintre cele mai spectaculoase, decorate cu multe pietre pre?ioase ?i cusute integral cu fir din aur sau argint aurit, erau donate bisericilor ?i m?n?stirilor, de c?tre ctitorii lor. Din p?cate, ele sufereau prefaceri: „Cercetând în toate detaliile, întregul patrimoniu de textile medievale din ?ar?, am constatat faptul c?, cu rare excep?ii, cele mai multe dintre brocarturile ?i m?t?surile cu fir, folosite pentru împodobirea bisericilor sau ca ornamente liturgice, sunt în realitate ve?mintele donatorilor, domni sau boieri, d?ruite ctitoriilor lor. Transform?rile care au dus la schimbarea func?iei acestor obiecte s-au petrecut, în cele mai multe cazuri, c?tre sfâr?itul secolului al XVIII-lea ?i în veacul urm?tor, când, biserica nu mai dispunea de mijloacele din trecut, pentru a-?i procura ve?minte liturgice, v?luri de tâmpl? sau acoper?minte de mormânt, realizate din ?es?turi scumpe de art?, le desf?ceau, ref?ceau metrajul ?i le foloseau ca perdele de altar sau de mormânt, astfel c? l?ca?ele de cult au avut adev?rate depozite de haine boiere?ti vechi”.

Pân? spre sfâr?itul secolului al XVII-lea, hainele se croiau din stofe bogat bro?ate ?i brodate cu motive floral-vegetale, iar croielile erau simple subliniind materialele din care erau confec?ionate; dup? aceea încep s? se r?spândeasc?, al?turi de vechile materiale, cele vest-europene imprimate. Circula?ia persoanelor ?i a m?rfurilor devine tot mai accelerat?, începuse s? se cunoasc? moda vest-european?, care se modifica tot mai repede. Cele mai interesate de aceste modific?ri erau femeile, motiv pentru care au început s? preia elemente inspirate mai ales din zonele central-europene, dar ?i din zonele cu specific oriental - otoman. Luxul ve?mintelor era pus în valoare ?i de accesorii din aur sau argint aurit, decorate cu pietre pre?ioase: „Peste dulame se încingeau cu brâie de m?tase împodobite ?i ferecate cu pietre scumpe sau cu cing?tori închise de paftale”.

În patrimoniul muzeului „Casa Domneasc?” Brebu, ca piese componente ale costumului de curte medieval, sunt etalate patru anterie, o hain? boiereasc? ?i o rochie de domni??. Analizând termenul de anteriu, mai rar întâlnit spre deosebire de celelalte dou? piese de vestimenta?ie enumerate anterior, voi prezenta o succint? descriere a sa:

„Este asemenea unei rochii lungi, larg? la poale, închis? în fa?? pân? în talie cu nasturi rotunzi, iar în jurul gâtului, un guler lat, brodat, din alt material, pare s? fie liber, deta?abil. Ceea ce caracterizeaz? aceast? pies? de îmbr?c?minte este linia mai strâns? în talie în raport cu l?rgimea poalelor (…). Nasturii care prind anteriul pân? în talie sunt metalici, sau din fir de m?tase împletit cu fir de argint. Din acela?i material sunt f?cute ?i g?itanele de pe piep?ii anteriului. Pe dos, ve?mântul este c?ptu?it cu o pânz? de in sau bumbac. Mânecile anteriului, pentru a se putea îmbr?ca având libertate la mi?c?ri, erau despicate pân? spre cot ?i tivite cu fir iar în lateral, acesta avea t?ieturi pentru a purta hangerul ?i spada (pentru portul b?rb?tesc). Cu o croial? asem?n?toare unei rochii, realizat?, de regul?, din m?tase, î?i men?ine aceea?i croial? la b?rba?i ?i la femei, pân? la sfâr?itul secolului al XIX-lea, când iese treptat din uzul cotidian.

În ceea ce prive?te rochiile de doamne ?i domni?e, trebuie s? ?inem cont de faptul c?, în acel tip de societate pe cale de constituire ?i consolidare, doamna era oglinda b?rbatului, jucând un rol foarte important. O femeie bine îmbr?cat? ar?ta nivelul social al familiei ?i propunea l?rgirea ?i binecuvântarea afacerilor. A fi frumoas?, la mod? ?i elegant?, a fost mereu un ideal al feminit??ii. Garderoba devine mai bogat? aproximativ din a doua jum?tate a secolului al XVIII-lea, dar mai ales din secolul urm?tor,  îmbr?cându-se haine orientale sau  croindu-se rochii dup? moda apusean?. În Moldova, mai mult decât în Valahia, avea succes marfa fran?uzeasc? ?i englezeasc?. În veacul al XIX-lea, dup? ce înalta societate româneasc? a renun?at, treptat, la vestimenta?ia de tip oriental folosit? în timpul domniilor fanariote, au existat dou? tendin?e pentru modele autohtone: cea fran?uzeasc? pentru femei ?i englezeasc? pentru b?rba?i. La 1830, se mai p?strau înc? multe elemente din vechiul costum iar rochiile doamnelor, aduse direct de la Paris sau Viena, erau accesorizate cu bijuterii variate. Tot în aceast? perioad? sunt realizate compleuri, la care rochia era confec?ionat? din acela?i material cu haina purtat? deasupra dar, întotdeauna, din materiale  pre?ioase ?i rare.

Expozi?ia permanent? a Muzeului „Casa Domneasc?” Brebu, inaugurat? în 12 septembrie 1971, la ini?iativa prof. Nicolae Simache „Ctitorul muzeelor prahovene” a fost îmbog??it? ulterior cu noi exponate. În descrierea ce urmeaz?, figureaz? ?ase ve?minte medievale ce au apar?inut doamnelor, domni?elor ?i boierilor, din perioada secolelor al XVII-XVIII-lea; dintre care primele patru în expozi?ia permanent? ?i urm?toarele dou? în expunere temporar?.

- Anteriu de domni??, din m?tase brodat? cu fir de argint aurit ?i fluturi metalici (paiete), decor naturalist cu motive florale eviden?iate în bordurile care urm?resc linia deschiderii ?i despic?tura mânecilor, al?turi de motive fitomorfe (frunze ?i ramuri), amplasate pe întreaga suprafa??. La închiderea anteriului se foloseau 11 nasturi din fir de argint aurit ?i g?itane confec?ionate din acela?i material. Piesa a intrat în patrimoniul Muzeului Jude?ean de Istorie ?i Arheologie Prahova prin achizi?ie în anul 1968. Datare: secolul al XVIII-lea. Dimensiuni: L = 128 cm, l  = 94 cm. Num?r de inventar 3.4. – 10190. A fost restaurat? în laboratorul Muzeului de Istorie Ploie?ti, în perioada 2010-2012, de c?tre restaurator Sanda Balcan. Stare de conservare: foarte bun?. În prezent se afl? etalat? la Muzeul „Casa Domneasc?” Brebu, în cadrul expozi?iei permanente de art? medieval?, secolele al XVII-lea ?i al XVIII-lea.

- Anteriu de domni??, din catifea de culoare vi?inie, c?ptu?it cu m?tase ?i brodat cu fir de argint aurit. Mânecile prezint? decor floral stilizat, bordur? lat? din fir de m?tase ?i se închid lateral cu 16 bumbi metalici. Închiderea din fa?? a anteriului, se face cu trei bumbi metalici ?i g?itane realizate din fir de argint aurit. Ca o particularitate a sa, aceast? pies? component? a costumului de curte, prezint? buzunare laterale eviden?iate printr-o bordur? din m?tase împletit? cu fir de argint aurit. Pentru a i se acorda l?rgime, croiala prezint? doi clini triunghiulari, m?rgini?i de aceea?i bordur? din m?tase ?i fir metalic. Piesa a intrat în patrimoniul Muzeului Jude?ean de Istorie ?i Arheologie Prahova prin achizi?ie în anul 1960. Datare: secolul al XVIII-lea. Dimensiuni: L = 127 cm, l  = 84 cm. Num?r de inventar 3.4. – 5036. Stare de conservare: relativ bun?. În prezent se afl? etalat? la Muzeul „Casa Domneasc?” Brebu, în cadrul expozi?iei permanente de art? medieval?, secolele al XVII-lea ?i al XVIII-lea.

- Hain? boiereasc? din brocart, brodat? cu fir de argint aurit, prezentând un bogat decor floral stilizat (lujeri), motive fitomorfe (frunze ?i ramuri) pe întreaga suprafa?? ?i motive geometrice stilizate în jurul deschiderii din fa??. Mâneca scurt? pân? la cot, permitea eviden?ierea broderiei cu care era decorat? c?ma?a purtat? pe dedesubt. Piesa a intrat în patrimoniul Muzeului Jude?ean de Istorie ?i Arheologie Prahova prin achizi?ie în anul 1969. Datare: secolul al XVIII- XIX-lea. Dimensiuni: L = 120 cm, l = 45 cm. Num?r de inventar: 34.- 11619. A fost restaurat? în laboratorul Muzeului de Istorie Ploie?ti, în perioada 2010-2012, de c?tre restaurator Sanda Balcan. Stare de conservare: foarte bun?. În prezent se afl? etalat? la Muzeul „Casa Domneasc?” Brebu, în cadrul expozi?iei permanente de art? medieval?, secolele al XVII-lea ?i al XVIII-lea.

- Rochie de domni??, din catifea brodat? cu fir de argint ?i c?ptu?it? cu m?tase. Are în componen?? dou? piese: o jachet? ?i o fust? lung? cu decor floral stilizat pe întreaga suprafa??. Piesa a intrat în patrimoniul Muzeului Jude?ean de Istorie ?i Arheologie Prahova prin achizi?ie în anul 1963. Datare: secolul al XVIII- XIX-lea. Dimensiuni: jachet? L = 50 cm, l (u) = 45 cm, fust? L = 97 cm, l= 57. Num?r de inventar : 3.4.- 6523. Stare de conservare: bun?. În prezent se afl? etalat? la Muzeul „Casa Domneasc?” Brebu, în cadrul expozi?iei permanente de art? medieval?, secolele al XVII-lea ?i al XVIII-lea.

- Anteriu de domni??, din m?tase de culoare vi?inie, brodat cu fir auriu, decor naturalist, motive florale ?i fitomorfe (frunze ?i ramuri) amplasate pe întreaga suprafa??. În partea din fa??, se eviden?iaz? tr?s?tura specific? a acestei piese vestimentare, repectiv nasturii mici, rotunzi, realiza?i din fir de bumbac, închi?i în g?itane confec?ionate din acela?i material. Piesa a intrat în patrimoniul Muzeului Jude?ean de Istorie ?i Arheologie Prahova prin achizi?ie în anul 1957. Datare sfâr?itul secolului al XVIII-lea - începutul secolului al XIX-lea. Dimensiuni: L = 130 cm, l (u) = 45 cm. Num?r de inventar 34. – 1551. Stare de conservare: bun?. În prezent se afl? etalat? la Muzeul „Casa Domneasc?” Brebu, în cadrul expozi?iei temporare „M?iestrie ?i rafinament, nobila art? a prelucr?rii metalelor”.

- Anteriu de domni??, din bumbac de culoare crem, brodat cu fire argintii, decor geometric ?i motive florale stilizate amplasate pe întreaga suprafa??. În partea din fa??, închiderea se face prin 15 nasturi din fir metalic, închi?i în g?itane confec?ionate din acela?i material, ascun?i îns? în faldurile broderiei. Piesa a intrat în patrimoniul Muzeului Jude?ean de Istorie ?i Arheologie Prahova prin achizi?ie în anul 1960. Datare: sfâr?itul secolului al XVIII-lea - începutul secolului al XIX-lea Dimensiuni: L = 130 cm, l (u) = 55 cm. Num?r de inventar 34.- 4224. Stare de conservare: bun?. În prezent se afl? etalat? la Muzeul „Casa Domneasc?” Brebu, în cadrul expozi?iei temporare „M?iestrie ?i rafinament, nobila art? a prelucr?rii metalelor”.

Bibliografie:

•Alexianu 1971 - Al. Alexianu, Mode ?i ve?minte din trecut, vol I, editura Meridiane, Bucure?ti, 1971;

•Odobescu 1955 - Al. Odobescu, Opere, vol I, Bucure?ti, 1955, (edi?ie îngrijit? de T. Vianu) în studiul „Artele în România în periodul preistoric”;

•Odobescu 1967 - Al Odobescu, Opere, vol II, Bucure?ti, 1967 (edi?ie îngrijit? de Al. Dima) în studiul „Despre unele manuscripte ?i c?r?i tip?rite aflate în m?n?stirea Bistri?a”;

•Nicolescu 1970 - Corina Nicolescu, Istoria costumului de curte în ??rile Române”, editura ?tiin?ific?, Bucure?ti, 1970;

•Holban 1968 - Paul de Alep, C?l?tori str?ini despre ??rile române, vol I edi?ie îngrijit? de Maria Holban, editura ?tiin?ific?, Bucure?ti, 1968;

•Dersca 1976 - Paul de Alep, C?l?tori str?ini despre ??rile române, vol VI, edi?ie îngrijit? de M.M. Alexandrescu-Dersca Bulgaru, editura ?tiin?ific? ?i Enciclopedic?, Bucure?ti, 1976;

•S. Cris 1929 - Anton Maria Del Chiaro, Revolu?iile Valahiei, dup? textul reeditat de Nicolae Iorga, în române?te de S.Cris -Cristian, editura Via?a Româneasc?, Ia?i, 1929;

•Diaconescu 2006 - Marco Bandini, Codex  Bandini. Vizitarea general? a tuturor Bisericilor Catolice de rit roman din Provincia Moldova 1646-1648, traducere  prof. univ. dr. Traian Diaconescu, Ed. Presa Bun?, 2006.

Muzeograf Amalia UNGUREANU

Muzeul “Casa Domneasc?” Brebu

            Muzeul Jude?ean de Istorie ?i Arheologie Prahova ?i sec?iile sale v? invit? sâmb?t?, 19 septembrie 2020, s? participa?i la evenimentele organizate cu prilejul celei de XXVIII-a edi?ii a Zilelor Europene ale Patrimoniului, cu tema „Patrimoniul ?i educa?ia”. Intrarea este gratuit?, cu respectarea m?surilor medicale.

În Ploie?ti

•Muzeul Jude?ean de Istorie ?i Arheologie Prahova,

Ploie?ti, str. Toma Caragiu, nr.10, tel. 0244 522 656

https://www.facebook.com/Muzeul-Judetean-de-Istorie-si-Arheologie-Prahova-180004115359500/

Expozi?ie: Piese monetare din tezaurul de la Ceptura

•Muzeul Ceasului „Nicolae Simache“,

Ploie?ti, str. Nicolae Simache, nr. 1, tel. 0244 542 861

https://www.facebook.com/m.ceasului

Microexpozi?ie: Comori de suflet – ceasuri d?ruite

•Muzeul „Cas? de Târgove? din sec. XVIII-XIX“,

Ploie?ti, str. Democra?iei, nr.2, tel. 0244 529 439

https://www.facebook.com/muzeul.casadetargovet

Expozi?ie: Armele târgove?ilor din secolul XIX

•Muzeul „Ion Luca Caragiale”,

Ploie?ti, str. Kutuzov, nr. 1, tel. 0244 525 394

https://www.facebook.com/muzeul.ionlucacaragiale

Online: Caragiale ?i Junimea

•Muzeul Memorial „Paul Constantinescu”,

Ploie?ti, str. Nicolae B?lcescu, nr.15, tel. 0244 522 914

https://www.facebook.com/muzeulpaul.constantinescu

Expozi?ie: Documente inedite din patrimoniul Muzeului Memorial „Paul Constantinescu”

•Muzeul Memorial „Nichita St?nescu”,

Ploie?ti, str. Nichita St?nescu, nr.1, tel. 0344 100 768;

https://www.facebook.com/Muzeul-Memorial-Nichita-Stanescu-115982386443986

Expozi?ie: Elevul Nichita

În jude?

•Muzeul Memorial „Constantin ?i Ion Stere” Bucov,

Parcul Memorial „Constantin Stere“ Bucov, str. Dacia nr. 13, tel. 0244 344 040

https://www.facebook.com/muzeulmemorial.constantinstere

Miniexpozi?ie: Piese rare din colec?ia Suzana Stere-Paleologu

Muzeul „Crama 1777” Valea C?lug?reasc?,

Str. Valea Larg?, nr.139A, tel. 0244 235 470

https://www.facebook.com/Crama-de-la-1777-un-muzeu-o-poveste-348300978697318

Online: Emo?ie ?i crea?ie. Simbolurile care alc?tuiesc patrimoniul comun al omenirii

Muzeul Memorial „Nicolae Iorga“ V?lenii de Munte,

Str. George Enescu, nr. 1-3, tel. 0244 280 861

https://www.facebook.com/Muzeul-Memorial-Nicolae-Iorga%CB%AE-101887441365967

Online: Cerdacul Muzeului Memorial „Nicolae Iorga“

Muzeul „Conacul Pan? Filipescu“ Filipe?tii de Târg,

Nr.868, tel. 0244 389 480

https://www.facebook.com/profile.php?id=100012309997055

Online: Palatele Nababului Gheorghe Grigore Cantacuzino: Muzeul Na?ional „George Enescu“ Bucure?ti

Palatul Cantacuzino din Bu?teni

Micul Trianon

Muzeul „Conacul Bellu“ Urla?i,

Str. Orzoaia de Sus, nr. 12, tel. 0244 271 721

https://www.facebook.com/conaculbellu

Online: Patrimoniu pierdut

•Muzeul „Casa Domneasc?” Brebu,

tel. 0244 357 731

https://www.facebook.com/Muzeul.Casa.Domneasca.Brebu

Online: Patrimoniul material ?i imaterial

•Muzeul Memorial „Cezar Petrescu” Bu?teni,

Str. Tudor Vladimirescu, nr. 1, tel. 0244 321 080

https://www.facebook.com/muzeulcezarpetrescu

Online: Educa?ia ne une?te

În cadrul Cabinetului de Numismatic? al Muzeului Jude?ean de Istorie ?i Arheologie Prahova sunt expuse trei monede de aur tip solidus, emise în timpul împ?ra?ilor romani Constantin cel Mare (306-337), Valentinian al III-lea (425-455) ?i Mauricius Tiberius (582-602). Contextul istoric în care  împ?ratul Constantin cel Mare a luat decizia de a emite o nou? moned? de aur numit? solidus sau nomisma se datoreaz? dorin?ei sale de a continua reformele ini?iate de împ?ratul Diocle?ian. Constantin a reformat fiscalitatea, unificând diferitele sisteme de taxare, fapt ce permitea statului s? alc?tuiasc? un buget, ?inând ?i eviden?a sumelor de bani astfel colectate, taxele impuse având ca scop rezolvarea necesit??ilor armatei ?i administra?iei. Reformele ini?iate de împ?ratul Diocle?ian aduseser? o oarecare stabilitate economic? în Imperiu, îns? Edictul Pre?urilor prin care se stabileau pre?uri fixe ale m?rfurilor a dus la o cre?tere a infla?iei. Introducerea de c?tre Constantin cel Mare a unei noi monede de aur solidus de 4,55 gr avea ca scop redarea încrederii popula?iei în sistemul monetar. Moneda nou introdus? se va afla în circula?ie pentru aproximativ 700 de ani ?i va înlocui moneda aureus, cantitea de aur din care se emitea moneda fiind echivalat? cu o livr? roman?, adic? 324 grame, dintr-o astfel de livr? fiind ob?inute 72 de monede solidus, la care se adaug? ?i subdiviziuni ale monedei solidus, cum sunt semissis (1/2 solidus) ?i tremissis (1/3 de solidus). Dup? unele opinii solidus nu a fost o moned? în adev?ratul sens al cuvântului, ci doar o metod? de tezaurizare a aurului ca metod? de protec?ie împotriva infla?iei, puritatea ?i cantitatea aurului con?inut în moned? fiind o preocupare constant? a autorit??ilor romane ?i bizantine de mai târziu. În ceea ce prive?te aurul din care erau emise monedele, acesta provenea din confisc?rile de tezaure aflate în templele p?gâne, din tributul pe care diverse popoare le pl?teau Romei la care se adaug? noile taxe impuse de Constantin, taxe ce erau pl?tite în aur ?i argint. În ciuda faptului c? moneda nou introdus? avea o puritate mare de aur, infla?ia a continuat s? afecteze economia Imperiului Roman, fapt relevat de cre?terea pre?ului aurului. Astfel, dac? în timpul domniei lui Diocle?ian o livr? de aur, ce însemna 324 gr, valora 50.000 de denarii de argint, în anul 324 livra de aur ajunsese s? valoreze 300.000 de denarii de argint. Datorit? acestui fapt, la mijlocul secolului al IV-lea valoarea monedei solidus va continua s? creasc?. În unele provincii, precum Egiptul, se va ajunge ca o livr? de aur s? valoreze 2.120.000.000 denarii de argint, lucru ce va duce la dispari?ia eventual? a denarului de argint. Introducerea solidusului urm?rea în acela?i timp s? creeze o nou? moned? etalon în jurul c?reia s? graviteze atât pre?urile produselor cât ?i valorile celorlalte monede aflate în circula?ie, ceea ce f?cea ca taxele ?i salariile s? fie pl?tite preferen?ial în acest? moned?. Valoarea solidusului era una intrinsec? fiind dat? de puritatea ?i valoarea aurului con?inut în moned?, în acela?i timp valoarea fiind dictat? de pre?ul aurului aflat pe pia?? în condi?iile în care moneda solidus devenise o moned? de larg? circula?ie.

             Înc? din secolul al IV-lea au existat anumite suspiciuni ce priveau calitatea aurului existent? în moned?, acest fapt determinându-l pe împ?ratul Valentinian I s? scoat? din circula?ie ?i s? topeasc? mai multe emisiuni de monede solidus. Tot referitor la calitatea monedelor ?i pentru a preveni falsurile, începând cu anul 368 solidi erau inscrip?iona?i cu literele OB, obryzum, termen din limba greac? ce desemneaz? aurul pur, monedele astfel inscrip?ionate având garan?ia c? respect? standardele oficiale. Pentru verificarea respect?rii standardelor, în anul 363 împ?ratul Iulian Apostatul creaz? oficiul zygosta?ilor (zygostates), func?ionari ce aveau ca sarcin? verificarea greut??ii monedelor solidus ?i combaterea falsurilor. Din a doua jum?tate a secolului al V-lea, emisiunile mai vechi de solidii nu mai sunt acceptate în tranzac?ii probabil datorit? faptului c? monedele nu mai corespundeau standardelor oficiale, în ceea ce prive?te puritatea aurului. De altfel sursele men?ioneaz? existen?a a dou? tipuri de solidi, un tip ce respecta standardul oficial numit ?i solidus greu ?i un alt tip ce avea o greutate mai mic? decât standardul, solidus u?or, numit astfel datorit? circula?iei intense sau a modific?rii inten?ionate. Trebuie spus c? înc? de la primele emisuni sub Constantin cel Mare greutatea monedei solidus varia u?or în func?ie de monet?ria în care monedele erau emise. Astfel monede emise la Trier au greutatea de 4,59 gr, cele emise la Ticinum au greutatea de 4,50 gr, cele emise la Sirmium au greutatea de 4,51 gr, cele emise la Salonic au greutatea de 4,52 gr, apropriindu-se de valoarea standard de 4,55 gr. Dup? anul 476, moneda solidus, numit? nomisma va fi emis? în monet?riile Imperiului Roman de R?s?rit, în special la Constantinopole, p?strându-?i în mare parte din puritatea aurlui pân? în prima jum?tate a secolului al XI-lea, când împ?ratul Mihail al IV-lea (1034-1041) emite monede nomisma a c?ror puritate a aurului era inferioar? monedelor emise pân? atunci. Pân? la sfâr?itul secolului al XI-lea valoarea monedei decade, aurul con?inut în nomisma ajunge de la 24 carate (secolul IV) la 8 carate, împ?ratul Alexios I (1081-1118), realizând o reform? monetar? prin care moneda solidus (nomisma) este înlocuit? practic cu o nou? moned? hyperper a c?rui greutate se apropia de ceea a monedei solidus puritatea aurului fiind de 20 ½ carate. Toate cele trei monede solidus au fost achizi?ionate de Muzeul de Istorie ?i Arheologie Prahova Ploie?ti, dou? dintre ele în anul 1965, iar una în anul 1995.

Descrierea monedelor:

1. Solidus  Constantin cel Mare

AV: capul laureat al împ?ratului spre dreapta; legenda: CONSTANT INUS PF AVG

RV: În centru Sol Invictus privind spre stânga chlamida peste um?r, mâna dreapt? ridicat? iar în mâna stâng? ?ine un glob; jos, în partea stâng? se afl? un barbar îngenunchiat.

Legend?: CLARITAS REIPVBLICAE, jos SM TS marca monet?riei (Sacra Moneta Thesalonica), anul emiterii  317

RIC VII p. 500

 Date tehnice: 4,57 gr, 19x19,7 mm, nr inv. 34-2838

2. Solidus Valentinian

AV: În centru împ?ratul Valentinian III, bust cuirasat cu diadem? ?i perle, lance pe um?rul stâng, scut în mâna dreapt?.

Legend?: DN VALENTI IANVS PF AVG

 RV: Împ?ra?ii Theodosius II ?i Valentinian III stând pe tron, în costum consular ?i ambii împ?ra?i ?inând mapa în mâna dreapt? ?i sceptru cruciform în mâna stâng?, stea în partea de sus

Legenda: SALVS REI PVBL ICAE, CONOB (monet?ria Constantinopole) an emitere 425-429

Date tehnice: 4,48 gr ;20,5x21,1 mm. nr.inv.34-8169

3. Solidus Muricius Tiberius

Bibliografie:

·   Manfred Claus –Împ?ra?i Romani ,Editura Enciclopedic?,Bucure?ti, 2001

·   Glyn Davies-A History of Money from The Ancient Times to the Present Day, University of Wales Press, Cardiff, 2002

·   Bruun Patrick M. – The Roman Imperial Coinage ,vol 7, London, Spink and Son, 1966

·   Philip Grierson - Byzantine Coinage, Dumbarton Oaks Trustees for Harvard University 1999

·   Warwick Wroth – Catalogue of the Imperial Byzantine Coins in the British Museum, London Order of the Trustees, 1908

           Surse online:

·   Borek Nicholas – The Zygostates, the Solidus and Monetary Technology in the Later Roman Empire, 2015 în https://qspace.library.queensu.ca/handle/1974/ 13496

·   http://www.wildwinds.com/coins/ric/valentinian_III/RIC_0242.txt

           Abrevieri:

RIC ,VII - Bruun Patrick M. – The Roman Imperial Coinage, vol 7, London, Spink and Son, 1966

În concep?ia modern? asupra restaur?rii, aceasta reprezint? un ansamblu de m?suri menite s? reîntinereasc? un bun patrimonial dar excluzând la modul absolut categoric orice adaos care i-ar modifica structura, forma, stilul sau maniera specific? epocii în care a fost creat.

         Ca ?i al omului, trupul c?r?ii nu este etern. Dintr-un început îns? via?a unei c?r?i trebuie s? acopere, s? reziste mai multor genera?ii de oameni. De pe urma simplului r?sfoit, chiar ?i de pe urma aparent tihnitei ?ederi în rafturile bibliotecilor pân? la schimbarea locurilor depozit?rii ?i a nenorocirilor iscate de inunda?ii sau incendii, c?r?ile sufer?. Restaurarea se face manual. Se restaureaz? doar bunuri de patrimoniu. Mai întâi se investigheaz? starea de degradare produs? de factorii fizico-chimici, starea de „s?n?tate” a c?r?ii, natura atacurilor provocate de diverse ciuperci, bacterii sau insecte. Se stabile?te un diagnostic ?i se alege un tratament corespunz?tor. Timpul acordat unei lucr?ri variaz? de la una la alta. Depinde pe de-o parte de gravitatea deterior?rii, iar, pe de alt? parte de m?rimea lucr?rii. Se deschide astfel dosarul c?r?ii. Diagnosticul fiind pus, munca de restaurator poate începe. Prima este despr?fuirea ?i cur??area uscat?. Cu pensule, bisturiu, halat, m?nu?i ?i masc? pe fa??. La nevoie, dac? e murdar? cartea se spal? în t?vi umplute cu ap? înc?lzit? la temperatura corespunzatoare. Cu cât hârtia este mai veche, cu atât se spal? mai bine, pentru c? la început hârtia avea o calitate mai bun?, superioar? celei de azi. Se folose?te s?pun cu pH neutru. Dup? sp?lare urmeaz? limpezirea, dup? care filele se las? la uscat natural (nu cu ajutorul unei surse de caldur?). Filele uscate ?i u?or încre?ite se pun într-o pres?, protejate de voalul de nylon, hârtie de filtru ?i platane de lemn. Urmeaz? consolidarea zonelor de text fragilizate cu v?l japonez ?i hârtie japonez? care se face cu adeziv organic (carboximetilceluloza), bisturiu, foarfeci, pens?, spatule, f?l?uitoare din os. Dup? uscare se cur??a tot surplusul de hârtie japonez?, se fixeaz? din nou cu adeziv marginile ?i se preseaz? cu f?l?uitorul. Dup? uscare se pun iar în pres? (se umezesc prin sprayere), se pun între valurile de nylon, hârtie de filtru, platane de lemn. Recompus în fascicole, volumul va lua calea leg?toriei ?i în cele din urm? pe raftul de unde a venit. Fiecare lucrare reprezint? ceva nou, iar restaurarea este un mod de a te exprima personal.

Voi prezenta restaurarea volumului: Apostol, Buz?u 1743, aflat în gestiunea Muzeului Jude?ean de Istorie ?i Arheologie Prahova. Tip?ritura scris? cu caractere slavone.

DESCRIEREA MORFOLOGIC? A VOLUMULUI

Con?ine 178 file, un singur tip de hârtie din fibre textile, fabricat? manual. Prezint? linii de ap? dispuse vertical. Hârtia are aspect rugos.

Textul este scris cu cerneal? tipografic? neagr? ?i ro?ie. Fiecare liter? de început de paragraf se afl? în chenar cu ornament floral, cerneal? ro?ie).

Forzaturile c?r?ii sunt din hârtie manual? (linii de ap? dispuse vertical).

Fiecare paragraf începe cu ini?ial? monocrom? – motive florale.

Foaia de titlu (fa?? + verso)

Text scris cu cerneal? ro?ie ?i neagr?. Textul este încadrat de un ornament floral ?i geometrizant.

Verso:pe 50% din suprafa?a paginii se observ? un desen ce are în stânga un cap de bour cu o coroana regal? deasupra. În stânga capului – soare, iar între capul de bour ?i coroana regal? se vede o floare. În dreapta – un vultur ce are în cioc o cruce, cu capul îndreptat spre capul de bour; deasupra acestuia se afl? o coroan? regal? ?i în dreapta vulturului un cerc în care este desenat? luna. În partea de jos – coline, dealuri. Tot desenul este încadrat de ornament floral ?i geometrizant. Însemn?rile grafice sunt f?cute cu cerneal? neagr?.

Fila nr.2 (fa??)

Transa superioar? – însemnare cerneal? ferogalic? (5 rânduri).

Transa frontal? - însemnare cerneal? ferogalic? (7 rânduri).

- însemnare cerneal? ferogalic? (9 rânduri).

Transa inferioar? ?i transa interioar? – 6 ornamente (4 –1/1cm; 2 – 2/2cm) florale, geometrice simbolizând Crucea Domnului.

Volumul prezint? deterior?ri de natur? fizico-mecanice, chimice, biologice soldate cu:

- incluziune metalic?, pete rugin? (f.1,f.3, f.7, f.24, f.33);

- pete cerneal? ferogalic? ro?ie (f.1, f.3, f.5, f.16, f.90, f.104^v);

- pete cerneal? ferogalic? neagr? (f.1, f.5, f.19, f45, f.48);

- pliu natural (f.22, f.37, f.54, f.63, f.9l, f.133, f.154);

- însemnare creion (f.37, f.44^v, f.45, f.46, f.47, f.52, f.69, f.82^v,f.89, f.92, f.93, f.94, f.97, f.99, f.101, f.103^v, f.106^v, f.107, f.108, f.110^v, f.116, f.117, f.129, f.136, f.178);

- însemn?ri cerneal? ferogalic? (f.2,f.5,f.7,f.8,f.9,f.10,f.11-43, f.81^v, f.178, f.142);

- col?uri cu patina vulgar? accentuat?;

- murd?rie – pe toat? suprafa?a volumului;

- murd?rie insecte (f.1-5, f.14, f.63 ?i în toat? zona fal?ului);

- g?uri de cari (f.1-4,.f.85,.f.175, f.176, f.177,(zona cu text), f.178, ?i aproape toat? suprafa?a forza?urilor);

- restaur?ri anterioare (f.1 – zona fal?ului, f.2-25, f.75, f.76-f106, f.109^v, f.110, f.111^v, f.116-127, f.132-151, f.161-178);

- urme ?i depozite de cear? (f.1-178);

- îndoituri, franjur?ri marginale, rupturi transe (f1, f2, f3-8);

- însemnare cerneal? chimic? - ?tampil?, (f.14, forzat posterior fix);

- lips? suport material (zona cu text), (col? inferior dreapta);

- îmbrunirea ?i p?tarea filelor.

Toate aceste deterior?ri au dus la degradarea accentuat? a leg?turii ?i corpului c?r?ii.

FORZA?UL ANTERIOR FIX prezint?:

- g?uri de cari;

- însemnare creion;

- însemnare;

- cerneal? ferogalic? neagr?;

 -îmbrunirea hârtiei.

FORZA?UL ANTERIOR MOBIL prezint?:

FA??:

- însemnare cerneal? ferogalic? neagr?;

- însemnare creion, creion ro?u;

- însemnare pix albastru (nr. inv.);

- însemnare pix negru ( nr. inv.);

- însemnare cerneal? chimic? mov (?tampil?);

 -g?uri de cari.

VERSO:

- însemnare creion;

- însemnare cerneal? ferogalic? neagr?;

- însemnare culoare albastr?.

FORZA? POSTERIOR FIX prezint?:

- g?uri de cari;

- murd?rie;

- însemnare creion;

- însemnare cerneal? chimic? mov (?tampile);

- însemnare cerneal? chimic? ro?ie (?tampil?).

FORZA? POSTERIOR MOBIL prezint?:

FA??:

- însemnare creion;

- pliu natural;

- pete rugin?;

- g?uri de cari;

- pete cerneal? neagr?;

- însemnare cerneal? ferogalic? neagr?;

- murd?rie.

VERSO:

- pete cerneal? ferogalic?;

- însemnare cerneal? ferogalic? neagr?.

Din oglinda c?r?ii reiese c? volumul con?ine 46 fascicole. Primul fascicol este format din 2 file (f1+f2) iar restul de 45 fascicole sunt formate din câte 4 file.

STARE DE CONSERVARE

Volumul a prezentat o degradare avansat? fizico-chimic?, biologic? a suportului de scriere, soldat? cu fragilizarea, fisurarea, pierderea suportului material, deformarea cotorului, degradarea cus?turii.

DIAGNOSTIC

Îmbrunire ampl? a întregului volum, deterior?ri de natur? fizico-mecanic?, chimic? ?i biologic? cu afectarea aspectului ?i structurii volumului; profund? deteriorare biologic? asociat? cu sfâ?ierea fascicolelor în dreptul punctelor de coasere, deoarece a?a cus?turii era fragilizat? ?i nu era continu? iar unele fascicole erau în pericol de a se pierde; propun restaurarea integral? a volumul prin desfacerea cus?turii.

TRATAMENT EFECTUAT

1. Fotografiere ini?ial?;

2. Numerotarea filelor;

3.Cura?are uscat? – despr?fuirea blocului c?r?ii pentru îndep?rtarea depozitelor de murd?rie;

4.Deta?area corpului de scoar?e prin dezlipirea p?r?ii fixe a forza?ului ?i dezlipirea capetelor nervurilor din interiorul scoar?ei;

5.Îndep?rtarea cleiului vechi de pe cotor;

6. Descoaserea volumului (t?ierea a?ei de cusut degradate);

7.Desfacerea blocului de carte pe fascicole (s-a constatat c? volumul a mai suferit restaur?ri anterioare - transa interioar?, transa inferioar?);

8. Întocmirea oglinzii c?r?ii;

9. Cur??are mecanic? – eliminarea depozitelor de cear?;

10. Cur??are umed? a filelor deta?ate ?i a forza?urilor;

11. Corectare de pH;

12. Uscare liber?;

13. Presare intermediar?;

14. Restaurarea fiec?rei file – completare hârtie japonez? de dimensiune adecvat? la hartia suport de text;

- consolidare val japonez, la dublu sau la simplu (a zonelor fragilizate, a zonelor lips?, rupturi);

(Complet?rile predomin? în zona col?urilor ?i în zona fal?ului);

15. Uscare liber?;

16. Presare intermediar?;

17. Refacerea fiec?rui mijloc al filelor (92) + aripioare la forza?urile anterior ?i posterior mobil (pentru aceasta s-a executat pe masa luminoas? un ?ablon – chenar - cu dimensiunile originale ale filelor)

18. Degajarea surplusului de hârtie ?i val japonez cu ajutorul bisturiului;

19. Presare intermediar?;

20. T?ierea la format (dimensiunile originale);

21. Cola?ionarea filelor (cu ajutorul f?l?uitorului);

22. Reranjarea filelor pe fascicole (conform oglinzii c?r?ii);

23. Presare final?;

24. Dup? presarea final? ?i refacerea fascicolelor blocul c?r?ii a fost predat la leg?torie pentru refacerea leg?turii c?r?ii.

       I se va confec?iona o caset? de protec?ie dup? care va fi pus? pe raft la locul care i se cuvine.

Restaurator Nicoleta Ionescu

Aflat la contactul dintre zona de câmpie ?i dealurile subcarpatice, situl arheologic de la Urla?i este localizat acolo unde Cricovul S?rat î?i face loc în câmpie coborând dintre dealuri. Este situat pe un grind natural care are o form? triungiular?, delimitat de o zon? ml??tinoas? aflat? în zona de sud-est a localit??ii. Cercet?rile arheologice de la Urla?i au început în anul 2013 ?i au continuat cu o caden?? anual? pân? în prezent. Au fost descoperite o succesiune de asez?ri din epocile neolitic? (cultura Star?evo-Cr?), eneolitic? (cultura Gumelni?a), a bronzului (cultura Tei). Importante sunt ?i locuirile din sec. II-III d.Hr., V-VII d.Hr, dar ?i cele din evul mediu legate de începuturile localit??ii Urla?i (sec. XVI-XVII).  

Cercet?rile din acest sit se deruleaz? în cadrul unui proiect care vizeaz? abordarea ariei nordice a culturii Gumelni?a, cu o preocupare pentru locuirea în zona de deal sau din imediata apropiere a acesteia. De asemenea, având în vedere descoperirile din campaniile precedente, importante au devenit ?i obiectivele datând din primul mileniu cre?tin ?i evul mediu (sec. XVI-XVII). Aceste dou? segmente culturale ?i cronologice sunt marcate de descoperirea unor locuin?e adâncite (bordeie) ?i gropi de extragerea lutului, dar ?i materiale arheologice, în special de ceramic? fragmentar?.

Ca ?i în anii preceden?i în a?ezarea eneolitic? atribuit? culturii Gumelni?a (4350-4250 î.Hr.) au continuat s? apar? numeroase piese din silex întregi, izolate sau depuse într-un num?r restrâns de piese sub forma unor mici depozite. Un astfel de depozit descoperit anul acesta era format din 11 piese, din care unele nefolosite. Erau înso?ite de fragmente de la un vas din lut. Este al ?aselea depozit de acest tip, ceea ce confirm? un anumit comportament al comunit??ii eneolitice care a locuit în acest sit acum peste 6 milenii.

Foarte important este un depozit de piese din metal (fier ?i bronz) datând din evul mediu (sec. XI-XVII) descoperit la adâncimea de circa 0,5 m. Un num?r de 14 piese erau depuse într-o mic? groap? (0,5 m diametrul ?i 0,4 m adâncime). Dintre piese se remarc? prezen?a unui topor, trei cârlige, a unui dorn, perforator de lemn, fragment de lan? cu dou? verigi, fragmente de la o coas? (2 buc.), etc.

În apropierea ?antierului arheologic a fost amenajat? o baz? logistic? care permite derularea cercet?rilor în bune condi?ii ?i dezvoltarea în viitor a unui program complex de cercetare a V?ii Cricovului S?rat. În cadrul acestui program se deruleaz? ?i s?p?turile de pe Dealul Merez aflat la nord de Valea Semanului, cercet?ri realizate anul acesta în luna iulie. De asemenea, pe raza localit??ii Urla?i, dar ?i pe valea râului Cricovul S?rat, au continuat cercet?rile de suprafa?? prin care au fost identificate ?i cartate numeroase situri arheologice care certific? importan?a acestei c?i de comunicare de-a lungul istoriei. La Muzeul „Foisorul Bellu” din Urla?i a fost realizat? o expozi?ie permanent? în care pot fi admirate principalele descoperiri arheologice rezultate în urma cercet?rilor derulate în ultimii ani.

Responsabil ?antier

Cercet?tor ?tiin?ific Gradul I, dr. Alin Frînculeasa

Muzeograf Claudiu Robe

Muzeul Memorial „Constantin ?i Ion Stere”, sec?ie a Muzeului Jude?ean de Istorie ?i Arheologie Prahova, de?ine în patrimoniul s?u o pies? de orfevr?rie, cunoscut? sub numele de Tipsia de la Urziceni, donat? de doamna Suzana Stere Paleologu, nora lui Constantin Stere.

Muzeograf Monica CÎRSTEA