- Eroare
Marţi, 21 Iulie 2020 08:29
21 iulie 1821 se na?te la Mirce?ti cel ce avea s? devin? un reprezentant de seam? al genera?iei pa?optiste, omul politic ?i diplomatul Vasile Alecsandri. Cunoscut înainte de toate ca poet ?i dramaturg, debuteaz? în 1840 în paginile « Daciei literare ». Pionier al pastelului în literarura român?, Vasile Alecsandri folose?te elementele descriptive cu obiectivitate, evocând natura a?a zis domestic?, idilic?.
Concomitent cu activitatea literar? Alecsandri a avut o via?? politic? intens?, fiind unul din liderii evenimentelor de la 1848. A fost pe rând arhivar al statului, secretar de stat la Departamentul Trebilor de Afar?, deputat de Bac?u în Divanul Ad-Hoc. De?i a fost candidatul la tron care întrunea cele mai multe voturi, Alecsandri a declinat propunerea numindu-l pe Costache Negri.
Dup? Unire Alecsandri a dus o activitate diplomatic? intens? în Cancelariile europene pledând pentru recuno?terea „faptului împlinit”. Ocup? mai apoi func?iile de ministru de externe, deputat ?i ministru plenipoten?iar la Paris.
Din 1860 se retrage la Mirce?ti cu familia, unde r?mâne pân? la sfâr?itul vie?ii.
Carte po?tal? ilustrat? , Statuia lui Vasile Alexandri, Ja?i,
tip?rit? de N. S. Scharaga Ja?i, Chiosk lâng? Bis. Sf. Nicolae, 1957
din colec?ia Muzeului Jude?ean de Istorie ?i Arheologie Prahova.
tip?rit? de N. S. Scharaga Ja?i, Chiosk lâng? Bis. Sf. Nicolae, 1957
din colec?ia Muzeului Jude?ean de Istorie ?i Arheologie Prahova.
Amalia NICOAR? - ?ef Birou Istorie
Luni, 20 Iulie 2020 13:20
Ast?zi, 20 iulie 2020, se împlinesc 93 de ani de la trecerea în eternitate a regelui Ferdinand I al României.
Ferdinand Victor Albert Meinrad, principe de Hohenzollern-Sigmaringen, s-a n?scut la 24 august 1865 la Sigmaringen (Prusia). A fost fiul principelui Leopold de Hohenzollern, ?i al principesei Antonia de Braganza, infanta Portugaliei, iar regele Carol I a fost unchiul s?u din partea tat?lui.
Regele Ferdinand a fost un om inteligent, fiind înzestrat cu o foarte bun? memorie. Era împ?timit de lectur?, pasionat de studiul limbilor (?tia greaca veche, latina, ebraica, engleza, rusa, franceza). De asemenea, înv??ase ?i limba român?, înc? din timpul studen?iei. Totodat?, îi pl?cea s? c?l?toreasc?, s? vâneze, îl preocupau heraldica, numismatica ?i filatelia. Îns? pasiunea vie?ii sale a fost botanica, ajungând s? cunoasc? toate denumirile latine?ti ale plantelor mai bine decât un specialist în domeniu.
În 1891, Ferdinand o cunoa?te pe Maria Alexandra Victoria de Saxa-Coburg-Gotha, prin?es? a Marii Britanii ?i a Irlandei, iar pe 10 ianuarie 1893, la Castelul Sigmaringen, cei doi se c?s?toreau.
Domnia regelui Ferdinand I a fost relativ scurt? – de numai 13 ani, între 1914 -1927, îns? ace?ti ani au marcat istoria României prin evenimente importante, precum: neutralitatea, intrarea în r?zboi de partea Antantei ?i mai ales f?urirea statului na?ional unitar, prin unirea Basarabiei, Bucovinei ?i Transilvaniei cu patria-mam?.
În ziua de 28 septembrie 1914, ziua depunerii jur?mântului ca rege, Ferdinand ?i-a luat angajamentul s? domneasc? „cu dragoste pentru acest popor, munca f?r? preget ce sunt hot?rât ca bun român ?i rege s? închin iubitei mele ??ri”.
Numele regelui Ferdinand I este legat de: înf?ptuirea Marii Uniri din 1918 – el devenind primul rege al tuturor românilor; introducerea votului universal (numai pentru barba?i), egal, direct, secret, obligatoriu, stabilit de Parlament la Ia?i, în 1917; legile pentru reforma agrar? în Vechiul Regat ?i Basarabia (17 iulie) ?i respectiv, Transilvania, Banat, Cri?ana ?i Maramure? (30 iulie) în 1921, iar cea mai important? oper? legislativ? fiind noua Constitu?ie din anul 1923.
Regele Ferdinand I ?i-a câ?tigat respectul românilor, care l-au numit „Regele ??ranilor”, pentru c? a sus?inut necesitatea reformei agrare ?i a celei electorale.
Dup? o lung? suferin?? regele Ferdinand I a trecut în eternitate, în ziua de 20 iulie 1927, la Sinaia. Regele Ferdinand se num?r? printre personalit??ile cele mai str?lucite din istoria modern? a României. Dincolo de simpatiile ?i antipatiile personale, de „glasul sângelui”, a pus interesele ??rii ce o conducea. Astfel prin decizia intr?ri României în r?zboi împotriva Puterilor Centrale, pentru a se realiza idealul na?ional al românilor a fost numit „Ferdinand cel Loial”. Prin acest sacrificiu personal ?i-a respectat promisiunea de a fi „un bun român”.
La sfâr?itul domniei regelui Ferdinand I, România era un stat ce se întindea pe 295.049 km², cu o popula?ie de 16,5 milioane de locuitori ?i cu progrese considerabile în plan cultural, politic ?i economic.
Despre regele Ferdinand I supranumit ?i „Întregitorul”, la moartea acestuia, în mesajul adresat poporului român, Ion I. C. Br?tianu spunea: „Primul rege al României Mari a murit. O boal? cumplit? a înterupt prematur aceast? domnie glorioas? care a îndeplinit visul de secole al poporului nostru. Românii nu vor putea uita niciodat? c? regele Ferdinand s-a sacrificat pentru binele ??rii. De neclintit în convingerile sale ?i în hot?rârile sale în timpul r?zboiului, bun ?i în?elept pe timp de pace, Ferdinand I va r?mâne pentru totdeauna regele care s-a identificat cu poporul s?u ?i care a înf?ptuit marile reforme care au dus statului dreptatea, puterea ?i lini?tea”.
Muzeograf Monica CÎRSTEA
Muzeul Jude?ean de Istorie ?i Arheologie Prahova
Luni, 20 Iulie 2020 10:32
Pe 20 iulie 1927, la Sinaia, se stingea din via?? Regele Ferdinand I al României, l?sându-l ca urma? pe nepotul s?u, Principele Mihai.
Regele Ferdinand I, Întregitorul, a fost al doilea rege al României, dar primul rege al tuturor românilor, suveranul sub domnia c?ruia s-a realizat Marea Unire din 1918.
Om de o cultur? vast?, poliglot, iubitor de ?ar?, Ferdinand I a reu?it s? realizeze cele mai importante reforme ale României Mari.
S-a n?scut la 24 august 1865, la Sigmaringen, ca al doilea fiu al principelui Leopold de Hohenzollern, fratele mai mare al regelui Carol I ?i al prin?esei Antoaneta, infanta Portugaliei.
A studiat la ?coala Militar? din Kassel, la Universitatea din Leipzig, la Universitatea din Bonn ?i la ?coala Superioar? de ?tiin?e Politice ?i Economice din Tübingen.
Pentru c? unchiul s?u, regele Carol I, ?i so?ia lui, regina Elisabeta, nu au avut mo?tenitori, tân?rul Ferdinand a fost ales pentru a duce mai departe monarhia în ?ara noastr?.
„ ... Trebuie s?-mi p?r?sesc patria, p?rin?ii, fra?i ?i surori ?i prieteni... De acum încolo sunt român; voi fi român din tot sufletul meu”.
Vine în România, oficial, în prim?vara lui 1889 pentru a se familiariza cu serviciul administrativ, fiind primit cu mult entuziasm, în?elegând c? „poporul nutre?te sentimente prietene?ti fa?? de dinastie”.
A fost încadrat în batalionul 1 vân?tori ?i mai apoi, colonel ?i comandant al Regimentului 4 ro?iori, a fost ales membru de onoare al Academiei Regale de ?tiin?e, a primit drept de vot ?i loc în Senat, prilej cu care afirma: „Voi contopi astfel existen?a ??rii cu a mea; în mine ve?i g?si un coleg mândru de a conlucra la tot ce va da t?rie ?i str?lucire patriei noastre neatârnate.”
A urcat pe tron în octombrie 1914, într-un moment dificil al istoriei noastre, marcat de izbucnirea Primului R?zboi Mondial.
Dup? doi ani de neutralitate, la 14/27 august 1916, Consiliul de Coroan?, condus de Ferdinand, decide intrarea României în r?zboi, al?turi de Antanta (Fran?a, Marea Britanie, Rusia, Italia). Este de remarcat faptul c? Regele Ferdinand, de?i n?scut german ?i rud? a Împ?ratului Germaniei, a a?ezat interesul României mai presus de leg?tura lui de sânge ?i a luptat împotriva ??rii lui de origine, demonstrând o capacitate imens? de sacrificiu personal. „Dup? lupte teribile care s-au dat în mine, sacrific totul pentru binele patriei”, a spus, atunci, Ferdinand.
Regele nu ?i-a sacrificat pentru România numai familia, ci ?i credin?a: din cauz? c? nu î?i botezase copiii în rit catolic, a fost excomunicat de Pap?, lucru dureros pentru un catolic fervent ca el, care interiorizase perfect deviza familiei sale: Nihil sine Deo. Acela?i lucru urma s? se întâmple în anul 1948 cu Regina Ana, excomunicat? de Pap? pentru c? Regele Mihai I a refuzat s?-?i boteze copiii în rit catolic.
Dup? un r?zboi cu imense sacrificii umane ?i materiale, s-a înf?ptuit România Mare, prin unirea succesiv? a Basarabiei, Bucovinei ?i Transilvaniei cu patria mam?.
Ca o consecin?? fireasc? a realiz?rii României Mari, pe 15 octombrie 1922, la Alba – Iulia, regele Ferdinand I Intregitorul este încoronat ca rege al tuturor românilor „de la Nistru pân’ la Tisa”. Ceremonia are loc în noua ?i grandioasa catedral? ortodox?, construit? special pentru aceast? ocazie.
S-a spus c? marele atu al Regelui a fost so?ia sa, Principesa Maria de Edinburg, nepoata reginei Victoria a Marii Britanii, cu care s-a c?s?torit la Sigmaringen, în ziua de 10 ianuarie 1893.
Cu personalitatea sa magnetic? ?i cu un sim? practic extraordinar, Regina Maria avea s? fie infirmier? pe front ?i diplomat în cancelariile europene, cea f?r? de care România Mare ar fi fost, spun istoricii, un deziderat mult mai greu de atins.
În timpul domniei lui Ferdinand s-au pus bazele consolid?rii statului na?ional unitar român ?i s-au adoptat m?suri fundamentale pentru dezvoltarea ??rii: votul universal, reforma agrar?, Constitu?ia din 1923.
În 1914, când Ferdinand a urcat pe tron, România avea 7,7 milioane locuitori ?i 137.000 km p?tra?i; în 1927, la moartea sa, ?ara num?ra 17,1 milioane locuitori ?i avea 295.049 km p?tra?i. Dintr-o ?ar? mic?, România ajunsese un stat cu m?rime medie în Europa (locul 8 dup? num?rul de locuitori ?i locul 10 dup? suprafa??).
A fost un rege iubit de români, un rege care a avut oroare de demagogie, de parada grotesc? a vorbelor mari. Iubea esen?a, exprimarea concret?, t?cerea semnificativ?. Modestia lui excesiv? merita prin ea îns??i o reveren??. A fost un rege care a domnit în spirit cre?tin, f?r? emfaz? ?i f?r? gesturi gratuite, un patriot autentic.
De aceea, în momentul mor?ii sale, a fost plâns de o ?ar? întreag?, dovad? fiind funeraliile ce au avut dimensiuni impresionante. Pe tot drumul de la Sinaia la Bucure?ti ?i apoi spre Curtea de Arge?, locul unde a fost înmormântat, g?rile ?i drumurile au fost pline de oameni în doliu. În acea zi trist? s-a v?zut cât de iubit a fost Regele românilor, modest ?i discret, care a domnit ca un rege al tuturor românilor.
„Am în?eles c? în via?? nu trebuie s? iei nimic cu lejeritate ?i c? nechibzuin?a nu aduce decât pagub?!” ♦ Ferdinand I
Muzeograf Paulina M?ni?or
Muzeul Memorial "Constantin ?i Ion Stere" Bucov
Sâmbătă, 18 Iulie 2020 12:00
Ast?zi, 18 iulie 2020, se împlinesc 82 de ani de la trecerea în eternitate a reginei Maria a României.
Maria Alexandra Victoria de Saxa-Coburg-Gotha, prin?es? a Marii Britanii ?i a Irlandei, s-a n?scut la 29 octombrie 1875 în Eastwell-Park, comitatul Kent. A fost fiica lui Alfred duce de Edinburg, fiul reginei Victoria a Angliei, ?i a Mariei Alexandrovna Romanov, mare duces? a Rusiei, unica fiic? a ?arului Alexandru al II-lea.
În 1891, Maria îl cunoa?te pe Ferdinand Victor Albert Meinrad, principe de Hohenzollern-Sigmaringen, principele mo?tenitor ?i viitorul Rege al României (1914-1927), iar pe 10 ianuarie 1893, la Castelul Sigmaringen, cei doi se c?s?toreau.
Regina Maria a fost o femeie frumoas?, elegant?, inteligent?, plin? de curaj, eficient? ?i cea mai influent? regin? a României. A r?mas în istoria neamului românesc drept una dintre cele mai importante personalit??i feminine din prima parte a secolului al XX-lea, datorit? devotamentului ei fa?? de ?ar? ?i fa?? de poporul ei. Ajuns? în România prin c?s?torie, a ?tiut s? se identifice cu interesele ?i aspira?iile poporului român, r?mânând nemuritoare în inimile românilor. R?sfoindu-i autobiografia ,,Povestea vie?ii mele’’, descoperi un suflet sensibil, devotat poporului român, pe care a înv??at s?-l iubeasc? ?i pe care l-a iubit foarte mult, pân? la sfâr?itul vie?ii.
Datorit? ac?iunilor sale din perioada Primului R?zboi Mondial a fost supranumit? de popor Mama Regina, Mama r?ni?ilor, Regina soldat. Pe lâng? ac?iunile caritabile din perioada r?zboiului, Regina Maria a sus?inut ?i activit??i diplomatice pentru recunoa?terea Marii Uniri.
La Conferin?a de pace de la Paris din 1919, a avut rolul ei, evident neoficial, deoarece Constitu?ia nu-i acorda nicio putere politic?. În calitatea sa de Regin? a românilor ?i sfetnic al regelui Ferdinand I, Maria a pledat, la Paris, pentru cauza românilor, reamintindu-le alia?ilor occidentali sacrificiul enorm al armatei române. Prin vizitele oficiale f?cute suveranului englez la Londra, ori întrevederile cu conduc?torii politici ai Fran?ei ?i S.U.A. la Paris, ori articole publicate în diferite ziare ?i reviste europene, s-a str?duit s? prezinte cât mai bine interesele României.„Dup? ce a cucerit un num?r mare de oameni politici ?i de afaceri, Regina Maria a fost sf?tuit? s? p?r?seasc? Parisul în culmea succesului... Când trenul ie?ea din gar?, se spunea deja c? Regina Maria «pusese România pe hart?» la Conferin?a de pace – o apreciere m?gulitoare la care Regina îns??i contribuise din toat? inima”.
De la venirea pe meleagurile române?ti, Regina Maria ?i-a m?rturisit dragostea fa?? de România ?i poporul s?u, prin fapte, însemn?ri, articole ?i c?r?i, dar a f?cut-o ?i printr-o ultim? scrisoare adresat? poporului român, aceasta fiind testamentul s?u, scris înc? din anul 1933:
„??rii mele ?i Poporului meu,
[…] Te binecuvântez, iubit? Românie, ?ara bucuriilor ?i durerilor mele, frumoas? ?ar?, care ai tr?it în inima mea ?i ale c?rei c?r?ri le-am cunoscut toate. Frumoas? ?ar? pe care am v?zut-o întregit?, a c?rei soart? mi-a fost îng?duit s? o v?d împlinit?. Fii tu ve?nic îmbel?ugat?, fii tu mare ?i plin? de cinste, s? stai ve?nic falnic? printre na?iuni, s? fii cinstit?, iubit? ?i priceput? […]”.
Pre?uirea de care s-a bucurat Regina Maria din partea poporului s?u, a r?mas statornic? pân? la trecerea în eternitate, la data de 18 iulie 1938. M?rturie sunt ?i versurile l?sate de G. C. Baisan, unul din eroii R?zboiului de Întregire Na?ional?:
Regina Maria a fost o femeie frumoas?, elegant?, inteligent?, plin? de curaj, eficient? ?i cea mai influent? regin? a României. A r?mas în istoria neamului românesc drept una dintre cele mai importante personalit??i feminine din prima parte a secolului al XX-lea, datorit? devotamentului ei fa?? de ?ar? ?i fa?? de poporul ei. Ajuns? în România prin c?s?torie, a ?tiut s? se identifice cu interesele ?i aspira?iile poporului român, r?mânând nemuritoare în inimile românilor. R?sfoindu-i autobiografia ,,Povestea vie?ii mele’’, descoperi un suflet sensibil, devotat poporului român, pe care a înv??at s?-l iubeasc? ?i pe care l-a iubit foarte mult, pân? la sfâr?itul vie?ii.
Datorit? ac?iunilor sale din perioada Primului R?zboi Mondial a fost supranumit? de popor Mama Regina, Mama r?ni?ilor, Regina soldat. Pe lâng? ac?iunile caritabile din perioada r?zboiului, Regina Maria a sus?inut ?i activit??i diplomatice pentru recunoa?terea Marii Uniri.
La Conferin?a de pace de la Paris din 1919, a avut rolul ei, evident neoficial, deoarece Constitu?ia nu-i acorda nicio putere politic?. În calitatea sa de Regin? a românilor ?i sfetnic al regelui Ferdinand I, Maria a pledat, la Paris, pentru cauza românilor, reamintindu-le alia?ilor occidentali sacrificiul enorm al armatei române. Prin vizitele oficiale f?cute suveranului englez la Londra, ori întrevederile cu conduc?torii politici ai Fran?ei ?i S.U.A. la Paris, ori articole publicate în diferite ziare ?i reviste europene, s-a str?duit s? prezinte cât mai bine interesele României.„Dup? ce a cucerit un num?r mare de oameni politici ?i de afaceri, Regina Maria a fost sf?tuit? s? p?r?seasc? Parisul în culmea succesului... Când trenul ie?ea din gar?, se spunea deja c? Regina Maria «pusese România pe hart?» la Conferin?a de pace – o apreciere m?gulitoare la care Regina îns??i contribuise din toat? inima”.
De la venirea pe meleagurile române?ti, Regina Maria ?i-a m?rturisit dragostea fa?? de România ?i poporul s?u, prin fapte, însemn?ri, articole ?i c?r?i, dar a f?cut-o ?i printr-o ultim? scrisoare adresat? poporului român, aceasta fiind testamentul s?u, scris înc? din anul 1933:
„??rii mele ?i Poporului meu,
[…] Te binecuvântez, iubit? Românie, ?ara bucuriilor ?i durerilor mele, frumoas? ?ar?, care ai tr?it în inima mea ?i ale c?rei c?r?ri le-am cunoscut toate. Frumoas? ?ar? pe care am v?zut-o întregit?, a c?rei soart? mi-a fost îng?duit s? o v?d împlinit?. Fii tu ve?nic îmbel?ugat?, fii tu mare ?i plin? de cinste, s? stai ve?nic falnic? printre na?iuni, s? fii cinstit?, iubit? ?i priceput? […]”.
Pre?uirea de care s-a bucurat Regina Maria din partea poporului s?u, a r?mas statornic? pân? la trecerea în eternitate, la data de 18 iulie 1938. M?rturie sunt ?i versurile l?sate de G. C. Baisan, unul din eroii R?zboiului de Întregire Na?ional?:
,,Majest??ii sale Reginei Maria a României
Te-ai stins din via??, bun? Mam?,
Cu lacrimi grele ?ara plânge;
Plâng clopotele de aram?
?i soarele-i sc?ldat în sânge.
În vremuri grele de r?zboi
Ne-ai fost un Înger de lumin?
Când coborai din zbor la noi
În haina zilei de hermin?.
Iar când în ?an?uri ne priveai
Cu raza ochilor albastr?,
În orice suflet p?trundeai
Ca o lumin? prin fereastr?.
?i-ai îndurat cu noi urgia
Subt vifor groaznic de obuz
?i ne-ai v?zut ?i vitejia
În luptele de la Oituz.
Cu roua lacrimii în ploape
Ne-mb?rb?tai pe to?i la rând
?i Te-am fi vrut cât mai aproape
Ca s? murim cu Tine-n gând.
Te duci acum, Regin? bun?,
Zadarnic inima ne-o frângem;
Plâng clopotele de aram?
?i noi, osta?ii T?i, Te plângem.’’
Adres?m mul?umirile noastre pentru portretele Reginei Maria, elevilor:Delia Mande, Elena ?endroiu, Florin Daniel Radu, Lorena-Gabriela Diaconu, Andra Lorena G?lenciu, Oana Gabriela Sima, Cosmin Pr?jescu, Patricia Zaroschi, Ioana Ionescu, Andreea Zamfir de la Colegiul de Art? ,,Carmen Sylva’’, Ploie?ti, coordona?i de doamnele profesoare Liliana Marin, Adriana Br?ileanu, Rita B?dulescu, Cristina Galai, M?d?lina Gheorghe T?nase ?i Iulia Ignat.
Muzeograf Monica CÎRSTEA
Vineri, 17 Iulie 2020 16:51
Muzeul Memorial „Nicolae Iorga”, sec?ie a Muzeului Jude?ean de Istorie ?i Arheologie Prahova a vernisat expozi?ia temporar?: „În tran?ee pentru ?ar?".
Expozi?ia rememoreaz?, pentru publicul iubitor de istorie, încrâncenatele lupte din vara anului 1917 de la M?r??e?ti, M?r??ti ?i Oituz, desf??urate sub deviza „Pe aici nu se trece!”
„Prima victorie adev?rat? a armatei române” în Primul R?zboi Mondial sau „Verdunul românesc” sunt câteva dintre caracteriz?rile consemnate în istoriografie referitoare la eroica mobilizare a armatei române în R?zboiul de Reîntregire a Neamului.
Patrimoniul muzeal etalat – fotografii, uniforme, medalii, instrumentar medical, armament, într-o manier? captivant?, ambian?a, spiritul cazon, contextul militar-istoric al idealurilor vremii sintetizate sugestiv de istoricul Nicolae Iorga prin îndemnul „Unitatea na?ional? f?-o în inimi, ?i de la sine se va scrie pe steag”.
Vineri, 17 Iulie 2020 07:50
RESTAURAREA UNEI OALE TRONCONICE
Vasul ceramic care face obiectul acestui articol a fost descoperit în cursul campaniei arheologice din anul 2002, jud. Prahova, com. Fântânele, punct Budureasca 4.
Complexul în care a fost identificat s-a dovedit a fi o locuin?? (hallstatian?), de suprafa?? care s-a p?strat par?ial, fiind perforat? de mai multe complexe apar?inând nivelului de locuire al secolelor V-VII p.Chr. Limitele acestui complex nu au fost observate foarte clar, delimitarea spa?iului locuin?ei realizându-se pe baza concentr?rii materialului ceramic ?i a urmelor de lipitur? provenite din demantelarea (demolarea) pere?ilor.
Vasul a fost descoperit în apropierea laturii de vest a locuin?ei L1, pe podea, peste el g?sindu-se o cantitate mare de lipitur? provenit? de la pere?i.
Vasul de tip oal?, tronconic, modelat cu mâna, pasta de culoare g?lbuie, are în compozi?ie, ca degresant cioburi pisate m?runt; prezint? ardere secundar? materializat? prin schimbarea culorii pastei de la ro?u c?r?miziu la violet ?i negru - ardere secundar? care ar putea avea ca origine utilizarea casnic?. Decorul este realizat dintr-un ?ir de alveole plasat în partea superioar?, având intercala?i patru butoni dispu?i simetric din care s-au p?strat doi.
Starea de conservare:
Vasul se prezint? în stare fragmentar? (56 fragmente), ceea ce permite reconstituirea sa în propor?ie de aproximativ 70%.
La o examinare atent? s-a constatat c? fragmentele ceramice prezint? depuneri de sol.
Fragmentele de forme diferite sunt într-o stare de conservare bun?; pasta ceramic? este de bun? calitate, modelat? cu grij?.
Etapele procesului de restaurare:
În prim? faz?, fragmentele ceramice s-au sp?lat sub jet de ap? curent? pentru îndep?rtarea depunerilor de sol, dup? care au fost imersate în b?i succesive de ap? distilat? pentru desalinizare.
Uscarea fragmentelor s-a f?cut lent, la temperatura mediului ambiant, fragmentele fiind puse pe hârtie de filtru.
A urmat identificarea fragmentelor componente ?i desf??urarea formei vasului pe masa de lucru în vederea asambl?rii.
Lipirea fragmentelor s-a realizat cu aracet, începând de la baza vasului; fragmentele se vor lipi pe rând dou? câte dou?, ob?inându-se panouri care, asamblate ?i lipite între ele, duc la panouri mari ce dau în final forma vasului.
Deoarece vasul se întrege?te în propor?ie de aproximativ 70% s-a luat amprent? cu cear? dentar? de pe zonele originale existente ?i cu ajutorul acesteia s-a realizat completarea zonelor lips? cu ipsos de modelat.
Îndep?rtarea excesului de ipsos s-a f?cut mecanic, cu ajutorul bisturiului în stare semiumed?. Finisarea zonelor completate s-a realizat cu hârtie abraziv? de diferite granula?ii.
Dimensiuni dup? restaurare:
H = 22,8 cm, Dg = 19,6 cm, Df= 13 cm.
Se recomand? ca vasul s? fie depozitat sau expus într-un mediu salubru, în condi?ii corespunz?toare de microclimat, în pozi?ie func?ional?, asigurându-se o bun? stabilitate, f?r? tension?ri ?i ferit de ?ocuri mecanice.
Restaurator ceramic? Claudia DUMITRESCU
Joi, 16 Iulie 2020 08:28
Antim Ivireanul este considerat unul dintre cei mai ilu?tri oameni de cultur? din istoria ??rii Române?ti, comparat cu Ierarhii Moldovei Varlaam ?i Dosoftei sau diaconul Coresi-Transilvania.
S-a n?scut la jum?tatea secolului al XVII-lea (nu se cunoa?te cu exactitate data oficial?), în Iviria Georgiei, din p?rin?ii Ioan ?i Maria, primind la botez numele de Andrei. Ulterior a fost vândut ca rob turcilor de unii dintre compatrio?ii s?i, fiind eliberat din robie de c?tre Patriarhul Ierusalimului Dositei Nottara. Din îndemnul acestuia, Antim a îmbr?cat rasa monahal?, fiind numit egumen la mân?stirea Cet??uia - Ia?i. Aici a devenit ucenic tipograf al episcopului Mitrofan al Hu?ilor, prin intermediul c?ruia ?i-a însu?it admirabil limba român? precum ?i arta tiparului.
Anterior acestei perioade, la Constantinopol, a înv??at arta sculpturii, caligrafiei, miniaturii, broderiei ?i limbile greac?, arab? ?i turc?, manifestând un talent ie?it din comun. În anul 1691, a fost numit conduc?torul tipografiei din Bucure?ti, cu scopul de a ap?ra ortodoxia prin tip?rirea unui num?r cât mai mare de c?r?i biserice?ti ?i laice, din ini?iativa Patriarhului Ierusalimului Dositei Nottara, sus?inut? fervent de domnitorii români ?erban Cantacuzino (1678-1688) ?i Constantin Brâncoveanu (1688-1714).
A desf??urat o activitate prodigioas? în domeniul tip?ririi c?r?ilor de slujb? bisericeasc?, nu numai în limb? român?, dar ?i în limba greac?, slavon?, arab?, pentru necesit??ile cultice ale bisericilor. Începe munca de tip?rire în anul 1692: Slujba Sfintei Parascheva ?i a Sfântului Grigore Decapolitul, având un merit deosebit prin efortul s?u de introducere definitiv? a limbii române în slujbele Bisericii Ortodoxe Române, proces început în epoca Matei Basarab (1632-1654), dup? anul 1640. Predicile sale faimoase, tip?rite în num?r de 28 sub numele de Didahii (înv???turi), i-au determinat pe contemporanii s?i, s?-l asemene cu cei mai mari ierarhi ai ortodoxiei cre?tine: Sf. Vasile cel Mare, Grigorie ?i Ioan Gur? de Aur. Dintr-un total de 63 c?r?i tip?rite de-a lungul carierei sale, 39 i-au apar?inut în integralitate, op?iunile lingvistice fiind diferite ?i anume: 30 în limba greac?, 22 în limba român? cu alfabet chirilic, ?i celelalte în: slavon?, slavo-român?, greco-arab?, greco-român? precum ?i greco-slavo-român?. Din acest punct de vedere a reprezentat un caz singular în activitatea cultural? din ?ara Româneasc?, ?i nu numai.
În expozi?ia permanent? a muzeului „Casa Domneasc?” Brebu - sec?ie a Muzeului de Istorie ?i Arheologie Prahova, sunt expuse tip?riturile originale atribuite mitropolitului Antim Ivireanu precum: M?rg?ritare (1691 - Bucure?ti), Evanghelie Greco-Român? (1693 - Snagov), Mineiul - Vie?ile Sfin?ilor pe luna lui martie (Buz?u - 1698), Carte sau Lumin? (Snagov - 1699), Floarea Darurilor (Snagov - 1700), Sevastos Chimenitul (Snagov - 1701), Noul Testament (Bucure?ti - 1703), Triod (Râmnic - 1706), Liturghier (Târgovi?te - 1713), Octoihul (Târgovi?te - 1714).
Mân?stirea Antim din Bucure?ti a reprezentat cea mai important? ctitorie a epocii sale, loca? monahal unde a ocupat func?ia de stare? (1694-1701), pentru ca, mai târziu, între (1705-1708) s? fie numit episcop de Râmnic ?i în final mitropolit (1708-1716).
Intrând într-un conflict deschis cu domnitorul fanariot Nicolae Mavrocordat (1709-1710 ?i 1711-1716), datorit? problemelor de politic? extern? a ??rii Române?ti, rezultate din conflictul austro-otoman, este acuzat de simpatie pentru partea austriac? ?i uzurparea puterii domniei în ?ar?. A fost arestat ?i întemni?at la Curtea Domneasc? din Bucure?ti. Patriarhia ecumenic? prin hot?rârea irevocabil? a forului suprem, Sfântul Sinod, îl va pedepsi prin caterisire, cu exilare definitiv? la Mân?stirea Sf. Ecaterina din Sinaiul Egiptului. În luna septembrie 1716, a fost escortat de o garnizoan? turceasc?, fiind ucis prin înecare în râul Tungia, zona Adrianopolului, din estul Bulgariei de azi, deoarece constituia un pericol pentru puterea otoman? ?i cea de la Bucure?ti, conform documentelor timpului, având scopuri precise de ap?rare a valorilor ortodoxiei cre?tine în fa?a expansiunii Semilunii ?i evident apropierii de puterile cre?tine din apusul Europei. În anul 1966 Patriarhia Ecumenic? de Constantinopol a anulat sentin?a de caterisire, pronun?at? în 1716, pentru ca, în 1992 Sf. Sinod al Patriarhiei Române din Bucure?ti, s? hot?rasc? canonizarea acestuia ?i pr?znuirea anual? la data de 27 septembrie în calendarul român ortodox.
R?zvan RADU
Muzeograf coordonator la Muzeul "Casa Domneasc?" Brebu
Miercuri, 15 Iulie 2020 08:24
Ceasul generalului Alexandru Averescu
Pentru istoria noastr? na?ional?, Marea Unire de la Alba-Iulia din 1918 reprezint? evenimentul cel mai important ce semnific? împlinirea idealului românesc de a tr?i liber într-un singur stat na?ional unitar. În panoplia numelor sonore în domeniul militar Alexandru Averescu este una dintre cele mai ilustre personalit??i române?ti din prima jum?tate a secolului al XX-lea, afirmate plenar în timpul Primului R?zboi Mondial.
Alexandru Averescu (1859-1938), personalitate distinct? ?i complex? a vie?ii militare, politice ?i culturale, mai bine de cinci decenii, a dominat scena socio-politic? a României prin gesturile ?i faptele sale. A ocupat importante func?ii militare, dintre care: comandant al ?colii Superioare de R?zboi din Bucure?ti ?i profesor de tactic?, ata?at militar la Berlin, ?ef al Sec?iei Organizare din Marele Stat Major, ?ef al Marelui Stat Major, comandant al Corpului 1 Armat?, al Armatei a 2-a ?i ?ef al Grupului de Armate Sud.
Pe plan politic, a fost pre?edintele Ligii Poporului (1918). A de?inut înalte func?ii de stat: prim-ministru ?i ministru interimar la externe, ministru de interne, al industriei ?i comer?ului, pre?edinte al Consiliului de Mini?tri, ministru secretar de stat ?i consilier al Coroanei.
Alexandru Averescu a condus armata român? spre marile victorii de la M?r??ti ?i Oituz în R?zboiul pentru Întregirea Neamului, iar pe scena politic? a avut succes prin întemeierea propriul partid, Partidul Poporului. În primii ani de dup? r?zboi, s-a creat un adev?rat mit în jurul s?u, ??ranii considerându-l un „Mesia al neamului românesc”.
În patrimoniul Muzeului Ceasului „Nicolae Simache” Ploie?ti se reg?se?te un ceas de buzunar, din aur, marca INTERNATIONAL WATCH Co SCHAFFHAUSEN, care i-a apar?inut generalului Al. Averescu. Piesa a intrat în patrimoniul Muzeului Regional de Istorie Prahova în anul 1971, fiind achizi?ionat? de la un colec?ionar de ceasuri din Bucure?ti, care men?iona în oferta sa faptul c? „dup? acest ceas s-a dat semnalul atacului de la M?r??e?ti, atunci când Alexandru Averescu comanda Armata a II-a”.
Ceasul, realizat în primul deceniu al secolului XX, cu o greutate de 22, 97 grame, prezint? carcas? din aur de 14 karate, cu dou? capace. Pe capacul mediu este inscrip?ionat cu litere cursive, în limba român? indica?ia privind numele posesorului, data onomasticii, anul ?i localitatea în care s-a f?cut achizi?ia: „General Averescu Al. / 30 August 1912/ Wien”. Sub aceast? gravur? este inscrip?ionat numele m?rcii International Watch Co Schaffhausen, una dintre cele mai apreciate manufacturi elve?iene.
Cadranul emailat, cu cifre arabe pentru ore ?i linii pentru minute prezint? inscrip?ia: MARTIN HALBKRAM/K.U.K. HOFUHRMACHER/WIEN (furnizor al Cur?ii Imperiale); secundarul este excentric, la ora 6. Mecanismul, cu întoarcere manual?, prezint? e?apament anker ?i este în stare de func?ionare. Deviza firmei International Watch co Schaffhausen-PROBUS SCAFUSIA, ce desemneaz? calitate ?i încredere, este ?tan?at? pe capacul din spate al carcasei ?i pe placa mecanismului.
Conservator ing. Carmen BANU
Marţi, 14 Iulie 2020 09:16
V? invit?m s? viziona?i conferin?a „Mai avem nevoie de literatur??” din ciclul "Istorie ?i Ciziliza?ie",
sus?inut? de Alex ?tef?nescu - critic ?i istoric literar, membru al Uniunii Scriitorilor din România,
accesând link-ul https://www.youtube.com/watch?v=b1Vz2V7-tyg
Luni, 13 Iulie 2020 10:40
13 iunie -13 iulie 1878 - Conferin?a ?i Tratatul de pace de la Berlin.
Recunoa?terea interna?ional? a independen?ei României
Conferin?a de pace de la Berlin a fost convocat? la ini?iativa cancelarului german Otto von Bismarck, scopul conferin?ei fiind acela de a modifica consecin?ele tratatului de la San Stefano (3 martie 1878) tratat prin care Rusia câ?tiga o mare influen?? în Balcani, zon? în care mai aveau interese importante Austro-Ungaria ?i Marea Britanie. La conferin?a de pace au participat Germania, Rusia Imperiul Otoman, Austro-Ungaria, Fran?a, Italia ?i Marea Britanie. România nu a participat la dezbaterile conferin?ei, dar a fost invitat?, prin reprezentan?ii s?i Mihail Kog?lniceanu ?i Ion Br?tianu, s? fac? anumite declara?ii.
Asupra României s-au f?cut presiuni din partea Germaniei referitor la problema acord?rii cet??eniei române tuturor locuitorilor indiferent de religie, cât ?i a problemei concesion?rii c?ilor ferate române. Tratatul semnat la finalul conferin?ei (13 iulie 1878) prevedea câteva modific?ri politice ?i teritoriale.
Astfel România, Serbia ?i Muntenegru devin state suverane deplin recunoscute de diploma?ia interna?ional?; Principatul autonom al Bulgariei este redus teritorial fa?? de tratatul de la San Stefano; se constituia provincia Rumelia Oriental? guvernat? de Imperiul Otoman; Austro-Ungaria ia în administrare Bosnia ?i Her?egovina, iar Marea Britanie ocupa insula Cipru. În ceea ce prive?te România, Marile Puteri refuz? s?-i acorde un statut de neutralitate asem?n?tor Belgiei. Din punct de vedere teritorial, România prime?te Dobrogea, teritoriu care se aflase sub st?pânirea otoman? înc? din anul 1418, al?turi de Delta Dun?rii ?i Insula ?erpilor. O pierdere teritorial? important? pentru România o reprezint? cedarea c?tre Rusia a jude?elor Cahul, Ismail ?i Bolgrad, teritorii prin care Rusia dobândea acces la Dun?re prin Bra?ul Chilia. Acest fapt însemna înc?lcarea de c?tre Rusia a articolului 2 al Conven?iei din 16 aprilie 1877 prin care Rusia se angaja s? respecte integritatea teritorial? a României. Per ansamblu tratatul de la Berlin consfiin?e?te pe plan interna?ional recuno?terea independen?ei României, independen?? ob?inut? pe câmpul de lupt?.
Muzeograf Claudiu ROBE
Mai multe articole..
- RESTAURARE ?I RESTAURATORI
- CEASURI CU VALOARE MEMORIAL?
- Conferin?a "Deceniul 4 al secolului XX. Drumul c?tre dictatur?"
- IMAGO MUNDI - un tezaur cartografic prahovean din Epoca Luminilor
- 6 iulie 1600 – Mihai Viteazul, domn al ??rii Române?ti ?i Ardealului ?i a toat? ?ara Moldovei
- Mar?i, 7 iulie 2020, se redeschide Muzeul Memorial "Paul Constantinescu" Ploie?ti
- Mar?i, 7 iulie 2020, se redeschide Muzeul Memorial "Nichita St?nescu" Ploie?ti
- RESTAURARE ?I RESTAURATORI
- Conferin?a „Ploie?tii ?i Prahova în anul premerg?tor Marii Uniri”
- 28 iunie 1914. Declan?area Primului R?zboi Mondial
Pagina 51 din 122