Astăzi, 30 iunie 2020, se împlinesc 111 ani de când a văzut lumina zilei, muzicianul Paul Constantinescu-compozitor, profesor universitar, dirijor, maestru emerit al artei, membru corespondent al Academiei Române.

Cu acest prilej, începând cu ora 11.00, în fața bustului monumental dedicat compozitorului, bust aflat în curtea Muzeului Memorial „Paul Constantinescu” - secție a Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Prahova, au fost depuse flori de către reprezentanții muzeului ce-i poartă numele.

În galeria marilor personalități, pe care le-a dat acest spațiu de istorie și civilizație, compozitorul Paul Constantinescu ocupă unul din locurile de frunte, prin ceea ce a făcut, ca și prin ceea ce a rămas. Numele său este inseparabil legat de Municipiul Ploiești, în care a văzut lumina zilei la 30 iunie 1909. A absolvit școala primară și studiile secundare la Liceul „Sf.Petru și Pavel” din orașul natal. Dovedind un real talent muzical, Paul Constantinescu se înscrie la Conservatorul din București unde are ca profesori între alții pe: Faust Niculescu (teorie-solfegiu), Alfonso Castaldi (armonie), Constantin Brăiloiu (istoria muzicii), George Breazul (enciclopedie și pedagogia muzicii), Mihail Jora (armonie, contrapunct, compoziție) etc. Între anii 1933- 1935 urmează cursuri de perfecționare la Conservatorul din Viena și apoi la București (1936-1937) cu Mihail Jora.

Paul Constantinescu se dedică în primul rând nobilei activități didactice - inițial ca profesor de armonie, contrapunct și compoziție religioasă la Academia de Muzică Religioasă din capitală, iar din 1941 și până în ultimele clipe ale vieții (20 decembrie 1963) - profesor de armonie la Conservatorul bucureștean. Mulți dintre studenții săi au devenit cadre didactice de renume, soliști concertiști, compozitori, muzicologi care au contribuit la afirmarea valorilor perene ale muzicii românești în țară și peste hotare.

A ocupat deasemenea funcţiile de consilier muzical la Radiodifuziunea Română, apoi la Ministerul Propagandei Naţionale, secţia Cinematografie, apoi din nou la Radiodifuziunea Română. A susţinut prelegeri, a scris articole, a întreprins studii de muzicologie. A făcut parte din jurii internaţionale şi a întreprins călătorii de documentare în Franţa, Austria, Bulgaria, URSS, Germania, Anglia, Turcia.

Înzestrat cu posibilităţi variate de manifestare muzicală, Paul Constantinescu se află printre primii artişti formaţi în ţară; este făuritorul unei revoluţii în muzica românească prin stilul modal ce caracterizează creaţia sa folclorică şi bisericească. „Cântecul nostru popular - menționa compozitorul Paul Constantinescu - este vast, bogat în aspecte și original în expresie; de la cântecul bătrânesc până la cel modern, de la colind, cântec de leagăn , sau bocet până la jocurile cu ritmuri pătrunzătoare este o infinitate de valori și care toate se oferă compozitorului. Compozitorul trebuie să știe să aleagă cântecele populare, să le mânuiască în așa fel, încât să crească potența, să le ducă la forme înalte, păstrându-le în același timp caracterul și savoarea lor originală… și apusul tot de aici a pornit din cântecul popular pe de o parte pastorale, musette etc. și din cântecul bisericesc pe de altă parte, sonate cântate etc., ajungând să fie separate de ele, pentru ca apoi din când în când să se adape tot la izvorul lor, așa cum Chopin, Liszt, Grieg, Dvorak și chiar Beethoven și Bach cum au simțit-o”. (articolul Pentru muzica noastră – Paul Constantinescu).

A compus practic în toate genurile muzicii clasice, de la operă la lied, de la balet la simfonie, de la muzică de film la oratoriu.

Opera sa cuprinde 63 de opusuri (muzică de teatru, muzică simfonică și vocal simfonică, muzică concertantă, muzică de cameră, muzică pentru voce și pian, muzică corală și de film) care fac parte din patrimoniul muzicii românești, al culturii române. Cel puțin în domeniul componisticii, Paul este considerat unanim ca fiind a doua mare personalitate a muzicii românești, după George Enescu. Stau mărturie lucrări ca: cele două oratorii bizantine - Oratoriul Bizantin de Paști „Patimile și Învierea Domnului” și Oratoriul Bizantin de Crăciun „Nașterea Domnului”, comedia muzicală „O Noapte furtunoasă”, Concertul pentru orchestra de coarde, Concertele pentru vioară, pian, harpă și Balada haiducească pentru violoncel, liedul „ Gornistul”, balada „Miorița”, Toccata pentru pian, Simfonia Ploieșteană (scrisă în 1961, concepută ca o odă sonoră destinată orașului Ploiești) și nu în ultimul rând – „Triplul concert pentru vioară, pian, violoncel și orchestră” - numit de presa de specialitate Cântecul de lebădă al muzicianului.

Recunoaşterea talentului său a survenit de timpuriu: în 1932 şi 1938 a fost distins cu premiile Enescu pentru compoziţie (Premiul II, în 1932; Menţiunea a II-a, în 1934 şi Premiul I, în 1938), anul 1937 i-a adus Premiul Anhauch, iar Premiul de Stat îi revine de două ori la rând în anii 1954 şi 1955. În 1955 devine Maestru Emerit al Artei, în 1956 Academia Română îi oferă premiul său, iar în 1959 i se decernează Ordinul Muncii clasa a II-a. În anul 1962, devine membru corespondent al Academiei Române, valoarea creaţiei sale fiind recunoscută şi în plan european.

Multitudinea talentelor lui Paul Constantinescu este cunoscută, a cântat la vioară, violoncel, pian, ori a dirijat coruri si orchestre, usurinţa de a crea rime, cât si uluitorul dar de desenator si caricaturist, toate au adăugat note şi accente la portretul său de artist complex.

Pentru eternizarea vieții și operei sale, forurile culturale ale județului Prahova au decis, în 1993, ca prima instituție muzicală de concerte să-i poarte numele: Filarmonica de Stat Ploiești, la 20 decembrie 1993, inaugurarea Muzeului Memorial „Paul Constantinescu” - secție a Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Prahova, cu ocazia comemorării a trei decenii de la trecerea prematură și fulgerătoare în lumea cea veșnică a acestui muzician de geniu, maestru emerit al artei, membru corespondent al Academiei Române. În anul 2001, cu sprijinul direct al Consiliului Județean Prahova și al Primăriei Municipiului Ploiești s-a realizat și dezvelit în fața clădirii muzeului un bust monumental în bronz, opera sculptorului Dumitru George.

Printre manifestările organizate de către Muzeul Memorial„Paul Constantinescu” un loc special revine Concursului Național de Interpretare și Creație Muzicală aflat în acest an la cea de-a XXVI-a ediție.

„Muzica poate fi o sublimă inutilitate în palatul bogatului, ca și o imperioasă necesitate în bordeiul săracului”. • PAUL CONSTANTINESCU

Conservator Mihaela Ștefănescu

Primul Război Mondial (1914 - 1918) reprezintă unul din evenimentele istoriei universale moderne şi contemporane cu implicaţii profunde în evoluţia ulterioară a umanităţii, atât pe planul relaţiilor internaţionale, cât şi în dezvoltarea generală a diferitelor state de pe glob. Cauzele primului război au fost multiple şi complexe.

 Manager interimar, muzeograf Mihai Dumitrache

Drapelul îl reprezintă de Sfântul Gheorghe așezat pe tron zdrobind balaurul. Din diverse cronici medievale avem descrierea drapelului Moldovei reprezentat de un dreptunghi de pânză roșie pe care era brodat capul de bour cu stea între coarne flancat de soare și lună.

În Transilvania, în cadrul Marii Adunări Naționale de la Blaj din 15-17 mai 1848, au fost arborate drapele în care culorile albastru, galben roșu erau dispuse pe orizontală cu deviza VIRTUTEA ROMÂNEI ÎNTREGITE. În timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866), ca drapel național era utilizat tricolorul, în care culorile erau dispuse pe orizontală cu roșul în partea superioară, având acvila cruciferă și capul de bour cu stea imprimate pe avers.

Domnia lui Carol I (1866-1914) va impune așezarea culorilor pe verticală cu albastru aflat lângă lance. Constituția din 2003 prevede la articolul 12, alineatul 1 următoarele: Drapelul României este tricolor; culorile sunt aşezate vertical, în ordinea următoare începând de la lance: albastru, galben, roşu. Pentru a fi diferențiat de drapelele asemănătoare ale altor state, prin Legea 75 din 1994 se precizează că drapelul naţional este alcătuit din albastru cobalt, galben crom și roșu vermion.

Muzeograf Claudiu ROBE

EXPONATUL SĂPTĂMÂNII

Cu aproximativ 70 de volume și numeroase articole publicate în presa vremii, Cezar Petrescu a fost o personalitate remarcantă a timpului în care a trăit și a scris. Dacă ar fi să identificăm instrumentele care pentru scriitor au avut o importanță aparte, printre acestea s-ar număra și mașina de scris, pe care o regăsim în prezent la Muzeul Memorial „Cezar Petrescu” Bușteni. Una după cealaltă, fiecare idee a scriitorului a fost tastată atent și a ajuns la cititor prin paginile unor romane ca „Ochii strigoiului”, „Carlton”, „Adăpostul Sobolia” sau în publicații ca „România literară”.

https://www.youtube.com/watch?v=tzu-FkWsWvs

#concursMJIAPH#saptamana6#ExponatulSaptamanii

Povestea mașinii de scris începe însă mult mai devreme de epoca în care a trăit Cezar Petrescu, mai exact în 1714, când Henry Mill deschide noi orizonturi spre o invenție ce avea ca scop imprimarea/ transcrierea literelor. Deși ulterior au mai fost propuse diferite procedee de scriere mecanică, prima mașină de scris apare abia la începutul secolului al XIX-lea, fiind concepută pentru orbi. Apare apoi mașina de scris cu tuș, în 1833, care este perfecționată mai târziu prin folosirea benzii cu cerneală. În 1868, prima mașină de scris comercială este brevetată la inițiativa lui Chrisopher Latham Sholes, Carlos Glidden și Samuel Soulé, care formează Sholes&Glidden typewriter ce va fi ulterior vândut și mașina de scris va fi comercializată de Remington, care va începe fabricarea în 1873.

Mașina de scris ce i-a aparținut scriitorului Cezar Petrescu a fost produsă de firma americană Remington Rand, fiind modelul Noiseless 7, comercializată pentru prima dată în 1931.

BIBLIOGRAFIE

·  https://en.wikipedia.org/wiki/E._Remington_and_Sons#Remington_Typewriter_Company

·  http://tara-barsei.ro/wp-content/uploads/2008/12/cosereanu2002.pdf

Acum 10 ani, pe 26 iunie , în cadrul manifestărilor dedicate comemorării a 74 de ani de la trecerea în eternitate a marelui patriot român Constantin Stere, se inaugura Muzeul Memorial ”Constantin și Ion Stere”, secție a Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Prahova.

Au participat oficialități de pe ambele maluri ale Prutului, reprezentanți ai Consiliului Județean Prahova, ai Ministerului Culturii, Primăriei Municipiului Ploiești, primăriei Bucov, istorici, muzeografi, cadre didactice, elevi, studenți și ziariști. În cadrul evenimentului s-a inaugurat bustul, în bronz, al lui Constantin Stere. Statuia se află în curtea muzeului.

Muzeul a luat ființă, ca urmare a donației făcută de doamna Suzana Stere Paleologu, nora lui Constantin Stere și prezintă mărturii ale vieții și activității marelui patriot.
Conacul din Parcul Bucov, astăzi Parcul Memorial ”Constantin Stere”, a constituit locul de suflet al lui Stere, în care atât natura cât și mediul familial i-au oferit suportul necesar conceperii și redactării romanului autobiografic ”În prejma revoluției”,o capodoperă a literaturii românești. La începutul sec. al XX-lea, domeniul pe care s-a ridicat conacul aparținea soției lui Stere, Ana, descendentă a familiei Ionescu-Quintus, în urma primei sale căsătorii cu dr. Ion Radovici, membru al unei familii înstărite din Ploiești.

Organizarea expoziției permanente a muzeului a presupus un efort susținut, depus cu profesionalism și pasiune de către echipa de specialiști, care a încercat să reconstituie, cât mai fidel, ceea ce a fost odată, un așezământ viu, un spațiu de meditație și reconfortare, universul spiritual și cel domestic al familiei Stere, în așa fel încât să-i inducă privitorului, acea stare de curiozitate, care să-l întoarcă în timp și să-l apropie de marele cărturar. O colectie de obiecte de artă decorativă, piese de mobilier, cărți, fotografii, picturi poate fi admirată vizitând muzeul. Piesele, de o valoare inestimabilă, au aparținut familiei Stere și constituie donația Suzana Stere Paleologu.
Clădirea are două niveluri și mansardă. S-au reconstituit salonul de primire și sufrageria, la parter, iar la etaj, două dormitoare și biroul de lucru al scriitorului. La mansardă sunt birouri şi o sală destinată expoziţiilor temporare. În prezent este deschisă publicului vizitator expoziția ”Păpuși și povești despre modă”.

Muzeul Memorial ”Constantin și Ion Stere” rămâne proiectul principal al programului de cinstire a personalității lui Constantin Stere.
Dorim, și pe această cale, să ne exprimăm aleasa considerație și gratitudine pentru gestul de mare noblețe al doamnei Suzana Stere Paleologu, care a redat poporului român o pagină din istorie.

Ref. Corina Mărășescu

 Bibliografie selectivă:

·  Secoșan Elena, Petrescu Paul, „Portul popular de sărbătoare din România”, Editura Meridiane, București, 1984

·  Bâtcă Maria, „Costumul popular românesc”, editat de Centrul Național pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale, București, 2006

·  Tomida D. Ecaterina, „Cusăturile și broderiile costumului popular din România”, Editura Tehnică, București, 1972

·  Ghinoiu Ion (coord.general), „Sărbători și obiceiuri. Răspunsuri la chestionarele Atlasului Etnografic Român”, volumul V, Dobrogea, Muntenia, Editura Etnologică, București, 2009