- Eroare
Luni, 17 Ianuarie 2022 09:04
Întâlnire pe nev?zute
Drag? jurnal,
Am avut cea mai neobi?nuit? întâlnire din via?a mea. Eram în pat ?i în sfâr?it aproape c? a?ipisem. Oricum, fusese o zi obositoare, dar nu m? a?teptam s? se întâmple chiar a?a ceva. Îmi închisesem ochii…Când...
Aud un sunet ca un tunet. M? ridic repede ?i fug c?tre o femeie. O întreb în ce an sunt. Îmi r?spunde c? suntem în Moldova în anul 1497. În momentul acela, simt c? ame?esc. Îmi aminteam de la ora de istorie, de ?tefan cel Mare, domnitor în acea perioad?. Am v?zut un cal alb cu negru, l-am înc?lecat ?i am pornit la galop cu el. Era prima oar? când m? sim?eam recunosc?toare c? ?tiam s? c?l?resc. Nu ?tiam al cui este calul, pur ?i simplu ap?ruse din senin ca un semn. Inima mea se oprise. V?zusem un râu în fa?a ochilor mei. Sim?eam de parc? o s? mor. Calul se oprise în fa?a râului. Se auzise iar??i acel sunet ca de tun. Calul se ridic? pe dou? picioare ?i o zbughi. C?zusem ?i m? r?nisem la picior. Eram speriat?, ?tiam c? o s? mor, DAR, nu voiam sa fiu omorât? în alt an, nu aici, nu acum. Voiam s? tr?iesc, dar toate gândurile mi se spulberaser?, când am auzit o voce. Pur ?i simplu nu m? întorceam, eram prea speriat?.
În momentul acela îmi amintisem c? eram în Moldova ?i c? ?tefan cel Mare fusese domnitor pentru 47 de ani. Se putea s? fie el, dar se putea s? fie altcineva. Dintr-o dat? î?i pune mâna pe um?rul meu. Ca orice copil de vârsta mea, am ?ipat. A?a c?, am ?ipat tare. Speram s? nu mor, dar nu s-a întâmplat nimic. Chiar dac? nu s-a întâmplat, începusem s? alerg. Îmi curgea sânge din rana de la picior ?i c?utam calul. Inima îmi b?tea s?-mi sar? din piept. Am auzit c? erau mai mul?i oameni dup? mine. Din fericire am g?sit calul, m-am urcat repede ?i-am fugit. Logic, dup? pu?in timp am c?zut de pe cal. M? sim?eam ciudat, de parc? eram înconjurat?. Cred c? înnebuneam, prima oar? iau un cal ?i fug de un om care nu-l ?tiu ?i m? simt înconjurat? de al?i câ?iva. Din p?cate, chiar eram înconjurat?. Auzeam ?oapte de b?rba?i. Total înnebunisem, eram sigur?! B?rba?ii ies la lumin?, dar dintr-o dat? un cu?it trece fix pe lâng? obrazul meu. B?rba?ii c?l?resc, îmi iau ?i mie calul de c?p?stru. Când m? uit la omul care-mi ?ine calul, v?d c? avea haine de conduc?tor, de voievod, era chiar ?tefan cel Mare în persoan?, le?in!
Când m? trezesc, îl v?d pe ?tefan cel Mare vorbind cu un s?tean despre adop?ie. În a doua clip?, sunt în picioare, fugind iar??i, de ?tefan cel Mare. Când alergam nu eram sigur? dac? oamenii se uitau fiindc? purt?m pantaloni sau de ce îmi curgea SÂNGE DIN OBRAZ!!! Cred c? erau obi?nui?i s? vad? sânge, dar o fat? în PANTALONI era inacceptabil, la spânzuratoare cu ea! Din fericire, nu s-a întamplat a?a, deci înc? nu am murit. Înc?!
M? oprisem la un copac s? mai respir, de ce nu? Am început s? mai merg ?i am g?sit o bât?! Acum, m? putem ap?ra de… fiin?ele periculoase. Din nefericire mi se opre?te inima iar??i deoarece îl aud pe ?tefan cel Mare strigând:
-Ea este!
Stau câteva clipe pe gânduri, ?i îmi arunc bâta spre capul unui s?tean. Problema nu este c? am aruncat-o pe un s?tean, poate nevinovat, care totu?i m? urm?rea, adev?ratul dezastru era c? nu puteam s? m? ap?r de animalele ?i oameni care probabil, foarte posibil în mintea mea, voiau s? m? omoare. Puteam s? mor ?i s? nu îmi mai v?d prietenii niciodat? ?i calul meu drag de la Plaiul Foii. Trebuia s? m? întorc cu orice pre?. Am început iar s? alerg ?i m-am ad?postit într-o p?durice. De aici parc? nu reu?eau s? m? vad?. Muream de foame, a?a c? nu ?tiam ce s? fac, s? fug în continuare sau s? m?nânc ceva. Logic, c? am ales mâncarea. Dac? mi-e foame, trebuie s? m?nânc. Am g?sit ni?te fructe de p?dure, erau minunate, cele mai bune.
Dup? ce am mâncat, m-am ascuns fiindc? de când sunt mic?, am înv??at c? nu trebuie s? alergi cu mâncare în stomac, a?a c? am stat cu spatele sprijinit? de un copac ?i am a?teptat s? îmi treac? senza?ia de mole?eal?. Era „foooarte amuzant”, sunt ironic?, voiam acas?, în timpurile mele, cu prietenii mei. Dar, dintr-o dat? mi-a venit o idee, puteam s? fac magie! Citisem într-o carte c? e nevoie de ni?te petale anumite.
Eu doar începusem s? culeg ni?te petale de floare când, simt iar??i o mân? care se pune pe um?rul meu. M-am întors, fiindc? nu-mi mai p?sa, nici dac? era ?tefan cel Mare, eram prea obosit? de toat? experien?a. Voiam doar s? m? întorc acas?. Chiar ceream atât de mult? Nu, a?a c? m-am întors spre persoana care îmi atinse um?rul.
Era un soldat de acest? dat? ?i nu m-am mai opus. Eram prea obosit?. Am fost dus? într-o sal? mare, friguroas?.
M-au a?ezat la o mas? la care st?teau atât ?tefan cel Mare, cât ?i alte c?petenii, zic aceasta, luându-m? dup? felul în care erau îmbr?ca?i. St?team a?ezat?, de data asta legat? ?i pentru a doua oar? am auzit cuvântul ADOP?IE. Tehnic nu voiam s? fiu adoptat? de un str?in, dar îl aud pe ?tefan cum strig? ni?te nume. Apoi îmi amintesc c? acesta avea ni?te copii pe nume: Petru Rare?; Elena Volo?anca; Bogdan; Alexandru; Vlad. M-au dezlegat. ?tefan cel Mare, cel de care fugisem atât ?i care m? înfrico?ase atât, voia de fapt s? m? salveze, s? m? adopte. Pân? la urm? eram doar un copil într-o lume a anilor 1497, o lume în care nu era u?or de tr?it, mai ales dac? erai o feti?? de 10 ani. M? sim?eam ciudat, ?tiam c? fusese un mare domnitor ?i conduc?tor de ?ar?. Acum toat? fuga mea p?rea inutil?.
M-a trimis cu copiii lui în camera lor, în camera fetelor. Eram uluit? de ce mi se întâmpla. To?i îmi spuneau cât de norocoas? sunt ?i ce ?ans? imens? am!
Dar cu lacrimi în ochi am povestit copiilor tot ce mi se întâmplase ?i c?, de?i eram onorat? de decizia p?rintelui lor, eu voiam acas? la ai mei.
Mi-au zis s? fug pe geam, mi-au ar?tat ?i cum, mai adoptau ?i ei calea aceasta când voiau s? ias? în secret la joac?. A?a am f?cut. Copiii mi-au f?cut cu mâna, în semn de la revedere, ?i-am fugit. M? întrebam de ce m-au l?sat s? fug din castel. Eram foarte confuz?. Din p?cate, în fuga mea, m-am izbit într-un soldat care nu p?rea prea fericit. M? întrebase unde fugeam. Tot ce-mi pot aminti este c? era înalt ?i posomorât. L-a? fi putut întreba dac? m? poate ajuta, dar îmi era fric? s? nu m? r?neasc?. Totu?i, mi-am încercat norocul, ?i l-am întrebat:
-Bun? seara, sunt din viitor ?i m? întrebam dac? m? pute?i ajuta s? m? întorc acas?.
Spre surprinderea mea, acesta nu a fost uimit de cererea mea, mi-a zis s? m? duc pe o uli?? principal? ?i s? intru în casa albastr? cu nr. 56. Am f?cut ce mi-a zis el.
Când am ajuns în fa?a casei am intrat în ea în mare grab?, u?a era complet deschis?. Am v?zut-o pe mama, eram foarte fericit? ?i surprins? în acela?i timp. Ea m-a întrebat:
-Te-ai distrat cu prietenele tale?
Dar când m? uit în spatele mamei, v?d unele dintre prietenele mele, dar ?i pe fiica lui ?tefan cel Mare zâmbind la mine de parc? m-ar întreba ,,?i-a pl?cut?”. Sper c? nu a fost doar un vis, SAU C? NU AM MURIT!
Oricum, sper c? voi mai avea experien?e inedite ?i inexplicabile ca s? le pot scrie în jurnal.
Popa Ema, Men?iune
Clasa a IV-a, Liceul Teoretic Na?ional, Bucure?ti
Vineri, 14 Ianuarie 2022 13:12
12 ianuarie 2022
Muzeul „Cas? de Târgove? din secolele al XVIII-lea - al -XIX-lea”,
Ploie?ti, str. Democra?iei, nr. 2, tel. 0244 529 439
• Ora 10.30 - Matineu muzeal: „Dor de Eminescu” - online
- particip? elevi ai ?colii Gimnaziale „George Co?buc” Ploie?ti
- prof. coordonator: Diana Istrate
14 ianuarie 2022
Muzeul Memorial „Constantin ?i Ion Stere” Bucov,
Parcul Constantin Stere Bucov, str. Dacia nr. 13, tel. 0244 344 040
• Ora 10.30 - Recital de poezie: „Dor de Eminescu”
- particip? elevi ?i cadre didactice de la ?coala Gimnazial? "Constantin Stere" Bucov
Muzeul Jude?ean de Istorie ?i Arheologie Prahova,
Ploie?ti, str. Toma Caragiu, nr. 10, tel. 0244 522 656
• Ora 11.00 - Micro-expozi?ie temporar?:
„In Honorem prof. Nicolae Simache (1905 - 1972)”
Muzeul „Ion Luca Caragiale”,
Ploie?ti, str. Kutuzov, nr. 1, tel. 0244 525 394
• „Caragiale ?i Eminescu” - online
Muzeul Memorial „Paul Constantinescu”,
Ploie?ti, str. Nicolae B?lcescu, nr. 15, tel. 0244 522 914
• Paul Constantinescu - ciclul „Patru madrigale” pe versuri de Mihai Eminescu - online
Muzeul „Casa Domneasc?” Brebu
• Matineu muzeal: „Mihai Eminescu în amintirile contemporanilor s?i”
- particip? elevi ai ?colii Gimnaziale „Matei Basarab” Brebu
15 ianuarie 2022
Muzeul Ceasului „Nicolae Simache”,
Ploie?ti, str. Nicolae Simache, nr. 1, tel. 0244 542 861
• Evocare: „Nicolae Simache - exemplu de d?ruire ?i abnega?ie în domeniul culturii” - online
Muzeul Memorial „Nichita St?nescu”,
Ploie?ti, str. Nichita St?nescu, nr. 1, tel. 0344 100 768
• Moment liric: „Dialog cu oda în metru antic” - online
- recital de versuri dedicate poetului Mihai Eminescu sus?inut de prof. Nelu Stan
Muzeul Memorial „Nicolae Iorga” V?lenii de Munte
str. George Enescu, nr. 1-3, tel. 0244 280 861
• Ora 11.00 – Expozi?ie temporar?: „Perfec?iune ?i diversitate în opera lui Nicolae Iorga”
Muzeul „Conacul Bellu” Urla?i, str. Orzoaia de Sus, nr.12, tel. 0244 271 721
• Ora 11.30 – Medalion omagial: „Un luceaf?r r?s?rit în lini?tea uit?rii - Eminescu”
- prezint?: prof. Iuliana Stan ?i prof. Natalia Dimulescu - Liceul Teoretic „Brâncoveanu Vod?” Urla?i
Muzeul „Conacul Pan? Filipescu” Filipe?tii de Târg, nr.868, tel. 0244 389 480
• Evocare: „Gheorghe Grigore Cantacuzino, Nababul” - online
Muzeul „Crama 1777” Valea C?lug?reasc?, str. Valea Larg?, nr.139A, tel. 0244 235 470
• „Din ipostazele vinului în cultura tradi?ional? româneasc?” - online
Muzeul „Foi?orul Bellu” Urla?i, str. Orzoaia de Sus, nr.12, tel. 0244 271 721
• „Cultura României – origini ?i însemn?tate” - online
Muzeul Memorial „Cezar Petrescu” Bu?teni,
str. Tudor Vladimirescu, nr.1, tel. 0244 321 080
• „Mihai Eminescu - Luceaf?rul poeziei române?ti” - online
Participarea la evenimentele desf??urate cu public va fi permis? cu respectarea normelor sanitare intrate în vigoare la data de 8 ianuarie 2022.
Vineri, 14 Ianuarie 2022 09:19
ÎNTÂLNIREA MEA CU VLAD ?EPE? ?I TURCII
Ce urmeaz? s? v? povestesc, s-a întâmplat acum câteva luni, în timpul vacan?ei de var?, când împreun? cu fratele meu, Luca ?i p?rin?ii mei am f?cut o excursie prin ?ar?, pentru a vedea diferite locuri ?i monumente istorice, cu atât mai mult c? urma s? trec clasa a 4-a ?i urma s? înv?? primele no?iuni despre istorie.
Dup? mai multe plimb?ri pe la diferite obiective istorice, am ajuns s? vizit?m ?i cetatea de la Târgovi?te unde se afl? vestitul Turn al Chindiei. Aici am avut parte de explica?iile foarte am?nun?ite ale unui ghid, dar mie nu îmi era gândul la acestea ?i doar speram s? ne lase s? urc?m, m?car pân? la primul etaj, dac? nu, chiar sus în turn s? putem vedea cum arat? ?ara Româneasc? v?zut? din vechea ei capital?.
Dup? ce am alergat printre acele ziduri pr?bu?ite cu Luca, mami sau tati, ne-au spus c? se numesc ruine ?i am primit atunci prima lec?ie de istorie. Într-un târziu a trebuit s? plec?m ?i s? mergem în locul unde trebuia s? înnopt?m.
Cred c? adormisem nu pot spune cu exactitate cât timp, când la un moment dat, am avut impresia c? în camera noastr? se mai afla cineva. Dup? câteva clipe am auzit foarte clar semnalul bine cunoscut: Pst! Pst! Pst! – ?tefaaaan! Era fr??iorul meu, Luca care prin acest semnal îmi atr?gea aten?ia, când noi puneam ceva la cale, f?r? s? ?tie mami ?i tati. M-am trezit n?uc de somn ?i la lumina slab? din camer?, privirea mi-a c?zut asupra unui pliant, pe care m? uitasem înainte s? adorm, unde se afla chipul lui Vlad ?epe? ?i în acel moment aveam impresia c? ochii lui m? priveau chiar în acel moment. Deodat?, totul se întunec? mai ceva ca într-o pe?ter? ?i sim?eam un curent de aer proasp?t ?i rece. Abia ce m? întrebam, de unde acel aer rece, gândindu-m? c? este fereastra deschis?, când am deschis ochii m-am v?zut în mijlocul unei p?duri, doar cu Luca.
Nu ?tiam dac? s? îmi fie fric? sau s?-l încurajez pe fratele meu mai mic, când deodat? tufi?urile de lâng? noi începuser? s? se mi?te ?i o mul?ime de umbre începuser? s? se furi?eze pe lâng? copaci.
Turcii!, gândi eu, mai ales c? în memorie îmi r?m?sese imagini cu lupt?tori turci care purtau c?ciuli ciudate. Da! „Turbane” îmi spusese tati c? se numesc ?i ca la o comand? l-am tras pe Luca de mân? ?i ne-am urcat în copacul sub care st?tusem speria?i.
Dar parc? ceva nu se potrivea, turcii ??tia vorbeau o limb? pe care o în?elegeam ?i nicidecum limba pe care o auzisem pe când fusesem într-o excursie în Turcia. Deodat? l-am v?zut pe Vlad ?epe? îmbr?cat ?i el turce?te în timp ce î?i conducea o?tenii spre o tab?r? de corturi pe care abia o observasem ?i care se afla în apropierea copacului în care eram urca?i.
Deodat?, Vlad ?epe? a coborât de pe cal, ca la o comand? o?tenii sau strâns în jurul s?u ?i ?optit le-a spus c? de acum vor vorbi numai turce?te ?i a poruncit unor solda?i foarte puternici s? fac? o sp?rtur? în lan?ul str?jilor, adic? cum s? sparg? un lan?, c? doar nu este sticl?, am gândit eu! O?tenii au scos ni?te cu?ite mari ?i s-au îndreptat f?r? nici un zgomot spre ni?te solda?i adormi?i, sprijini?i în suli?e ?i deodat? am în?eles ce înseamn? s? faci o sp?rtur? în lan?ul str?jilor.
Prin „sp?rtur?” solda?ii lui Vlad ?epe? au început s? intre în tab?ra turceasc? ?i s? se împr??tie printre corturi.
Pe Vlad ?epe? l-am v?zut îndreptându-se cu sabia aceea încovoiat? în mân?, spre cel mai mare cort care se afla în mijlocul taberei.
La un moment dat, Luca a v?zut c? sub copacul nostru se afla un o?tean mai b?trân care privea cu aten?ie tab?ra du?man? ?i care a f?cut de dou? ori ca o bufni??. Imediat în tab?ra turc? s-a petrecut ceva de nedescris, au izbucnit fl?c?ri, oameni ?ipând de durere, cai care alergau încoace ?i încolo. Turcii au ie?it din corturi doar în c?m??i, dar cu armele în mâini f?r? s? ?tie cine îi atac? c?ci asupra lor se n?pusteau r?cnind ?i strigând comenzi în turc? al?ii „turci”.
Deodat? m? trecu un fior, întâmpl?rile acestea le ?tiam, citisem despre celebrul „Atac de noapte” al lui Vlad ?epe? asupra armatei otomane conduse de Mahomed al II- lea, zis ?i Cuceritorul, care cu câ?iva ani în urm? cucerise Constantinopolul. Mahomed al II–lea p?trunsese în ?ara Româneasc? cu o mare armat? cu gândul s? îl înl?ture din domnie pe Vlad ?epe?, doar c? acum lupta se desf??ura în fa?a ochilor no?tri.
Prin frunzi?ul copacului, am v?zut o raz? de lumin? – „se face ziu?” a ?optit Luca! Se aude un ?ip?t puternic de bufni?? din tab?ra turc?, încep s? se retrag? în grupuri mici de solda?i, ultimul care iese este Vlad ?epe?, dar turcii continu? s? se bat? între ei înc? o perioad? de timp.
Se a?terne o lini?te ?i o cea?? stranie. Adorm cu fratele meu Luca în bra?e pe aceea ramur? groas? a copacului unde eram urca?i.
Este lumin? de acum afar?, acum mami m? treze?te ?i ne pune s? facem bagajele.
Când m? dau jos din pat, v?d c? am ag??ate de pijama frunze ?i scaie?i, m? uit la fratele meu care îmi zâmbe?te complice ?i îmi arat? un m?nunchi de frunze pe care le scoate de sub pern?.
Ce întâmpl?ri ciudate la miez de noapte, gândesc eu, dar apoi m? bucur c? urmeaz? s? pornim spre ruinele de la Sarmisegetuza ?i cine ?tie...!
Dumitru ?tefan Andrei Cristian, Men?iune
Clasa a IV-a, ?coala Primar? „Angels”, P?ule?ti, jude?ul Prahova
Joi, 13 Ianuarie 2022 11:53
Muzeul Jude?ean de Istorie ?i Arheologie Prahova v? invit? vineri, 14 ianuarie 2022, ora 11.00, la sediul s?u din Ploie?ti, str. Toma Caragiu nr. 10, s? participa?i la vernisajul expozi?iei „In Honorem NICOLAE SIMACHE (1905 – 1972)”.
Expozi?ia omagial?, organizat? la 50 de ani de la dispari?ia istoricului, profesorului emerit, p?rintelui muzeografiei prahovene, reune?te o serie de documente, publica?ii ?i fotografii originale.
Joi, 13 Ianuarie 2022 11:28
Noaptea vitejilor
Anul trecut, împreun? cu familia mea, am mers la Cetatea Poenari. Citisem despre ispr?vile lui Vlad ?epe? în povestirile istorice scrise de Dumitru Alma?, a?a c? am primit cu bucurie vestea acestei excursii. Puteam s? v?d locurile descrise în c?r?i.
În timp ce urcam spre cetate, am z?rit lâng? al doilea panou de informare cu privire la num?rul de sc?ri parcurse, ceva care str?lucea. M-am aplecat s? v?d ce era ?i am descoperit un inel cu o piatr? ro?ie. M-am întrebat dac? era posibil s? fi fost rubin, dar nu am z?bovit prea mult asupra acestui gând. Inelul p?rea foarte vechi ?i era plin de ??rân?, a?a c? l-am pus în buzunar ?i mi-am continuat drumul. Cetatea semea?? m-a impresionat. Mi-a pl?cut c? ghidul ne-a povestit cu am?nunte multe întâmpl?ri petrecute între zidurile ?i în împrejurimile cet??ii, iar în timp ce vorbea, parc? a? fi fost martor la toate scenele.
Ajun?i acas?, mi-am amintit de inel ?i l-am cur??at. Apoi, dup? ce s-a zvântat, l-am pus pe deget. Când am atins piatra str?lucitoare, s-a întâmplat ceva nea?teptat: a început s? bat? vântul, un vânt care aducea cu sine timpuri de mult apuse. Apoi s-a auzit o voce tun?toare:
- Copile, alege o întâmplare vitejeasc? ce a schimbat destinul ?arii tale.
- Cine a vorbit? am întrebat cu team?.
- Eu, Inelul Trecutului! Ai atins rubinul meu. De mult a?teptam pe cineva dornic s? c?l?toreasc? printre vremuri.
- Ooo, sigur c? mi-ar pl?cea! Dar unde vrei s? m? duci?
- Oriunde dore?ti tu, în istoria na?iei tale.
- Dar p?rin?ii mei, sora mea, bunicii, ce se va întâmpla cu ei? Nu se vor speria dac? eu lipsesc?
- Nu, fii f?r? grij?! Datorit? puterilor mele, timpul s-a oprit în lumea ta.
- Atunci s? nu mai a?tept?m! am zis plin de entuziasm ?i numaidecât am auzit inelul gr?ind din nou.
- Prin fa?a ochilor t?i trec nenum?rate imagini desprinse din vie?i de domnitori ?i de domni?e. Alege una ?i vei fi acolo!
Degetul meu se opri pe o imagine cu o noapte întunecat?, o noapte de pomin?! ?i numaidecât m-am reg?sit în chipul c?pitanului Ion.
Era noapte. F?cliile ardeau în sala cea mare, iar pe tron era el, domnitorul aspru pe care îl ?tiam din c?r?i. Era Vlad ?epe? în carne ?i oase.
El a gr?it cu voce puternic?:
- Românii mei, turcii vor iar??i s? ne cotropeasc? ?ara! Nu am vrut s?-i d?m copiii ??rii tribut, iar acum sultanul Mahomed vine asupra noastr?. Armatele lui sunt numeroase ca frunza ?i ca iarba. Dar nu vom fugi ca iepurii în fa?a lupului. Vom lupta pentru libertatea noastr?! C?pitane Ion!
- Da, M?ria ta! am r?spuns eu.
- Strânge armata cea mare! Fiecare ob?te s? dea voinicii s?i, c?ci vom lupta pentru glia str?mo?easc?!
Am înc?lecat îndat? pe Negru, calul meu cel f?r? de seam?n, ?i am mers din sat în sat, din târg în târg ridicându-i pe to?i sub steagul de lupt? al domnitorului.
- Veni?i cu to?ii lâng? Vod?! S? sc?p?m ?ara de n?v?litorii cei lacomi!
Armata ??rii se m?rea. Voinicii ?i-au l?sat ogoarele ?i oile, ?i-au luat s?biile, au înc?lecat pe cai ?i au venit în urma mea la locul hot?rât de domnitor.
- Bravo, c?pitane! Ai adus voinici tot unul ?i unul! a zis Vod?. Dar s? ?tii c? turcii sunt mul?i încât nu mai încap la num?r?toare.
- ?i ce facem, M?ria ta? S? fugim din fa?a lor?
- Nu, c?pitane, am ticluit un plan. Doar ?tii c? eu am tr?it de copil printre turci, c?ci tat?l meu a fost silit s? m? trimit? acolo. Am înv??at toate rânduielile oastei lor. Iat? cum vom face: alege dou? sute de viteji, cei mai voinici dintre voinici. Îi vom îmbr?ca în hainele pe care le-am luat de la cetele de turci pe care i-am prins la jaf. Vom a?tepta s? se lase întunericul peste tab?ra lor. Apoi, cei care ?tim turce?te, vom amu?i str?jile. Vom intra în tab?ra lor ?i îi vom lovi unde nu se a?teapt?. Vom da foc corturilor, iar apoi îi vom l?sa s? se omoare unii pe ceilal?i. Ai în?eles?
- Da, M?ria ta!
În diminea?a urm?toare, ceata voinicilor lui Vod? a pornit la drum. Au l?sat caii la loc ferit ?i spre sear? au ajuns aproape de tab?ra turcilor. Domnul le-a poruncit s? se ascund? ?i s? a?tepte.
Dup? ce a trecut de miezul nop?ii, Vod? a gr?it în ?oapt?:
- C?pitane Ion!
- Aici sunt, M?ria ta!
- Acum e timpul!
Vlad-Vod? ?tia turce?te. A ademenit str?jile turce, pe care împreun? cu câ?iva voinici le-am biruit f?r? zgomot.
- Acum s? atac?m! zise Vod? îndârjit.
La semnul domnitorului, ceata de voinici români, îmbr?ca?i ca ni?te solda?i turci, a intrat f?r? zgomot în tab?ra turceasc?, ca lupii între oi. I-au lovit cu t?rie pe turcii care erau pe jum?tate adormi?i ?i de-abia se mi?cau. Apoi au dat foc corturilor.
Împreun? cu Vlad-Vod? am ajuns pân? la cortul sultanului. Dar acesta nu a fost de g?sit.
Parc? intrase în p?mânt. Dup? ce am dat foc ?i acelui cort, domnul mi-a spus:
- Acum … retragerea!
Am încordat arcul ?i am dat semnalul de retragere: o s?geat? arzând a zburat c?tre înaltul cerului întunecat.
Împreun? cu Vod? ?i ceilal?i o?teni am ie?it din focul luptei. În spate se vedeau corturile ce ardeau ?i se auzeau urletele de groaz? ale turcilor care, buim?ci?i de somn ?i speria?i, se t?iau cu s?biile unii pe al?ii, crezând c? se ap?r? de ceata de români.
C?l?ream în urma lui Vod? ?i când întorceam capul, vedeam în dep?rtare luminile focurilor ce ardeau ro?iatic în tab?ra turcilor.
Chiar atunci m-am trezit, privind c?tre Inelului Trecutului care str?lucea ?i el ro?iatic.
Nu se mai vedea mantia de pe spatele lui Vod?, iar eu nu mai eram c?pitanul Ion.
- Bine! am auzit vocea tun?toare a inelului. Copile, spune-mi acum ce ai înv??at din ceea ce ai v?zut!
- Eu am înv??at c?: „Buturuga mic? r?stoarn? carul mare.” dac? e?ti în?elept ?i neînfricat.
- Bravo, copile! Acum po?i merge acas?.
Într-o clipit? eram în patul meu ?i m? întrebam dac? am visat sau am tr?it cu adev?rat acea întâmplare. Inelul era îns? tot pe degetul meu. L-am pus cu grij? în cuf?rul meu secret, iar atunci când îmi voi mai dori o aventur?, îl voi pune din nou pe deget. A?a c? am s? v? povestesc cu alt? ocazie întâmpl?rile de seam? prin care acest inel m? va purta.
Ni?u Andrei Teodor, Premiul special al juriului
Clasa a III-a D, ?coala Gimnazial? ,,Sfântul Vasile”, Ploie?ti, jude?ul Prahova
Miercuri, 12 Ianuarie 2022 10:28
Mica prin?es? de la Castelul Pele?
-?inutul acesta este pre?ios ?i trebuie s? lupt?m pentru el, Maria, spuse tat?l cuprinzandu-i bra?ul în timp ce se plimbau prin gr?dina castelului. Fântâna artezian? din mijlocul gr?dinii domina arbu?tii din jurul castelului. Maria avea 14 ani, era o mica prin?es? ?i adora plimb?rile pe care le f?cea cu tat?l ei pe alei, r?mânând cu privirea pierdut? la el ?i la ochii care p?reau c? danseaz? de atâta dragoste pentru acele ?inuturi. Tat?l ei era regele Ferdinand I de Hohenzollern-Sigmarigen, dar pentru ea era persoana cea mai drag? ei.
-Trebuie s? lupt?m pentru a uni toate ?inuturile române?ti ?i a deveni o ?ar? puternic?. Toat? valea asta respir? ?i tr?ie?te, spuse tat?l ei, ar?tând spre mun?ii care st?teau de straj? în dep?rtare. ?tii c? dac? te întinzi pe p?mânt îi sim?i respira?ia?
-Tat?, a? vrea s? îl simt ?i eu, spuse feti?a.
Merseser? pân? spre paji?tea înverzit? de lâng? castel. Tat?l ei se întinsese pe paji?te ?i ridic? ochii spre ea, b?tând u?or cu palma bucata de p?mânt de al?turi, Maria se întinse înceti?or c?tre el cu fa?a spre fa?a lui.
-Tat? î?i promit c? voi face orice s? ap?r acest p?mânt, spuse feti?a cu ochii înl?crima?i. Îl voi iubi a?a cum tu îl iube?ti.
Îi zâmbi tatei, f?r? s? scoat? nici un cuvânt, dorindu-?i atât de mult ca timpul s? se opreasc? în loc ?i s? r?mân? a?a pe vecie.
Palatul vuia de forfot? de dou? s?pt?mâni. Se f?ceau preg?tiri pentru ziua de na?tere a regelui. În timp ce culegeau trandafirii din gr?din?, Maria ?i-a amintit ce-i spusese mama:
-Mâine o s? avem buchete de trandafiri ?i fel de fel de bun?t??i pe mas?. Castelul va îmbr?ca haine de s?rb?toare.
Ridicând ochii ?i, privind în zare, v?zu ultimele raze de soare disp?rând în dosul mun?ilor Bucegi. Curând avea s? se lase întunericul, dar sentimentul de nelini?te ?i grij? tot o nec?jea. Unde era tat?l ei? Plecase în acea dup?-amiaz? împreun? cu o ceat? de c?l?re?i la o plimbare pe poteca regal? din jurul castelului, dar întotdeauana se întorcea înainte s? apun? soarele. Uneori, pe timp de var? aducea fructe de p?dure, iar Maria trebuia s? ghiceasc? în ce buzunar al hainei se aflau.
Mâine era ziua tat?lui ei, iar ea ?tia c? palatul va fi înv?luit de cântece ?i veselie. Maria ?i-a încordat privirea ca s? vad? norul de praf care anun?a apropierea c?l?re?ilor ?i faptul c? regele ar fi ajuns în sfâr?it acas?. Nu se z?rea nimic în lumina slab? a serii, iar feti?a d?du ocol cur?ii. Mama ei era acolo, privind ?i ea linia orizontului.
-Doar întârzie pu?in, i-a spus mama.
-Mam?, ?tii bine c? am fost avertiza?i c? r?zboiul poate începe în orice moment. Sunt inamici care îi vor r?ul tatei, iar tronul a fost mereu râvnit de du?manii no?tri.
Mama a dat din cap ?i ?i-a mu?cat co?ul buzelor. Se aflau în anul 1914, o perioad? plin? de ve?ti de r?zboaie, în care marile puteri puseser? ochii pe frumoasele ?i bogatele ?inuturi române?ti, dar ?i pe grandiosul castel alpin. Mul?i ar fi fost în stare de orice pentru a pune st?pânire pe ?inutul din jurul castelului Pele?. Castelul fusese construit la ini?iativa primului rege al României, Carol I, fiind situat la poalele mun?ilor Bucegi de-a lungul râului Pele? în pitorescul loc cunoscut ca Piatra Ars? ?i fusese inaugurat în anul 1875. Grandiosul castel, o adev?rat? bijuterie arhitectural?, fusese construit în perimetrul frumosului ora? Sinaia ?i în apropierea m?n?stirii Sinaia.
A venit ziua cea mare, ziua în care ar fi trebuit s? se bucure de s?rb?toarea dat? în cinstea regelui dar acesta nu era de g?sit.
-Nu-?i mai face atâtea griji, i-a spus slujitoarea. Tat?l t?u se va întoarce.
Regina s-a dus la fereastr?, fiecare pas r?sunând parc? gol pe dalele de pardoseal?, iar minutele parc? deveneau ore.
-Se aud c?l?re?i, a spus regina alergând spre por?ile castelului.
-Regin?, m? tem c? nu avem ve?ti bune. Regele ?i o parte din c?l?re?i au fost uci?i. Sunt inamici care vor cu orice pre? s? pun? st?pânire pe aceste ?inuturi. M? tem c? s-a pornit un r?zboi, iar atribu?iile regelui î?i vor reveni ?ie regin?. Cu mâinile încruci?ate la piept regina se leg?n? la auzul cumplitei ve?ti. P?n? la urm? reu?i s? scoat? un sunet de durere. Mica prin?es? Maria sim?i c? inima îi va s?ri din piept ?i c?zu în genunchi scufundându-se într-o pr?pastie de disperare pentru c? nu se putea obi?nui cu gândul c? tat?l ei fusese ucis.
Noaptea urm?toare, castelul p?rea trist ?i atât de pustiu f?r? prezen?a regelui. Zorii zilei se apropiau cu repeziciune ?i anun?au o nou? veste cumplit?:
-Va trebui s? p?r?si?i castelul cât mai repede, regin?. Am fost anun?a?i de un sol c? o o?tire inamic? se apropie de castel pentru a-l cuceri.
Comandantul c?l?re?ilor a plecat, iar regina s-a pr?bu?it pe scaun, ?i-a sprijinit capul în mâini ?i a început s? plâng?.
-Nu plânge mam?, va fi bine! Vom lupta pentru acest p?mânt a?a cum tata a vrut.
-Trebuie s? plec?m Maria dac? vrem s? r?mânem în via??!
-Dar mam?, aici e casa noastr?. ?inutul acesta ne apar?ine! Ce se va întampla cu palatul ?i cu ?inutul nostru românesc?
-Vom lupta, dar pe lâng? lupta fizic? noi va trebui s? lupt?m prin diploma?ie.
-De ce a trebuit s? moar? tata? De ce ne-a l?sat singure?
Vântul b?tea tare în acea zi de var?, iar o ploaie toren?ial? amenin?a întreg ?inutul.
Regina nu a scos nici un cuvânt o vreme, apoi a cuprins cu privirea mul?imea de servitori care se adunaser? în jurul ei. Mica prin?es? Maria se întreba unde se vor duce to?i servitorii când regina va p?r?si castelul. Cu lacrimi în ochi, Maria rosti:
-Unde vom pleca mam?? Cum vom putea lupta pentru ?inuturile acestea?
-Ne vom refugia în Paris. Vom încerca s? g?sim alia?i pentru a putea înfrunta primejdia. ?tii bine c? avem nevoie de arme ?i de mul?i osta?i pentru c? du?manii sunt puternici.
-Voi fi al?turi de tine mereu mam?.
Regina se ridic? ?i o strânse pe Maria la piept. Sim?ea c? nu mai este singur? în aceast? lupt?. Maria era atât de pre?ioas? pentru ea ?i, de?i era doar o mic? prin?es?, era atât de curajoas?.
-Sunt atât de mândr? de tine, Maria!
Maria î?i îmbr??i?? ?i ea mama. Urmau s? plece împreun? într-o lume nou? în încercarea de a salva castelul ?i p?mânturile române?ti. Trebuiau s? lupte ?i s? g?seasc? alian?e si s? nu îl dez?m?geasc? pe tat?l ei, regele Ferdinand I de Hohenzollern-Sigmarigen pentru c? o promisiune trebuie întotdeauna respectat?. Ceva îi spunea Mariei c? tat?l ei nu murise ci tr?ia. Poate era ?inut prizioner ?i nu murise a?a cum li se spusese ?i în plus ea nu putea crede c? tat?l ei, regele nu mai este.
-S? nu î?i fie niciodat? team? pentru c? eu sunt cu tine, mica mea prin?es? Maria! se auzi parc? vocea regelui.
Matei Mendy Daria, Premiul III
Clasa a III-a, ?coala Gimnazial? nr.1 ,,Ion Câmpineanu”, Municipiul Câmpina, jude?ul Prahova
Marţi, 11 Ianuarie 2022 13:51
Cu prilejul celei de-a XII-a edi?ii a Zilei Culturii Na?ionale ?i împlinirii a 172 de ani de la na?terea poetului na?ional Mihai Eminescu, Muzeul Jude?ean de Istorie ?i Arheologie Prahova ?i sec?iile sale v? invit? în perioada 12-15 ianuarie 2022, s? participa?i la urm?toarele evenimente omagiale dedicate personalit??ilor culturii prahovene ?i na?ionale, desf??urate ?i în mediul virtual, pe paginile de facebook ale sec?iilor muzeale, pe site-ul muzeului www.histmuseumph.ro ?i pe www.instagram.com/muzeul.de.istorie.ploiesti/:
12 ianuarie 2022
Muzeul „Cas? de Târgove? din secolele al XVIII-lea - al -XIX-lea”,
Ploie?ti, str. Democra?iei, nr. 2, tel. 0244 529 439
• Ora 10.30 - Matineu muzeal: „Dor de Eminescu” - online
- particip? elevi ai ?colii Gimnaziale „George Co?buc” Ploie?ti
- prof. coordonator: Diana Istrate
14 ianuarie 2022
Muzeul Memorial „Constantin ?i Ion Stere” Bucov,
Parcul Constantin Stere Bucov, str. Dacia nr. 13, tel. 0244 344 040
• Ora 10.30 - Recital de poezie: „Dor de Eminescu”
- particip? elevi ?i cadre didactice de la ?coala Gimnazial? "Constantin Stere" Bucov
Muzeul Jude?ean de Istorie ?i Arheologie Prahova,
Ploie?ti, str. Toma Caragiu, nr. 10, tel. 0244 522 656
• Ora 11.00 - Micro-expozi?ie temporar?:
„In Honorem prof. Nicolae Simache (1905 - 1972)”
Muzeul „Ion Luca Caragiale”,
Ploie?ti, str. Kutuzov, nr. 1, tel. 0244 525 394
• „Caragiale ?i Eminescu” - online
Muzeul Memorial „Paul Constantinescu”,
Ploie?ti, str. Nicolae B?lcescu, nr. 15, tel. 0244 522 914
• Paul Constantinescu - ciclul „Patru madrigale” pe versuri de Mihai Eminescu - online
Muzeul „Casa Domneasc?” Brebu
• Matineu muzeal: „Mihai Eminescu în amintirile contemporanilor s?i”
- particip? elevi ai ?colii Gimnaziale „Matei Basarab” Brebu
15 ianuarie 2022
Muzeul Ceasului „Nicolae Simache”,
Ploie?ti, str. Nicolae Simache, nr. 1, tel. 0244 542 861
• Evocare: „Nicolae Simache - exemplu de d?ruire ?i abnega?ie în domeniul culturii” - online
Muzeul Memorial „Nichita St?nescu”,
Ploie?ti, str. Nichita St?nescu, nr. 1, tel. 0344 100 768
• Moment liric: „Dialog cu oda în metru antic” - online
- recital de versuri dedicate poetului Mihai Eminescu sus?inut de prof. Nelu Stan
Muzeul Memorial „Nicolae Iorga” V?lenii de Munte
str. George Enescu, nr. 1-3, tel. 0244 280 861
• Ora 11.00 – Expozi?ie temporar?: „Perfec?iune ?i diversitate în opera lui Nicolae Iorga”
Muzeul „Conacul Bellu” Urla?i, str. Orzoaia de Sus, nr.12, tel. 0244 271 721
• Ora 11.30 – Medalion omagial: „Un luceaf?r r?s?rit în lini?tea uit?rii - Eminescu”
- prezint?: prof. Iuliana Stan ?i prof. Natalia Dimulescu - Liceul Teoretic „Brâncoveanu Vod?” Urla?i
Muzeul „Conacul Pan? Filipescu” Filipe?tii de Târg, nr.868, tel. 0244 389 480
• Evocare: „Gheorghe Grigore Cantacuzino, Nababul” - online
Muzeul „Crama 1777” Valea C?lug?reasc?, str. Valea Larg?, nr.139A, tel. 0244 235 470
• „Din ipostazele vinului în cultura tradi?ional? româneasc?” - online
Muzeul „Foi?orul Bellu” Urla?i, str. Orzoaia de Sus, nr.12, tel. 0244 271 721
• „Cultura României – origini ?i însemn?tate” - online
Muzeul Memorial „Cezar Petrescu” Bu?teni,
str. Tudor Vladimirescu, nr.1, tel. 0244 321 080
• „Mihai Eminescu - Luceaf?rul poeziei române?ti” - online
Participarea la evenimentele desf??urate cu public va fi permis? cu respectarea normelor sanitare intrate în vigoare la data de 8 ianuarie 2022.
Marţi, 11 Ianuarie 2022 12:09
Vis sau realitate?
Era o zi frumoas? de toamn? târzie. Soarele trimitea cu generozitate razele c?ldu?e pe p?mânt, vântul nu îndr?znea s? adie, iar cerul parc? era o cupol? albastr? sus, sus, foarte sus. Numai copacii erau tri?ti pentru c? Doamna Toamn?, în joac?, îi l?sase goi, f?r? podoaba de frunze pe care o a?ezase la picioarele noastre.
În acea zi superb? am avut parte de prima mea lec?ie de istorie. Cu sfial?, am intrat în Muzeul de Istorie a României. Era o mare înc?rc?tur? emo?ional? în s?lile pline de vestigii, care apar?inuser? neamului nostru.
De pe pere?i, din tablouri imense, ne priveau cu seme?ie ?i îndr?zneal? domnitorii Moldovei ?i ai ??rii Române?ti, principii Transilvaniei. I-am salutat cu respect, în ?oapt?, pe ?tefan cel Mare, Mihai Viteazul ?i crudul Vlad ?epe?. Am admirat ?inuta impecabil? a primului domnitor al Principatelor Române, Alexandru Ioan Cuza ?i pe a doamnei Elena. Am v?zut cum au luptat românii în R?zboiul pentru Independen?? ?i m-am aplecat cu respect primilor regi ai României Mari, Ferdinand ?i Maria.
?i a?a, trecând în câteva ore prin istoria de mii de ani a României, am ajuns la Primul R?zboi Mondial. Sala alocat? acestui eveniment era plin? de fotografii ?i articole decupate din ziarele vremii, articole care descriau faptele de eroism ale osta?ilor români. Decora?ii ?i uniforme militare erau expuse în vitrine. Pe un perete mi-a atras aten?ia fotografia unui tân?r chipe?. Ne privea pe fiecare în parte cu ni?te ochi mari ?i negri. Avea p?rul mai lung decât al celorlal?i solda?i, iar fa?a lui frumoas? nu avea nici urm? de barb?. Curioas?, m-am apropiat s? v?d mai bine ?i am r?mas uimit? când am citit ce scria sub fotografie: ,,Sublocotenent Ecaterina Teodoroiu, c?zut? la datorie în luptele de la M?r??e?ti-Oituz.”
În acel moment, prin fa?a ochilor, au început s? se deruleze imagini tulbur?toare. O tân?r? frumoas?, zvelt?, cu p?r lung, vine la Bucure?ti s?-?i urmeze visul, acela de a deveni înv???toare. Dar, începe r?zboiul ?i când afl? c? cei trei fra?i ai ei au murit la datorie, hot?rârea ei e luat?. Î?i taie p?rul, se îmbrac? în soldat ?i se înroleaz? în armat?.
Datorit? faptelor de vitejie, este avansat? la gradul de sublocotenent ?i decorat? de Regina Maria. Imaginile se succed repede, ochii m? ustur? ?i-mi l?crimeaz?.
Tân?ra conduce acum un batalion ?i se afl? în prima linie. Armata german? vrea s? treac? mun?ii pe la Oituz, în Ardeal. În tran?eele s?pate în p?mântul jilav, osta?ii români a?teapt? s? treac? la atacul decisiv. Tân?ra Ecaterina trece cu pas ferm prin noroiul din tran?ee, oprindu-se ?i vorbind cu fiecare camarad în parte. Începe atacul. Obuzele cad de peste tot, f?când gropi adânci în p?mânt ?i sem?nând moarte. Pietre ?i buc??i mari de p?mânt zboar? prin aer ?i o perdea de fum gros ?i înec?cios acoper? totul în jur. Se d? ordinul de atac ?i osta?ii români ies din tran?ee cu baionetele la arm?. Neînfricat?, tân?ra se arunc? în lupt?. Îmb?rb?ta?i de curajul ei, osta?ii o urmeaz? prin fumul gros. Str?pun?i de gloan?ele inamice, cad primii osta?i români. R?ni?ii r?mân în urm?, sângerând. Mai au pu?in ?i ocup? tran?eele du?manilor. Dar, deodat?, Ecaterina cade. Un glon? inamic a lovit-o. Din tâmpla tinerei se prelinge un firicel de sânge. Camaradul care lupta um?r la um?r cu ea voia s? o ajute. Strig? dup? ajutor, dar nu îl aude nimeni în acel vacarm. Cu ultimele puteri, sublocotenenta strig?:
,,-Înainte, b?ie?i, înainte!”
Din ochii larg deschi?i, spre zorile care începeau s? se iveasc?, dou? lacrimi mari se prelingeau pe obrajii tinerei.
,,-Am învins!” au fost ultimele cuvinte pe care le-a mai auzit, apoi totul s-a întunecat.
Deodat?, m-am scuturat înfiorat?. Nu ?tiu dac? totul a fost doar un vis sau dac? am fost ?i eu pe câmpul de lupt?.
Elisei Maya-Leona, Premiul II
Clasa a III-a D, ?coala Gimnazial? ,,Sfântul Vasile”, Ploie?ti, jude?ul Prahova
Luni, 10 Ianuarie 2022 11:59
Începând de ast?zi, 10 ianuarie 2022, v? prezent?m pove?tile câ?tig?toare ale concursului
"Vreau s? povestesc" - edi?ia I
Legenda unui tân?r numit Zakaria
Soarele str?lucea pe bolta cerului azuriu ?i senin. Pi?igoii vâsleau cu aripile lor pl?pânde pe întinsul lac albastru – cerul.
Convoiul de t?tari înarma?i pân?-n din?i, m?r??luia pe plaiurile Moldovei, pustiind satele bravilor români. Printre ace?tia, era un tân?r t?tar milos din fire, care nu reu?ea s? câ?tige încrederea nim?nui. Tat?l s?u, fusese un renumit lupt?tor, dar, murise chiar de mâna lui Vod? ?tefan. Singurele lucruri pe care le mai mo?tenise de la t?tâne-s?u, erau: o armur? de zale, un coif t?t?resc, ?i o sabie încovoiat? ruginie.
Conduc?torul cetei t?t?re?ti se numea Sagaidak. Acel barbar teribil masacra orice fiin?? i se împotrivea. Era cel mai neînfricat dintre c?peteniile du?mane, ce atacau adesea.
Trec?nd printr-un c?tun de munte Sagaidak gr?i c?tre Zakaria a?a:
– Prad? si ucide pe cei din satul acesta, ia to?i banii ?i toat? mâncarea, apoi incendiaz? bordeiele ??ranilor.
Tân?rul z?bovii o clip?…
– N-ai auzit? url? c?petenia ?i î?i mân? calul; strig? “Dup? mine!” iar convoiul porni. Zakaria cânt?ri situa?ia iar apoi merse la trap în mijlocul satului.
– Oameni buni, începu t?tarul, lua?i-v? lucrurile ?i animalele, fugi?i departe la cetatea cea mare s? o ap?ra?i. C?petenia mea mi-a poruncit s? jefuiesc satul ?i s?-l ard, dar sunt prea milos ca s? pot face aceast? fapt?.
Uimi?i, s?tenii pornir? spre cetatea pe care va trebui s? o apere. Tân?rul incendie un bordei pentru a-l face pe Sagaidak s? cread? c? a îndeplinit porunca.
Înc?lecând pe cal se gândi ce s? îi duc? c?peteniei sale, dar fu tulburat s? aud? un strig?t de jale; d?du fuga s? vad? ce se petrece. Un mic prunc de 5-6 ani?ori se tânguia, ne?tiind vreo cale de a sc?pa din cercul de fl?c?ri. Imediat, Zakaria lu? pruncul speriat în bra?e ?i î?i cl?di o nou? misiune: aceea de a duce copilul mamei sale, ce se va afla în cetate, iar când va fi acolo, îi va spune M?riei Sale, ?tefan, cum s? scape de t?tarii cei n?v?litori. Porni la drum, cu speran?a de a ajunge la cetatea de scaun, înaintea barbarilor.
?i s-a?ternu la drum, prin v?i ?i vâlcele, p?duri umbroase, mun?i b?trâni… dar într-un final, ajunse la Cetatea Sucevei: ‘nalt? ?i maiestoas?, cu ziduri trainice ?i groase, turnuri falnice ce se-n?l?au spre cerul albastru. Observ? c? moldovenii î?i duceau traiul lini?ti?i, treb?luind prin cur?ile dichisite, ?i c?rând poveri felurite.
Î?i d?du seama c? fiind îmbr?cat în haine tat?re?ti, nu avea cum s? intre în cetate, a?a c?, f?când rost de o ie ?i ni?te opinci, intr? pe poarta cea mare a falnicei cet??i ?inând copila?ul în bra?e.
Doi str?jeri îl privir? b?nuitori dar îl l?sar? s? treac?, crezând c?-i vreun s?rman ce cat? ajutor la ?tefan. Zakaria str?b?tu curtea ?i, intrând în Sala mare, unde îl g?si pe domnitor la Marele Sfat, gr?i:
– Cinstite Doamne, spuse Zakaria r?spicat, nu am venit pentru a te ruga ceva, ci a-?i spune c? eu sunt t?tar. Sagaidak, c?petenia o?tilor noastre î?i mân? calul spre Suceava cu cinci mii de oameni, pentru a-?i pr?da ?ara… Nou? sate de bravi români, au fost nimicite pân? la ultimul om, r?mânând în via?? doar câteva fete cu p?rul b?lai, care vor fi silite s? se m?rite cu t?tarii. Îmi doresc s? î?i dezv?lui cum îi po?i înfrânge pe cei de neam cu mine…
Pe por?i n?v?lir? cincizeci de ??rani îngrozi?i strigând:
– Vin ??tarii, preg?ti?i-v? de lupt?!!!!!!!!!
Atunci, voievodul îi spuse tân?rului t?tar s?-i m?rturiseasc? tainele n?v?litorilor. Dup? aceea, la semnul lui, santinelele sunar? din gorn a lupt?. ??ranii se strânser? în spa?ioasa curte, punându-?i c?m??ile de zale argintie. Arca?ii st?teau cu arcurile-ntinse, a?teptând semnalul.
Lupta a fost grea ?i sângeroas?. Acum românii ?tiau punctele slabe ale t?tarilor. Acei n?v?litori, ce intraser? cu fal? mare-n Moldova, z?ceau întin?i în fa?a cet??ii. Ultimele cuvinte al lui Sagaidak au fost:
– Blestemat s? fi tu Iudo!
Zakaria nu lu? în seam? cuvintele c?peteniei ?i înapoie copila?ul mamei, ce crezuse c? acesta era sfâr?it demult ?i îi spuse Marioarei - mamei b?ie?a?ului, a?a:
– Am avut grij? de el ca de ochii din cap, l-am hr?nit si l-am purtat în goana calului al?turi de mine…
Tânarul fu primit cu bucurie între c?pitanii o?tilor române, iar el, de câte ori se-ncingea o b?t?lie î?i mâna suta de oameni spre victorie în lupta cu du?manii.
?i a?a s-a întâmplat, ca un t?tar ce a primit numele de Bucur, s? treac? de partea românilor. Povestea continu?, desigur, dar ce se-ntâmpl? în continuare, n-ar avea loc s? fie scris, nici pe-o sut? de mii de pagini!!!
Tudor Filip, Premiul I
Clasa a IV-a A, ?coala:Gimnazial? ,,Academician Marin Voiculescu”, Giurgiu, jude?ul Giurgiu
Joi, 06 Ianuarie 2022 16:31
Ast?zi, 06 ianuarie 2022 Asocia?ia Excelsior pentru Excelen?? în Educa?ie, cu sediul în Târgu Jiu, a d?ruit Muzeului Ceasului ”Nicolae Simache” prototipul ceasului ”Tudor Vladimirescu”, SERIA 000, realizat în serie limitat? de 200 exemplare, cu ocazia “Bicentenarului Tudor Vladimirescu 1821-2021”.
Ceasul produs în Elve?ia ?i asamblat în România, a fost lansat la ini?iativa Asocia?iei Excelsior pentru Excelen?? în Educa?ie, cu scopul de a celebra eroismul lui Tudor Vladimirescu ?i de a scoate în eviden?? importan?a Revolu?iei din 1821, care s-a dovedit a fi funda?ia pe care s-a cl?dit statul român modern.
Conceptul ceasului este realizat de Studioul de design ”?ezi”, ceasul fiind produs în Elve?ia în Manufactura Tavannes ?i asamblat în România, la Antic Horologivm, laboratorul ceasornicarului Mihai Ceciu.
Designul ceasului este conceput unic, inspirat din momentul Revolu?iei de la 1821 ?i de personalitatea lui Tudor Vladimirescu, pe ceas fiind reprezenta?i pandurii, scrierea vremii- chirilic?, simbolul de pe sabia eroului, precum ?i inelul primit de la p?rin?ii s?i.
Cadranul alb mat, cu elemente grafice realizate cu tehnologia imprim?rii prin tampografie succesiv? este protejat de un geam de cristal, iar prin al doilea capac transparent de cristal se poate admira un mecanism pe o baz? UNITAS 6497, modificat tip Swiss Made cu înc?rcare manual?, pun?i finisate cu tehnica "Cotes de Geneve" ?i ?uruburi albastre. Rezerva de func?ionare este de 42 de ore. Fiecare carcas? este gravat? cu num?r de serie unic de la 1 la 200.
Mul?umim ?i pe aceast? cale Asocia?iei Excelsior pentru Excelen?? care a contribuit astfel la îmbog??irea patrimoniului Muzeului Ceasului ”Nicolae Simache” cu o pies? de excep?ie.
Mai multe articole..
- La mul?i ani 2022!
- S?RB?TORI FERICITE!
- ANUN?
- ANUN?
- Oratoriul Bizantin de Cr?ciun „Na?terea Domnului” de compozitorul Paul Constantinescu -74 de ani de la prima audi?ie absolut?
- IN MEMORIAM - PAUL CONSTANTINESCU
- Tur virtual - Muzeul Memorial "Nicolae Iorga" V?lenii de Munte
- MATINEU MUZEAL
- Concursul "Vreau s? povestesc" ?i-a ales câ?tig?torii!
- MEDALION COMEMORATIV
Pagina 19 din 122