- Eroare
Joi, 03 Februarie 2022 08:31
Domnitorul celor descul?i
Era o zi de prim?var? lini?tit?. Crengile liliacului parfumau v?zduhul, gr?dinile erau pline de flori ?i de culoare, iar soarele iubitor mângâia p?mântul. Alexandru Ioan Cuza st?tea în biroul s?u ?i citea.
Deodat? ridic? privirea din paginile c?r?ii ?i îi p?ru r?u c? afar? se irose?te atâta frumuse?e f?r? s? fie în mijlocul ei, a?a c? se îmbr?c? în haine de or??ean, î?i lu? bicicleta ?i plec? s? cutreiere cele mai întunecoase str?zi ale ora?ului.
Departe de palat a g?sit un copil descul? care plângea de foame. B?tea un vânticel rece, iar copilul nu avea decât o c?ma?? care îi r?mase mic?. Picioarele i se învine?iser? de frig.
-Vino cu mine, i-a zis în timp ce îi ?tergea lacrimile cu batista brodat? cu fir de aur! S? nu te temi!
L-a a?ezat pe portbagaj, i-a pus casca pe cap ?i l-a adus la palat.
-Vei sta cu mine la mas?, dragul meu! Poate nu ai mâncat azi.
Domnitorul l-a servit cu mâna lui ?i l-a privit cu maxim? fericire, cât de mul?umit este.
-Cine sunte?i dumneavoastr?, domnule, de m-a?i luat de pe strad? s? m? osp?ta?i?
-Sunt domnitorul celor descul?i, dragul meu! A?teapt?-m? o clip? aici, te rog!
Domnitorul s-a întors având în mâinile sale o pereche de pantofi din piele, o cama?? alb? ?i un costum de catifea albastr?, ornat cu fir de aur.
-Ai cas?, dragul meu copil?
-Avem o c?su?? s?r?c?cioas?. Tata a murit, iar mama ne cre?te singur?. Suntem cinci copii. A? putea s? plec, s? nu se îngrijoreze mama? M-a?i g?sit plângând, fiindc? ast?zi nu am g?sit nimic de lucru ?i nu pot s? le duc pâine pe mas?.
-Uite, te trimit acas? cu tr?sura mea! Nu uita s? te cau?i în buzunare ?i s? iei ?i sacul acesta plin cu mâncare. Voi mai veni s? te v?d pe strada aceea. S? m? a?tep?i. Acum nu mai sunte?i singuri. Ave?i în mine un tat? adev?rat.
Copilul întoarse capul din tr?sur? ?i îl v?zu pe Cuza cum îi f?cea cu ochiul de la geam. În buzunarul costumului s?u frumos g?si o pung? cu galbeni.
Lumea se f?cea pu?in mai frumoas? ?i mai bun?!
Cârstea Robert Nicolae, Men?iune
Clasa a V-a C, Colegiul „Ferdinand I”, M?neciu, jude?ul Prahova
Miercuri, 02 Februarie 2022 09:02
CUM AR FI DAC? A? SCHIMBA REALITATEA?
Cândva demult de pe timpul lui Domi?ian, între daci ?i romani au izbucnit diverse conflicte la nivel economic. Astfel pe tot parcursul sec. I d.Hr. politica roman? s-a sim?it amenin?at? de daci, iar de la asta au pornit r?zboaiele dintre str?mo?ii no?tri daci ?i romanii.
Astfel a început prima confruntare între ei.
Dacii erau condu?i de Decebal, o personalitate puternic? care în timp ?i-a îmbun?t??it abilit??ile militare, respectiv politice, acesta fiind un om priceput, inteligent ?i viteaz, dar de multe ori extrem de mândru.
Adversarul dacilor era s? fie Traian, care în 28 ianuarie 98 d.Hr. a devenit Împ?ratul Romei. Dac? mai sus precizam c? Decebal era o personalitate puternic?, nici Traian nu era mai prejos. Reprezenta o fire ambi?ioas? ?i foarte orgolioas?, dar care avea o minte sclipitoare ?i tehnicii de lupt? bine gândite.
Era de a?teptat ca între dou? personalit??i puternice s? nu existe armonie ?i în?elegere. Deci din cauza divergen?elor dintre ei a izbucnit ?i primul r?zboi.
În prima jum?tate a r?zboiului, dacii erau a?a numi?ii viitori înving?tori, doar c? în urma unui sabotaj pus la cale de armata roman? în parteneriat cu un om bun al armatei dacilor care ulterior a fost p?c?lit de Traian, astfel a reu?it s? îl vând? pe Decebal care în finalul r?zboiului a r?mas în pierdere.
Fiind con?tient de a?a zisul câ?tig al romanilor, Traian a stabilit al?turi de Decebal un schimb, romanii s? p?r?seasc? regatul dac cu condi?ia ca ?i Decebal s? predea oamenii buni ai armatei lui cu tot cu arme încânt?tor de bine construite al?turi de alte bunuri importante de?inute de daci.
Dup? a reînceput o nou? disput?.
În cea de a doua parte a conflictului dintre daci ?i romani, ce s-a desf??urat cu un secol mai târziu, p?rea din ce în ce mai strâns. Compartiv cu prima disput?, cea de-a doua disput? a fost mult mai intens? cu fel de fel de strategii ?i evenimente nea?teptate.
Dacii erau foarte constrân?i deoarece dac? mai aveau parte de o nou? învingere, ace?tia ar fi pierdut întregul regat dac cu toate celelalte bunuri de?inute.
Pân? la jum?tatea r?zboiului, Traian era convins c? o s? câ?tige lupta împotriva dacilor asta pân? a pierdut controlul. Atât dacii, cât ?i romanii au realizat importan?a r?zboiului, unul dintre ei va ajunge ori s? câ?tige totul, ori s? piard? totul.
Regatul dac a fost pariat de c?tre cei doi conduc?torii…Traian era însetat de cât mai mult teritoriu ?i visa la puterea regatului, iar Decebal nu putea s? se lase înfrânt ?i s? lase de o parte orgoliul de b?rbat, respectiv conduc?tor.
R?zboiul se anun?a spre sfâr?ite, iar armata roman? a r?mas cu cât mai pu?ine resurse, dar Traian a venit cu ideea str?lucit? de a afla cât mai multe strategii pe care le de?inea Decebal, tot de la acela?i om foarte implicat ?i descurc?re? pe care îl de?inea la momentul ?la Decebal; dar nu a mai mers, deoarece Decebal deja b?nuia de la prima înfrângere a lui c? este ceva la mijloc…, dar de data asta comportamentul strategic al lui Traian l-a dat de gol. Decebal nu a mai permis una ca asta. Astfel conduc?torul dacilor ?i-a pus baza în armat? ?i a reu?it s? o redreseze, iar, în cele din urm?, Decebal a învins.
Decebal: Credeai c? eu nu o s? aflu pân? la urm? de tic?lo?iile tale?
Traian: Nu m? a?teptam s? te gânde?ti pân? acolo.
Decebal: Te-am luat prin surprindere?
Traian: Oarecum… chiar dac? te ?tiam un b?rbat puternic ?i demn.
Decebal: A? fi preferat s? te ?tiu pierz?tor ?i demn, s? joci corect dac? ar fi fost a?a poate nu ai fi pl?tit atâtea daune.
Traian: Am fost demn, m-am ap?rat.
Decebal: Da, te-ai folosit în primul r?zboi de bunurile mele ?i nu ai ezitat o clip? s? te folose?ti ?i de oamenii mei, puteai s? te aperi ?i s? ac?ionezi în atât de multe moduri.
Traian: Am gre?it, oricât de greu mi-ar fi s? recunosc…, dar cred c? dac? ne aliem vom fi invincibili.
Decebal: Ai doar o singur? ?ans? s? îmi dovede?ti ce fel de conduc?tor e?ti, asta doar pentru c? ai poten?ial.
Decebal ?i Traian au colaborat împreun? o perioad? de timp, dar de fapt inten?iile lui Traian erau altele, s? g?seasc? un moment de sl?biciune al armatei dacilor ?i s? ac?ioneze; în toat? perioada asta a purtat o masc?. Armata dac? a avut nevoie de o pauz? în care s? î?i fac? diverse strategii pe care s? le foloseasc? în viitoarele lupte, dar cine ar fi crezut c? lupta se va desf??ura a?a curând? Traian nu a ezitat o clip? s? se foloseasc? de faptul c? dacii erau într-o situa?ie delicat?. Surprinz?tor e faptul c? armata nu p?rea afectat? ?i din contr? p?rea mult prea preg?tit?. Dar oare de ce? Fiindc? Decebal îl cuno?tea atât de bine pe Traian încât în ultima perioad? de colaborare ?tia la ce s? se a?tepte. În final datorit? în?elepciunii ?i inteligen?ei perspicace, Decebal a învins din nou.
Traian a r?mas ?ocat, fiind o persoan? deseori calculat? nu se a?tepta la o asemenea lovitur? puternic? primit? din partea lui Decebal.
Orgoliul imens al lui Traian a dus situa?ia la momentul în care conduc?torul romanilor, umilit, a decis s? î?i ia via?a într-un mod demn.
Nistor Ioana – Daria, Men?iune
Clasa a VIII-a C, ?coala Gimnazial? Sat Strejnicu, jude?ul Prahova
Marţi, 01 Februarie 2022 10:06
Voievodul Neagoe Basarab, cel mult credincios
Întotdeauna am fost fascinat de istorie. De pove?tile din spatele întâmpl?rilor istorice, de voievozi ?i de prin?i, de b?t?lii, care au marcat ?i au schimbat, de cele mai multe ori, destinele ?i grani?ele unei ??ri; de credin?a ?i de curajul de care au dat dovad? str?mo?ii no?tri, care au în?eles c? iubirea de patrie ?i de neam e mai presus decât o iubire trec?toare de averi ?i de titluri. Ceea ce au l?sat în urma lor, castele, biserici, catedrale, morminte, sunt doar urmele trecerii lor prin aceast? via??, peste unii dintre ei a?ternându-se chiar uitarea, ?i doar istoria îi va readuce în memoria poporului, scuturând colbul timpului.
Sunt multe legende ?i pove?ti care au în centrul lor pe voievozii no?tri români ?i faptele lor de vitejie. Ace?ti voievozi, înainte de a-?i iubi coroana, ?i-au iubit poporul ?i supu?ii lor, L-au iubit pe Dumnezeu ?i s-au rugat pentru binele tuturor. Au postit ?i ?i-au ridicat ochii c?tre Cer, când le-a fost mai greu.
În urm? cu 500 de ani, marele voievod Sfântul Neagoe Basarab ?i-a ap?rat ?ara Româneasc? în fa?a unui sultan care voia s? porneasc? r?zboi ?i s?-l înving?. Voievodul a ?tiut cum s? g?seasc? calea cea mai simpl?, cu mult? în?elepciune ?i dragoste fa?? de supu?ii s?i, f?r? v?rsare de sânge.
B?trânii povestesc c? la un moment dat, voievodul Neagoe Basarab este for?at de Sfatul Boierilor s? ia o hot?râre despre cum poate salva ?ara în fa?a pericolului otoman, turcii având o armat? numeric mai numeroas?. ?tim despre domnitorul Neagoe Basarab c? era foarte credincios. De aceea, în loc de alt r?spuns, de un plan, Neagoe Basarab îi îndeamn? pe boieri la rug?ciune. Sigur c? boierii sunt uimi?i ?i indigna?i de atitudinea voievodului, dar acesta le spune c? trebuie s? posteasc? ?i s? se roage mai mult pentru ca victoria s? fie de partea lor, acest lucru provocând ?i mai tare sup?rarea boierilor, care a?teptau un plan concret ?i cât mai rapid. Apropierea de Dumnezeu a binecredincio?ilor voievozi români o cunoa?tem din multe întâmpl?ri ale istoriei române?ti.
Sfântul se retrage în noaptea de dinaintea luptei pentru rug?ciune. Nu ?tie nimeni pentru ce s-a rugat voievodul român. Nu ?tie nimeni ce i-a cerut Neagoe Basarab lui Dumnezeu în acea noapte. Probabil i-a spus lui Dumnezeu c? este de datoria lui s? se roage. C? doar pe timp de pace oamenii pot fi ferici?i, c? luptele pentru putere nu-?i aduc lini?tea sufletului. C? în mâinile lui, ca ,,Uns al lui Dumnezeu”, stau destinele unei ??ri atât încercate de istorie. A postit ?i s-a rugat, s-a rugat ?i a postit! ?i i-a îndemnat ?i pe ceilal?i s? fac? acest lucru, deoarece credin?a poate muta ?i mun?ii din loc, poate opri r?zboaie, poate întoarce gândurile oamenilor c?tre bine! C? rug?ciunea a f?cut minuni, s-a v?zut! Cert este c?, în acea noapte, sultanul moare f?r? de veste ?i lupta n-a mai avut loc, spre uimirea boierilor care-l criticaser? foarte dur cu ceva timp în urm?.
De numele voievodului Neagoe Basarab se leag? ?i ctitoria sa de la Curtea de Arge?, cu Me?terul Manole, despre care se spune c?, în locul în care s-a p?bu?it, a ?â?nit un izvor. Neagoe Basarab mai este cunoscut ?i sub denumirile de Domn al culturii, al spiritualit??ii ?i Prin? al P?cii. ?tim, de asemenea, c? a avut parte de o educa?ie cre?tin? care l-a ajutat în domnia sa, luând, astfel, deciziile cele mai în?elepte, de fiecare dat?.
M? gândesc adeseori la Neagoe Basarab, la Constantin Brâncoveanu, la Mihai Viteazul ?i la al?i voievozi iubitori de ?ar? ?i de neam, ca la ni?te oameni curajo?i care au f?cut fa?? tuturor încerc?rilor, unii chiar cu pre?ul vie?ii lor, cu cinste ?i onoare, în ciuda vremurilor! Avem nevoie de asemenea oameni ?i ast?zi, pentru ca poporul român s?-?i p?streze identitatea, graiul ?i tradi?iile. Ei sunt ?i vor r?mâne pentru mine ?i pentru copiii de vârsta mea, ?i nu numai, ni?te eroi!
?tefan Luca, Men?iune
Clasa a VI-a, Colegiul Na?ional „Nicolae Grigorescu”, Municipiul Câmpina, jude?ul Prahova
Luni, 31 Ianuarie 2022 08:34
B?t?lia de la C?lug?reni prin ochi de copil
Într-o zi frumoas? ?i c?lduroas? de var?, eu ?i veri?orul meu ne-am decis c? ar fi timpul s? facem o c?l?torie în timp ?i s? ne imagin?m c? suntem Mihai Viteazul ?i Sinan Pa?a în b?t?lia de la C?lug?reni.
Ne-am ales spa?iul, am lipit de un copac afi?ul cu ,,C?lug?reni’’, ne-am ales be?e pe post de s?bii, pietricele pe post de tunuri ?i ne-am f?cut armuri din frunze de brusturi.
Lupta începe prin semnalul dat de clopotul bisericii din sat. Eu spunând mândr? c?tre veri?orul meu:
-Slug? turc? ?i de paie,
Cu suflet de ur? plin
Sabia mea î?i jupoaie,
A ta piele de hain!
Începem s? ne lupt?m, ne lupt?m cu s?biile noastre, cu frunze, pietre ?i cocenii de porumb din gr?dina bunicii pân? când c?dem de la oboseal?.
-Aha, ai c?zut prad? turcule?... Î?i ar?t eu ?ie! ?i m? r?sfrâng asupra lui, lovindu-l cu o frunz? de brusture.
-Î?i ar?t eu ?ie, imediat, român viclean! Se ridic? ?i începe s? m? fug?reasc?.
Eu m? ascund în c?su?a din copac, dând impresia c? m? predau. Îmi iau o bucat? de pl?cint? cu m?r, pe care o m?nânc pe ner?suflate, beau un pahar de limonad? proasp?t? ?i m? odihnesc cinci minute, timp în care îl urm?resc pe veri?orul meu cum m? caut? pentru a m? ataca. A?tept momentul potrivit, pândesc în lini?te ?i când el nu era atent, sar din c?su?? direct în spatele lui. Îl trântesc la p?mânt ?i îi spun:
-Drag? Pa?a, turc pierdut
N-ai ?tiut cine-s românii
C? tu nu ne-ai cunoscut
S? afli cine-s jupânii!
Victorioas?, întruchipând-l pe Mihai Viteazul pornesc c?lare pe calul b?trân al bunicului, ce asista nevinovat la lupt?, pe nume Vasilic? ?i îi strig lui Sinan Pa?a: „Eu te-am avertizat c? vei muri, dar nu m-ai crezut ...”
Prin ochi de copil, totul e o joac?, o armonie, o distrac?ie.
Dac? am fi cu to?i copii,
R?zboaiele ar fi cu juc?rii
Ar fi doar pace, iubire ?-armonie
Istoria ar fi copil?rie.
Horjea Diana- Elena, Men?iune
Clasa a VII-a B, ?coala Gimnazial? „Matei Basarab”, Brebu, jude?ul Prahova
Vineri, 28 Ianuarie 2022 15:40
V? invit?m s? urm?ri?i evolu?ia în mediul virtual a trupelor de teatru aflate în competi?ie, în cea de a XXIV-a edi?ie a Concursului Na?ional de interpretare artistic? a personajelor caragialiene "Caragiale, contemporanul nostru"!
Succes tuturor participan?ilor!
https://www.youtube.com/watch?v=uzeS_Fg4kgg
Caragiale la ceas aniversar
Vineri, 28 Ianuarie 2022 10:07
Un pas înapoi în istorie
Soarele, ca un împ?rat cu greaua sa coroan? f?cut? din raze, adus de vânturile dinspre est, se ridic? pe cerul plumburiu, luminând întregul orizont. Este o zi de toamn? timpurie! P?mântul înc? doarme sub plapuma de frunze multicolore, pictate de maestra Toamn?.
Stau în cas?, pe canapeaua cald? a bunicilor, c?utând cu privirea, în imensa bibliotec?, o carte interesant? pe care s-o citesc. Atunci, vântul obraznic, vrând s? fure o carte, o scap? pe podeaua rece a camerei. Era o carte nu foarte groas?, cu coper?ile pline de colb, pe care timpul ?i-a pus amprenta. Cu greu reu?esc s? citesc titlul ce cândva era aurit: O mic? parte din imensa istorie. O deschid la primul capitol ?i observ c? era vorba despre str?mo?ii no?tri, dacii.
Un vârtej de lumin? m? înv?luie ?i m? trezesc pe drumurile nepietruite ale unui sat str?vechi. Drumul ?erpuia printre câteva case scunde, cu acoperi?ul din fân sau chiar papur? ?i pere?ii din lut ars. În timp ce st?team nedumerit, întrebându-m? unde m? aflam, un domn în vârst?, cu pantalonii din bl?nuri, cu un fes înalt ?i cu o c?ma?? ornat? cu dou?, trei medalii aurite, trece pe lâng? mine, neobservându-m?. Gr?bit, îl întreb în ce an ne afl?m.
-Ce vrei, b?ie?el? întreab? pe un ton r?stit.
Nu sunt sigur dac? asta a spus, c?ci vorbea în limba dacilor, iar eu nu ?tiam multe din aceast? limb?.
-?tii în ce an suntem? întreb eu.
-Eh... b?iete! Timpul se scurge rapid, iar anul acesta a venit vremea s? continu?m vechiul r?zboi cu romanii, care ne amenin?? necontenit.
Atunci m? sperii, c?ci un r?zboi e pe cale s? înceap?, iar eu trebuie s? m? întorc degrab? acas?. B?trânul m? ia cu el, iar dup? un ceas ajungem într-o pia?? mare din centrul Sarmisegetuzei. Într-un mare turn, era o siluet? cunoscut? din c?r?ile de istorie. Era chiar m?re?ul Decebal, ce striga spre mul?ime:
-R?zboiul cu romanii continu?! În curând vor trece Dun?rea! Lupta?i cu mândrie, putere ?i cu gând bun, c?ci v? ve?i salva patria!
Pentru o clip?, am uitat de întoarcerea acas?!
Îmi doream s? r?mân, s?-i ajut în lupt?, dar atunci mi-am adus aminte de ora de istorie, în care profesorul ne povestea despre r?zboiul dintre anii 105 ?i 106, în care romanii au reu?it s? ia sub st?pânire Dacia!
M? gândesc s? le spun s? fug?, c?ci oricum vor pierde, dar asta nu putea aduce ?i schimb?ri în viitor?
Atunci, marile por?i ale cet??ii Sarmizegetusa s-au deschis, iar cavalerii neînfrica?i, c?lare pe cai, au pornit spre codrul întunecat. Speriat, am intrat în turnul cel înalt, c?ci sunetul ghiulelelor sp?rgeau lini?tea dumbr?vii...
M? trezesc pe canapeaua ro?ie a bunicilor, cu marea bibliotec? în fa?a mea. Gr?bit caut cartea, dar spre mirarea mea, disp?ruse, iar în locul ei era o insign? aurit? pe care scria în dac?: Lupt?tor de onoare!
Poate chiar nu a fost un vis ?i am reu?it s? m? întorc în trecut.
De atunci am observat cât de important este s?-?i cuno?ti trecutul: pentru a în?elege schimb?rile prezentului!
Manolache David, Men?iune
Clasa a VI-a, Palatul Copiilor Ploie?ti, jude?ul Prahova
Joi, 27 Ianuarie 2022 09:06
15 nop?i de istorie
Povestea acesta este a mea ?i îmi va fi greu s? o împ?rt??esc cu voi pentru c? mul?i nu m? ve?i crede.
Sunt un copil de 13 ani, destul de bun la înv???tur? ?i atras de toate materiile pe care trebuie s? le studiez în ?coal?. Îmi fac temele, sunt silitor, de?i uneori, înc?p??ânat ?i irascibil atunci când nu îmi iese ceva.
Îmi place istoria, din totdeauna mi-a pl?cut, poate pentru c? bunicul meu avea o colec?ie impresionant? de magazine istorice din care îmi povestea diferite evenimente. Mi-a spus lucruri minunate despre ?tefan cel Mare ?i despre Matei Corvin, despre Neagoe Basarab ?i despre Mircea cel B?trân. Spre marea mea durere, nu a mai apucat s?-mi povesteasc? nimic despre Constantin Brâncoveanu pentru c? a plecat departe, în lumea de dincolo.
De când a murit, îl visez în aproape fiecare sear?. Îns?, într-una dintre ele, s-a întâmplat ceva ce nu mai tr?isem vreodat?.
Se f?cea c? m? aflam pe un câmp, iar undeva spre cap?tul lui, se vedea o u??. Acolo m? a?tepta bunicul meu care o deschise zâmbind. Apoi, îmi spuse c? o s? îmi arate o lume din trecut. Am p??it dincolo de u?? ?i ,,m-am trezit” într-un muzeu împânzit cu tablouri ale multor conduc?tori ai lumii. L-am privit în ochi pe Vlad ?epe?, l-am z?rit ?i pe Mihai Viteazul, pe Ginghis Han ce se-ncrunta la noi…. Erau mul?i, chiar ?i Hitler se afla într-unul, dar rânjea a?a hidos spre mine c? i-am întors spatele.
Bunicul m-a dus de mân? prin dreptul lor, am privit chipurile crunte ?i îmb?trânite ale unora, iar apoi l-am v?zut pe al lui, pe al celui despre care doream s? ?tiu totul – Constantin Brâncoveanu. Am strigat: ,,În lumea lui vreau s? c?l?toresc”! ?i m-am trezit.
Înc? 14 nop?i a durat c?l?toria mea. 15 în total.
În a doua noapte am trecut de u??, dar imediat am f?cut un pas înapoi. În fa?a mea p?rea c? se duce o r?scoal?. O mân? de oameni se b?teau ?i strigau. Aveam senza?ia c? o s? m? ating? ?i pe mine loviturile lor, dar r?mâneam neatins. Vocea bunicului îmi ?opti la ureche: „E anul 1655. R?scoala de fa?? este a seimenilor ?i a doroban?ilor împotriva domnitorului Constantin ?erban. Aici, pruncul Constantin Brâncoveanu î?i va pierde tat?l, pe Papa Brâncoveanu – ucis”.
În a treia, l-am v?zut copil studiind împreun? cu unchiul din partea mamei, Constantin Cantacuzino. Înv??a greaca, latina ?i slavona. Avea o ?inut? impun?toare în ciuda vârstei ?i asculta cu mare aten?ie.
În a patra, era deja 1676 ?i l-am visat participând la asediul Cehrinului. Îl solicitaser? turcii. Apoi, în toamna aceluia?i an sau, mai bine zis, a aceluia?i vis am participat la numirea lui ?erban Cantacuzino pe tronul ??rii Române?ti. ,,?i ce înseamna asta?” am întrebat eu f?r? s? în?eleg ce vedeam. ,,A?teapt?! O s? în?elegi mâine”.
În a cincea noapte, dup? aceea?i u??, am urm?rit ceva ce ar?ta ca o s?rb?toare. Tot vocea bunicului îmi dezv?lui c? eram p?rta? la numirea tân?rului Constantin ispravnic al scaunului Bucure?ti ?i mare postelnic. „Acum în?elegi? Învestirea unchiului s?u drept domn al ??rii Române?ti la ajutat ?i pe nepot s? creasc? în dreg?toriile de ag?”. Am vrut s?-l întreb ce func?ii erau acelea; nu le în?elegeam, dar nimeni nu-mi r?spunse. M-am trezit, c?ci venise diminea?a. Am g?sit un dic?ionar, am c?utat termenii ?i am în?eles puterea cuvântului „ag?”.
A ?asea noapte, visul m-a dus la Constantinopol ?i l-am v?zut pe Brâncoveanu semnând un document. Nu ?tiu cum, dar am reu?it s? în?eleg ?i singur c? eram în anul 1681. Se întâmpla ceva foarte ciudat. Brâncoveanu purta discu?ii cu doi indivizi. Se numeau Ladislau Csaki ?i Cristofor Pasko. Î?i asumau o semn?tur? de restabilire a legii române?ti în Transilvania. ,,Lege româneasc??” am întrebat eu. ,,Ortodoxismul” a r?spuns bunicul.
Visul celei de a ?aptea a durat cel mai mult. Negocieri cu împ?ratul Leopold, un tribut de 75000 de taleri în schimbul a 6000 de solda?i, un jur?mânt de credin?? în fa?a solilor, cucerirea Lipovei ?i, în sfâr?it, o încercare de aderen?? a ??rii Române?ti la partida cre?tin?. Priveam uimit la rapiditatea cu care se desf??urau evenimentele sub ochii mei ?i îmi doream s? nu m? pot trezi.
În a opta noapte, am fost p?rta? la moartea domnului ?erban Cantacuzino. Se întâmpla în toamna anului 1688. ,,?tii, se spune c? Brâncoveanu a fost implicat în asasinarea lui. Au existat zvonuri, dar nu a fost adev?rat”, îmi spuse bunicul, care m? ?inea strâns de mân?. ,,Chiar ?i Iorga a dezmin?it”. Iar eu i-am dat dreptate.
În urm?toarea, a noua, am urm?rit din dreptul u?ii, urcarea sa pe tronul ??rii Române?ti. Chipul îi p?rea trist ?i m? gândeam la povara de pe umerii s?i.
Veni ?i a zecea noapte. Se întâmpla în 30 ianuarie 1689. Domnitorul reconfirma mandatul solilor trimi?i la Viena. ?ara Româneasc? renun?a la toate leg?turile cu Poarta ?i reînnoda atârnarea fa?? de împ?ratul Austriei. Dar, la sfâr?itul anului, ducele de Baden a invadat ?ara Rom?neasc?. Brâncoveanu s-a conformat ?i a pl?tit tribut ?i pentru vechiul acord încheiat de ?erban Cantacuzino. ?i pentru c? a fost nevoit s? accepte iernarea în ?ar? a dou?sprezece regimente ?i s? predea armatei austriece 1500 de cai, domnul Brâncoveanu i-a chemat pe turci ?i pe t?tari în ajutor. Ace?tia din urm? au obligat armata austriac? s? se retrag?.
-Bunicule, ?tii ce în?eleg eu? C? Brâncoveanu s-a f?cut frate cu du?manul.
-Ha, ha! Ai în?eles, râse bunicul pe care nu-l mai auzisem demult râzând. ?i dac? stau s? m? gândesc mai bine, era prima dat? când îl auzeam aievea ?i nu în vis.
M-am trezit fericit. Doamne, câte evenimente! Trebuie s?-i povestesc bunicii. Mai bine nu! O s-o-ntristez!
Cinci nop?i a mai durat povestea mea.
Cu ochii pironi?i ca la cinematograf, am privit lupte sângeroase. Am urm?rit b?t?lia de la Z?rne?ti a domnitorului ajutat de turci în care generalul Heissler a fost luat prizonier, iar Emeric Tokoli a fost încoronat principe al Transilvaniei. ?i uite a?a, conflictul dintre turci ?i austrieci a dus la mutarea frontului la nord de Dun?re, iar ?ara Româneasc? a mai sc?pat de greut??i.
Au urmat Tratatul de la Karlowitz, b?t?lii peste b?t?lii, conflicte, urzeli, alte învestiri ?i reînvestiri pe tron, amenin??ri cu invazii ale Ardealului de c?tre turci ?i t?tari... comploturi, maziliri, cre?terea haraciului, reconfirmarea lui Brâncoveanu la domnie... toate se învârteau în jurul meu de parc? m? aflam în mijlocul unui uragan... ?i când totul s-a oprit, am ridicat privirea ?i l-am vazut pe Mustafa Pa?a Taltaban, un vizir crud ?i lacom ce avea s?-i provoace sfâr?itul lui Constantin Brâncoveanu. M-a îngrozit privirea lui.
Înc? trei nop?i trecuser? ?i eram foarte speriat. A?teptam îns? cu ner?bdare s? se termine istoria.
În a paisprezecea noapte, u?a s-a deschis din nou. ,,M-am trezit” în Palatul Mogo?oaia, iar el se afla în fa?a mea. De?i p?rea impun?tor, rosti cu blânde?e:
-M? urm?re?ti demult, copile. Cât? r?bdare ai avut! Dar ?tii tu oare câte mai erau de spus? Hai s?-?i ar?t!
Întinse mâna ?i-mi ar?t?, de parc? nu fusese de ajuns, o serie de zile ?i ani ce se derulau în fa?a mea ca în diafilmele bunicilor.
1682 ?i evanghelia ferecat?
1688 ?i biblia de la Bucure?ti
1692 – Emiterea Patentei leopoldine
1693 – Sfin?irea bisericii Mân?stirii Hurezi
1702 – Tip?rirea cuvântului panageric întocmai cu apostolii… mul?i ani ?i perioade importante.
-De ce erai numit Altin Bey? am întrebat eu curios.
-Pentru c? am fost bogat, am b?tut monede în aur, r?spunse el. Am fost important în trecutul ??rii Române?ti. Am dus b?t?lii ?i m-am luptat pentru religia cre?tin?.
-Ce a fost cel mai important în via?a ta?
-Of, nu r?zboaiele, nu domnia a?a cum ai putea crede, ci familia. Anii cei mai importan?i sunt ai na?terii copiilor mei. Trebuie s? plec!
-Stai, nu, nu pleca!
Dar visul se opri.
În ultima noapte s-a ispr?vit totul. Se înf??i?au to?i înaintea mea. Tortura nu mi-a fost permis s-o urm?resc. Nici nu cred c? a? fi rezistat, ?tiind c? nu puteam s? intervin ?i s? schimb cursul istoriei. Acuzat pentru avere, pentru instrumente muzicale rare, pentru monede b?tute în aur, coresponden?? scris? cu Austria, Moscova, Polonia ?i Vene?ia în defavoarea lor, turcii l-au condamnat la moarte împreun? cu fiii lui. Constantin, ?tefan, Matei ?i Radu au fost decapita?i pe rând, îns? nu înainte ca turcii s?-l întrebe pe Brâncoveanu dac? se converte?te la religia musulman?. „Niciodat?! Sunt ?i voi muri cre?tin”!
-?i a?a a murit, dar d?inuie peste timp, în ve?nicie, c?ci a devenit martir al neamului Românesc, ?opti bunicul tr?gând cortina cu mâna ?i s?rutându-m? în vis.
Se termin? povestea. Dar poate mâine noapte o s? „m? trezesc” din nou!
Lungu ?tefan Rare?, Premiul special al juriului
Clasa a VII-a, ?coala Gimnazial? „Alexandru Ioan Cuza”, Municipiul Câmpina, jude?ul Prahova
Miercuri, 26 Ianuarie 2022 15:57
Muzeul „Ion Luca Caragiale” din Ploie?ti, sec?ie a Muzeului Jude?ean de Istorie ?i Arheologie Prahova, organizeaz?, în perioada 29-30 ianuarie 2022, ZILELE CARAGIALE, eveniment cu dubl? semnifica?ie: 170 de ani de la na?terea scriitorului Ion Luca Caragiale ?i aniversarea a 60 de ani de la înfiin?area Muzeului „Ion Luca Caragiale” de c?tre p?rintele muzeografiei prahovene, prof. Nicolae Simache.
PROGRAM:
Sâmb?t?, 29 ianuarie 2022
• Concursul Na?ional de interpretare artistic? a personajelor caragialiene
„Caragiale, contemporanul nostru”
Cea de-a XXIV-a edi?ie a concursului, devenit o tradi?ie a institu?iei de cultur?, se va desf??ura în mediul virtual, reunind peste 20 de trupe de actori – elevi din ciclul primar ?i gimnazial ai ?colilor din ?ar? ?i municipiul Bucure?ti. Anul acesta, la împlinirea a 170 de ani de la na?terea dramaturgului, micii arti?ti, prin talentul lor, vor aduce în prim-plan lumea plin? de culoare a personajelor lui Caragiale.
Întregul concurs va putea fi urm?rit, începând cu ora 10.00, pe site-ul www.histmuseumph.ro, pe paginile de facebook ale Muzeului „Ion Luca Caragiale” Ploie?ti ?i Muzeului Jude?ean de Istorie ?i Arheologie Prahova, cât ?i pe canalul de youtube.
Duminic?, 30 ianuarie 2022, la ora 10:30,
Sala Auditorium, a Muzeului Jude?ean de Istorie ?i Arheologie Prahova
(transmitere live pe pagina de Facebook a Muzeului „Ion Luca Caragiale” Ploie?ti)
• Caragiale la ceas aniversar
• Cuvânt de salut
- Muzeograf Mihai Dumitrache, manager interimar al Muzeului Jude?ean de Istorie ?i
Arheologie Prahova;
- ing. Monica Bostan, conservator coordonator al Muzeului „Ion Luca Caragiale” Ploie?ti.
• Omagiu lui Ion Luca Caragiale
- Invita?i: - Ilie Gâlea – actor la Teatrul „Toma Caragiu” Ploie?ti;
- Iuliu Dan Gâlea – actor colaborator la Teatrul „Toma Caragiu” Ploie?ti.
• Festivitatea de premiere a Concursului Na?ional de interpretare artistic? a personajelor caragialiene „Caragiale, contemporanul nostru”, edi?ia a XXIV-a
• „Al matale, Caragiale...”
- spectacol de teatru sus?inut de trupa de teatru „Haio?ii”, de la Colegiul de Art? „Carmen Sylva”, Ploie?ti, coordonat? de bibl. Nicolette Neculai ?i prof. înv. primar Iulia Ionescu.
• Depuneri de flori la busturile dramaturgului din fa?a Muzeului Ceasului „Nicolae Simache” ?i din curtea Muzeului „Ion Luca Caragiale”
Duminic? 30 ianuarie 2022, intrarea va fi liber? la Muzeul „Ion Luca Caragiale”, respectându-se normele în vigoare pentru prevenirea îmboln?virii cu virusul SARS-Cov2.
Miercuri, 26 Ianuarie 2022 13:46
REGELE FERDINAND I AL ROMÂNIEI
Era o zi de joi. Agita?ia din pia?? ?i ma?inile de pe strad? o trezir? pe Ada dis-de-diminea??. Luni avea un test la istorie. Vai cât ura materia aceea, cu toate c? mama sa era profesoar? de istorie.
-Nea?a, mam?! Spuse Ada, pe jum?tate adormit?.
-Se spune bun? diminea?a, dar oricum, abia a?tept s? te întorci de la ?coal?, ai mult de înv??at pentru testul la istorie! Spuse mama entuziasmat?.
- Nu vreau s? înv??! Istoria este inutil?! Se r?sti ea ?i merse sup?rat? în camer?. Când se întoarse de la ?coal?, Ada g?si pe birou o carte din istoria României.
-Normal c? a pus-o aici, credea ca voi citi din ea! Pufni Ada.
Trecur? câteva ore, cartea de pe birou parc? str?lucea. Avea o copert? maronie cu patru stele pe ea. Ada se îndrept? spre ea ?i o lu? în mân?. La atingerea c?r?ii, totul în jurul Adei deveni alb ?i se trezi în centrul unui ora?. P?rea s? fie var?. De?i nu era foarte bun? la istorie, Ada reu?i s? recunoasc? câteva personalit??i din carte. Nu era adev?rat, ce ar fi c?utat Regina Maria în pia??, nici m?car nu mai tr?ia! Din spate se auzir? ni?te copite ?i pe un cal alb de vis ap?ru regele Ferdinand I.
-Bun?, Ada! Te a?teptam, rânji Regele. Eu sunt Ferdinand I, m-am n?scut pe data de 24 august 1865 în Germania, am fost Regele României din 10 octombrie 1914, pân? la moartea mea, în 1927, la Sinaia. Am fost numit ?i Întregitorul. Am terminat în 1885 cursurile ?colii de ofi?eri din Kassel.
Nu avea g?rzi, nu avea absolut nimic. Straniu, gândi Ada ?i întreb?:
-De unde ?tii cum m? cheam??
-Ei, cum de unde ?tiu, mai ?ii minte cartea de pe birou? Eu am l?sat-o acolo, te-am auzit ce-ai spus despre istorie. Am vrut s? î?i ar?t c? gre?e?ti, spuse Regele Ferdinand I. Te afli în Akim, aici î?i continu? via?a istoria, minunat nu e a?a? Acum urc?, vreau s? î?i ar?t ceva.
Ada înc?lec? ?i travers? c?lare ora?ul lini?tit al?turi de Regele Ferdinand I.
Parc? s-ar fi teleportat, dar acum erau în mijlocul unui r?zboi. Ada ?i-a acoperit capul cu bra?ele ?i a început s? ?ipe. Regele Ferdinand I a râs ?i a spus:
-Nu te pot vedea sau auzi, practic nu exist?m deloc pentru ei, am c?l?torit în timp...
La auzul vorbelor, Ada se lini?ti ?i î?i scoase capul.
-Primul R?zboi Mondial... spuse Regele Ferdinand I. Oamenii ??tia ?i-au dat via?a pentru tine, pentru noi to?i, ei au f?cut istorie, asemenea altora, au murit pentru tine, spuse regele îndurerat. Nu ?tii ce greu a fost s? te treze?ti ?i s? adormi mereu cu frica c? vei muri!
-Acest r?zboi a avut loc între anii 1914-1918. România intrând doar în 1916 în r?zboi. ?ara era prins? în aceste jocuri de putere, luptând pe doua fronturi. Dup? o serie de victorii tactice rapide în Transilvania asupra unor for?e austro-ungare cople?ite din punct de vedere numeric. Armata român? a suferit în toamna anului 1916 o serie de înfrângeri zdrobitoare. La sfâr?itul Primului R?zboi Mondial, Imperiul Austro-Ungar a fost desfiin?at, astfel a fost posibil? formarea României Mari prin Unirea Banatului, a Bucovinei ?i a Transilvaniei cu România. Totodat? în 1918 România s-a unit Basarabia.
-Au fost vremuri grele. A trebuit s? iau decizii complicate, având în vedere faptul c? trebuia s? m? lupt ?i cu ?ara mea natal?. Cel mai important, cred, era faptul c? am ales ceea ce era mai bine pentru ?ara pe care o conduceam. Regina Maria ajuta r?ni?ii pe front, fiind neînfricat?, a fost o adev?rat? eroin?!
-Wow, cât curaj! Sunte?i un exemplu bun de urmat! Exclam? Ada.
-Mi-a? dori s? am la fel de mult curaj cât ave?i ?i dumneavoastr? ?i al?ii care au luptat pentru ?ar?!
-Deja ai acel curaj, doar trebuie s? sapi mai adânc pentru al g?si! Spuse Regele Ferdinand I.
- S? mergem mai departe acum.
Dup? dou? clipe, Ada ?i Regele Ferdinand I se aflar? în alt loc, mai exact în Alba Iulia.
-Uite, sunt eu ?i Regina Maria. Urma s? fim încorona?i în 15 octombrie 1922. Ce emo?ii aveam! Încoronarea a avut loc la Alba Iulia. Am ajuns acolo cu trenul regal de la Bucure?ti, am fost întâmpina?i la gar? de premierul Ionel Br?tianu ?i primarul ora?ului din Alba Iulia. Eram a?tepta?i de zeci de mii de oameni. Regina Maria era îmbr?cat? într-o rochie auriu-ro?iatic?. Eu mi-am a?ezat singur coroana pe cap pe care am primit- o de la pre?edintele Senatului, apoi am ridicat coroana de aur a reginei ?i am s?rutat-o pe frunte. Ce vremuri!
-Ne-am cam lungit oricum. E timpul s? te întorci acas?! Oft? Regele Ferdinand I.
-Nu vreau s? m? întorc, va trebui s? înv??! Se v?ic?ri Ada.
-Via?a nu e mereu cum o vrem noi, oricum î?i va fi mai u?or acum dup? aceast? c?l?torie. Eu cred în tine! spuse Regele Ferdinand I ?i o îmbr??i?? pe Ada. Acum ia asta ?i spune ,,vreau s? m? întorc acas?’’.
Ada lu? în mân? cristalul ?i spuse:
-Dar cum ?i-l voi înapoia?
-Data viitoare, spuse Regele Ferdinand I cu un zâmbet pe buze, când vrei s? te întorci doar ia cristalul în mân? ?i spune ,,spre Akim’’!
-Vreau s? m? întorc acas?! Spuse Ada ?i disp?ru.
Totul era ca înainte, cartea era pe birou, nu mai str?lucea, Ada se gândi s? o ascund?, apoi se duse în buc?t?rie ?i îi ceruse iertare mamei sale.
-Nu e nimic, drag?, eu nu m? pot sup?ra pe tine! Spuse mama ?i o strânse la piept pe Ada.
-Mai vrei s? înv???m?
-Sigur ca da! Zise mama cu zâmbetul pe buze.
Ada ?i mama sa au înv??at toata dup?-amiaza. Era chiar distractiv pân? la urm?, trebuia s? recunoasc?! Istoria era o poveste continu? ?i frumoas?, cu p?r?i bune ?i rele.
Luni urma testul la istorie, era ultima or?. Ada primi testul, citi primele întreb?ri ?i se apuc? de lucru. Joia urm?toare primiser? rezultatele, curgeau toate apele pe Ada în timpul în care profesoara se îndrepta cu zâmbetul pe buze c?tre ea:
-Felicit?ri, ai avut punctaj maxim, cel mai mare din clas?! Copii, lua?i exemplu de la colega voastr? care a înv??at foarte bine lec?ia! O l?ud? profesoara.
To?i copiii au felicitat-o pe Ada, care se sim?ea mai bine ca niciodat?. În adâncul ei, aceasta ?tia al cui era meritul, al Regelui Ferdinand I, care i-a redat încrederea în ea ?i a înv??at-o s? iubeasc? istoria. De acum Ada nu mai subestimeaz? istoria, a în?eles ce însemna curajul adev?rat, oamenii ca ?i Regele Ferdinand I, Carol I, Regina Maria sau chiar ?tefan Cel Mare au fost oameni întregi ?i curajo?i, care au luptat pentru ?ar?. Oameni care trebuie respecta?i.
Mihu Alesia-Maria, Premiul III
Clasa a VI-a C. Liceul de Informatic? ,,Tiberiu Popoviciu’’, Cluj Napoca, jude?ul Cluj
Mai multe articole..
Pagina 17 din 122