Eroare
  • XML Parsing Error at 1:1310. Error 9: Invalid character

V? invit?m la pove?ti!

Luni, 20 Februarie 2023 09:20

Ghid pentru c?l?toria în timp

Primul meu sfat când vine vorba de c?l?toria în timp este s? nu o face?i. Dac? vre?i totu?i s? încerca?i sau printr-un eveniment bizar ajunge?i într-o alt? epoc?, lucrurile se complic?. Partea cea mai grea este s? nu schimba?i nimic ca nu cumva s? distrugi accidental lumea. Eu v? voi spune povestea mea.
Când m-am trezit am observat c? era cald ?i m? aflam într-o înc?pere slab luminat?. Fragmente de memorie î?i croir? drumul spre suprafa??: luminile de urgen?? din laborator aprinzându-se ?i sirenele f?când o g?l?gie infernal?, urm? o explozie apoi... nimic. Înc?perea în care se afla era mic? ?i, de?i ordonat?, cu siguran?? nu apar?inea unui spital.
- Slav? cerului! S-a trezit! Strig? o femeie de vârst? mijlocie
- M? bucur s? aud asta, r?spunse o fat?, intrând în camer? cu o can? de ap?. Bea , o s? î?i prind? bine. Eu sunt C?t?lina, pe tine cum te cheam??
- Samara, i-am r?spuns, uitându-m? în jur, nelini?tit? de aspectul camerei în care m? aflam.
„Ar fi ar?tat perfect normal acum un secol" . La gândul acesta am sim?it cum îmi înghea?? sângele în vene.
- În...în ce...an suntem? M-am bâlbâit
- 1914, pe la sfâr?itul lui, îmi r?spunse C?t?lina.
La cuvintele ei, orice urm? de culoare se scurse din fa?a mea.
- S-a întâmplat ceva? M? întreab? femeia care, presupuneam, era mama C?t?linei.
- Tocmai am realizat c? nu Îmi amintesc nimic, în afar? de numele meu, i-am r?spuns cu un zâmbet amar pe buze
- Of, s?r?cu?a de tine! Mama Catalinei îmi ?terse lacrimile de pe obraz, ni?te lacrimi cat se poate de sincere, chiar dac? problema mea era alta.
Din ziua aceea am locuit cu cele dou? femei, ajutându-le cu tot ce puteam. Pu?in peste un an mai târziu, la începutul lui 1916, Catalina ?i cu mine ne-am al?turat efortului de r?zboi ca asistente medicale.
În acea perioad? am aflat ?i numele ei complet : Catalina Vasile Teodoriu . Când am aflat nu eram sigur? cum s? reac?ionez. Oare ar posibil s? schimbi un an din via?a unei personalit??i istorice importante f?r? repercusiuni? R?spunsul a fost un mare NU.
În una din ocaziile în care ne aflam pe front, o grenad? fu aruncat? în direc?ia noastr?. F?r? s? se gândeasc? de dou? ori , Ecaterina, dup? cum ajunsesem s? îi spun, se arunc? peste ea. Am suferit ni?te r?ni minore dar Ecaterina murise. Priveli?tea era oripilant? ?i în ciuda eforturilor mele, mi-am pierdut cuno?tin?a. În ultimul moment de luciditate, un plan se formul? în mintea mea, unul nebunesc.
Când m-am trezit, m? aflam într-o înc?pere necunoscut?. Imaginile celor întâmplate revenir? în mintea mea punându-m? din nou, dar câteva lacrimi tot curser?.
- Cum the sim?i? M? întreb? o asistent?.
- Fizic sunt înregul?, pu?in adormit?, dar atât.
- În?eleg. Nu am g?sit nici un act de identitate la tine, ai putea s? îmi spui cum te cheam??
- Planul pe care îl formulasem înainte s? îmi pierd cuno?tin?a î?i faci din nou apari?ia. Cu vocea tremurându-mi am raspuns :
- Catalina Vasile Teodoriu
- Mul?umesc, spuse asistent? notând numele.
Inima îmi b?tea nebune?te. Nu mai min?isem în halul ?sta în to?i 22 de ani pe care îi petrecuse pe p?mânt, iar acum povestea Ecaterinei era a mea de continuat. Eram pasionat? de istorie,deci ?tiam tot ce se putea despre via?a ?i moartea ei.
Am decis s? m? întorc acas?. Mama Ecaterinei m-ar fi recunoscut ?i nu puteam s? îi explic de ce folosesc numele fiicei ei, a?a c? am mers direct s? m? înrolez.
Crezusem c? ?tiam ce înseamn? durerea ?i chiar r?zboiul, dar realitatea a fost crud? din primele zile ?i am realizat c? nu ?tiam nimic. M-am certat singur? de zeci de ori în timpul petrecut acolo pentru fiecare ocazie în care m-am plâns de via?? pe care o duceam în confortul modern.
În timpul petrecut pe front am suferit ?i m-am bucurat, am fost r?nit? ?i am r?nit. Arma devenea din ce în ce mai grea în mân? mea cu fiecare via?? pe care o lu?m, pân? în punctul în care nu eram sigur? c? o mai pot purta, iar în final ?i via?a mea a fost luat?. În momentul în care glon?ul mi-a str?puns carnea, am sim?it o durere ascu?it?, dup? care am c?zut la p?mânt. Cu ochii pironi?i spre cer, am fost cuprins? de un calm nefiresc, iar un zâmbet se întinse pe fa?a mea când mi-am amintit ceva important. Am tras adânc aer în piept ?i, cu ultimele mele for?e, am strigat cât de tare am putut:
- Lupta?i b?ie?i! Ap?ra?i ?ar?!
Dup? aceea am fost înv?luit? de un mult prea familiar întuneric.
Spre surprinderea mea, am început s? aud un ?iuit sacadat ?i am încercat s? îmi deschid ochii. Lumina puternic? ?i mirosul specific mi-au spus repede unde eram: eram într-un spital, un spital al secolului XXI. Un val de u?urare m-a cuprins ?i eram aproape bucuroas? c? totul fusese un vis. Mi-am ridicat mâna s? îmi îndep?rteze o ?uvi?? de p?r de pe fa??care m? deranja teribil ?i atunci l-am v?zut. Sclipind în lumina alb? a înc?perii era l?n?i?orul pe care mi-l d?ruire Ecaterina. O parte din mine ar fi vrut s? refuze adev?rul, dar cea mai mare parte dorea cread?. Poate c? nu fusese un vis?
Marinescu Emanuela - Men?iune
Clasa a XII-a, Liceul Teoretic ,,Alexandru Mocionii’’, Ciacova, jude?ul Timi?