Eroare
  • XML Parsing Error at 1:1310. Error 9: Invalid character

V? invit?m la pove?ti!

Joi, 09 Februarie 2023 09:55

Povestea mea cu final fericit...

Sunt o feti?? de doar 12 ani...înc? îmi place s? citesc ?i s? ascult pove?ti...dar, de data aceasta, curiozitatea m-a împins s? aflu o poveste istoric? despre copiii de o vârst? cu mine!
Am aflat cu triste?e povestea unei feti?e din secolul trecut, pe nume Maria sau M?riuca Zaharia, crescut? de bunicul ei, în satul P?dureni (M?r??e?ti), jude?ul Vrancea.
?tiu c? ea a fost personajul unei povestiri istorice scrise de Dumitru Alma?, c? a fost direct implicat? în Primul R?zboi Mondial, pentru c? în nucul din livada bunicului, solda?ii români instalaser? un post de observa?ie ?i atunci când soldatul din post a fost ucis, aceast? feti?? a luat binoclul ?i a continuat s? transmit? informa?ii despre pozi?ia du?manului. Din p?cate ?i ea a fost ucis? de c?tre un mitralior german ?i astfel este considerat? o eroin? a neamului românesc.
Povestea mea se vrea una cu final fericit ?i de aceea, îmi imaginez c? tr?iesc în vara anului 1917 ?i sunt împreun? cu buna mea prieten?, M?riuca. Ne juc?m prin curtea bunicului Zaharia, dar deseori, jocul nostru este întrerupt de bubuitul tunurilor ?i de zgomotul focului de arme. To?i cei din sat au fugit de teama frontului, doar câ?iva s?teni nu s-au îndurat s?-?i lase gospod?riile ?i se ad?postesc fiecare cum poate, în ?an?uri adânc s?pate, prin magazii sau gropi f?cute în p?mânt. Nu ne e u?or, nimic nu mai este ca înainte, nu mai putem s? ne juc?m în voie, s? mergem la ?coal? sau s? ne bucur?m de copil?ria noastr?!
B?t?liile din jurul M?r??e?tiului sunt importante ?i opera?iunile militare desf??urate de armata român? au oprit inamicul german.
Amândou? ne str?duim s? fim cât mai ascult?toare ?i s? ne ferim de arme, dar , în acela?i timp, parc? ceva ne împinge s?-i ajut?m pe solda?ii români. În timp ce aveam grij? de cele dou? c?pri?e, ne gândeam fiecare din noi cum s? devenim utile “alor no?trii”, a?a cum îl auzisem deun?zi pe bunicul spunând.
-Tu, M?riuc?, la ce te gânde?ti? Am întrebat-o eu pe prietena mea, care se juca cu un b?? în ??rîna din spatele casei.
-Apoi, vezi tu, mi-a r?spuns, nu ?tiu cum s? fac s? înv?? ?i eu s? vorbesc la aparatul ?la al soldatului din nuc... tare a? vrea s? ?tiu cum face ?i cum poate s?-l aud? ceilal?i colegi ai lui?
- Dar noi suntem înc? mici, nu cred c? e bine s? ne amestec?m în treburile celor mari, mai ales, ale solda?ilor. ?tii c? bunicul ne-a avertizat de mai multe ori!
-?tiu, dar tu nu e?ti curioas?? Crezi c? dac? am urca în nuc lâng? b?dia Vasile (era numele soldatului care supraveghea din curtea noastr?, frontul), s-ar sup?ra? Îi ducem ?i ceva de mâncare ?i ap? ?i apoi, îl rug?m frumos s? ne lase ?i pe noi s? vorbim la aparat...Hai, hai ?i tu...
Cum ?i eu eram curioas?, dar îmi doream s? fiu ?i de folos, am pornit amândou? înspre livad?, la b?trânul nuc, care devenise punct strategic pentru observarea frontului. Cum ne-a z?rit b?dia Vasile a zâmbit pe sub musta?a deas? ?i ne-a f?cut semn s? ne urc?m lâng? el, bânuind de ce ne-am dus pân? acolo.Cred c? ?i lui îi era dor de copiii lui ?i de cas?, ?i a?a cu noi, se mai înveselea. Era lini?te în dup?-amiaza aceea ?i am putut s? st?m un timp cu el, s? vorbim ?i chiar ne-a f?cut s? r?dem.
M?riuca era ner?d?toare s?-l roage s? o lase la telefon (c?ci a?a se numea aparatul “vorbitor”) ?i imediat cum a prins momentul i-a zis b?diei : “Vreau s? fac ?i eu ceva pentru ?ara mea!”, m? înve?i s? folosesc ?i eu aparatul t?u. Era destul de simplu de folosit, mai greu era s? te ui?i ?i prin binoclu ?i s? transmi?i pozi?ia du?manului...dar cu un pic de exerci?iu ?i aten?ie, am fi putut fi ?i noi “observatori de front!”
Povestea mea ar putea s? continue, a?a cum mi-am propus de la început, c?tre un final fericit, adic? s? amintesc de victoria bravei armate române, de schimb?rile importante care au fost pe front ?i care ne-au salvat ?ara, dar, mai ales, de faptul c? eu ?i M?riuca am fi supravie?uit acestui r?zboi urât, c? am fi crescut într-o ?ar? mare ?i frumoas? ?i c? vorbele Mariei “c? vrea s? fac? ceva pentru ?ara ei!” s? fi fost puse în aplicare în anii care au urmat r?zboiului, prin faptul c? a reu?it s? termine ?coala ?i s? se fac? asistent? medical?, ajutând oamenii care aveau nevoie de ea.
R?zboaiele sunt urâte ?i rele, nimeni nu merit? s? moar? a?a, cu atât mai mult copiii! M?riuca tr?ie?te în amintirea c?r?ilor de istorie ?i a pove?tilor istorice scrise despre ea!
M?riuca, copilul erou!
P?un Diana Antonia - Men?iune
Clasa a VI –a G, Colegiul Na?ional “Mihai Viteazul”, Ploie?ti, jude?ul Prahova