Eroare
  • XML Parsing Error at 1:1310. Error 9: Invalid character

V? invit?m la pove?ti!

Miercuri, 08 Februarie 2023 10:38

O iscoad? de încredere

Îmi aduc aminte de parc? ar fi fost ieri, dura b?t?lie pe care am v?zut-o cu ochii mei pe vremea când imperile invadau ??rile mai mici, doar fiindc? î?i doreau s? devin? tot mai puternice ?i mai bogate. Iar s?raca noastr? ??ri?oar? a trecut prin multe încerc?ri, dar de cele mai multe ori otomanii erau cei care vroiau s? ne invadeze. Ce-i drept, eram o ?ar? mic?, dar bogat? .
Asculta?i acum povestea pe care v-o spun eu, Güven, un cre?tin…Eram doar un biet copil când oastea barbar? a otomaniilor m-a r?pit din sânul familiei mele, din satul meu, din ?ara mea. Aveam 7 ani, proveneam dintr-o familie s?rac?, mama murise cu 2 ani în urm?, iar tata de abia reu?ea s? m? între?in? pe mine ?i pe fratele meu de 3 ani. M? avertiza mereu în leg?tur? cu ce f?ceau otomanii ?i m? punea s? m? ascund sub pat de fiecare dat? când ace?tia ne sp?rgeau u?a de la intrare în c?utarea unui nou copil – copil pe care s? îl r?peasc? ?i s? îl instruiasc? pentru propria lor armat?. Dar într-o zi ploioas? de mai, am ie?it afar? s? m? joc în ploaie cu copii vecinilor, cât timp p?rin?ii erau pleca?i la treburile câmpului. Tata m? avertizase, s? nu ies din cas? deoarece ?tia c? acei barbari ne vor aduna de pe strad? pe to?i, dar eu nu l-am ascultat ?i am ie?it cu to?i copii. Ne jucam, alergam, s?ream în toate b?l?ile, ne bucuram de ploaie, pân? când oastea tributului a venit s? ne r?peasc? ?i pân? s? apuc?m s? fugim deja ne prinseser? în plasele de pescuit enorme pe care le duceau. Atunci am îneput s? m? zbat în încercarea de a m? elibera, dar acest fapt nu a f?cut decât s? m? înl?ture de prietenii mei. Am fost b?gat în alt? tr?sur?, mai pu?in d?r?p?nat? decât prima. Ai mei tovar??i au fost arunca?i undeva la marginea imperiului ?i întîmpina?i de alt? ceat? de matahale. Eu îns? îmi continuam drumul spre cine ?tie ce loc bizar. La un moment dat am ajuns în fa?a unui palat mare ?i întunecat în curtea c?ruia st?teau posomorâ?i al?i copii. Cumva am realizat c? eu eram cel pe care îl a?teptau, deoarece când am intrat pe por?ile mari de bronz ale palatului, to?i copii au venit ?i au a?teptat cumin?i lâng? calea?c? a?teptând s? fiu desf?cut din plasa care m? ?inea captiv. Dup? ce am fost eliberat am plecat cu to?ii spre palat, unde am fost a?tepta?i cu o masa festiv?. Paznicul ne-a spus s? lu?m loc dar pe fiecare scaun scria câte un nume în turco-otoman?. Nimeni nu ?tia unde s? se a?eze a?a c? am luat fiecare un loc la nimereal?. Eu am luat scaunul cu numele Güven. Dup? un ceas de a?teptare împ?ratul a sosit ?i de cum a intrat în înc?pere l-am recunoscut - era ,,Pa?a Sinan’’ marele ?i temutul conduc?tor al otomaniilor. Venise s? ne repartizeze în cea mai bun? tab?t? de instruire numit? Lider Religios, ?i pe lâng? acest fapt ne imformase ?i despre schimbarea numelui în cel de pe scaun. Adic? pe mine oficial nu m? mai chema Andrei ci Güven, iar lucrul acesta nu îmi pl?cea deloc.
Anii trecuser? rapid ?i pân? în momentul de fa?? nu am dus nici o b?t?lie, dar am avut parte de antrenamente grele. Eram cel mai bun din grupa mea, a?a c? Pa?a care începuse s? se ata?eze de mine destul de mult s-a gândit s? îmi ofere o zi liber?. Evadând în acea zi din imperiu am fugit înapoi în ?ara mea unde am mers direct la Domnitorul nostru Mihai Viteazul. De la acesta am primit o misiune tare riscant?. La care am avut timp de gândire ?i r?spuns o s?pt?mâna. Nu ?tiam ce s? fac dar pân? la urm? r?spunsul a fost DA VREAU S? O FAC, O S?-MI FAC NEAMUL MÂNDRU!
?i revenind la dragii no?tri otomani, în august 1595 au decis din nou s? ne invadeze ?i au pornit spre noi, cât? frunz? ?i cât? iarb?. Sub comanda lui Sinan Pa?a, o puternic? armat? turceasc? a traversat Dun?rea, îndreptându-se spre Bucure?ti. Mihai Viteazul, domnul ??rii Române?ti, auzise mai demult de dorin?a otomanilor de a ne cuceri ?i de a transforma ?ara în pa?alâc, dar pentru a afla mai multe despre planul lor ?i pentru a putea s? îl desfiin?eze m-a trimis pe mine s? îi fiu iscoad?. Mai exact, am primit misiunea s? m? integrez în tab?ra de lupt? a otomanilor ?i s? ajung la fiecare plan pe care îl crea Pa?a Sinan. Zis ?i f?cut. A doua zi, în zori m-am strecurat într-unul dintre corturile mai pu?in aglomerate ale turcilor. Chiar m-am integrat bine, astfel c? nimeni nu b?nuia c? sunt român ?i nimeni nu îmi ?tia marele secret. Am încercat s? m? fac util i-am ajutat pe b?ie?ii care îngrijeau de cai, dar ?i pe cei care preg?teau mesele ?i serveau. Ba chiar ajunsesem chiar s? m? mi?c în preajma Pa?ei Sinan, ceea ce era o mare binecuvântare, deoarece a?a ajungeam mai repede la toate planurile pe care Sinan le urzea pentru urm?toarea b?t?lie.
L-am urm?rit pe Pa?? cum se plimba îngândurat, cu spatele pu?in încovoiat, privind spre poalele caftanului verzui, decorat cu arabescuri aurii. Un ciucure auriu se leg?na deasupra frun?ii, fiind prins de turbanul de m?tase alb?. Mintea lui Sinan a reluat, cu aten?ia treaz?, idee dup? idee, în încercarea de a compune cel mai bun plan de atac. Dup? ce mai multe idei au fost analizate ?i respinse. Pa?a s-a oprit la un plan care i s-a p?rut a fi PLANUL IDEAL ?i care i-ar fi asigurat cucerirea ??rii Române?ti ?i transformarea ei în provincie otoman?. Dintr-o dat?, pa?ii Pa?ei s-au întors în direc?ie invers?, îndreptându-se în grab? spre cort, pentru a discuta cu comandan?ii armatei. Cât despre mine, am umblat întreaga sear? din cort în cort, pref?cându-m? c? am mereu ceva de f?cut, ?i am încercat s? pricep fiecare cuvânt rostit ?i fiecare ordin primit de vreun slujitor turc.
În noaptea care a urmat, dup? ce au adormit cu to?ii, m-am furi?at afar? din cort ?i am plecat spre cetatea de la nordul Dun?rii. Acolo m? a?tepta în pragul u?ilor Voievodul Mihai, iar silueta lui masiv? p?rea ?i mai puternic?. St?tea acolo nemi?cat admirând luna. Când am ajuns la cap?tul sc?rilor de piatr?, m-a poftit în?untrul cet??ii. I-am povestit totul, fiecare cuvin?el auzit ?i care p?rea s? fac? parte din plan, fiecare mi?care pe care am v?zut-o în tab?ra turcilor. A r?mas pe gânduri aproape un ceas, dup? care l-am auzit pe domn strigând:”Podul, podul!!!”. Nu puteam s? în?eleg ce leg?tur? avea podul cet??ii cu atacul otomanilor dar eram dispus s? fac orice, doar s? nu fim înfrân?i. Ie?ind afar? cu o vitez? uluitoare, Mihai ?i-a scos pumnalul ?i a început s? sl?beasc? frânghiile podului. Cu întârziere, am priceput ?i eu ceea ce mintea ager? ?i experimentat? cu planurile de lupt? a domnului în?elesese pân? la ultimele consecin?e. Otomanii aveau de gând s? se despart? în dou? armate separate, una care s? ajung? pe podul cet??ii, iar alta care s? ajung? la cetate prin p?durea din spate. Voievodul s-a întors spre mine ?i mi-a poruncit: “Mergi ?i scoate oastea afar?, plec?m spre tab?ra de la Cop?ceni, pe malul stâng al Arge?ului!” Nici nu apucase bine s? î?i termine spusele, c? armata era deja afar?, preg?tit? de plecare. Ne-am refugiat în locul în care ne poruncise Domnul, îngrijora?i de soarta cet??ii noastre. ?tiam c? armata otomanilor ajunsese deja la cetatea noastr?, ?tiam c? de acum era sub st?pânirea p?gânilor.
La amiaz?, Mihai Vod? ceru ca armata s? fie gata de drum, a?a c? ne-am strâns lucrurile, ne-am echipat ?i am a?teptat porunc? nou?. Domnul s-a înf??i?at în fa?a o?tenilor, c?lare pe un cal de lupt?, cu securea în mâna dreapt?, poruncind cu glas tun?tor: La lupt?, o?tenii mei! S?-i alung?m pe turci din ?ar?! Un strig?t de lupt? s-a auzit deodat? din mii de piepturi curajoase, iar oastea românilor s-a îndreptat spre cetatea pierdut?.
Cum am ajuns acolo am ?i început s? ne lupt?m viteje?te. Mihai ?i-a deschis drum cu securea printre ienicerii turci, îndreptându-se drept spre Sinan Pa?a, cu care dorea s? se r?fuiasc?. Lovitura puternic? l-a doborât pe Pa??, aruncându-l în apa cea adânc? care era traversat? de podul cet??ii, f?când s?-?i piard? ultimii doi din?i pe care îi mai avea. La vederea viteazului domn, oastea românilor s-a mobilizat ?i mai mult, a luptat cu însufle?ire, iar turcii au început s? cedeze.
Atunci când, dup? ore în ?ir de lupt?, am reu?it s? învingem oastea otoman?, din spatele nostrum se auzi un sunet ciudat, ca o chemare la lupt?, un semn al r?zboiului venit din partea lui Hasan Pa?a. Acesta conducea o întreag? armat? otoman? care venea dinspre vest, vrând s? î?i r?zbune tat?l ?i s?-l învig? pe Mihai. Gândul îl purta departe, iar Hasan se visa conduc?torul ??rii Române?ti. Mihai Vod? a cânt?rit din ochi oastea turceasc? proasp?t?, odihnit?, a urcat în grab? pe cal, ordonând oastei sale s? se retrag?.
Am petrecut mult? vreme departe de cas?, departe de familie, departe de tot ce iubeam, dar urmându-mi domnul. Mihai m? lua cu el peste tot. Am mers cu el odat? în Moldova, acolo unde ne-am întâlnit cu Domnul Moldovei. Aveam nevoie de ajutorul s?u pentru a învinge în acest r?zboi care ne distrugea ?ara. Ne-a pus la dispozi?ie dou? corpuri de oaste, care aveau propriile arme ?i propriul echipament. Dup? aceasta, am plecat spre vecinii no?tri din Transilvania, care ne-au d?ruit la rândul lor alte dou? o?ti cu arme ?i armuri .
Am început din nou s? ne preg?tim de lupt?. Ne antrenam toat? ziua, din zori pân? la asfin?it. Eram mul?i ?i puternici, preg?ti?i de lupt?, eram gata s? ne lu?m ?ara înapoi. Cu to?ii doream s? ne revedem famiilile, pe cei dragi, s? ne vedem casa, eram dispu?i s? ne d?m ?i ultima suflare ca s? ne eliber?m ?ara .
Eram în luna octombrie, trecuser? aproximativ dou? luni de când ne p?r?sisem ?ara. Iar azi, în zori, am plecat c?lare înapoi spre acas?, am mers ?apte zile ?i ?apte nop?i f?r? încetare. În a opta zi, înainte de r?s?ritul soarelui, am ajuns acas?. Am înaintat cu pruden?? prin p?durea de lâng? cetate, ajungând la corturile turcilor care st?teau de paz?. La ad?postul întunericului, ne-am n?pustit asupra lor, dându-le foc la corturi, t?indu-i ?i tr?gând cu s?ge?i în cei care ie?eau afar? din cetate. Era un haos total, un haos benefic pentru noi ?i tragic pentru ei .
Hasan Pa?a ie?ise ?i el din cetate pentru a vedea ce este cu tot t?r?boiul acela, dar din p?cate pentru el, Mihai Vod? a fost mult mai rapid, reu?ind s? îl ia prin surprindere ?i s? îi taie capul. Resturile armatei turce?ti au fost aruncate peste Dun?re.
A?a am reu?it în 1595 s? învingem armatele otomane, s? ne eliber?m ?ara, iar revederea celor dragi a adus în case ?i în inimi veselie.
Sinoiu Delia-Ioana - Men?iune
Clasa a V-a, ?coala Gimnazial? Ostrovu, Comuna Aluni?, jude?ul Prahova