De câteva zile vremea tot continua sa urce la temperaturi din ce in ce mai mari, încât, solul era mai incins ca nisipul din de?ertul Sahara. Mintea mea ma îndruma discret? în a m? adânci în diferite gânduri profunde f?r? sc?pare, ?i bazate pe cele mai ciudate teme pe care ?i le-ai putea imagina vreodat?. Brusc, un trosnet adânc ?i puternic îmi captiveaz? aten?ia ?i m? îndrum? s? m? uit pe geamul in care lumina soarelui se reflecta puternic, formând ni?te particule m?runte multicolore. M? apropii de geam domol ?i cu pa?i silen?io?i ca o felin?, ?i z?resc un om cu mult mai in vârst? decât mine. Pe fa?a lui se afla o barb? deasa de culoare scoar?ei celui mai întunecat brad. În cap, purta o p?l?rie de culoarea neagr? ?i cu trei pene lungi, care p?reau a fi smulse din coada unei p?sari imense. Îmbr?c?mintea lui, de asemenea era asem?n?toare cu o mantie lung? ?i ro?ie ca sângele p?c?to?ilor care tocmai au fost pedepsi?i de o fiin?? f?r? mil?. Dup? chipul acestuia îmi putea da seama cu u?urin?? cine este. Era Ioan Vod? cel Viteaz. Era pur ?i simplu neobi?nuit gândul de a-l vedea în curtea mea, în lumea real?. Acesta simte c? este urm?rit ?i imediat se prinde ?i de c?tre cine. Sincer, asta nu m? prea surprinde, deoarece strategiile ?i nivelul acestuia de inteligen?? le dep??esc cu mult pe ale mele. Îmi arunc? o privire stranie din care nu pot în?elege sigur mesajul transmis de el, a?a c? decid s? cobor. Cobor sc?rile din lemn cu grij?. Sc?ri care par a fi infinite pe m?sur? ce pa?esc pe ele. O dat? ce piciorul meu atinge ultima treapt?, nu mai a?tept ?i încep a fugi gr?bit? pân? afar?. M? gândesc un timp pân? îmi dau seama unde se afl? locul unde l-am v?zut pe domn. Pentru a m? orienta mai bine, m? uit dup? fereastra camerei mele, unde ar trebui s? se afle el, îns?, nici urm? de acesta. Aud un zgomot în spatele meu, urmat de vântul care tocmai fusese desp?r?it de o siluet? rapid? care se îndrepta spre mine, mai ca un bolovan aruncat la vale. Încerc s? m? întorc pentru a vedea cine era pricina zgomotelor de afar?, dar, pe nea?teptate, simt o lovitur? zdrav?n? la cap, ?i vederea mi se schimb?. Deschid ochii ?i îl z?resc pe Ioan Vod?, cu un buzdugan din lemn în mân? uitându-se la mine de parc? îi datoram ni?te explica?ii. Îmi fac curaj s? spun ceva, dar mi-o ia înainte.

-În ce an suntem? întreab? el destul de serios.

-În anul 2022, îi r?spund eu înapoi neîn?elegând situa?ia petrecut? la momentul actual, îns?, el arat? de parc? ar fi v?zut o stafie. Nu în?eleg de ce s-a panicat. Dar un lucru nu il puteam în?elege, cum se afla aici, chiar dac? acesta a tr?it acum aproximativ 448 de ani? Presupun ca este doar o iluzie. Dar cum se explic? lovitura aceea zdravan? in cap pe care chiar am sim?it-o? În timp ce eu m? afundam în gânduri stranii, domnitorul se ridic? în picioare, hot?rât ?i m? întreab? iar:

-Cine domne?te acum peste ?ara aceasta?

-Domnul meu, conduc?torii s-au schimbat cu mult în urm?. În prezent ,nu mai exist? domnitori, ci Pre?edin?i... îi r?spund eu sigur? c? acest r?spuns îi va fi oarecum de folos...

-Primul lucru pe care îl voi face va fi s? readuc domitorii ??rilor înapoi iar apoi voi face România un loc mai bun decât este. Voi judeca corect, dup? merit ?i nu dup? situa?ia financiar?, vârst? sau orice altceva. Voi pedepsi pe cei care fac fapte def?imate sau pe cei care nu îmi urmeaz? regulile, îns? ?sta nu este motivul pentru care am venit aici, chiar în curtea ta în acest moment ?i nu în altul. Adev?ratul motiv este ca am nevoie de o persoan? care ar putea s? îmi sprijine ac?iunile ?i pe care m? pot baza. Pe scurt care poate fi pe în?elesul t?u, un ajutor, complice, mâna dreapt?, om de baz? sau cum vrei s? îl nume?ti. Deci, ce zici? Da sau ba? Mi te al?turi sau suferi mai târziu?

Nu este o ofert? rea deloc. Ba chiar este chiar una destul de buna. Îns?, totul are consecin?e. Chiar ?i un lucru care pare inocent sau minor, dar chiar nu este. Mai exact o glum? sau in cazul meu, o ofert? prin care pot deveni mâna dreapt? a unui Domnitor care a marcat istoria într-un mod destul de remarcabil. Pentru a r?spunde acestei întreb?rî este nevoie de mai mult timp pentru a o putea studia, întelege, a-i gândi toate beneficiile dar ?i consecin?ele. M? hot?r?sc s? nu îl mai las pe acest domn s? sufere ?i îi r?spund.

- Fie dupa placul dumitale, M?ria ta! Dac? considera?i c? ave?i nevoie de mine cu adev?rat, atunci?

Îns? nici nu apuc s? îmi termin replica ?i aud o voce familiar? pe care obi?nuiam s? o aud în fiecare zi, îmi strig? numele disperat? de parc? ceva groaznic tocmai s-a întamplat ?i c? ar trebui s? vin imediat la chemare. M? trezesc doar pentru a-mi da seama c? toat? întamplarea, toat? ac?iunea, toat? povestea tr?it? de mine a fost doar un vis profund care p?rea a fi chiar realitatea pe care o tr?iesc zi de zi.

Sicaru Ana Maria Larisa - Men?iune

Clasa a VI-a, ?coala Gimnazial? ”Spirea Sorescu”, Zamfira, jud. Prahova