Într-o zi, m-am dus la biblioteca ?colii, pentru a-mi g?si alte c?r?i de citit. M-am dus repede la zona c?r?ilor de istorie. Deodat?, m-a atras o carte maronie, pr?fuit? cu un dragon pe ea. Dragonul era tare ciudat pentru c? avea coada înf??urat? în jurul gâtului. Imediat, dup? ce am deschis-o, am r?mas absorbit? de text. Dintr-o dat?, parc? ies din lumea bibliotecii ?i m? trezesc într-o alt? cas?; eram într-o cas? ??r?neasc?. Nici m?car hainele mele nu mai erau acelea?i, purtam îmbr?c?minte de sol domnesc. Un sol domnesc! Aveam o mantie ro?ie ?i un costum brodat cu fire de argint. Mi-am dat seama c? tr?iam în evul mediu românesc.

Am ie?it din cas? ?i un arm?sar ro?cat ?i frumos m? a?tepta în fa?a casei. M-am apropiat încet ?i l-am mângâiat bucuroas?. Când eram cu calul afar?, un grup de oameni îmbr?ca?i boiere?te m-au anun?at c? trebuie numaidecât s? m? înf??i?ez domnului ??rii Române?ti. Eram bucuroas? ?i curioas? de ceea ce se va întâmpla. Mi-am pus traista cu câ?iva galbeni în ea, mi-am aranjat mantia ?i sabia, apoi m-am urcat pe cal. Calul s-a ridicat în dou? picioare, apoi a am dat pinteni ?i am pornit la galop. În scurt timp, cu inima b?tând tare, am ajuns la curtea domneasc? din Târgovi?te ?i f?r? s? mai z?bovesc am intrat în curtea interioar? a cet??ii. Mi-am legat calul de un stâlp de lemn ?i am înaintat cu pa?i repezi spre turnul Chindiei.

De îndat? ce am intrat am fost impresionat? de frumuse?ea lucrurilor aflate aici: un covor ro?u brodat cu aur, o parte din tavan acoperit cu imagini din lupte ?i scene cu judec??i domne?ti, iar pe pere?i câteva tablouri cu scene de vân?toare. Pa?ii m-au purtat foarte repede spre intrarea în sala tronului. Am intrat ?i nu-mi vedea a crede ochilor: Vlad ?epes, domnitorul ??rii Române?ti st?tea gânditor pe jil?ul domnesc. Avea p?rul negru, lung ?i m?t?sos, o privire vesel? dar în acela?i timp ?i aspr?, înc?l??ri de culoarea sângelui ?i o cu?m? ro?ie cu pene albe pe ea. M-a v?zut ?i zâmbind mi-a f?cut semn s? m? apropii.

I-am v?zut ochii serio?i ?i mi-am dat seama c? domnitorul era îngrijorat. Am f?cut o plec?ciune ?i l-am întrebat ce porunce?te pentru mine. Cu voce aspr? mi-a dat porunc? s? merg la v?rul s?u ?tefan, Domn al Moldovei, la cetatea de scaun a Sucevei pentru a-i înmâna o scrisoare, scrisoare care nu trebuie s? ajung? în mâinile nim?nui. Mi-a mai spus c? trebuie s? ajung? la ?tefan mâine înainte de apusul soarelui ?i c? nu am voie s? o deschid, altfel m? va a?tepta o pedeaps? aduc?toare de moarte. Am mul?umit, am f?cut o plec?ciune ?i am ie?it în curte. Am înc?lecat ?i am pornit în grab? spre Suceava.

Pe drum ni?te tâlhari au încercat s? m? jefuiasc?, dar pentru c? aveam sabia d?ruit? de Vlad ?epe?, am luptat viteje?te ?i i-am învins. Cu toate acestea, m-am ales cu o ran? la mâna stâng? iar sângele îmi curgea pe sub hain?. Mai era destul de mult pân? la intrarea în Suceava, m? ghidam dup? mu?chiul copacilor ?i dup? soare. Pe drum am v?zut c?prioare cerbi ?i vulpi. M-am oprit la un pârâu rece pentru a-mi potoli setea. Dup? un timp am ajuns în Moldova ?i fiindc? îmi era tare foame am hot?rât s? poposesc la hanul boieresc din drum. Mi-am legat calul în grajdul din spatele hanului ?i m-am îndreptat spre u?a de intrare.

În?untru era o înc?pere mare cu multe mese iar oamenii mâncau cu poft?, vorbeau tare ?i beau vin din cupe de argint. M-am a?ezat la o mas? l?sându-mi traista pe sp?tarul scaunului meu. Hangiul m-a v?zut ?i s-a apropiat ?i m-a întrebat ce doresc s? m?nânc. Dup? ce i-am spus ce doresc, am ie?it o clip? spre grajd ca s?-i dau calului ni?te ap? ?i fân. Când m-am întors am v?zut cu disperare c? traista mea cu scrisoarea disp?ruse. M? gândeam ce a? putea face s? g?sesc numaidecât traista, ?tiind c? sunt într-un loc str?in în mijlocul unor oameni necunoscu?i. Ce s? fac? Cui s?-i spun? Cine s? m? ajute? Eram singur? ?i neajutorat?.

M-am uitat împrejur ?i într-un col? întunecat st?tea un mo?neag. Avea barb? alb? ?i ochii blânzi. Îmi inspira încredere a?a c? m-am luat inima în din?i, m-am apropiat de el ?i i-am spus necazul meu. Dup? ce m-a ascultat ?i v?zându-m? alb? de disperare, mi-a zis c? m? v-a ajuta s? g?sesc traista pierdut?. B?trânul era defapt un vechi prieten al tat?lui lui ?tefan Vod?.

Înso?it? de b?trân am c?l?rit împreun? spre casa boierului Vasile. Boierul ?tia nelegiui?ii din acele ?inuturi ?i dup? ce am vorbit to?i trei, am mers împreun? pân? lâng? o cas? d?r?p?nat?, a?ezat? la marginea unui drum. Am z?rit lumina unei lumân?ri ?i am auzit voci ?i râsete. M? furi?ez pân? la u??, m? uit printr-o cr?p?tur? ?i v?d traista mea aruncat? pe o mas? pr?fuit?. M? bucur c? am g?sit-o ?i m? gândesc cum s? facem s? o iau mai repede.

Vorbesc cu b?trânul ?i boierul ?i repede ajungem la planul în care ei trebuie s?-i ademeneasc? afar? din cas? pe ho?i iar eu s? intru repede ?i s? iau traista. Zis ?i f?cut. Mi-am luat traista, m-am uitat dup? scrisoare ?i din fericire scrisoarea era acolo. În grab? am înc?lecat ?i am pornit spre Suceava.

Ajuns? la Cetatea de Scaun am cerut s? m? înf??i?ez cât mai repede în fa?a M?riei sale ?tefan Vod?.

Cu vocea tremurând? l-am salutat ?i m-am închinat iar apoi i-am spus motivul pentru care am sosit ?i i-am înmânat scrisoarea. Dup? ce a citit-o, s-a uitat la mine cu uimire ?i îngrijorare. Era uimit s? vad? cum ?epe? a folosit o femeie pe post de sol cum aceast? femeie era atât de curajoas?. Apoi a poruncit r?ze?ilor s? preg?teasc? un cuf?r mare din lemn, cu cele necesare domnitorului ??rii Române?ti. La o mas? al?turat? s-a a?ezat ?i luând o pan? ?i o c?limar? a început s? scrie un mesaj pentru v?rul s?u Vlad. Imediat ce a terminat-o a isc?lit-o ?i a închis-o cu sigiliul domnesc.

Mi-a înmânat scrisoarea ?i atunci a observat sângele care picura de la mâna stâng?. M-a întrebat de ran?, i-am spus prin ce trecusem ?i repede a ordonat medicului personal s? se ocupe de îngrijirea r?nii mele. Pentru siguran?a mea pe drumul de întoarcere la Târgovi?te, mi-a spus c? va porunci s? m? înso?easc? zece dintre cei mai iscusi?i osta?i din oastea sa.

I-am mul?umit pentru bun?tatea ?i grija cu care m-a primit ?i am plecat împreun? cu o?tenii moldoveni spre ?ara Româneasc?. M? întrebam uneori ce anume i-a scris Vlad v?rului s?u ?tefan. Am intrat în Târgovi?te, emo?ionat? am p?truns în M?n?stirea Cur?ii Domne?ti. Acolo se afla Vlad. De când m-a v?zut s-a îndreptat spre mine. Eu i-am înmânat scrisoarea. Bucuros a deschis scrisoarea ?i a început s? citeasc?.

Mul?umit, mi-a înmânat o pung? cu 100 de galbeni ca r?splat? pentru fapta mea. O?tenii munteni au dus cuf?rul în sala tronului ?i la porunca domnitorului l-au deschis. Vlad s-a apropiat ?i a ridicat în palmele sale monede de argint ?i de aur, bani cu care v-a putea s? cumpere de la bra?oveni arme ?i cele necesare pentru oastea munteneasc?. Apoi, zâmbind cu satisfac?ie ?i uitându-se c?tre mine, a închis cuf?rul l?sând capacul s? se trânteasc?.

Trosc!

?i brusc “m-am trezit” din nou printre rândurile cu c?r?i din bibliotec?. M-am uitat la mâna stâng? ?i în locul r?nii aveam pielea înro?it? cu semnul dragonului lui Vlad.

Alexia Le?c?u – Premiul II

Clasa a V-a, Colegiul Na?ional ,,Octavian Goga’’, Sibiu, jude?ul Sibiu