V? invit?m la pove?ti!

O diminea?ã de varã în timpul r?zboiului

O diminea?ã de varã cu un cer de un albastru superb, cu câ?iva nori?ori albi, pufo?i în satul Domne?ti, nu departe de capitala ?ãrii, Bucure?ti.

Era o zi de vineri, 12 iunie 1942. Maria stã pe prispã de vorbã cu sora ei Nu?a.

- Azi este vineri, spuse Nu?a. Mâine trebuie sã mergem cu bunica la târg.

- Da, ai dreptate, spuse Maria. Sper sã terminãm repede sã ne întoarcem pânã pleac? domnul ofi?er.

- Hei, ce face?i aici?

- Ooooo, bunã diminea?a, spune Nu?a fratelui ei geamãn Mitu. Ne trezim ?i noi azi puturosule?

- Tu vorbe?ti? Rãspunse Mitu rãutacios. M-ai lãsat ?i tu ?i Ion singur asearã cu bunica la treburile casei ?i v-a?i culcat.

- Hei, termina?i neastâmpãra?ilor, intervene bunica care ie?ii în u?a casei cu Ion, al patrulea dintre cei trei fra?i.

- Bunico, sã verificãm dacã a venit vreo scrisoare de la nea Titi de pe front, spuse Mitu.

Titi era fratele lor mai mare care facea parte din compania de gardã a Palatului Regal dar acum fusese trimis pe front în Rusia sã lupte.

- Verificãm, verificãm dar acum haide?i sã vã spãla?i ?i la mas?, închise discu?ia bunica.

Nici nu dã bine sã se întoarcã bunica ?i se auzi muzica… Concert pentru vioarã în LA Minor de Bach. Era opera preferatã a maiorului Helmut Wiser, ofi?er în armata germanã. Apãru în prag un bãrbat înalt, ?aten cu o privire pãtrunzãtoare. Era de fapt austriac, se nãscuse tot într-un sat dar de munte, Oberalm la grani?a dintre Austria ?i Germania, la câ?iva kilometrii de Salzburg .

- Guten morgen, oma (bunica).

- Bunã diminea?a domnule ofi?er.

Bunica nu prea ?tia ?i nu era interesatã de grad ?i de armatã. Pentru ea era domnul ofi?er.

- Te rog, apã caldã, spune Helmut într-o românã stricatã.

Bunica se duse în bucãtãrie ?i aduse un crãticior cu apã caldã, ?tia tabietul ofi?erului, în fiecare diminea?? pân? sã mãnânce se bãrbirea.

Copiii intrã în casã sã ia micul dejun pânã vine ofi?erul. Îi placea sã mãnânce singur în lini?te. Dup? ce iau masa copii ies la joacã în curte ?i Wiser deja îmbrãcat în uniforma lui ferchezuitã: un veston pu?in cambrat pe talie de culoarea câmpului vara, centura de piele cu pafta metalicã ?i tocul de piele al pistolului în dreapta, cizme de calaverie ?i un chipiu cu cozoroc scurt, negru lucios ?i pu?in ascu?it spre vârf.

Se a?eazã la masa unde îl a?teaptã ouã, brânz? ?i lapte. Dupã ce terminã îi spuse bunicii:

- Trebuie sã plec la comandament, ne socotim disearã cât trebuie sã î?i plãtesc pe sãptãmâna asta pentru mâncare.

- Bine domnule ofi?er, ne gãsi?i acasã, spuse bunica.

Maiorul î?i lu? chipiul ?i ie?ii în curte unde cei patru fra?i se joacã. Se scotocii prin buzunare ?i gãsii câteva caramele pe care le d?du lui Mitu ?i Nutei sã le împartã cu ceilalti, ei fiind prefera?ii lui având ochii alba?trii ?i pãrul blond.

- Disearã, dacã nu o supãra?i pe oma, vã aduc ciocolatã la to?i, ?i ie?ii pe poartã.

Copii î?i freacã mâinile de bucurie. La radio se aude un discurs al mare?alului Antonescu dar nimeni nu-l ascultã, aici lumea î?i vede de via?a de zi cu zi.

- Mergem la pescuit, întreabã Ion?

- Da, rãspunde Mitu ?i Nu?a în cor.

- Eu nu merg, spuse Maria, rãmân sã o ajut pe bunica.

Dupã ce cei trei fra?i pleacã la pescuit Maria se duce la bunica ei ?i o întreabã:

- Bunico azi mergi la porumb?

- Da, a? vrea sã dau o fugã.

- Merg ?i eu cu …. Este întreruptã de zgomotul din ce în ce mai asurzitor al alarmelor de antiaerianã.

- Vin americani!!!! Strigã bunica. Hai sã ne ad?postim!

O lu? pe Maria de mânã ?i alergarã spre capãtul cur?ii pe unde puteau sã iasã în lanul de porumb. Era mult prea târziu sã îi gaseascã ?i pe ceilal?i copii.

Escadrila americanã de bombardiere B-24 Liberator venea din Egipt. Pilo?ii ?i echipajul, încordati la maxim, trec în huruitul motoarelor peste sat ?i se îndreaptã spre Bucures?i.

-Du-o Doamne pe Ploie?ti!!!!! Strigã ambele în cor.

Chivu Mihai Cristian - Men?iune

Clasa a IV-a, ?coala Gimnazial? ,,Bogdan Petriceicu Ha?deu’’, Câmpina, jud. Prahova

V? invit?m la pove?ti!

Link-uri utile