- Eroare
Joi, 17 Februarie 2022 09:23
S-a n?scut la 2 octombrie 1911, la Zimnicea ?i moare la 17 februarie 1971, Bucure?ti. Este fiul Paulinei Paraschivescu (n?scut? Scor?eanu) ?i al lui Romulus Paraschivescu, înv???tori. Urmeaz? ?coala primar? la V?lenii de Munte, liceul la „Sf. Petru ?i Pavel” din Ploie?ti ?i face studii de arte plastice la Cluj ?i la Bucure?ti, aici devenind apoi student la Facultatea de Litere ?i Filosofie.
Debuteaz? în 1929, cu poezia “Iubire”, semnat? Emil Soare, la „Povestea”, „foaie de expozi?ie literar? în versuri” din Predeal-S?rari. Î?i continu? activitatea publicistic? la „Gazeta înv???torilor prahoveni” din Ploie?ti (1930). Ulterior colaboreaz? la numeroase publica?ii, majoritatea de stânga, fiind ?i secretar de redac?ie la „Era nou?” (1936), redactor la ziarul „Timpul” (1936-1938), unde conduce pagina de literatur? ?i art?, semnând cu pseudonimul Paul Scor?eanu (numele bunicului matern). În 1939 este numit ?ef al Biroului Presei, la Cluj. Redacteaz? „Gazeta statului” (cu Ion Vin?e) ?i face parte din grupul care anim? revista clujean? „?ara nou?” (1939-1940), de orientare democratic? radical?.
Reîntors la Bucure?ti, la „Timpul” (1940-1943), reia conducerea paginii culturale ?i trece în aceea?i calitate la „Ecoul” (1943-1944), cotidian condus de Mircea Grigorescu. Dup? r?zboi lucreaz? la „Scânteia” ?i la „România liber?” (1944-1946), e redactor-?ef la „Revista literar?” (1947), ulterior la „Almanahul literar” din Cluj (1949-1952), dup? care se retrage din pres? pân? la mijlocul anilor ’60. Acum ini?iaz?, cu o pasiune irepresibil?, „Povestea vorbii”, supliment al revistei „Ramuri” (1966-1969).
Animator literar de voca?ie, ?i-a dedicat o parte însemnat? a activit??ii descoperirii de noi talente. Locuie?te o vreme la Bra?ov, apoi la Bucure?ti, pentru a se izola, în cele din urm?, la V?lenii de Munte, unde va fi ?i înmormântat.
Dup? un debut de „mare succes“, în 1941, cu Cântice ?ig?ne?ti (cu mai multe edi?ii „ad?ugite“ în 1957, 1958, 1972 etc.), Miron Radu Paraschivescu mai public? ?i alte remarcabile volume de versuri.
Con?tiin?a liric? deschis?, e un declarat patetism, dar ?i poet în descenden?a lui Anton Pann, evocând, în “Cântece ?ig?ne?ti”, “raiul beteag” al unei umanit??i fruste ?i pitore?ti, Miron Radu Paraschivescu dovede?te disponibilit??i remarcabile ?i în domeniul medita?iei filozofice. F?r? ca starea de accentuat? intelectualitate s? altereze cumva fiorul liric, o mare parte din poeziile volumului “Laude”, dezvoltat ulterior în “Laude ?i alte poeme”, sunt expresii ale uimirii în fa?a naturii. Peste sufletul inocent al poetului se arcuie?te îns? prudent cump?na în?elepciunii, în a?a fel încât tainele sunt integrate într-o ordine superioar?, în care micul ?i marele cosmos se armonizeaz? ?i î?i corespund.
“Cine ar fi p?truns ca neofit în lumea literarã bucure?tean? din anii ‘60 ai secolului trecut, ar fi întâlnit, de bun? seam?, un b?rbat de în?l?ime mijlocie, cu fa?a oache??, gesturi nelini?tite ?i privire pãtrunzãtoare, înve?tmântat de obicei cu elegan?ã de boier scãpãtat însã cultivând o conduitã populistã ?i grandilocventã ce îi dãdea un fel de fascina?ie ?i crease un fel de mitologie. Acest personaj neobi?nuit, locuind, precum Nicolae Iorga, la V?lenii de Munte ?i primind ceremonios ?i confratern pe oricare începãtor (a?a cum procedase odinioarã ?i Alexandru Vlahu?ã), era Miron Radu Paraschivescu, autor al “Cânticelor ?igãne?ti “ ?i, o vreme, animator al unei publica?ii de poezie, intitulatã, cu o formulã antopannescã, “Povestea vorbei”. Omul avea, într-adevãr, geniu în raporturile cu debutan?ii ?i este înafarã de orice îndoialã cã Miron Radu Paraschivescu a rãmas ?i astãzi chiar, pentru nu pu?ini, un obiect de adora?ie ?i un izvor de legende în felul celor ce „beatificã“, o genera?ie mai încoace, pe Nichita Stãnescu” – scria Artur Silvestri în, Radiografia spiritului creol – Cazul Miron Radu Paraschivescu.
Jurnalul s?u este un jurnal de etern? criz?, dar ?i un jurnal de crea?ie, transformat, pe parcurs, în acea oper? unic? la care Miron Radu Paraschivescu visa de mult? vreme, dar pe care o c?utase în genuri ce nu i se potriveau: mai întîi poezia, apoi teatrul, în cele din urm? romanul. Ve?nic nelini?tit, m?cinat de tulbur?ri psihice, chinuit de absen?a imaginii paterne în formarea existen?ei sale ?i de prezen?a resim?it? opresiv a imaginii materne, Miron Radu Paraschivescu face din jurnal terapie psihanalitic?, pe care o aplic? atît propriului s?u destin, cît ?i evenimentelor istoriei. Grila prin care cite?te istoria este, de fapt, grila psihanalitic? prin care se cite?te pe sine.
Când roste?ti numele poetului, gândul î?i zboar? la originea lui. C?l?tor din fire, vine dinspre V?lenii de Munte, jude?ul Prahova, întâmpinat de istoria ce domin? acest loc mirific . Pe malul râului Teleajen, unul dintre locurile îndr?gite ale poetului, înc? vibreaz? emo?ia ?i amintirea lui Miron Radu Paraschivescu. Dragostea ?i devotamentul lui fa?? de locul natal, admira?ia fa?? de frumuse?ile naturii, o dat? cu trecerea timpului, oricine poate auzi în adierea vântului poeziile lui exprimate cu o ging??ie aparte a unor gânduri sensibile ?i curate. Sufletul lui împrejmuie?te V?lenii de Munte cu toat? gama sentimentelor lui exprimate-n crea?iile sale .
muzeograf Mihaela Voicea