Vă invităm la poveşti!

Bătălia de la Călugăreni prin ochi de copil

Într-o zi frumoasă și călduroasă de vară, eu și verișorul meu ne-am decis că ar fi timpul să facem o călătorie în timp și să ne imaginăm că suntem Mihai Viteazul și Sinan Pașa în bătălia de la Călugăreni.
Ne-am ales spațiul, am lipit de un copac afișul cu ,,Călugăreni’’, ne-am ales bețe pe post de săbii, pietricele pe post de tunuri și ne-am făcut armuri din frunze de brusturi.
Lupta începe prin semnalul dat de clopotul bisericii din sat. Eu spunând mândră către verișorul meu:
-Slugă turcă și de paie,
Cu suflet de ură plin
Sabia mea îți jupoaie,
A ta piele de hain!
Începem să ne luptăm, ne luptăm cu săbiile noastre, cu frunze, pietre și cocenii de porumb din grădina bunicii până când cădem de la oboseală.
-Aha, ai căzut pradă turculeț... Îți arăt eu ție! Și mă răsfrâng asupra lui, lovindu-l cu o frunză de brusture.
-Îți arăt eu ție, imediat, român viclean! Se ridică și începe să mă fugărească.
Eu mă ascund în căsuța din copac, dând impresia că mă predau. Îmi iau o bucată de plăcintă cu măr, pe care o mănânc pe nerăsuflate, beau un pahar de limonadă proaspătă și mă odihnesc cinci minute, timp în care îl urmăresc pe verișorul meu cum mă caută pentru a mă ataca. Aștept momentul potrivit, pândesc în liniște și când el nu era atent, sar din căsuță direct în spatele lui. Îl trântesc la pământ și îi spun:
-Dragă Pașa, turc pierdut
N-ai știut cine-s românii
Că tu nu ne-ai cunoscut
Să afli cine-s jupânii!
Victorioasă, întruchipând-l pe Mihai Viteazul pornesc călare pe calul bătrân al bunicului, ce asista nevinovat la luptă, pe nume Vasilică și îi strig lui Sinan Pașa: „Eu te-am avertizat că vei muri, dar nu m-ai crezut ...”
Prin ochi de copil, totul e o joacă, o armonie, o distracție.
Dacă am fi cu toți copii,
Războaiele ar fi cu jucării
Ar fi doar pace, iubire ș-armonie
Istoria ar fi copilărie.

Horjea Diana- Elena, Mențiune
Clasa a VII-a B, Școala Gimnazială „Matei Basarab”, Brebu, județul Prahova

Link-uri utile