Muzeul Memorial ”Nicolae Iorga” Vălenii de Munte

Adresa:Vălenii de Munte, str. George Enescu, nr. 3
tel./fax: 0244 280 861
Program de vizitare:
             Marți-Duminică 9.00 -17.00
             Luni: Închis
Coordonator: muzeograf Daniela Moraru
 

 

Muzeul memorial “Nicolae Iorga”, aşezământ cultural ce păstrează amintirea savantului Nicolae Iorga, este situat în centrul istoric al oraşului, şi împreună cu Muzeul de artă religioasă şi Muzeul de etnografie al Văii Teleajenului formează un adevărat centru cultural.De 100 de ani, Vălenii de Munte a fost asociat cu numele neasemuitului istoric Nicolae Iorga. Numeroase şi trainice fire l-au legat pe profesor de micul orăşel de munte, localitate al cărei nume “abia îl aflai din pagini de cronică”.

Începutul unei asemenea legături s-a petrecut în vara anului 1907, când Iorga păşeşte pentru prima dată aici, fără să fi crezut că se va stabili şi că acest loc va fi prielnic gândului şi lucrului.Deşi născut la Botoşani în noaptea de 5/6 iunie 1871, viitorul mare savant şi-a petrecut la Vălenii de Munte, mai bine de 30 de ani. A avut şi motive să se statornicească. “Era aici - scrie el - o pace, o bună înţelegere românească…..care te cucereşte îndată”. Izvor de linişte şi cugetare, Văleniul i-a fost totodată şi locul în care şi-a clădit o parte din impresionanta sa opera.  

De altfel, polivalenta lui activitate însumează un greu egalabil record. A publicat 1250 de cărţi şi broşuri, a ţinut sute de conferinţe, a descoperit mii  de documente pe care le-a valorificat cu iscusinţă, a ctitorit lăcaşe de cultură, atât în ţară cât şi-n străinătate, a impresionat întreaga suflare românească prin pledoariile sale înflăcărate, a uimit pretutindeni cu uriaşa sa memorie sau prin scânteietoarea inteligenţă creatoare, prin adânca şi fascinanta putere de a aprinde flacăra unor timpuri demult apuse.

Casa în care a locuit cu familia şi a creat o parte consistentă a edificiului nemuririi sal, a fost construită de polcovnicul Panca şi atestată documentar în 1833. Nicolae Iorga cumpără casa de la urmaşii polcovnicului in 1908, asistă şi supraveghează renovarea ei.

De la intrare, vizitatorul este întâmpinat de o poartă masivă din lemn, străjuită de doi stâlpi din cărămidă, văruiţi în alb. Imediat, o curte largă se deschide şi calci pe pietre de râu. Un spaţiu verde, ca o gradină, înconjoară casa prevăzută cu prispa înaltă şi cu intrare laterală. Câteva trepte duc către calea de acces. Stâlpii din lemn, cu capiteluri ornate, conturează o linie ondulata, sprijinind acoperişul din ţiglă. De la înălţimea pridvorului poţi privi bustul savantului turnat în bronz de sculptorul Oscar Han, dominând cadrul cu privirea energică.
La intrarea în locuinţă, pe o placa de marmura stă scris “Aceasta casă în care au muncit, s-au bucurat şi au suferit Nicolae şi Ecaterina Iorga”.

In interior, ansamblul exponatelor evocă personalitatea marelui savant prin numeroase cărţi, manuscrise, obiecte personale, fotografii, mobilier sau diverse alte documente.

Un hol lung, care desparte biroul de lucru si dormitorul de salonaşul mic şi salonul de primire, te întâmpină cu piese de mobilier rustic dragi profesorului - lăzi de zestre moldoveneşti, scoarţe populare basarabene, două litografii cu Alexandru Ioan Cuza şi Elena Cuza, şi nu în ultimul rând portretul lui Nicolae Iorga pictat de fiica sa, Magda, in 1930. Biroul de lucru rămâne centrul de interes, cu impresionanta biblioteca, ticsita de volume din aproape toate domeniile ştiinţei şi artei, el deschide cheia înţelegerii marelui cărturar. Pe birou, mapa din piele, călimara de cerneala şi pana de scris, par încă să aştepte venirea profesorului. Sub cristal se afla gata pregătită o pagină de manuscris cu titlul “Încredere”, care reţine atenţia prin sensul sau etic. “Un singur lucru cerem, şi anume dreptul de a cere oricărui om cinstit şi muncitor din România: Încredere”.

Lângă biroul de lucru se află dormitorul, cu mobilierul lucrat în stil popular de factură orăşenească, la Câmpulung Moldovenesc in 1911, icoane din secolele XVIII- XIX pictate pe sticlă. Salonaşul mic era locul unde Ecaterina Iorga îşi primea oaspeţii. Aici găsim portretul acesteia pictat de Sever Burada în 1925, biroul la care a scris, canapeaua şi fotoliile, o masă joasă, rotundă cu picioarele de mahon.
Salonul mare de primire are aceeaşi notă populară marcată de mobilier şi tapiţerie cu elemente de artă populară românească. Pe pereţii văruiţi în alb sunt etalate tablouri de Nicolae Grigorescu, “Pe Valea Câmpiniţei” şi “Flori de măr” şi Elena Popeea- “Flori roşii”.

In continuarea casei, un hol lung, cu geamlâc, duce spre fostele dormitoare ale copiilor. Aici se pot vedea vitrine cu documente, fotografii, facsimile ce reprezintă momente din activitatea publica a savantului: Preşedinte al Comisiei Monumentelor Istorice, Prim Ministru, Preşedinte al Ligii Culturale pentru Unitatea Culturala a Tuturor Romanilor; sala a doua, ne întâmpină cu costumul de academician pe care Nicolae Iorga l-a purtat la şedinţele solemne ale Academiei Romane; într-una din vitrine sunt expuse fotografii şi documente ce imortalizează secvenţe ale vizitei din 1930 in S.U.A. Nicolae Iorga este surprins de obiectivul aparatului de fotografiat în mijlocul românilor din S.U.A.

Păşind cu emoţie, vizitatorul va descoperi în fiece loc, puţin câte puţin, din fiinţa profesorului şi a omului de excepţie care a fost Nicolae Iorga. Valoarea umana de creator de geniu, radiază din fiecare colţ al casei. Învăluită într-o aură de mister, “la ceasuri adânci din noapte, când toţi se odihnesc, el pare că veghează”.

Ruxandra Predescu