Eroare
  • XML Parsing Error at 1:1310. Error 9: Invalid character

V? invit?m la pove?ti!

Marţi, 25 Ianuarie 2022 08:53

Amintirile regelui

Hmm… m? întreb… oare cum a trecut timpul atât de repede ? Este deja anul 1914, m? gândeam eu. Dac? nu a?i ghicit deja, sunt eu, regele Carol I, primul ?i cel mai important rege al României. St?team în balconul turnului cel mai înalt al castelului meu, când am observat cum o frunz? dintr-un stejar înalt a aterizat fix în ceaiul meu de mu?etel. Mi-am l?sat pu?in biscuitul pe farfurioar? ca s? pot arunca mai bine o privire când brusc, apare ceva mic, care îmi ?terpele?te biscuitul.
Hei!!! am strigat. Hei! D?-mi biscuitul! Târziu… Pas?rea a disp?rut cu biscuitul meu în cioc, dar am v?zut c? au r?mas câteva firimituri pe farfurioar?. M-am jucat pu?in cu ele pân? au c?p?tat forma unui vultur. Sem?na cu stema României. ?i am început s? m? întreb ….oare cum am ajuns eu aici? Ce mi-a purtat pa?ii în timp pân? în cel mai înalt turn al castelului Pele?? Mi-am amintit imediat… mi-am amintit totul. Eram în Germania, în ora?ul meu natal, cu mult timp în urm?. St?team în camera mea de la a c?rei fereastr? vedeam un stejar uria? cu crengile pline de p?s?ri. Pictam tablouri. Adoram s? pictez p?s?rile pe care le vedeam pe fereastr?. Într-una din zile majordomul a dat buzna în camera mea, spunându-mi:
Alte?a Voastr?! Domnitorul României, Alexandru Ioan Cuza, a fost detronat ?i alungat din ?ara sa!
-Off! m-ai luat prin surprindere ?i am tras o linie pe tablou!
-Îmi pare r?u Alte?a Voastr?!
-Ce-o fi fost în mintea majordomului? Ce îmi pas? mie de România? De-abia auzisem de ea.
-?ti?i… de fapt … vestea este c? politicienii României au decis ca dumneavoastr? s? fi?i viitorul principe al acelei ??ri.
-Imposibil! am exclamat eu. Cum s? devin domnitor al unei ??ri supus? Imperiului Otoman? P?rin?ii mei nu vor fi niciodat? de acord cu asta.
-Domnule, gândi?i-v? a?a: ave?i oportunitatea istoric? s? sc?pa?i poporul român de otomani! Ve?i deveni astfel unul din cei mai aprecia?i conduc?tori ai Europei!
-Hmm…. nu ?tiu ce s? zic… Cum voi ajunge în România? Ar trebui s? trec prin Austria ?i asta reprezint? un pericol foarte mare pentru mine.
Am ie?it din camera mea ca s? m? plimb pu?in prin curte, s? m? gândesc ce a? putea s? fac. Mi-am dat seama c? mi-ar trebui un pa?aport fals, al unui om de rând. De unde îns? a? putea face rost de un pa?aport fals? Ie?isem din curte, pa?ii m? purtau pe str?zi ?i deodat? am v?zut un om care îmi sem?na foarte mult. M-am decis s? îl urm?resc, sperând c? avea ?i pa?aportul asupra lui. Omul a intrat într-o cas? din centrul ora?ului. Am p?truns dup? el în?untru ?i am observat c? erau mai mul?i prezen?i acolo ?i to?i î?i l?sau pa?apoartele pe o mas?. Într-o clip? de neaten?ie a celor prezen?i am furat pa?aportul care m? interesa ?i am ie?it. Fugeam cu pa?aportul în mân? pe str?zi, uitându-m? în acela?i timp la poza individului ?i am v?zut c? avea buzele mult mai mari decât ale mele. Nu m-am panicat. Urma s? pun un fular pe gur? în a?a fel încât vame?ii s? nu observe diferen?a. Odat? întors acas? i-am spus majordomului c? am un nou nume, Karl Hettingen ?i c? sunt un comerciant care se îndreapta c?tre Odessa cu afaceri. Mai aveam nevoie de ajutor a?a c? m-am îndreptat apoi c?tre o cas? pe care o cuno?team bine. Am b?tut tare la u??.
-Von Werner! Mayenfisch!
-Karl! Ce faci prietene? Ce-i cu tine aici?
-Am nevoie de ajutor! Românii m? vor pe mine principe în ?ara lor.
-B?nuiesc c? ai refuzat, nu?
-Am spus da! ?i vreau ca voi doi s? m? înso?i?i pân? acolo.
-E periculos! Trebuie s? travers?m Austria! Ce ne dai dac? te înso?im?
-V? voi da brio?e.
-Uuuu, ne plac chestiile ale mici ?i dulci! S? mergem!
Astfel, a doua zi eram to?i în tren. La Salzburg, ora? de grani?? între Bavaria german? ?i Austria a trebuit s? coborâm din vagoane pentru a fi controla?i de c?tre vame?ii austrieci.
-Domnule! De ce purta?i un fular pe asemenea c?ldur?? m-a întrebat vame?ul.
-Este bolnav! a s?rit Werner. ?i mai e ?i contagios! Am sc?pat astfel de vam? ?i ne-am îmbarcat pe vaporul care avea s? ne duc? la Turnu Severin. În dup? amiaza zilei de 8 mai am pus piciorul pe p?mântul României. La propriu am atins p?mânturile acestei ??ri pentru c? am fost surprins s? constat c? nu existau drumuri construite. Frumoase aceste prime amintiri din România. Rememorez cu drag cum m-a înso?it I. C. Br?tianu pân? la Bucure?ti, ceremonia de pe Dealul Mitropoliei în care Nifon, m-a uns ca principe al ??rii. Dup? câ?iva ani îns?, m? sim?eam singur. Îmi doream mult o familie. ?i chiar atunci unul dintre consilierii mei m-a anun?at c? I.C. Br?tianu a aranjat s? o cunosc, în vederea c?s?toriei, pe fiica ?arului Rusiei.
-Nu m? voi c?s?tori cu o str?in?! am spus eu. Voi merge în Germania ?i îmi voi alege singur mireasa.
-Fiica ?arului Rusiei nu va fi prea încântat?, a ?optit, zâmbind, consilierul.
?i a?a m-am întors în Germania pentru scurt? vreme. Mama m-a a?teptat cu un co? cu brio?e (din care Werner a mâncat mai mult de jum?tate). În Germania am cunoscut o prin?es? minunat?, care mi-a furat inima pe loc, Elisabeta de Wied. Foarte repede ne-am logodit ?i pe 3 noiembrie 1869 a avut loc nunta. În timp ce preotul ne întreba dac? suntem de acord s? ne c?s?torim, îi auzeam pe Werner ?i Mayenfisch în spate cum plâng în hohote. ?i tot Werner a prins buchetul de nunt? aruncat de c?tre Elisabeta. Au urmat momente de maxim? fericire. Elisabeta a n?scut o feti??, în anul 1870. Am numit-o Maria ?i vreme de trei ani ?i jum?tate a fost lumina ochilor no?tri. Era un înger ?i din p?cate, Dumnezeu a vrut s? r?mân? un înger pentru eternitate ?i a luat-o la El în prim?vara anului 1874…..
Pe unde o mai fi tabloul pe care îl pictam atunci, în 1866? Urc în podul castelului ?i printre multe lucruri aruncate îl g?sesc. Linia tras? atunci din gre?eal? era înc? acolo. Am luat o pensul? ?i am f?cut un M din acea linie. Am coborât apoi ?i am mers s? pun tabloul pe mormântul Mariei s?pat lâng? orfelinatul de lâng? palat, unde îi placea atât de mult s? se joace ?i s? alerge dup? p?s?ri… Am fost prin?, domnitor, rege. Nimic nu mi-a bucurat mai mult sufletul decât atunci când am fost tat?.

Ionescu Adriana Maria, Premiul II
Clasa a VI-a A, ?coala Central? Câmpina, jude?ul Prahova