Muzeul de Istorie si Arheologie Prahova - Biroul Arheologie

Adresa: Ploiești, str. Toma Caragiu, nr. 10 
tel./fax: 0244 514 437 0244 522 656 
e-mail: Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza  
              Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza  
Program de vizitare: 
              Marți-Duminică 9.00 -17.00 
              Luni: Închis 
Șef birou: arheolog dr. Alin Frînculeasa 
  

Potenţialul arheologic al judeţului Prahova a fost apreciat încă de la începuturile arheologiei româneşti, fie că a fost vorba de precursorii romantici ai disciplinei, Cezar Boliac, sau de cei care au pus bazele ştiintifice ale disciplinei: Alexandru Odobescu, Grigore Tocilescu, iar în unele cazuri chiar de entuziaşti: fraţii Zagoritz (Alexandru, Constantin şi Gheorghe) cu toţii au fost atraşi de bogaţia şi diversitatea patrimoniului conservat pe aceste meleaguri.

În decursul timpului şi-au legat numele de cercetarea arheologică din Prahova o pleadă de personalităţi ai şcolii arheologice româneşti care şi-au adus contribuţia la îmbogaţirea cunoştinţelor despre trecutul spaţiului brăzdat de Prahova şi Teleajen, dintre care amintim pe: Radu Vulpe, Ion Nestor, Gheorghe Ştefan, Grigore Florescu, Gheorghe Diaconu, Dinu V Rosetti şi mulţi alţii. Parterul clădirii Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova este dedicat expoziţiilor arheologice, acestea cuprinzând cele mai importante descoperiri din siturile în care se efectuează cercetări.

S-a încercat în desfăşurarea expoziţiilor aplicarea de metode noi în ceea ce priveşte prezentarea bogatului material arheologic, astfel încât vizitatorul să se regăsească nu doar ca spectator, ci şi ca parte integrantă a istoriei noastre. Văii Budureasca îi este rezervată o întreagă sală, care valorifică expoziţional principalele descoperiri arheologice întreprinse în cei 50 de ani de cercetări sistematice.

Cercetările arheologice întreprinse aici s-au axat pe cunoaşterea civilizaţiei geţilor şi a perioadei mileniului I d. Chr. Săpăturile au scos la lumină locuinţe de suprafaţă construite din bârne de lemn şi pereţi din împletituri de nuiele lipite cu lut. Pentru aceasta perioadă, caracteristice sunt ceramica lucrată cu mâna, la roată, dar şi de import, în special amfore. Prezenţa amforelor şi monedelor emise de oraşele greceşti de la Marea Neagră demonstrează existenţa unor importante legături comerciale. La mijlocul mileniului I d. Chr. se schimbă comportamentul constructiv trecându-se de la suprafaţă, la un nou tip de locuinţă săpată parţial sau total în pământ. Comunităţile umane din această perioadă cunoşteau şi metalurgia fierului, fiind descoperite cuptoare pentru reducerea minereului de fier. Cu fierul astfel realizat erau produse cuţite, topoare, seceri, dar şi alte unelte.

Sala “Arheologie prahoveană “este consacrată cercetărilor arheologice desfăşurate pe teritoriul judeţului Prahova, propunându-şi să înfăţişeze cele mai reprezentative dintre descoperiri, rezultat al celor aproape 150 de ani de cercetări, care fac dovada unei intense şi continue locuiri a acestui spaţiu.

Situarea geografică a judeţului, traversat de două axe de comunicaţii pe direcţia nord-sud, reprezentate de văile râurilor Prahova şi Teleajen, precum şi existenţa tuturor formelor de relief au oferit din cele mai vechi timpuri şi până astăzi condiţii prielnice de trai comunităţilor umane. Obiectivele arheologice identificate au trezit interesul oamenilor de ştiinţa încă din secolul al XIX-lea.

Printre obiectivele arheologice semnalate şi cercetate se află cele două castre romane de la Drajna de Sus şi Mălăieşti.

Pe suprafaţa castrului de la Drajna a fost descoperită ceramică dacică şi romană, monede din perioada 88-117 d. Chr. Piese de port şi podoabă, cărămizi, piese de pavaj ştampilate cu însemnele unităţilor militare cantonate aici.

Cercetările din castrul de la Mălăieşti au scos la lumină un bogat material arheologic alcătuit din ceramică, piese de armament, cărămizi, între care şi una cu ştampila Legiunii V Macedonica, şi monede imperiale romane.

În castrul roman de la Drajna de Sus cercetările au fost continuate şi aprofundate de către Cristian Vlădescu, Victor Teodorescu, Mihail Zahariade şi Marinela Peneş, iar în cel de la Mălăieşti cercetările au fost iniţiate de către Constantin Zagoritz, fiind continuate de către Grigore Florescu, Expectatus Bujor şi Dan Lichiardopol.

În apropierea satului Apostolache,în anul 1974 s-a identificat o aşezare de tip gumelniţean neolitică, la Ciorani fiind descoperite materiale ceramice aparţinând neoliticului mijlociu. La Homoraciu au fost gasite morminte de inhumatie în ciste din lespezi de piatră specifice epocii timpurii a bronzului. Pe culoarul de comerţ şi comunicaţii al râului Teleajen au funcţionat două cetăţi getice la Gura Vitioarei şi Homorâciu, de unde s-a recuperat un bogat material ceramic. O altă davă dacică a funcţionat la Tinosu pe cursul inferior al râului Prahova, materialul arheologic descoperit aici cuprinzând ceramică autohtonă sau de import, fusaiole, piese de port şi podoabe. La Plopu a fost descoperit un depozit de piese de metal, având printre altele în inventar 11 monede bizantine din bronz emise pe parcursul secolului al XI-lea. În 1941 la Ploieşti, în punctul Triaj s-a întreprins o săpătură de salvare într-unul din monumentele funerare de tip tumular, urmată apoi în perioada 1942-1944 de cercetare sistematică a unui al doilea tumul, dezvelindu-se complexe funerare eneolitice din prima epoca a fierului şi sarmatice, precum şi o aşezare datată în secolele al III-lea – al IV-lea d.Chr. Pe teritoriul comunei Ceptura au fost întreprinse cercetări arheologice de salvare soldate cu descoperirea a două aşezări, una datată în secolele al II-lea- al III-lea d. Chr. şi a două din secolele al V-lea- al VII-lea d.Chr. Pe teritoriul satului Cireşanu au fost identificate mai multe obiective arheologice: o aşezare din secolele al IV-lea – al V-lea şi morminte de inhumaţie datate în secolele al IX-lea- al X-lea. La Şirna au fost documentate mai multe nivele de locuire din epoca fierului şi mileniul I d.Chr. (secolele al II-lea - al X-lea). La Boldeşti- Grădiştea a fost identificată o necropolă birituală specifică secolului al IV-lea d. Chr., având un inventar bogat format din obiecte de podoabă şi ceramică. Cetatea medievală de la Tabla Buţii se înscrie în rândul fortificaţiilor de plan poligonal construite în secolul al XIV-lea, aceasta funcţionând ca punct vamal până în secolul al XVIII-lea. Târgul medieval de la Gherghiţa este atestat documentar începând cu secolul al XV-lea şi a funcţionat până în secolul al XVIII-lea.

Descoperirilor din situl arheologic de la Târgşoru Vechi le-au fost rezervate două săli pentru a putea valorifica vizual şi ştiinţific cele mai importante piese:Targsorul Vechi si Targsorul Medieval.

Expuse în ordinea cronologiei istorice, descoperirile de la Târgşoru Vechi ne poartă prin perioadele istorice începând cu paleoliticul superior ajungând până în epoca medievală.

În perimetrul de peste 17 ha. al rezervaţiei au fost identificate şi cercetate vestigii, care de-a lungul timpului s-au concretizat în valoroase contribuţii privind înţelegerea habitatului uman, situl arheologic de la Târgşoru Vechi fiind considerat în anul 1991, de către “Comisia Naţională a Monumentelor, Ansamblurilor şi Siturilor Istorice”- “Rezervaţie de interes public naţional”, ce a scos la lumină urme de locuire ce definesc toate epocile din paleolitic şi până în secolul al XIX-lea.

Epoca romană este una dintre cele mai bine reprezentate în cuprinsul acestei rezervaţii arheologice, aici fiind documentate urmele unui castru şi ale termelor amplasate extra-muros ale acestuia.

Perioada post-romană este foarte bine reprezentată în cadrul obiectivelor arheologice cercetate la Tărgşoru Vechi fiind studiate trei asezări suprapuse, aparţinand secolelor al-II-lea- al III-lea, al V-lea – al VII-lea şi al VIII-lea – al X-lea d. Chr., constituind singura suprapunere de acest tip cunoscută până în prezent pe teritoriul Munteniei.

Necropola din secolele al III-lea-al IV-lea d. Chr. descoperită şi cercetată la Târgşoru Vechi, se află situate la est şi sud-est de incinta Curţii Domneşti, însumând până în prezent un număr de 470 de morminte. Din cercetările întreprinse în această necropolă a putut fi observată existenţa a două orizonturi funerare: primul este reprezentat de necropola sarmatică, al doilea fiind reprezentat de necropola birituală de tip Cerneahov, datată în secolele al III-lea- al IV-lea d. Chr., cel mai mare ansamblu funerar cercetat până în prezent pe teritoriul Munteniei. Târgul medieval de la Târgşoru Vechi este atestat documentar la 6 august 1413 într-un privilegiu acordat de voievodul Mircea cel Bătrân braşovenilor. La începutul secolului al XV-lea Târgşorul este menţionat în documente sub numele de Novum Forum.

Curtea Domnească ridicată în cadrul Târgului medieval de la Târgşor, din care se păstrează curtina, fundaţiile caselor domneşti şi a celorlalte construcţii din interiorul acesteia, precum şi biserica ridicată în timpul domnitorului Antonie Vodă din Popeşti (1669-1672).

Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova este posesorul unei valoroase colecţii de piese din piatră (de elemente de lapidarium), în mare parte datorată strădaniilor lui Alexandru Zagoritz şi Nicolae Simache.

Această colecţie este structurată pe două paliere: piese aparţinând perioadei romane a Daciei şi epocii medievale.
Liticii romane îi aparţin piese de tipul stelelor funerare, lei funerari, postamente de statui etc aparţinând secolelor al II-lea – al III –lea şi provenind din diverse locuri ale provinciei Dacia.

Dintre piesele litice medievale se remarcă cele provenind de la conacul cantacuzin de la Mărgineni (stâlpi, capiteluri, baze de coloane, ancadramente de uşi şi ferestre), monument de arhitectură, care prefigurează repertoriul decorativ al artei brâncoveneşti. Alături de acestea mai pot fi văzute diverse monumente funerare şi pietre tombale, în mare parte datorate şcolii de meşteri pietrari de la Parepa.

arhg. Bogdan Ciuperca