Miercuri, 20 Ianuarie 2021 15:07
20 ianuarie 1928: Are loc premiera filmului „Năpasta”, după I.L. Caragiale.
Poate părea curios că prima ecranizare a unei piese de Caragiale — dintre cele 12 câte s-au realizat — nu este una dintre comedii, ci piesa singulară, în opera marelui scriitor, care este «Năpasta». Elementul de acţiune senzaţională al piesei, posibilitatea de a trata drama pe planul actualităţii imediate şi — de ce nu? — ecoul la un public mai larg pe care îl putea avea drama ţărănească, au determinat, poate, opţiunea celor care realizau filmul Năpasta.Năpasta (1928), regia: Gh. Popescu, Eftimie Vasilescu.“Film de actori în care critica timpului elogiază prestaţia lui Ion Manolescu (‘statură marţială, sînge rece’), deşi ‘Comedia ilustrată’ vede în această adaptare caragialescă ‘un adevărat păcat cinematografic!” (Tudor Caranfil, Dicţionar de filme româneşti, 2002). “Realizatorii ecranizării caragialiene au respectat, în linii mari, drama originară, căreia i-au adăugat, însă, cîteva episoade: în deschiderea filmului sînt evocate întîmplări desfăşurate cu nouă ani în urmă (…); pe parcursu acţiunii din pies sînt intercalate momente cu viaţa viaţa lui Ion la ocnă, evadarea, viziunea acestuia şi drumul pînă la casa Ancăi. […] Firma lui Eftimie Vasilescu ‘România-Film’ instituise un concurs de scenarii în vederea realizării unui film inspirat din drama lui I.L. Caragiale Năpasta. S-au prezentat 28 de scenarii, câştigătorul a ţinut să rămână anonim.” (Călin Căliman, Istoria filmului românesc 1897-2000).Informaţii mai ample în legătură cu realizarea filmului ne oferă, în amintirile lor, lon Cosma — interpretul lui Gheorghe — şi Eftimie Vasilescu — coregizor şi operator al filmului. «În anul 1927, militar fiind, am fost solicitat de E. Vasilescu şi Ghiţă Popescu să colaborez în puţinul timp pe care-I aveam liber, la filmul Năpasta. Am jucat aici rolul învăţătorului Gheorghe alături de Ghiţă Popescu (lon), N. Manolescu (Dragomir), Ecaterina Niţulescu−Şahighian (Anca)... Dacă pentru exterioarele filmului nu existau probleme, filmându-se în împrejurimile Bucureştiului, la Comarnic şi la Ocnele Mari, cu interioarele a fost mai greu. În grădina cinematografului Marconi de pe Calea Griviţei s-a construit, bineînţeles, după terminarea sezonului de vară, o platformă pe care s-a montat un decor al cârciumii. Decorul, din motive de economie, a fost construit din pânză pe rame de lemn, aşa cum se fac decorurile de teatru. (De altfel, chiar autorul decorurilor era pictor de teatru, Petrescu-Muscă.) Fiind construit în exterior când bătea puţin vântul se umfla ca o pânză de corabie; nu mai spun că sezonul fiind înaintat ne-a apucat frigul, iar acei care jucam în cămăşi ţărăneşti de vară trebuia să ne căptuşim bine pe dedesubt cu flanele şi din când în când să ne încălzim cu câte o ţuică fiartă. Până la terminarea filmărilor ne-a apucat zăpada, dar de terminat filmul, cu toate greutăţile acelei vremi, tot l-am terminat». «Filmările de exterior, cele de la Tg. Ocna şi de la închisoarea Văcăreşti au folosit o figuraţie autentică, puşcăriaşi care-şi ispăşeau pedepsele aci. Contra unei «garanţii» (pe care n-am mai primit-o înapoi niciodată) am primit autorizaţia să filmăm şi ni s-au dat costumele adecvate...» Din relatarea subiectului pe care o cuprinde programul de sală precum şi din studiul fotografiilor de lucru care au ajuns până la noi putem reconstitui desfăşurarea acţiunii filmului, felul în care realizatorii, plecând de la piesa lui Caragiale, au restructurat-o pentru ecran. Filmul începea cu întoarcerea Ancăi şi a lui Dumitru către casă; urma întâlnirea acestora cu Dragomir, o înfruntare Anca−Dragomir şi apoi crima. După nouă ani, acţiunea filmului urmărea strict piesa introducând doar un episod amplu care înfăţişa viaţa lui lon la ocnă, evadarea şi o scenă la cârciumă, în sat. Filmul, odată terminat, este pregătit pentru premieră. Presa începe să înregistreze date asupra filmului, să insereze fotografii şi texte cu caracter de reclamă menite să-i asigure succesul, distribuirea lui pe ecran. Peste tot se subliniază caracterul temerar al întreprinderii: «Filmarea unei astfel de opere cu situaţii atât de profunde — scria revista «Cine-film» — cu stări sufleteşti care cer nuanţări perfecte şi subtile, fără să trădeze absolut nimic din gândirea autorului însemna a avea o mare, extraordinară chiar, doză de curaj». Premiera filmului a avut loc la cinematograful «Marioara Voiculescu». «Azi rulează marele film românesc Năpasta după celebra dramă a lui Caragiale»... «Marele eveniment al zilei la cinema «Marioara Voiculescu» unde se reprezintă cel mai mare succes al stagiunii, Năpasta, puternică dramă în şapte acte după I.L. Caragiale». Filmul e reluat la mai multe cinematografe din Bucureşti, apoi în întreaga ţară.
Surse:
Cinema nr. 3, martie 1967
http://aarc.ro/…/scriitorii-romani-si-filmul-napasta-lui-ca… https://www.stelian-tanase.ro/calendar-azi-20-ianuarie-2…/20 ianuarie1928: Are loc premiera filmului „Năpasta”, după I.L. Caragiale. Poate părea curios că prima ecranizare a unei piese de Caragiale — dintre cele 12 câte s-au realizat — nu este una dintre comedii, ci piesa singulară, în opera marelui scriitor, care este «Năpasta». Elementul de acţiune senzaţională al piesei, posibilitatea de a trata drama pe planul actualităţii imediate şi — de ce nu? — ecoul la un public mai larg pe care îl putea avea drama ţărănească, au determinat, poate, opţiunea celor care realizau filmul Năpasta.Năpasta (1928), regia: Gh. Popescu, Eftimie Vasilescu.“Film de actori în care critica timpului elogiază prestaţia lui Ion Manolescu (‘statură marţială, sînge rece’), deşi ‘Comedia ilustrată’ vede în această adaptare caragialescă ‘un adevărat păcat cinematografic!” (Tudor Caranfil, Dicţionar de filme româneşti, 2002). “Realizatorii ecranizării caragialiene au respectat, în linii mari, drama originară, căreia i-au adăugat, însă, cîteva episoade: în deschiderea filmului sînt evocate întîmplări desfăşurate cu nouă ani în urmă (…); pe parcursu acţiunii din pies sînt intercalate momente cu viaţa viaţa lui Ion la ocnă, evadarea, viziunea acestuia şi drumul pînă la casa Ancăi. […] Firma lui Eftimie Vasilescu ‘România-Film’ instituise un concurs de scenarii în vederea realizării unui film inspirat din drama lui I.L. Caragiale Năpasta. S-au prezentat 28 de scenarii, câştigătorul a ţinut să rămână anonim.” (Călin Căliman, Istoria filmului românesc 1897-2000).Informaţii mai ample în legătură cu realizarea filmului ne oferă, în amintirile lor, lon Cosma — interpretul lui Gheorghe — şi Eftimie Vasilescu — coregizor şi operator al filmului. «În anul 1927, militar fiind, am fost solicitat de E. Vasilescu şi Ghiţă Popescu să colaborez în puţinul timp pe care-I aveam liber, la filmul Năpasta. Am jucat aici rolul învăţătorului Gheorghe alături de Ghiţă Popescu (lon), N. Manolescu (Dragomir), Ecaterina Niţulescu−Şahighian (Anca)... Dacă pentru exterioarele filmului nu existau probleme, filmându-se în împrejurimile Bucureştiului, la Comarnic şi la Ocnele Mari, cu interioarele a fost mai greu. În grădina cinematografului Marconi de pe Calea Griviţei s-a construit, bineînţeles, după terminarea sezonului de vară, o platformă pe care s-a montat un decor al cârciumii. Decorul, din motive de economie, a fost construit din pânză pe rame de lemn, aşa cum se fac decorurile de teatru. (De altfel, chiar autorul decorurilor era pictor de teatru, Petrescu-Muscă.) Fiind construit în exterior când bătea puţin vântul se umfla ca o pânză de corabie; nu mai spun că sezonul fiind înaintat ne-a apucat frigul, iar acei care jucam în cămăşi ţărăneşti de vară trebuia să ne căptuşim bine pe dedesubt cu flanele şi din când în când să ne încălzim cu câte o ţuică fiartă. Până la terminarea filmărilor ne-a apucat zăpada, dar de terminat filmul, cu toate greutăţile acelei vremi, tot l-am terminat». «Filmările de exterior, cele de la Tg. Ocna şi de la închisoarea Văcăreşti au folosit o figuraţie autentică, puşcăriaşi care-şi ispăşeau pedepsele aci. Contra unei «garanţii» (pe care n-am mai primit-o înapoi niciodată) am primit autorizaţia să filmăm şi ni s-au dat costumele adecvate...» Din relatarea subiectului pe care o cuprinde programul de sală precum şi din studiul fotografiilor de lucru care au ajuns până la noi putem reconstitui desfăşurarea acţiunii filmului, felul în care realizatorii, plecând de la piesa lui Caragiale, au restructurat-o pentru ecran. Filmul începea cu întoarcerea Ancăi şi a lui Dumitru către casă; urma întâlnirea acestora cu Dragomir, o înfruntare Anca−Dragomir şi apoi crima. După nouă ani, acţiunea filmului urmărea strict piesa introducând doar un episod amplu care înfăţişa viaţa lui lon la ocnă, evadarea şi o scenă la cârciumă, în sat. Filmul, odată terminat, este pregătit pentru premieră. Presa începe să înregistreze date asupra filmului, să insereze fotografii şi texte cu caracter de reclamă menite să-i asigure succesul, distribuirea lui pe ecran. Peste tot se subliniază caracterul temerar al întreprinderii: «Filmarea unei astfel de opere cu situaţii atât de profunde — scria revista «Cine-film» — cu stări sufleteşti care cer nuanţări perfecte şi subtile, fără să trădeze absolut nimic din gândirea autorului însemna a avea o mare, extraordinară chiar, doză de curaj». Premiera filmului a avut loc la cinematograful «Marioara Voiculescu». «Azi rulează marele film românesc Năpasta după celebra dramă a lui Caragiale»... «Marele eveniment al zilei la cinema «Marioara Voiculescu» unde se reprezintă cel mai mare succes al stagiunii, Năpasta, puternică dramă în şapte acte după I.L. Caragiale». Filmul e reluat la mai multe cinematografe din Bucureşti, apoi în întreaga ţară.
Surse:
Cinema nr. 3, martie 1967
http://aarc.ro/…/scriitorii-romani-si-filmul-napasta-lui-ca… https://www.stelian-tanase.ro/calendar-azi-20-ianuarie-2017/
ing. Monica Violeta Bostan
Conservator coordonator al Muzeului "Ion Luca Caragiale" Ploieşti