Revoluția din decembrie 1989

Pentru Europa de Est anul 1989 a fost momentul culminant a unor serii de evenimente ce au debutat în anul 1985, odată cu venirea la conducerea Uniunii Sovietice a lui Mihail Gorbaciov și instituirea de către acesta a unui program de reformare politică și economică a comunismului din URSS, program intitulat perestroika. Acest program de reforme nu va salva sistemul comunist de implozia iminentă, fapt dovedit de evenimentele desfășurate pe parcursul anului 1989. Regimurile comuniste est europene aveau să se prăbușească rând pe rând, incepând cu Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, Bulgaria. Distrugerea Zidului Berlinului în noiembrie 1989 a fost semnalul transmis întregii lumi că regimurile comuniste est europene trebuiesc înlocuite. Sistemul comunist s-a dovedit a fi incapabil de a asigura prosperitate economică în țările în care a fost instaurat, fapt ce a determinat populațiile acestor țări să se revolte.



În România scânteia care a dus la răsturnarea regimului Ceaușescu este declanșată de evacuarea forțată a pastorului luteran Laszlo Tokes, pastor care critica regimul în predicile sale. În cursul zilei de 16 decembrie mai multe sute de oameni se strâng în fața casei pastorului, protestând împotriva evacuării forțate a acestuia, protestul transformându-se într-o manifestație antiguvernamentală. În același timp au loc ciocniri violente între manifestanți și forțele de ordine. Pe data de 17 decembrie situația se agravează, autoritățile declarând stare de necesitate, iar sediul Comitetului Județean de partid este ocupat de manifestanți. La București se convoacă o ședință specială a Comitetului Executiv al PCR, ședință în care atât Elena cât și Nicolaie Ceaușescu solicită intervenția armatei si utilizarea armamentului de război. La Timișoara, în seara de 17 decembrie, Armata, Securitatea și Miliția deschid focul asupra manifestanților, rezultând un număr de 60 de morți și 300 de răniți. A doua zi, pe 18 decembrie, în oraș sunt aduse trupe din alte localități ale României în contextul în care muncitorii de pe platformele industriale intră în grevă generală. Pe data de 19 decembrie manifestanții ocupă câteva puncte simbolice ale orașului, generalul Ștefan Gușă cerând ca o parte a forțelor militare să fie retrase în cazărmi și interzice folosirea armamentului de război. În ziua de 20 decembrie are loc o mare manifestație a muncitorilor din Timișoara, iar forțele de ordine permit trecerea coloanelor de manifestanți. În balconul Operei se constituie Frontul Democratic Român un comitet care proclamă Timișoara ca fiind primul oraș liber de comunism din România.
Întors dintr-o vizită din Iran, Nicolaie Ceaușescu într-o alocuțiune televizată îi numește huligani pe manifestanții din Timișoara și convoacă pentru data de 21 decembrie un miting. Mitingul se transformă într-o manifestație anticomunistă, intervenția Armatei și Miliției producând morți și răniți, mulți dintre manifestanți fiind arestați.
În dimineața zilei de 22 decembrie coloane de zeci de mii de manifestanți se îndreaptă spre sediul Comitetului Central, iar Nicolaie Ceaușescu impune starea de necesitate pe întreg teritorul României. Observînd că situația a scăpat de sub control generalul Victor Stănculescu le cere soților Ceaușescu să părăsescă Comitetul Central cu un elicopter. În după-amiaza aceleiași zile pe postul național de televiziune se anunță fuga soților Ceaușescu și căderea regimului comunist. Puterea este preluată de un organism nou intitulat Frontul Salvării Naționale, organism condus de Ion Iliescu.



Comunicatul Frontului Salvării Naționale anunță instituirea primelor măsuri pentru reorganizarea vieții politice si sociale prin implementarea pluralismului politic și a economiei de piață.
Soții Ceaușescu au fost capturați la Târgoviște în seara aceleiași zile și după un proces sumar, în care au fost acuzați de genocid și subminarea economiei naționale, au fost executați.
Datorită vărsării de sânge România este singura țară în care regimul comunist a fost înlăturat prin violență. Numărul celor decedați in cursul evenimentelor din decembrie 1989 se ridică la 1104, iar cel al răniților la 3321; un număr de 15 orașe fiind declarate orașe martir.
Muzeograf Claudiu ROBE