„Dumineca Orbului” de Cezar Petrescu

Universul citadin sub semnul deziluziei

Publicat în 1934, „Dumineca Orbului” este un roman care apare spre sfârșitul perioadei prolifice a lui Cezar Petrescu, atunci când scriitorul își consolidase deja statutul de mare prozator cu opere ca: „Întunecare”, „Simfonia fantastică”, „Calea Victoriei”, „Baletul mecanic”, „Aurul Negru”, „Greta Garbo”, „Apostol”, „Oraș patriarhal”. Romanul face parte din ciclul „Capitala care ucide” cuprins în „cronica românească a veacului XX” și asemeni modelului balzacian, prin narațiune încărcată cu detalii, încearcă să redea imaginea unei capitale care sufocă și dezumanizează personajele.
Romanul își desfășoară acțiunea pe parcursul unei singure zile, 13 mai 1934, și lansează astfel un simbol care stă la baza întregii narațiuni: neșansa. Numărul 13 guverneză soarta personajelor Odete și Barbu care s-au născut în ziua de 13 și aleg să se căsătorească tot în această zi. Asemeni scriitorilor James Joyce și Virginia Woolf, Cezar Petrescu încarcă acest roman cu simboluri și deziluzie, folosind un timp relativ redus pentru a-și pune eroii în scenă. Căutarea, fatalitatea, contratimpul și evadarea reprezintă câteva aspecte importante .



Interesantă este și maniera scriitorului de a insera indicii false, care contrazic așteptările cititorului pe tot parcursul narațiunii. Povestea de dragoste care se conturează încă de la început lasă impresia că de această dată Petrescu își va pierde pesimismul care îi marchează mare parte din operă. Universul acestui roman pare că îi favorizează pe cei doi îndrăgostiți, Gina și Sergiu, când de fapt, soarta lor este deja stabilită și legătura lor supusă dizolvării.
„Dumineca orbului” creează acel suspans cinematografic în aceeași manieră melancolică specifică scriitorului. Explorarea temelor moderne maschează de fapt ideologia semănătoristă care-i guvernează opera. Ideea evadării, orașul care dezumanizează personajele, tradiția care se pierde sub modernizare, trezesc în Cezar Petrescu nostalgia unui timp străvechi în care sacrul și profanul se îmbinau armonios.

Muzeograf Ioana Ilie
Coordonator Muzeul Memorial "Cezar Petrescu" Buşteni