Note de calendar – Alexandru Macedonski



La 14 martie 1854 se naşte la Bucureşti Alexandru Macedonski, poet, prozator, dramaturg şi publicist român. Anii de şcoală, primară şi generală, îl găsesc în instituţii de profil din Craiova, iar studiile liceale le va finaliza la Colegiul Naţional Carol I, din acelaşi oraş, în 29 noiembrie 1869. Din 1870 până în septembrie 1873, cu scurte veniri în ţară, Alexandru Macedoski călătoreşte în Europa, având astfel posibilitatea de a intra în contact direct cu personalităţile vremii, care i-au modelat gândirea artistică.
Deşi primele încercări poetice sunt în perioada liceului, când apare poezia „La defunctul meu părinte” (1869), totuşi volumul de debut „Prima verba” apare în septembrie 1872.
La 14 noiembrie 1873, apare primul număr al ziarului „Oltul”, unde este director şi în paginile căruia acesta publică o serie de atacuri antidinastice. Practic în anii ce vor urma poetul are o atitudine de frondă, atât faţă de guvernanţi, cât şi faţă de colegii de scriitură. Îi apar articole în acest sens în „Telegraful”, „Familia”, „Revista contemporană”, „Literatorul”. De altfel, în urma unor versuri satirice şi politice este arestat, fiind apoi eliberat, devenind astfel „eroul” zilei.
La 20 ianuarie 1880 apare primul număr din „Literatorul”, nucleu al viitoarei şcoli macedonskiene, antijunimismul fiind orientarea noii publicaţii. Desele polemici cu Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri, I. L. Caragiale, afectează percepţia onestă asupra operei sale de către public. Până în 1918 „Literatorul” apare, cu întreruperi, dar viaţa sa literară este în plin avânt creator.
Deşi are lipsuri materiale scrie, atât în română, cât şi în franceză, poezie („ Poezii”, „Excelsior”, „Bronzes”, „Flori sacre”, „Rondeluri”), dramă („Saul”, „Le fou”, „Thalassa”, „Moartea lui Dante Alighieri” – simbolizarea propriei sale drame, „Cuza Vodă”). De asemenea, face o serie de traduceri după Puskin, Lamartine, Petofi, Goethe. Scrie diverse articole în ziarele vremii din care se pot aminti: „Zaherlina în continuare” – pamflet literar împotriva lui Lovinescu şi a lui Densuşianu, pamfletul „Falimentul clerului ortodox român”, articolul „Poezia viitorului” – manifest simbolist.
La 24 noiembrie 1920 Alexandru Macedonski moare avându-i aproape pe discipolii săi, care îi îndeplinesc ultima dorinţă, aceea de a simţi, pentru ultima oară, parfumul rozelor.
Romantic de tip Byron- Musset, cu influenţe de parnasianism şi cu ecouri de simbolism Alexandru Macedonski a marcat sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX prin stil unic, greu imitabil, crezul său fiind rezumat astfel „Logica poeziei este nelogică faţă cu proza, şi tot ce nu e logic fiind absurd, logica Poeziei este prin urmare însăşi absurdul”. De aceea, proza poetului este „exclusiv poetică...cu multă expoziţie de mobilier şi colorit viu” (George Călinescu).

Amalia NICOARĂ, şef Birou Istorie