Note de calendar - Charles Darwin

Charles Robert Darwin (1809-1882) a transformat modul în care înţelegem dezvoltarea vieţii pe Pământ, ideile promovate fiind revoluţionare pentru perioada în care au fost publicate.
Pentru a înţelege mai bine viaţa şi gândirea ilustrului biolog englez consider că cea mai bună cale este aceea de a vă aduce în prim plan câteva din însemnările autobiografice ale lui Ch. Darwin, numite sugestiv Amintiri despre dezvoltarea minţii şi caracterului meu, publicate de fiul său, Francis.
 
 
 „«M-am născut la Shrewsbury la 12 februarie 1809, şi prima mea amintire datează de pe când aveam abia 4 ani şi câteva luni, din vremea când mergeam lângă Abergele, la băi de mare;[…]
Încă de pe când mergeam la şcoală, gustul pentru ştiinţele naturale şi mai ales pentru colecţionări mi se dezvoltase foarte mult. Încercam să aflu nume de plante şi colecţionam tot soiul de lucruri, scoici, sigilii poştale, francaturi, autografe, monede şi minerale.
În vara anului 1818 m-am mutat la şcoala cea mare a d-lui Butler din Shrewsbury, unde am rămas timp de 7 ani, până la mijlocul verii 1825, când am împlinit 16 ani.
...eram nevoit adeseori să alerg foarte repede, ca să pot ajunge la timp; fiind un alergător rapid, de obicei reuşeam: dar când mă îndoiam că voi izbuti mă rugam cu înflăcărare lui Dumnezeu să mă ajute, şi îmi aduc bine aminte că puneam izbânda pe seama rugăciunilor şi nu a faptului că alergam repede...
La plecarea din şcoală nu eram nici prea avansat, nici prea înapoiat, pentru vârsta mea. Cred că profesorii mei, ca şi tata de altfel, mă socoteau drept un băiat foarte obişnuit mai curând sub nivelul intelectual mijlociu.
Cât priveşte ştiinţa, continuam să colecţionez cu mult zel minerale, dar într-un scop cu totul neştiinţific; mă interesau înainte de orice mineralele cu nume noi şi abia dacă încercam să le clasific.
...în octombrie 1825 împreună cu fratele meu, eram la Universitatea din Edinburgh, unde stătui doi ani şcolari. Fratele meu îşi completa studiile medicale, deşi nu cred că se gândea să le folosească vreodată în practică, iar eu eram trimis acolo să le încep.
Credinţa aceasta însă a fost de-ajuns ca să-mi stăvilească orice efort mai serios pentru învăţarea medicinei.
...m-am împrietenit cu mai mulţi tineri, amatori de ştiinţe naturale, unul dintre ei era d-rul Grant, mai în vârstă cu câţiva ani decât mine.
Într-o zi, pe când ne plimbam împreună, el vorbi cu înflăcărare despre Lamarck şi despre părerile acestuia asupra evoluţiei. L-am ascultat cu o mirare tăcută şi după cât îmi dau seama, nu m-a impresionat deloc. Citisem mai înainte «Zoonomia» bunicului meu, în care sunt enunţate păreri asemănătoare, dar n-a avut nici un efect asupra mea. Totuşi este probabil că faptul de a fi auzit enunţate şi lăudate asemenea ipoteze, pe vremea când eram atât de tânăr, poate să mă fi îndemnat să le susţin, deşi sub o formă diferită, în «Originea Speciilor». Pe atunci admiram «Zoonomia»; dar recitind-o a doua oară, după zece sau cincisprezece ani, am fost foarte dezamăgit: disproporţia dintre speculaţii şi faptele date era prea mare.
În timpul celui de-al doilea an petrecut la Edinburgh, am asistat la cursurile de geologie şi zoologie ale lui; ele erau însă nemaipomenit de plicticoase. Singurul efect pe care l-au avut asupra mea a fost că am luat hotărârea să nu citesc, cât voi trăi, vreo carte de geologie sau să studiez, în vreun fel oarecare, această ştiinţă.
Vizitele la Maer, făcute timp de doi sau trei ani la rând, erau încântătoare, chiar dacă las la o parte plăcerile vânătoarei de toamnă.
Cambridge 1828 - 1831. După ce petrecusem doi ani şcolari la Edimburgh, tata îşi dădu seama că nu mă împăcam cu gândul că voi deveni medic. De aceea, îmi propuse să mă fac preot.
Ţinând seama de înverşunarea cu care m-au atacat ortodocşii, pare vrednic de râs faptul că, la un moment dat, am avut intenţia să devin preot. Timp de trei ani, cât am stat la Cambridge mi-am pierdut timpul, în privinţa studiilor academice. Până acum n-am pomenit despre un lucru care a influenţat mai mult ca oricare altul întreaga mea carieră. E vorba de prietenia mea cu profesorul Henslow. ... Henslow avea vaste cunoştinţe de botanică, entomologie, chimie, mineralogie. Îi plăcea mai ales să tragă concluzii, după observaţii îndelungi şi minuţioase.
... părăsind Cambridge-ul, m-am dus, în calitate de naturalist, pe bordul vasului Beagle.
Călătoria pe «Beagle» de la 27 decembrie 1831 până la 2 octombrie 1836 ...a fost neîndoielnic, cel mai important eveniment din viaţa mea şi mi-a determinat întreaga carieră.
Că mintea mi s-a dezvoltat prin cercetările şi prin călătoria făcută, reiese dintr-o remarcă a tatălui meu, unul dintre cei mai ageri observatori din câţi am văzut vreodată. Tata, cunoscut ca sceptic şi nefiind adept al frenologiei, de cum a dat cu ochii de mine după călătorie, s-a întors spre surorile mele, exclamând «Ia uitaţi-vă, forma capului i s-a schimbat cu totul».
Pe cât pot judeca eu însumi, în timpul călatoriei am lucrat mai ales din simpla plăcere de a cerceta, unită cu dorinţa vie de a mai adăuga câteva date la marea mulţime a datelor acumulate până acum în ştiinţele naturii.
La 7 martie 1837 mi-am luat o locuinţă în Great Marlborough Street din Londra şi am rămas acolo aproape doi ani, până când m-am căsătorit. În aceşti doi ani mi-am terminat Jurnalul, am citit mai multe referate în faţa Societăţii Geologice, am început să-mi pregătesc manuscrisele pentru «Geological Observations», şi m-am ocupat de publicarea lucrării «Zoology of the Voyage of the Beogle». În iulie, am început primul caiet de note pentru datele în legătură cu Origina Speciilor, asupra căreia meditasem îndelung şi la care am lucrat fară întrerupere în următorii douăzeci de ani.
La începutul anului 1844, mi-am publicat observaţiile despre insulele vulcanice, pe care le vizitasem în timpul călătoriei pe bordul vasului Beagle. În 1845, m-am străduit să corectez o nouă ediţie a lucrării «Jurnalul Cercetărilor», publicată întâia oară în 1839 ca făcând parte din lucrările lui Fitz-Roy. Succesul acestei prime cărţi, al primului meu copil literar, mă face să mă mândresc mai mult decât de succesul oricărei alteia dintre lucrările mele.
Începând din septembrie 1854, mi-am folosit întregul timp pentru punerea în ordine a imensului rneu vraf de note şi pentru facerea observaţiilor şi experienţelor în legătură cu transformarea speciilor.
La începutul anului 1856 Lyell m-a sfătuit să-mi scriu cu de-amănuntul şi cît mai pe larg teoriile, lucru pe care l-am şi început de îndată, şi asta pe o scară de două, trei ori mai vastă decât aceea adoptată mai târziu pentru «Originea Speciilor» şi totuşi n-am facut decât un rezumat al rnaterialelor pe care le adunasem. Ajunsesern astfel să termin cam jumătate din lucrare, dar planurile mi-au fost răsturnate la începutul verii 1858, căci d-l Wallace, care se afla pe atunci în arhipelagul Malaiez, îmi trimise un esseu «Despre tendinţa varietăţilor de a se îndepărta indefinit de tipul originar». Esseul acesta conţinea o teorie identică cu a mea. D-l Wallace îţi exprima dorinţa de a-i trimite esseul lui Lyell ca să-l citească, dacă aş fi fost de părere că lucrarea era satisfăcătoare. Împrejurările în care am consimţit, la cererea lui Lyell şi Hooker, de-a îngădui ca un rezumat al manuscrisului meu, împreună cu o scrisoare către Asa Gray, datată din 5 septembrie 1857 să fie publicată în acelaşi timp cu esseul lui Wallace, se găsesc în «Journal of the Proceedings of the Linnean Society», 1858.
În septembrie 1858, în urma sfatului hotarât al lui Lyell şi Hooker, am început să lucrez la pregătirea unui volum despre transformarea speciilor,... Lucrarea mi-a cerut o muncă grea de 13 luni şi l0 zile. A fost publicată sub titlul de «Originea Speciilor» («Origin of Species») în noiembrie 1859.”
 
Amalia NICOARĂ,
şef Birou Istorie