Anul 1915. Context internațional

Anul 1915 avea să contureze clar faptul că războiul mondial va fi unul de durată. Operațiunile militare desfășurate nu vor schimba prea mult balanța războiului în favoarea părților combatante. Războiul transformat într-un război de tranșee, va duce la pierderi însemnate de oameni, atât în rândul militarilor cât și în rândul populației civile.

Pe Frontul de Vest în perioada ianuarie-martie se vor duce lupte grele, pe toată lungimea frontului care se întindea de la Canalul Mânecii până la granița Franței cu Elveția, cuprinzând Belgia, nord-vestul Franței și regiunile Alsacia și Lorena. Pe data de 22 aprilie armata germană folosește pentru prima dată în acest război gaze de luptă la Ypres în Belgia. Până la sfârșitul anului se vor duce lupte violente la Saint-Mihiel, Champagne și Artois fără ca niciuna dintre părțile combatante să obțină vreun câștig teritorial.

Frontul de est, unde se înfruntau Germania, Austro-Ungaria și Rusia, este mai dinamic. După victoria germană de la Lacurile Mazuriene (a doua bătălie 7-22 februarie) începând cu luna mai și până în septembrie Germania și Austro-Ungaria se vor afla în ofensivă, trupele germane ocupând în această perioadă Varșovia (5 august), Brest-Litovsk (25 august) și Vilnius (18 septembrie). Armata rusă reușește să stabilizeze frontul spre sfârșitul toamnei, iar apropierea iernii îi determină pe combatanți să oprească acțiunile ofensive.

Pe lângă cele două fronturi principale în anul 1915 se vor deschide noi fronturi numite și fronturi secundare. Italia încheie cu Antanta, pe 25 aprilie acordul de la Londra prin care se angaja să înceapă operațiunile militare contra Austro-Ungariei, deschizând astfel un nou front pe granița montană dintre Italia și Austro-Ungaria. Deși era parte a Alianței Puterilor Centrale încă din anul 1882, Italia avea de revendicat de la Austro-Ungaria teritorii în zona Veneției și pe Coasta Dalmației. Intrarea Italiei în război alături de Antantă va juca un rol important în decizia României de a intra în război împotriva Austro-Ungariei.

Un alt front deschis în anul 1915 este cel de la Galipoli în Turcia aliată a Germaniei, front ce este deschis de anglo-francezi pe data de 25 aprilie, scopul acestuia fiind scoaterea Turciei din război și restabilirea liniilor de comunicație cu Rusia prin Strâmtorile Bosfor și Dardanele. Această campanie a Aliaților va eșua în mod dramatic, trupele anglo-franceze fiind nevoite să abandoneze pozițiile de luptă în decembrie 1915.

Tot legat de Turcia trebuie amintit și faptul că în urma înfrângerilor suferite pe frontul din Caucaz, unde se confrunta cu Rusia, începând cu luna mai, autoritățile turcești vor începe deportarea populației armene spre zonele deșertice din Irak și Siria. Aceste eveniment va avea drept consecință moartea a sute de mii de armeni, în ceea ce va fi cunoscut drept genocidul armean.

În zona Balcanilor toamna anului 1915 va aduce modificări dramatice în ceea ce privește harta politică și militară. Un rol important îl va avea decizia Bulgariei de a intra în război ca aliată a Germaniei, la 25 septembrie. Bulgaria va ataca Serbia fără declarație de război, fapt ce coroborat cu o puternică ofensivă austro-germană împotriva armatei sârbe, va duce la ocuparea Serbiei de către Puterile Centrale. Pentru a veni în ajutorul Serbiei, anglo-francezii vor deschide pe 30 septembrie frontul de la Salonic, în Grecia, însă armata sârbă și autoritățile sunt nevoite să se retragă în Albania, de unde începând cu luna decembrie vor fi evacuate spre insula Corfu.

Muzeograf Claudiu ROBE