Mișu Popp - O galerie de portrete istorice din patrimoniul Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Prahova

Mihail (Mișu) Popp s-a născut la 19 martie 1827 în Brașov, fiind al optulea din cei nouă copii ai lui Ioan Popp Moldovan de Galați, zugrav de biserici, sculptor și poleitor și ai Elenei Ivan. A urmat cursurile unor școli elementare din secuime și școala grecească din Brașov, completându-și cunoștințele cu dascălul bisericii Sf. Nicolae din Șchei. Atras de timpuriu de artă, tânărul Mișu Popp și-a făcut ucenicia în pictură ajutându-și părintele și fratele mai mare, Nicolae - continuator în Brașov al profesiunii tatălui său.


 
Mişu Popp (1827 – 1892)

În anul 1842, la împlinirea vârstei de 15 ani, Mișu Popp a fost înscris de părinți „cadet” la școala militară grănicerească din Târgu Secuiesc. După absolvire, renunță la cariera militară și se reîntoarce în atelierul tatălui său care, atent la aptitudinile artistice mult superioare celorlalți frați ai săi, îl va trimite în toamna anului 1845 la Viena. Intră ca student la Academia de Arte Frumoase „Sf. Ana”, urmând cursurile profesorului de pictură Carl Gselhofer. La Viena, tânărul însetat de învățatură își însușeşte temeinic tehnica picturii printr-o muncă asiduă de atelier sub îndrumarea profesorilor Ferdinand Georg Waldmüller, Joseph von Führich și Friedrich von Amerling. Arta marilor maeștri din muzeele vieneze și bibliotecile instituțiilor de cultură au contribuit în mare măsură la formarea artistică și intelectuală a pictorului Mișu Popp. Chemat acasă, în preajma revoluției de la 1848, îl cunoaște pe pictorul Constantin Lecca, brașovean de origine, ce fusese îndepărtat de căimăcămia Munteniei după o rodnică activitate didactică la Craiova. Colaborarea artistică a celor doi pictori va debuta cu zugrăvirea tâmplei bisericii Sf. Nicolae din Șchei, după care, Constantin Lecca se întoarce la București unde fusese numit profesor la catedra de desen a Colegiului „Sf. Sava”. Rămas la Brașov, Mișu Popp se alătură ca ofițer - datorită pregătirii sale militare - centuriilor naționale organizate pentru apărarea orașului de trupele ungare. După evacuarea orașului, în primăvara anului 1849, Mișu Popp este nevoit să caute azil peste Carpați și reușește să ajungă la Câmpina, apoi la Ploiești. Își regăsește aici un cumnat, arhitectul Ștefan Emilian - profesorul de mai târziu al Universității din Iași - refugiat și el din Brașov, împreună cu soția sa, Catinca. Acuzat de propagandă revoluționară în județul Buzău, în timpul și din însărcinarea Guvernului provizoriu, profesorul Ștefan Emilian va fi arestat. Urmare a protestelor pictorului și ale surorii sale, la care s-au asociat notabilitățile orașului Ploiești, Mișu Popp, Ștefan Emilian și soția acestuia, vor fi evacuați sub escortă spre capitala țării. La București, pictorul va fi ajutat material de librarul Gheorghe Ioanid și de Ion Socec, patronul casei de librărie cu același nume de mai târziu. Activitatea artistică o va începe alături de Constantin Lecca, pictând în 1850 stema Munteniei pe noile steaguri ale armatei. Va realiza, în colaborare cu Constantin Lecca și Barbu Stănescu, picturile bisericilor Curtea-Veche, Sf. Gheorghe-Nou și Sf. Ecaterina, precum și cea a capelei Cimitirului Șerban-Vodă (Bellu), toate din București. Artist consacrat, în anul 1855 este chemat să picteze Biserica Domnească din Târgu-Jiu. În 1859 se întoarce în orașul natal unde își reamenajează atelierul tatălui său și revine cu scurte întreruperi - pictarea bisericilor Radu-Vodă (București) și Sf. Nicolae (Câmpulung) - la pictura de șevalet. În anul 1890 va prelua, ca profesor suplinitor, catedra de desen a liceului român din Brașov. Pictorul Mișu Popp s-a stins din viață în ziua de 6 martie 1892 în casa părintească din Brașov și a fost înmormântat în cimitirul capelei române din Groaveri. Spre deosebire de alți pictori ardeleni, credincios provinciei în care s-a născut, Mișu Popp a revenit să slujească societății ardelene ca artist și pedagog. Element de progres, ansamblul operei sale a contribuit la ridicarea nivelului artistic din Transilvania și în mod special al populației românești din sudul provinciei. Creația sa conține o galerie numeroasă de portrete înfățișând figuri din societatea ardeleană a epocii în care, pe lângă chipurile unor negustori și intelectuali, figurează și reprezentanți ai vieții rurale. Portretist dotat și sensibil, Mișu Popp pune în pagină și construiește figurile urmărind nu numai o asemănare mecanică sau o reprezentare idealizată a modelului dar și un adevăr mai adânc, un conținut mult mai uman. Adevarate documente cu valoare istorică, portretele și peisajele sale surprind, în reprezentări plastice ce depășesc normele și idealurile picturii academiste, viața societății în care a trăit și în care a creat. Bine concepute și executate, lucrările lui Mișu Popp rămân, marturie peste timp, o dovadă a talentului și sârguinței acestui artist credincios ținutului său natal, profund atașat idealului de unitate națională a poporului român. Promotor al valorilor naționale, a realizat un „pantheon” cu portretele unor bărbați iluștri ai poporului român din toate provinciile istorice. Construcție concepută și ridicată de pictor în anii 1882-1883, pe o terasă - anexă a casei din Brașov, „pantheonul” avea forma unui pavilion circular, din lemn, înalt de aproape 3 metri, cu diametrul de 2,5 metri, și era mobilat cu lavițe și o masă rotundă dispusă central. Sub cupolă, pictată în albastru ciel, artistul prevăzuse un șir de ferestre cu vitralii colorate, în mod simbolic, cu roșu, galben și albastru. În acest pavilion - o mică galerie de artă ce va dobândi în scurt timp o mare notorietate datorită picturilor și a originalității construcției - pictorul etalase, pe două rânduri suprapuse, o serie impresionantă de portrete istorice cu „bărbații cei mai de seamă ai Românilor de pretutindeni, din vremurile cele mai vechi și contimporani”. Regăsim, în această galerie de portrete realizate după fotografii sau stampe, cronicari ca Grigore Ureche, Miron Costin, Nicolae Costin, Dimitrie Cantemir, istorici si literați: Bogdan Petriceicu Hasdeu, Nicolae Bălcescu, Ion Eliade Rădulescu, Gheorghe Șincai, Alexandru Odobescu, Gheorghe Barițiu, Dimitrie Bolintineanu, Petru Maior, oameni politici: Avram Iancu, Nicolae Golescu, Enăchiță Văcărescu, precum și figuri emblematice de domnitori: Mihai Viteazul, Ștefan cel Mare, Mircea cel Bătrân, Regele Carol I. Din acest „pantheon” al istoriei și culturii naționale, Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova deține șapte picturi, ulei pe pânză, realizate în anii 1880-1882, cu portretele lui Vasile Alecsandri, Gheorghe Lazăr, Alexandru Ioan Cuza, Barbu Dimitrie Știrbei, Mihail Kogălniceanu, Ion C. Brătianu și C.A. Rosetti. Portretele, ce au făcut parte dintr-o amplă donație ce mai cuprindea pe lângă alte lucrări de Mișu Popp, fotografii, cărți și piese de artă decorativă, au intrat în patrimoniul muzeului în decembrie 2010. Ele au aparținut Mariei Ioan (Filip) din Ploiești și au fost dăruite muzeului de Elena Filip, cumnata acesteia. Maria Ioan a fost căsătorită cu Constantin, fiul lui Theodor Ioan (1833-1907), deputat și senator de Prahova, nepot al lui Ivan Hagi Prodan a cărui casă, cea mai veche din oraș (1785), a devenit un binecunoscut muzeu.


 
Mişu Popp, „Principele Alexandru Ioan Cuza”, ulei pe pânză, 1882
 
 
Mişu Popp, „Principele Barbu Dimitrie Ştirbei”, ulei pe pânză, 1882

 
Mişu Popp, „Mihail Kogălniceanu”, ulei pe pânză, 1880
 
 
 
Mişu Popp, „Ion C. Brătianu”, ulei pe pânză, 1882
 
 
Mişu Popp, „C.A. Rosetti”, ulei pe pânză, 4/4, sec. XIX
 

Mişu Popp, „Vasile Alecsandri”, ulei pe pânză, 1882
 
 
Mişu Popp, „Gheorghe Lazăr” ulei pe pânză, 1880
 
Lucrările au fost expuse la Ploiești, în cadrul a două expoziții temporare organizate de Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova: „Mișu Popp”, deschisă în octombrie 1976 și „Arhitecți ai unității naționale ilustrați de un contemporan - Mișu Popp”, vernisată la 24 ianuarie 2018.
 
Muzeograf, Ioan-Sorin Lungu
 
Bibliografie
• Vasile Drăguț „Pictura românească în imagini”, Editura Meridiane, București, 1976.
• Ion Frunzetti „Arta românească în secolul XIX”, Editura Meridiane, București, 1990.
• Elena Popescu „ Mișu Popp. Reprezentant al academismului românesc. Pictura religioasă și pictura laică”, Muzeul Național Brukenthal, Bibliotheca Brukenthal IV, Sibiu, 2007.
• „Țara Bârsei” Anul IV Martie - Aprilie 1832 No.2, Corneliu Comănescu „Pictorul Mișu Popp”, Constantin Popp „Din viața lui Mișu Popp (Amintiri) ”.
• „Țara Bârsei” Anul IV Iulie - August 1932 No.4, Virgil Vătășianu „Opera pictorului Mișu Popp”.
• „Țara Bârsei” Anul IV Noiembrie - Decembrie 1932 No.6, Corneliu Comănescu „Alte tablouri de pictorul Mișu Popp”.
• „Un Secol de Artă Brașoveană 1815-1819”, Editura Muzeului de Artă Brașov, Brașov, 2018.