Luni, 12 Octombrie 2020 15:03
„Neamul devine etern prin cultul eroilor.ˮ ♦ Nicolae Iorga
Monumentele sunt efigii ale memoriei naționale. Din cele mai vechi timpuri, omul a simțit nevoia de a conserva memoria colectivității din care făcea parte, de a păstra vie amintirea strămoșilor și a faptelor acestora. Numele celor care s-au jertfit pentru neam, acoperind-se de glorie, sunt scrise cu dalta pe plăci de marmură spre a fi exemplu urmașilor și care să le veșnicească pomenirea.
În județul Prahova a existat și există o tradiție de respect pentru monumente, ca lecții perene de istorie. În întreg județul sunt peste 250 de monumente și însemne memoriale în piatră, bronz sau lemn, 55 dintre ele fiind ridicate în memoria celor care și-au dat viața în Primul Război Mondial. În numai trei ani de lupte (1916-1919), peste un milion de români au murit sau au fost răniți. Nu a fost oraș, comună sau sat de pe pământ prahovean care să nu fi avut morți, răniți sau dispăruți. Spre exemplu, din orașul Băicoi și-au dat jertfa un număr de 124 de militari, din comuna cu toponimul parcă predestinat pentru jertfe de sânge, Sângeru, peste 150 iar din satul meu natal, Măneciu-Pământeni, și-au pirdut viața 110 fii ai satului.
Un rol deosebit de important, în ceea ce privește, ridicarea unui număr reprezentativ de monumente și însemne memoriale pe pământ prahovean l-a avut marele nostru istoric, Nicolae Iorga. Prin implicarea directă a istoricului, la data de 4 mai 1920, prin Decretul de Lege nr. 1693, s-a instituit în România „Ziua Eroilorˮ. Aceasta urma să fie sărbătorită, an de an, de ziua Înălțării Domnului, adică la 40 de zile după Sfintele Sărbători de Paști. La numai un an de la instituirea acestei mari sărbători de suflet a poporului român, Nicolae Iorga a organizat o dezbatere pe tema „Zilei Eroilorˮ în timpul Universității Populare de Vară la Vălenii de Munte. Savantul a insistat, printre altele, pe necesitatea adunării de pe câmpurile de luptă, din văioage, din câmpii și de pe crestele Carpaților, a rămășițelor pământești ale jertfiților neamului din timpul războiului pentru reîntregire națională și așezarea lor în cimitire simple sau de onoare, ca și de obligația de suflet a urmașilor, a românilor de bine de a înălța în amintirea eroilor în curțile bisericilor, la încrucișări de drumuri și pe fostele câmpuri de luptă, monumente și însemne memoriale pe care să se înscrie cuvinte întru slava lor, dar și numele celor dispăruți în aprigele încleștări.
Ulterior, pentru a se face și mai convingător cu cele spuse la acea dezbatere încărcată de un înalt fior patriotic, Nicolae Iorga, scrie poezia intitulată „Nu ne uitațiˮ. Respectiva creație poetică a avut un larg ecou în rândurile oficialilor vremii din orașe, comune și sate, a asociațiilor și societăților culturale și patriotice, a familiilor eroilor și cetățenilor.
Noi suntem mulţi: e codrul plin
De noi e plin muntele tot,
În şiruri crucile se ţin
Pe gropi ce nu se mai socot.
...............................................................
Români am fost când am luptat,
Până la urmă, neclintit,
Creştini suntem, că am iertat,
Dormind acuma liniştit.
Şi după câte le-am făcut,
Noi mai simţim un singur dor,
Al celor care s-au trecut
Şi n-au văzut isprava lor.
Şi fiindc-am fost tot ce v-am fost
Când ne-am făcut al vieţii rost,
În bucuria voastră, fraţi,
Nu ne uitaţi!”.
Monumentele și însemnele memoriale din Prahova au ceva mai special și mai rar întâlnit în alte zone ale țării, și anume inspirațiile și pornirile din suflet, pline de căldură și de sensibilitate, cu care prahovenii au conceput înscrisurile sau inscripțiile de pe plăcile comemorative. Iată câteva exemple: „Ne închinăm luptătorilor pentru întregirea neamului și sfânta lor jertfă o cinstim și mărim.ˮ¬ - pe troița eroilor din orașul Azuga; „A-ți luptat cu vitejie, / Pentru al patriei onor, / Și murind a-ți dat viață, / Unui mândru viitor ... ˮ - pe obeliscul din comuna Brazi; „Nu puneți la uitare, / Pe cei cu credință Țărei, / Luptând pentru a Țărei înălțare, / Au făcut o Românie Mareˮ - pe obeliscul din comuna Florești; „O, nu te teme țara mea, / Cu brațul meu te-am apăra!ˮ - pe obeliscul din satul Măneciu – Ungureni.
În orașul Vălenii de Munte, lângă Casa memorială a lui Nicolae Iorga, în parcul central se înalță Panteonul eroilor din cele două războaie mondiale, construit din inițiativă locală. Este o lucrare impunătoare și deosebit de valoroasă din punct de vedere al realizării artistice. Arhitecții care l-au conceput au fost deosebit de inspirați și de originali. Pe o platformă în mai multe trepte, de formă pătrată din beton, se ridică patru coloane înalte de 5 metri, care se unesc în terminație într-o cupolă deschisă, de formă octogonală. La intrarea în panteon, pe un mic soclu, se află așezate un număr de opt cuburi din piatră, placate cu marmură iar deasupra lor o cruce din marmură albă. Forma octogonală și cele opt cuburi au o semnificație cu totul deosebită. Ele reprezintă unirea liberă a tuturor provinciilor din spațiul românesc: România Mare înfăptuită în anul 1918.
În comuna Izvoarele, sat Homorâciu, se înalță măiestos Monumentul eroilor din Primul Război Mondial, construit din inițiativă cetățenească, cu sprijinul oficialităților locale și județene, și a preotului din sat. Monumentul, impunător ca înfățișare, se numără printre cele mai reușite opere comemorative de război de for public din Prahova, fiind creația sculptorului Ion Vidali din Ploiești. Monumentul are în vârf un bust cu chipul unui militar, redat cu pușca ținută cu ambele mâini. Chipul cu casca pe cap, degajă hotărâre, putere și demnitate. Sub bust este un steag faldat și frunze de ștejar. Inscripțiile dedicative sunt: „Vouă, eroilor din Homorâciu. 1916-1919ˮ și „Pe aici nu se trece!ˮ
În comuna Măneciu, sat Măneciu – Pământeni, se află Obeliscul dedicat eroilor din Primul Război Mondial, a fost construit din inițiativă cetețenească în anul 1923. În partea superioară este așezat un vultur masiv din bronz, cu aripile întinse, care simbolizează biruința.
În satul Măneciu – Ungureni se află Obeliscul dedicat eroilor din Regimentul 32 Mircea. A fost ridicat de bravii ostași ai Regimentului 32 Mircea, unitate care s-a acoperit de glorie pe câmpul de la Mărășești. Monumentul are formă paralelipipedică, a cărei sobrietate impresionează. Pe plăcuțele lui de marmură, roase de-a lungul vremii de vânt și ploi, stă scris: „Regimentul Mircea Nr. 32, sentinelă neadormită la hotarul Țării saleˮ iar pe o alta: „Oferit de ofițeri și trupă comunei Măneciu – Ungureni – 10 mai 1916ˮ.
„E bine să-i vorbești unui popor de oamenii lui mari.ˮ ♦ Nicolae Iorga
Muzeograf, Mihaela VOICEA
Muzeul Memorial ”Nicolae Iorga” Vălenii de Munte