NICHITA STĂNESCU - CĂLĂTOR ÎN EUROPA

Pare greu de crezut, dar, așa cum spunea în jurnalul său poeta Gabriela Melinescu, iubirea și muza lui Nichita pentru mai bine de un deceniu, scriitorii români plecau destul de des din țară, pe vremea lui Ceaușescu.
Prima călătorie a poetului în străinătate a avut loc în anul 1963, în fosta Cehoslovacie, iar ultima plecare din țară, chiar în ultimul său an de viață, 1983, în fosta Iugoslavie.
Pe parcursul acestor 20 de ani, Nichita Stănescu, departe de a se număra printre răsfățații regimului comunist, a vizitat totuși un număr destul de mare de țări, în majoritate comuniste, dar și Franța, Suedia, Germania Federală, Austria, Italia sau Regatul Unit, pentru a participa la diverse întruniri ale scriitorilor europeni, la festivaluri literare, ca invitat sau pentru a-i fi decernate premii, ca recunoaștere a valorii sale în literatura europeană și universală.
Deși nu a fost printre scriitorii români care și-au clamat patriotismul în mod direct și ostentativ, pentru a beneficia de favoruri din partea comuniștilor atotputernici, Nichita Stănescu și-a iubit țara cu o dragoste adevărată și puternică și, ori de câte ori, pleca departe de ea, îi ducea dorul și dorea să revină cât mai repede acasă.
Parcurgând cărțile poștale ilustrate aflate în patrimoniul Muzeului Memorial Nichita Stănescu” Ploiești, te impresionează în mod plăcut căldura, sensibilitatea și dragostea poetului, sentimente ce răzbat din cuvintele cu care se adresează familiei sale. Deși la o vârstă matură, Nichita folosește formule de adresare pline de dragostea unui adolescent pentru părinții și sora de acasă, iar ilustratele sunt semnate, în general, Nini, așa cum era alintat în familie.
 
 
 

Următoarea sa călătorie dincolo de granițele țării va avea loc în iunie 1964, în Finlanda pentru a participa la o întâlnire a tinerilor scriitori din Europa. Tot atunci, va lua parte de asemenea și la manifestările prilejuite de împlinirea a 75 de ani de la moartea lui Mihai Eminescu. Descoperă cu acest prilej Praga, Berlinul, Copenhaga și Helsinki, orașul care reușește să îl fascineze prin splendoarea nopților albe”. Aceeași sensibilitate, respect și dragoste de copil, transpuse în scrisul frumos, regulat și perfect lizibil al poetului, care le împărtășește celor dragi de acasă încântarea lui, în doar câteva cuvinte bine alese și pline de căldură.

În mai 1965, poetul călătorește în Iugoslavia pentru a participa la Festivalul de Poezie de la Struga, unde i se decernează Premiul Mic acordat tinerilor scriitori, pentru poemul Quadriga. Juriul macedonean l-a preferat pe Nichita în defavoarea poetului rus Evgheni Evtușenko, poet aparținând aceleiași generații, reprezentant de seamă al dezghețului” literar de după moartea lui Stalin. Acest premiu a reprezentat prima recunoaștere pe plan internațional, a poetului Necuvintelor.

La începutul anului 1967, Nichita Stănescu face o calatorie în Austria, Franța și Principatul Monaco, în componența unei delegații a Uniunii Scriitorilor. Ca de obicei, nu uită să își salute și îmbrățișeze familia și să îi prezinte locurile frumoase prin care trece, poate mai concis, dar cu aceeași căldură și sensibilitate. De remarcat, atenția deosebită pe care fiul o acordă părinților săi, ultimele două ilustrate, de la Versailles, fiind adresate separat părinților săi, mamei îi „sărută mâinile”, iar tatei îi împărtășește entuziasmul său și faptul că s-a gândit la el, admirând minunata sală a oglinzilor. Toată această grijă deosebită manifestată de Nichita față de părinții săi, ne trimite cu gândul la sensibilitatea și frumusețea sufletului și caracterului poetului, precum și la educația aleasă pe care o primise în familie.


Cu prilejul acestei vizite la Paris, din februarie 1967, Nichita Stănescu primește în dar de la marele poet Jacques Prévert ultimul său volum de versuri intitulat „Fatras, cu dedicația următoare: „În semn de bună amintire.....lui Nichita Stănescu, (de la) Jacques Prévert”. 
În vara anului 1968, poetul face o nouă călătorie în Cehoslovacia, unde viziteaza orașele Brno, Spielberk și, bineînțeles, Praga, de unde nu uită să își sărute, în scris, părinții.

Periplul nostru printre călătoriile lui Nichita Stănescu așa cum sunt ele prezentate cu propriile-i cuvinte, în cărțile poștale ilustrate, expediate din orașele vizitate familiei Stănescu, se oprește pentru moment, urmând a fi continuată într-o lucrare ulterioară.
Muzeograf Carmen Guef
coordonator Muzeul Memorial "Nichita Stănescu" Ploieşti