Următoarea sa călătorie dincolo de granițele țării va avea loc în iunie 1964, în Finlanda pentru a participa la o întâlnire a tinerilor scriitori din Europa. Tot atunci, va lua parte de asemenea și la manifestările prilejuite de împlinirea a 75 de ani de la moartea lui Mihai Eminescu. Descoperă cu acest prilej Praga, Berlinul, Copenhaga și Helsinki, orașul care reușește să îl fascineze prin „splendoarea nopților albe”. Aceeași sensibilitate, respect și dragoste de copil, transpuse în scrisul frumos, regulat și perfect lizibil al poetului, care le împărtășește celor dragi de acasă încântarea lui, în doar câteva cuvinte bine alese și pline de căldură.      

În mai 1965, poetul călătorește în Iugoslavia pentru a participa la Festivalul de Poezie de la Struga, unde i se decernează „Premiul Mic” acordat tinerilor scriitori, pentru poemul „Quadriga”. Juriul macedonean l-a preferat pe Nichita în defavoarea poetului rus Evgheni Evtușenko, poet aparținând aceleiași generații, reprezentant de seamă al „dezghețului” literar de după moartea lui Stalin. Acest premiu a reprezentat prima recunoaștere pe plan internațional, a poetului Necuvintelor.

La începutul anului 1967, Nichita Stănescu face o calatorie în Austria, Franța și Principatul Monaco, în componența unei delegații a Uniunii Scriitorilor. Ca de obicei, nu uită să își salute și îmbrățișeze familia și să îi prezinte locurile frumoase prin care trece, poate mai concis, dar cu aceeași căldură și sensibilitate. De remarcat, atenția deosebită pe care fiul o acordă părinților săi, ultimele două ilustrate, de la Versailles, fiind adresate separat părinților săi, mamei îi „sărută mâinile”, iar tatei îi împărtășește entuziasmul său și faptul că s-a gândit la el, admirând minunata sală a oglinzilor. Toată această grijă deosebită manifestată de Nichita față de părinții săi, ne trimite cu gândul la sensibilitatea și frumusețea sufletului și caracterului poetului, precum și la educația aleasă pe care o primise în familie.