GALBENI DE PODOABĂ DIN VREMEA REGELUI CAROL AL II-LEA

Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova se află în posesia a două piese numismatice de excepţie şi anume galbeni mari sau galbeni de podoabă emisiune 1939 (Lupoaica) şi 1940 (Împăratul Traian), piese intrate în patrimoniul muzeului în anul 1965. Monedele jubiliare, galbenii mari emişi în ultimii doi ani de domnie ai regelui Carol al II-lea, reprezintă, am putea spune, un adevărat barometru al dezvoltării economice a României din acea perioadă, cât şi o imagine a dimensiunilor atinse de cultul personalităţii regelui Carol al II-lea.
Emisiunile monetare de aur se pot clasifica în două categorii şi anume: monede de aur cu valoare circulatorie şi monede de aur jubiliare care nu sunt incluse în circuitul monetar, fiind destinate în special colecţionarilor.
Istoria emisiunilor monetare de aur româneşti este una relativ recentă, fiind influenţată în special de contextul politic şi economic. Din punct de vedere cronologic primele emisiuni monetare din aur sunt datate în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, monede de 20 lei aur fiind bătute experimental la Berlin în anul 1868. Înfiinţarea Monetăriei Statului în anul 1870 va duce la creşterea numărului emisiunilor de aur. Astfel, vor fi bătute noi emisiuni în anii 1883, 1884 şi 1890. În anul 1906, cu ocazia a 40 de ani de domnie a regelui Carol I, emisiunile de aur au cuprins şi monede de 5, 12, 25, 50 şi 100 lei, monede bătute la Bruxelles. Tot în anul 1906 va înceta şi baterea sistematică a monedelor româneşti din aur. Emisiunile monetare de aur de 20 lei vor cunoaşte apogeul în anul 1890 când se vor bate un număr de 196.000 de exemplare. Situaţia economică şi politică va determina autorităţile să topească o mare parte din emisiunile din aur, astfel că, după Primul Război Mondial emisiunile de aur destinate circulaţiei au încetat. După anul 1918 monedele de aur sunt emise doar comemorativ, primele piese de acest fel fiind emisiunile din anul 1922, dedicate încoronării regelui Ferdinand I şi reginei Maria. Piesele din această emisiune au fost bătute la Londra şi au cuprins nominaluri de 25 lei (150.000 exemplare), 50 de lei (105.000 exemplare) şi 100 de lei (30.000 exemplare). Sub domnia regelui Carol al II-lea, în anul 1935 se reînfiinţează Monetăria Statului, însă din 1929 România nu mai bătuse monede jubiliare de aur. În decembrie 1937, Mitiţă Constantinescu, guvernatorul Băncii Naţionale a României, îl însărcinează pe sculptorul Emil W. Becker să se ocupe de detaliile tehnice referitoare la baterea unor monede jubiliare de aur.
Dintr-o scrisoare a sculptorului Emil W. Becker către guvernatorul Băncii Naţionale a României reiese că artistul a realizat 60 de desene dintre care regele Carol al II-lea a ales 12 exemplare. Tot pentru detalii tehnice Emil W. Becker a efectuat o călătorie la Viena de unde a achiziţionat de la monetăria austriacă inele de oţel a căror dimensiune standard urma să fie utilizată la realizarea monedelor jubiliare. Baterea monedelor jubiliare din anul 1939 a fost legiferată prin legea nr. 489, cantitatea de aur necesară realizării pieselor fiind eliberată din rezervele Băncii Naţionale a României. Galbenii mari, emisiune 1939, cunoscuţi sub numele de Lupoaica şi Cosaşul, nu au valoare nominală şi sunt echivalente ca dimensiuni cu piesele de 12 ducaţi. Piesele au fost emise alături de monede jubiliare de aur cu nominaluri de 20 lei şi 100 lei. Emisiunea jubiliară aniversa 100 de ani de la naşterea regelui Carol I şi nu avea putere circulatorie în sistemul monetar românesc. Nu se cunoaşte numărul exact de piese emise dar, în privinţa galbenilor mari, documentele Băncii Naţionale a României ne arată că membrii Casei Regale au primit 56 de piese, dintre care Regele Carol al II-lea a primit 22 de piese, Marele Voievod Mihai 12 piese, principesa Elisabeta 12 piese. Emisiunea jubiliară din anul 1940 a fost legiferată prin decretul lege nr. 1775 şi aniversa 10 ani de domnie a regelui Carol al II-lea. Cantitatea de aur a fost oferită gratuit de către Banca Naţională a României, tirajul emisiunii fiind de 1500 de serii de şase monede care cuprindeau şi galbenii mari „Împăratul Traian” şi „Ţăranca Modura”, alături de monede de 20 şi 100 de lei. Asemeni emisiunilor din anul precedent piesele nu aveau valoare circulatorie, acestea fiind incluse în seria de cadouri pe care Banca Naţională a României le-a dăruit regelui Carol al II–lea. Din punct de vedere al valorii bazate pe greutate, fiecare galben mare, atât emisunea 1939 cât şi cea din anul 1940, este echivalent cu 130 de lei. Asemeni emisiunii din 1939, cea din 1940 a fost bătută la monetăria din Bucureşti, responsabili de design fiind gravorii E. W. Becker, A. Murnu şi H. Ionescu.
Descrierea monedelor:



Galben mare 1939, monetăria Bucureşti, diametru: 41 mm, greutate: 42 gr.

Avers: Regele Carol al II-lea călare spre stânga. În dreapta sus legenda: CAROLUS II; dedesubt: E .W. Becker.
Revers: Două ghirlande unite pe diametru printr-o friză cu inscripţia: ROMANIA. Deasupra: lupoaica cu Romulus şi Remus; dedesubt: scut cu stema ţării; sus: milesimul 1939.


Galben mare 1940, monetăria Bucureşti, diametru: 41 mm, greutate: 42 gr.

Avers: Regele Carol al II-lea călare spre stânga; deasupra: legenda Carol II Regele Românilor; dedesubt: două rămurele legate; inscripţia: 10 ANI. Pe cerc dreapta jos: E. W. Becker.
Revers: Bustul împăratului Traian spre dreapta, spada împodobită cu frunze de stejar, iar în mâna stângă coroana României, pe fundal lan de grâu; dedesubt inscripţia: 8 IUNIE 1930/8 IUNIE 1940, între două ramuri.
Muzeograf, Claudiu ROBE
Bibliografie:
•George Buzdugan (coord.), Monede şi bancnote româneşti, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1977.
•Dan Ilie, Emisiunile de aur ale Regelui Carol al II-lea, Studii şi Cercetări de Numismatică, 15, 2011, Editura Academiei Române.
•Ernest Oberlander Târnoveanu, Aurul monetizat în spaţiul românesc, două milenii şi jumătate de istorie, Monede de aur din colecţii româneşti, Colecţii din Muntenia, (Aurel Vîlcu, Mihai Dima coord.), CIMEC, Bucureşti 2001.
•Mihai Mureşan, Monede comemorative (jubiliare) româneşti, 1867-1989, Colecţionarul Român, 14, 2007.

Link-uri utile