Generalul Constantin Prezan (27 ianuarie 1861 – 27 august 1943)

 

S-a născut  în satul Butimanu lângă București. A urmat Şcoala Fiilor de Militari din Iași, Şcoala de Ofiţeri din București (1878-1880), Şcoala Specială de Artilerie şi Geniu, arma geniu (1881-1883), Şcoala de Artilerie şi Geniu de la Fontainebleau, Paris (1883-1886), unde obţine şi brevetul de ofiţer de stat major. Grade deținute: locotenet (1883), colonel (1901), general de divizie (1914), general corp de armată (1916) mareșal (1930). În anul 1896 este inclus în Statul Major Regal devenind adjutantul principelui moștenitor Ferdinand.

În anul 1914 se afla la comanda Corpului 4 Armată, care va fi transformat în Armata de Nord. Participă la operațiunile militare din zona de nord est a Transilvaniei. Între 24 noiembrie -7 decembrie 1916 comandă grupul de armate Prezan în Bătălia Bucureștilor. La 13 decembrie 1916 este numit șef al Marelui Cartier General, secondat de generalul Constantin Christescu, Biroul Operațiuni fiind condus de maiorul Ion Antonescu. În calitate de șef al Marelui Cartier General, se ocupă de organizarea armatelor române retrase în Moldova și elaborarea planurilor ofensive pentru vara anului 1917. Strategia elaborată sub conducerea generalului Constantin Prezan prevedea o ofensivă a Armatei a 2-a în sectorul Mărăști, urmată de un atac pricipal al Armatei a 1-a în sectorul Nămoloasa. După victoriile armatei române din vara anului 1917 și stabilizarea frontului, la 4 decembrie 1917, generalul Prezan este numit comandant suprem al Armatei Române. La 9 decembrie 1917 România este nevoită să încheie armistițiul de la Focșani cu Puterile Centrale, în numele generalului Prezan semnând generalul Alexandru Lupescu. Generalul Constantin Prezan va asigura trecerea trupelor române în Basarabia, trupe ce vor acționa contra formațiunilor ruse și ucrainiene. După ce demisonează din fruntea Marelui Cartier General este readus în aceeași funcție de către guvernul Constantin Coandă. În perioada aprilie – august 1919, generalul Constantin Prezan va supraveghea operațiunile militare din Transilvania și Ungaria contra trupelor ungare, operațiuni încheiate cu ocuparea Budapestei.

După război pe data de 7 iunie 1923 generalul Constantin Prezan va fi primit în Academia Română ca membru de onoare, iar pe data de 25 octombrie 1930 i se conferă demnitatea de mareșal al României.

 

Muzeograf Claudiu ROBE