ELLA NEGRUZZI - personalitate marcantă a mişcării feministe din România în perioada Primului Război Mondial

Deşi astăzi pare greu de crezut, în urmă cu doar 100 de ani, femeile din România duceau încă o luptă acerbă pentru obţinerea de drepturi egale cu cele ale bărbaţiilor. Una dintre personalităţiile feminine, care s-a implicat direct şi activ în această luptă, a fost Ella Negruzzi (1876- 1948), fiica scriitorului şi omului politic ieşean, Leon Negruzzi şi nepoata scriitorului Costache Negruzzi. După moartea tatălui, atât educaţia ei cât şi a fratelui ei, generalul Mihai Negruzzi, a fost atent supravegheată de unchiul lor, Iacob Negruzzi, profesor de drept la Universitatea din Iaşi şi membru fondator al Societăţii Junimea”.

Absolventă a Externatului Secundar de Fete, Ella Negruzzi a urmat cursurile Universităţii din Iaşi, specializarea Drept, Filisofie şi Istorie. La un an de la absolvirea studiilor universitare, în anul 1913, aceasta cere să fie admisă în Baroul Iaşi, cererea fiindu-i respinsă. Răspunsul negativ la această solicitare a fost motivat prin faptul că: „unei femei nu i se poate acorda dreptul de avocat, pentru că avocatura este o funcţie socială, nu ca medicina, ori profesoratul...”, şi pentru că, femeile nu aveau drept de vot. Avocaţii d-nei Negruzzi, care au reprezentat-o în procesul împotriva baroului, au cerut şi au obţinut, cuvântul pentru aceasta, pledând astfel, în primul ei proces. Ea  precizează că această chestiune nu este doar a ei, ci este a femeii române, rugându-se de Înalta Curte să-i acorde ei – femeii române în general - putiinţa de a-şi câştiga prin muncă cinstită, existenţa. După mai multe procese, care au durat aproape 6 ani, Ella Negruzzi devine prima femeie avocat din România, dar şi din Estul Europei.
 
Ella Negruzzi s-a remarcat în perioada Primului Război Mondial cât şi în cea interbelică, ca o militantă pentru drepturile femeilor, punând bazele Asociaţiei „Emanciparea femeii”, împreună cu alte două intelectuale ale vremii, Maria Baiulescu şi Elena Meissner. Activitatea lor era concentrată în special, asupra femeilor de la sate, iniţiind cercuri culturale şi fondând cămine culturale. De asemenea, s-a manifestat ca o luptătoare împotriva războiului, activând ca soră medicală, atât în spitalele din mai multe localităţi din Moldova cât şi pe linia frontului, şi făcând parte din diverse organizaţii ale avocaţiilor şi organizaţii feministe, prin care condamnau cauzele şi efectele acestuia. În concepţia ei, cât şi în a celor care susţineau cauza femeii, în timpul războiului, româncelor le revine sarcina şi onoarea de a aduce alinare suferinzilor, de a veghea lângă răniţi şi de a-i reda ţări. Când simţul social este viu, femeia nu poate rămâne străină de ceea ce se întâmplă în societate, nu este preocupată numai de revendicările şi aspiraţiile ei, ci şi de interesul tuturor, sănătatea şi fericirea celui oropsit, celui lipsit de putere, celui încătuşat şi stingherit”.
 
Feministă convinsă, modestă, dar plină de încredere în forţele proprii, Ella Negruzzi cere echitate în viaţa publică pentru femei, susţinând ideea ca acestea să obţină deptul de vot şi să devină membre active ale partidelor politice. Astfel, aceasta împreună cu alte militante pentru drepturile femeilor, a trimis în 16 iunie 1917, o Petiţie a femeilor române către Senatul României”, în care cereau drepturi sociale şi politice, condiţia de inferioritate socială în care sunt ţinute de legile statului, părându-li-se nedreaptă şi umilitoare. Domnul senator Paul Bujor (1862-1952) a avut onoarea de a citi, înaintea Senatului, petiţia prin care femeile române cer drepturi civile şi politice, în cadrul „Dezbaterilor Senatului, sesiunea ordinară 1916-1917, şedinţa din 16 iunie 1917”. Această petiţie a fost semnată şi de alte doamne care au luat parte la viaţa socială din România şi la toate acţiunile mari de binefacere, printre acestea numărându-se: Principesa Olga Sturdza, Principesa Maria Moruzi, Cella Delavrancea, Calypso Botez, Matilda Poni, Dr. Eleonora Stratilescu, etc.
 
În patrimoniul Muzeului Ceasului ,,Nicolae Simache” Ploieşti se află un ceas de buzunar lucrat în Elveţia, în secolul XIX, care i-a aparţinut avocatei Ella Negruzzi.

Este un ceas bijuterie, cu carcasă cu trei capace din aur; capacul anterior este decorat în întregime cu o reţea fină, decupat central şi inscripţionat cu cifre romane trasate cu negru pentru ore şi liniuţe pentru minute; pe exteriorul capacului mediu, apar circular inscripţia şi seria: PATENT / N° 44162, repetându-se seria şi pe interior. Cadranul ceasului este emailat, inscripţionat cu cifre romane pentru ore şi liniuţe pentru minute, şi prezintă două arătătoare de formă simplă, protejat de o ramă de aur cu geam de sticlă. Mecanismul are eşapament cu cilindru şi întoarcere manuală cu coroană remontoare.
Muzeograf Elena FRÎNCU