Conferința de pace de la Berlin a fost convocată la inițiativa cancelarului german Otto von Bismarck, scopul conferinței fiind acela de a modifica consecințele tratatului de la San Stefano (3 martie 1878) tratat prin care Rusia câștiga o mare influență în Balcani, zonă în care mai aveau interese importante Austro-Ungaria și Marea Britanie. La conferința de pace au participat Germania, Rusia Imperiul Otoman, Austro-Ungaria, Franța, Italia și Marea Britanie. România nu a participat la dezbaterile conferinței, dar a fost invitată, prin reprezentanții săi Mihail Kogălniceanu și Ion Brătianu, să facă anumite declarații.

Asupra României s-au făcut presiuni din partea Germaniei referitor la problema acordării cetățeniei române tuturor locuitorilor indiferent de religie, cât și a problemei concesionării căilor ferate române. Tratatul semnat la finalul conferinței (13 iulie 1878) prevedea câteva modificări politice și teritoriale.

Astfel România, Serbia și Muntenegru devin state suverane deplin recunoscute de diplomația internațională; Principatul autonom al Bulgariei este redus teritorial față de tratatul de la San Stefano; se constituia provincia Rumelia Orientală guvernată de Imperiul Otoman; Austro-Ungaria ia în administrare Bosnia și Herțegovina, iar Marea Britanie ocupa insula Cipru. În ceea ce privește România, Marile Puteri refuză să-i acorde un statut de neutralitate asemănător Belgiei. Din punct de vedere teritorial, România primește Dobrogea, teritoriu care se aflase sub stăpânirea otomană încă din anul 1418, alături de Delta Dunării și Insula Șerpilor. O pierdere teritorială importantă pentru România o reprezintă cedarea către Rusia a județelor Cahul, Ismail și Bolgrad, teritorii prin care Rusia dobândea acces la Dunăre prin Brațul Chilia. Acest fapt însemna încălcarea de către Rusia a articolului 2 al Convenției din 16 aprilie 1877 prin care Rusia se angaja să respecte integritatea teritorială a României. Per ansamblu tratatul de la Berlin consființește pe plan internațional recunoșterea independenței României, independență obținută pe câmpul de luptă.

Muzeograf Claudiu ROBE