„Un penel în panoplia Războiului pentru Reîntregire” - Nicolae Mantu

   La începutul anului 1917, pe frontul din Moldova se aflau numeroși artiști - pictori și sculptori, fie voluntari, fie mobilizaţi în cadrul armatei române. Mulţi dintre aceștia foloseau scurtele momente de răgaz pentru a realiza schiţele necesare elaborării unor viitoare lucrări – crochiuri cu  scene de luptă sau portrete ale camarazilor. Debutul unei activităţi artistice organizate îl constituie, în mai 1917, memoriul adresat de pictorii Costin Petrescu și Emilian Lăzărescu, ofiţeri în rezervă, generalului Constantin Prezan - șeful Marelui Cartier General. În memoriu se cerea mobilizarea unui grup de artiști plastici ce urma să fie integrat unor unităţi combatante și repartizat în primele linii ale frontului. Participarea directă a artiștilor la desfășurarea luptelor ar fi avut ca rezultat o serie de lucrări dedicate eroismului armatei române, iar din ansamblul creaţiei lor se urmărea constituirea unui patrimoniu - nucleu al unei viitoare expoziţii itinerante și al unui muzeu militar naţional. Organismul, atașat Marelui Cartier General, Secția a III-a Adju­tantură, a fost înfiinţat prin Ordinul Circular Nr. 9.400 din 23 iunie 1917 semnat de generalul Constantin Prezan și, ca urmare a propunerilor făcute de Costin Petrescu și Constantin Artachino, profesori ai Școlii de Belle-Arte din București, au fost aleși 35 de artiști plastici. Din grupul de artiști făceau parte pictorii Camil Ressu, Ștefan Dimitrescu, Ion Theodorescu-Sion, Aurel Băeșu, Nicolae Dărăscu, Petre Bulgăraș precum și sculptorii Ion Jalea, Corneliu Medrea, Oscar Han, Dumitru Măţăuanu, Alexandru Severin. Conștienţi de importanţa demersului lor artistic, ei au solicitat - act de patriotism și demnitate - ca munca lor să nu fie remunerată, iar sumele rezultate din încasările expoziţiilor viitoare să fie donate răniţilor și urmașilor celor căzuţi în război. Sosiţi pe front în iunie 1917, artiștii, asimilaţi gradului de locotenent, au luat parte la eroicele bătălii de la Mărăști, Mărășești și Oituz.
   Printre plasticienii mobilizaţi pe front s-a aflat și pictorul Nicolae Mantu (1871-1957).
 
  
   Dedicat graficii publicistice, Nicolae Mantu a fost o prezenţă constantă în paginile unora din cele mai importante publicaţii ale vremii - “Adevărul”, “Dimineaţa”, “Patriotul”, “Moftul român”, “Moș Teacă”, “Furnica”, unde s-a făcut remarcat prin numeroase caricaturi și desene satirice cu tentă socială și politică. Debutul expoziţional în pictură a avut loc în anul 1911, pe simezele Societăţii “Tinerimea artistică, după care, timp de decenii a participat - în Galaţi și București - la numeroase expoziţii personale sau de grup, repere semnificative ale unei prodigioase activităţi pusă în slujba artei românești. Reporter de război în perioada primei conflagraţii mondiale, a deţinut rubrica “Războiul Ilustrat” publicată în ziarul “România”, organ de presă al Armatei ce apărea la Iași sub conducerea lui Mihail Sadoveanu. Muzeul Judeţean de Istorie și Arheologie Prahova deţine în patrimoniu două lucrări realizate de Nicolae Mantu pe front, în vara anului 1917. Cele două compoziţii, grafică de șevalet, au fost cumpărate de Comisia de achiziţii a muzeului prin procesul-verbal nr. 26 din 28 noiembrie 1965 și au intrat în patrimoniul instituţiei în același an, pe data de 9 decembrie. Comisia de specialitate, condusă de profesorul Nicolae Simache, evalua desenele la o valoare totală de 300 de lei și aprecia, ca argument al achiziţionării, “valoarea lor documentară deosebită”. Originalitatea și provenienţa lucrărilor sunt certe - ofertantul, H. Melidoneanu, pensionar din București,  strada Anastase Panu  numărul 36  Raionul Tudor Vladimirescu (în prezent Sectorul 4) participase la Primul Război Mondial în calitate de corespondent de război atașat Marelui Stat Major.
 
 
   Primul desen, intitulat “Infanteriști în așteptarea atacului germanilor”, executat în tuș negru, cu peniţă și pensulă pe carton, are dimensiunile de 301/470 mm. și este semnat și datat în dreapta jos, cu tuș negru “N. Mantu 1917”. Compoziţia, realizată pe orizontală, reprezintă o scenă de luptă cu un grup de nouă soldaţi și un ofiţer adăpostiţi în spatele unei coline în întâmpinarea atacului inamic. În stânga, în plan depărtat, este sugerată prin mici hașuri o coloană de militari germani ce se desfășoară ameninţător spre aliniamentul de luptă al ostașilor români.
 
 
   Al doilea desen, denumit “Atac la baionetă realizat în tuș negru, cu peniţă și pensulă pe carton, cu dimensiunile de 303/462 mm. este semnat și datat în dreapta jos, cu tuș negru “Mantu 1917”. Compoziţia, o scenă de luptă, este dispusă pe orizontală și prezintă un atac al infanteriștilor români, conduși de un ofiţer. Soldaţii români, surprinși în mișcare, într-o atitudine eroică, atacă o tranșee cu militari germani care se predau sau încearcă să fugă.
   Desenele, de o mare forţă evocatoare, prezintă toate datele unor lucrări  grafice cu valoare istorică și documentară. Ambele compoziţii se remarcă prin dinamica și expresivitatea personajelor - calmul și hotărârea soldaţilor români de a-și apăra poziţiile contrastează vizibil cu frica și disperarea militarilor germani copleșiţi de atacul la baionetă al infanteriștilor noștri. Acurateţea detaliilor compoziţionale, eleganţa desenului, realizat cu o linie sigură și o valoraţie în hașuri și laviuri închise, contrastante, pe  zonele de umbră, ne dezvăluie un grafician de excepţie peste care, un deceniu de activitate ca ilustrator în publicistică nu avea cum să nu își pună amprenta. Pictor și grafician cu multiple posibilităţi de expresie plastică, Nicolae Mantu a urmat în întreaga carieră, cu talent și sinceritate, un singur crez artistic: “Să fii cinstit faţă de tine însuţi, cinstit faţă de semenii tăi, cinstit faţă de muncă și mai ales cinstit faţă de artă. Pentru că onestitatea artistică este cel mai preţios bun în artă.
 
Muzeograf
Sorin Lungu