Eroare
  • XML Parsing Error at 1:1310. Error 9: Invalid character

V? invit?m la pove?ti!

Joi, 16 Februarie 2023 09:58

O vizit? ciudat?

M? aflu în biblioteca ora?ului, iar disperarea deja m? cuprinde. Nu ?tiu unde s? mai caut informa?ii inedite despre istoricul Nicolae Iorga. Trebuie s? fac o prezentare original? ?i doresc s? aduc ceva cu totul nou. Ceva ce nu se g?se?te în primul site sau în prima carte deschis?. Pun mâna pe o carte, ce prezint? pe copert? chiar chipul marelui om politic ?i o adaug la mormanul de c?r?i pe care le ?in deja în bra?e.
- Pot s? te ajut? întreb? o voce în spatele meu. La auzul acesteia am tres?rit ?i am sc?pat pe jos toate c?r?ile. Am început s? le adun, f?r? s? mai privesc persoana de lâng? mine.
- Scuze, nu am avut inten?ia de a te speria! spune iar??i persoana ?i începe s? m? ajute. Nu credeam c? mai exist? oameni pasiona?i de mine si de via?a mea, precum e?ti tu!
Atunci m? opresc. Îmi ridic privirea de la cartea „Cuget?ri” de Nicolae Iorga ?i mi-o îndrept spre domnul care deja avea lâng? el un mic turn de c?r?i. Nu-mi venea s? cred ochilor cine st?tea în fa?a mea! Chiar savantul, marele om politic ?i de cultur?, Nicolae Iorga, care ?tiam c? a murit acum 82 de ani!
- Probabil te gânde?ti cum de sunt aici, în anul 2022, nu!?
Dau din cap aprobator, deoarece înc? nu îmi venea a crede.
- Ei bine, nici eu nu ?tiu. M? preg?team pentru a sus?ine un discurs politic, iar când am p?r?sit odaia mea, am ajuns în aceast? frumoas? bibliotec?.
- Presupun c? ai c?l?torit în timp. Foarte interesant! În 2022 înc? nu am reu?it s? descoperim cum am putea c?l?tori pe axa timpului.
- Cu adev?rat interesant! spune el, stând pu?in pe gânduri. Pân? descop?r cum s? m? întorc la vremurile mele, spune-mi, domni?oar?, ce faci cu toate aceste c?r?i despre mine? Curiozitatea m? apas?!
- Am primit tema de a face o prezentare. Îmi doresc s? scriu ?i lucruri mai pu?in ?tiute despre tine ?i via?a ta, a?a c? am venit aici s? caut în bibliotec? ceva ce m? poate ajuta.
- Dac? tot sunt aici, f?r? a ?ti drumul spre cas?, te pot ajuta eu cu aceast? sarcin?!
- Chiar ai face asta pentru mine? întreb entuziasmat?, iar Iorga r?spunde pozitiv, f?cându-m? s? strig scurt de fericire.
- Nu î?i pot mul?umi de ajuns pentru ajutorul t?u! Sau... cred c? î?i pot mul?umi într-un fel! Nu ai vrea s? facem un tur al ora?ului V?lenii de Munte din anul 2022?
- Ora?ul meu! spune cu o u?oar? nostalgie ?i vis?tor. Mi-ar face o deosebit? pl?cere s? te înso?esc la o plimbare prin ora?.
Zis ?i f?cut... am plecat împreun? la o plimbare frumoas? pe str?zile ora?ului, explicând ce se afl? în fiecare loc?or ?i f?când, al?turi de Nicolae Iorga, o compara?ie cu trecutul. Ora?ul era destul de aglomerat pentru ora 13:30, iar oamenii care treceau pe lâng? noi aveau tendin?a de a ne privi insistent.
- Uite, acolo este... Nu apuc s? termin propozi?ia.
- Casa mea mult iubit?! spune entuziasmat.
- Exact! Ast?zi este „Casa memorial? Nicolae Iorga”. Ai dori s? o vizit?m?
- Ar fi minunat! Sper c? nu au schimbat nimic la ea!
Mergem ?i începem s? vorbim despre via?a sa la V?lenii de Munte. Am aflat multe lucruri interesante cum ar fi c? la vârsta de 5 ani a r?mas orfan de tat?; atunci când a intrat în clasa I ?tia s? vorbeasc? fran?uze?te, s? scrie ?i s? citeasc?, iar aceast? sclipire de geniu a f?cut ca la 18 ani s? fie licen?iat. Mai târziu, dup? ce s-a stabilit la V?lenii de Munte, munca sus?inut? a dus la publicarea a numeroase c?r?i, cum nici nu ne-am putea imagina: 1003 volume, 12755 de articole ?i studii, 4963 de recenzii, Istoria României în zece volume, colaborarea ?i conducerea unor publica?ii ?i reviste culturale (de ex. S?m?n?torul) sau înfiin?area unora, precum Neamul românesc ori Floarea Darurilor.
Vizita casei l-a f?cut s? constate diverse schimb?ri, de la modalitatea de a?ezare a mobilierului, pân? la câteva informa?ii pe care le considera gre?ite. Mi-a spus c? gr?dina era mult mai frumoas? decât cea din vremea sa, ceea ce i-a provocat o mare bucurie sufleteasc?. Natura a fost pentru savantul Nicolae Iorga o surs? de energie ?i inspira?ie. Înainte de a se a?eza la masa de lucru, f?cea plimb?ri de cel pu?in o or? prin p?durile din jurul ora?ului, pentru a-?i pune ordine în idei ?i a-?i realiza planul de abordare a temelor pe care urma s? le dezvolte. Continu?m s? discut?m despre firea sa introvertit?, care l-a f?cut s? se adapteze cu greu în societate, dar nu i-a schimbat deloc sensibilitatea, puterea de munc? ?i simpatia pentru cei slabi ?i lovi?i de societate.
- Este adev?rat c? îl cuno?ti pe Titu Maiorescu? întreb eu.
- Este adev?rat! ?tiai c? mama sa, Maria Popazu, provine dintr-o familie aromân? care a locuit chiar aici, la V?lenii de Munte?
- Nu ?tiam pân? în clasa a IX-a, când am studiat la limba român? Jurnalul pe care Titu Maiorescu l-a ?inut mult timp! Uimitor! Nu îmi vine s? cred ce important e ora?ul nostru. M? întreb ce alte secrete mai ascunde mica noastr? urbe, care ?tiu c? devenise o adev?rat? capital? cultural? ca urmare a cursurilor Universit??ii de var? pe care le organizai aici!
- Ooo! E o mare bucurie s? aflu c? tinerii cunosc câte ceva din munca mea! Ar mai fi vrut s? spun? ceva, dar acum a fost rândul meu s?-l întrerup.
- S? ?tii c? aceste cursuri se ?in ?i ast?zi, în preajma s?rb?torii de Sfânta Maria, la 15 august. La ele particip? oameni de cultur?, istorici, oameni care ?tiu s? pre?uiasc? adev?ratele valori ale neamului.
- Ar fi bine s? ne întoarcem la bibliotec?, a mai ad?ugat savantul. Pare c? o s? înceap? o adev?rat? furtun? în scurt timp.
Ne întoarcem de unde am plecat. Biblioteca în continuare era goal?, a?a c? am continuat discu?ia despre ziarul Neamul românesc prin care a împ?rt??it dragostea de ?ar? timp de trei decenii ?i jum?tate, pân? când conducerea ??rii l-a obligat s? înceteze redactarea ziarului.
- Mi se pare c? am citit despre asta într-o carte. A?teapt?!
M? ridic de pe scaun, plimbându-m? printre rafturi, încercând s? îmi amintesc cu exactitate cartea. Era atât de lini?te încât auzeam ploaia ce se pornise instant. M? întorc la mas? cu o carte mic?, îns? nu mai era nimeni acolo. M? uit în jur ?i... nu mai era nimeni! Deodat? se aude o u?? ce p?rea a se închide, urmând a se deschide iar??i. În sufletul meu speram cu ardoare s? fie tot Nicolae Iorga, îns? triste?ea m-a cuprins, când am z?rit-o pe doamna bibliotecar?, care era atent? la un dosar.
- Bun?, dore?ti s? împrumu?i cartea?
- Da! Cred c? da...spun u?or pierdut? printre gânduri ?i întind cartea. Nici nu sesizez când îmi dispare din mâini. A?tept în lini?te, îns? bibliotecara mi-o întinde înapoi.
- Cred c? este cartea ta! Nu v?d niciun cod pe ea. În plus, are numele t?u pe ea.
La auzul acestor cuvinte, îmi pierd toate gândurile ?i iau cartea deschizând-o ?i citind în gând cuvintele frumos aranjate, u?or înclinate ?i scrise cu mare aten?ie: „Pentru noua mea tovar???, Lorena! ?ine minte: Înv??at e omul care nu mântuie niciodat? de înv??at! ”
Am strâns cartea în bra?e ?i mi-am luat la revedere politicos. Afar? ploaia se oprise, iar cerul era parc? mai str?lucitor ca niciodat?. Îmi p?rea r?u c? Nicolae Iorga a plecat, îns? gândul c? este înapoi în timpurile sale m? mul?umea suflete?te. A?a c?, imediat cum am ajuns acas?, am început s? lucrez la proiect, cu o energie pe care nu o mai avusesem pân? acum, condus? de câteva aforisme care înc? îmi r?m?seser? în minte:
Veselia omului e ca mirosul florilor: ea nu se înal?? din suflete ve?tede.
În?elepciunea nu se împrumut? cu carul, ci se câ?tig? cu bobul.
Mi-ar fi lene s? fiu lene?.
Scrie ca s? p?strezi florile gândului t?u, pe care altfel le ia vântul!
?i acum m? întreb dac? discu?ia mea cu savantul a fost real? sau doar în închipuirea mea, ca urmare a c?r?ilor citite. Dup? prezentarea proiectului, am fost felicitat? de colegi ?i de doamna profesoar? care mi-a pus nota 10. Am sim?it bucuria muncii împlinite. Mul?umesc, Domnule Iorga, pentru ajutor! De acum încolo vei fi modelul de care aveam nevoie în via??!
Anghel Lorena – Premiul II
Clasa a XI-a A, Liceul Tehnologic Agromontan „Romeo Constantinescu”, V?lenii de Munte, jude?ul Prahova