Gheorghe Grigore Cantacuzino (22 septembrie 1832 – 23 martie 1913)

Considerat cel mai bogat politician al României moderne si mare proprietar de terenuri, Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a născut în familia vistiernicului Grigore Cantacuzino și a Alexandrinei Cantacuzino-Kretzulescu. Este un descendent direct al domnitorului Constantin Brâncoveanu. Studiază dreptul la Paris unde obține doctoratul în anul 1858. S-a căsătorit cu Zoe Bibescu, iar după moartea acesteia se recăsătorește cu Ecaterina Băleanu cu care a avut șapte copii, o fată și șase băieți. În magistratură deține funcții precum cea de judecător la Tribunalul Ilfov, consilier la Curtea de Apel București apoi de președinte al aceleiași instituții. Cariera politică și-o începe ca deputat de Prahova al partidului Conservator în Adunarea Constituantă, însărcinată cu elaborarea Constituției de la 1866. Este ales primar al Bucureștiului între aprilie 1869 și ianuarie 1870, perioadă în care renunță la salariul pe care îl primea și riedică din fonduri proprii Fântâna Cantacuzino în actualul parc Carol din București. În calitate de ministru al Finanțelor (decembrie 1873–ianuarie 1875) urmărește înființarea unui Credit Funciar Rural pentru ajutorul țăranilor și introducerea unui nou tarif vamal. În timpul Războiului de Independență este numit comisar general pe lângă Înaltul Comandament al armatei ruse. Gheorghe Grigore Cantacuzino susține efortul de război făcând o donație de 50.000 lei pentru înzestrarea armatei române. Printre înaltele funții politice avute s-au numărat cea de președinte al Adunării Deputaților (noiembrie 1889-februarie 1891, septembrie 1900-februarie 1901), președinte al Senatului (februarie 1892-octombrie 1895, martie 1911-martie 1913), prim-ministru (aprilie 1899-iulie 1900, decembrie 1904-1907).

După moartea lui Lascăr Catargiu în aprilie 1899, Gheorghe Cantacuzino devine conducătorul Partidului Conservator. În iulie 1900 prezidează ședința prin care Partidul Conservator fuzionează cu Partidul Constituțional. În aprilie 1907 toate formațiunile politice de orientare conservatoare se vor uni în cadrul Partidului Conservator, iar Gheorghe Cantacuzino îi cedează conducerea partidului lui Petre P. Carp. În același timp Gheorghe Cantacuzino a fost unul dintre principalii oponenți ai realizării reformei agrare prin expropirerea marilor proprietari de terenuri. În urma răscoalei țărănești izbucnită, Partidul Conservator părăsește guvernarea, liberalii intentând un proces foștilor miniștri conservatori, proces în care Gheorghe Cantacuzino își asumă întreaga responsabilitate, fapt ce determină retragerea acuzațiilor aduse.

Gheorghe Grigore Cantacuzino construiește palatul Cantacuzino din București (1902), actualul muzeu Geroge Enescu, palatul Cantacuzino Bușteni (1911) și palatul Cantacuzino Florești (1913) supranumit Micul Trianon astăzi fiind o ruină. În București a mai construit Fântâna Cantacuzino (1870) din parcul Carol iar alături de soția sa Ecaterina a ridicat orfelinatul Sfânta Ecaterina.

Gheorghe Grigore Cantacuzino a murit pe data de 23 martie 1913 la vârsta de 81 de ani.

Muzeograf Claudiu ROBE