CONSIDERAȚII ASUPRA UNUI CEAS DE ȘEMINEU CARE A APARȚINUT LUI GEORGE T. MACRI, PARLAMENTAR ROMÂN LA 1877

Muzeul Ceasului Nicolae Simache”din Ploiești şi-a îmbogățit patrimoniul în anul 2014 cu o piesă dăruită de către d-na Tomescu Anca, din Bucureşti.
Ceasul i-a aparținut străbunicului său, Gheorghe T. Macri (1847-1885), deputat în Colegiul IV Covurlui, membru al Parlamentului României, care a votat Independența. Acesta a fost decorat cu Medalia Apărătorilor Independenței în Războiul din 1877-1878, d-na Tomescu oferind, alături de ceas, o copie după brevetul acestei decorații, înregistrat cu numărul 978 din anul 1878.

Ceasul de şemineu dăruit este un produs al prestigioasei mărci JAPY FRÈRES, care a dat startul realizării componentelor de ceasuri standardizate, dar şi al primelor maşini unelte performante folosite pentru realizarea acestora.

Fondatorul mărcii, Frédéric Japy, pionier al industriei orologiere franceze dar şi al capitalismului industrial, s-a născut la 22 mai 1749, la Beaucourt în teritoriul Belfort din nord estul Franţei.

Îşi face studiile în Le Locle, în Elveția, unde se iniţiază în tehnica orologeriei. În anul 1777, la întoarcerea în oraşul natal pune bazele unui atelier pentru componente de ceasuri, proiectând în acelaşi timp şi maşinile unelte necesare producerii acestora. În anul 1799 obţine brevete pentru 10 maşini unelte care vor asigura monopolul tehnic de fabricare a componentelor de ceasuri (ébauches). Pentru a-și putea dezvolta afacerea cumpară moara Badevel, construind prima fabrică din lume pentru componente de mecanisme destinate pendulelor. Prin folosirea utilajelor pentru producția de masă va reduce costurile de fabricaţie și va mări producția de piese de la 2.400 în anul 1780 la 12.700 în anul 1806. Efectele acestor schimbări majore vor fi resimțite în țara vecină, Elveția, în regiunea Jura, unde vor fi închise ateliere de ceasuri. Fabrica Japy va furniza Elveției 91,3% din producţia proprie, devenind o concurenţă puternică pentru manufacturile elveţiene.

 
În anul 1806 Frédéric Japy decide să renunțe la rolul de conducător al afacerii sale, predând responsabilităţile celor trei fii ai săi Jean-Pierre, Fritz şi Louis-Frédérique creându-se astfel Societatea JAPY FRÈRES. Aceştia vor decide să diversifice activitatea prin crearea unei unităţi de producție a şuruburilor pentru lemn în La Fechotte, în anul 1811. Renumele orologeriei Japy devine internațional. În anul 1825 JAPY FRÈRES introduce mecanismul cu alarmă pentru ceasurile de călătorie. Anul 1840 marchează deschiderea unei filiale la Paris, în Rue de Temple, nr. 108. În perioada 1844 - 1855, unele ceasuri sunt semnate Ls Japy Fils. Acestea au fost realizate de Louis Japy, ceasurile sale fiind premiate cu medalia de argint în anii 1844 și 1849.
După anul 1855 produsele sunt comercializate sub numele JAPY FRÈRES ET COMPAGNI, iar din 1865 compania va produce și carcase de bronz pentru ceasurile proprii. În anul 1860 compania avea peste 5.000 de muncitori, asigurând în acelaşi timp o dezvoltare economică rapidă a regiunii şi creşterea populaţiei micului sat Beaucourt care număra iniţial 200 de locuitori. Vor continua diversificarea activităţilor în domeniul lăcătuşeriei, a produselor de uz casnic din fier forjat realizate la Feschotte, în timp ce la Badevel din 1850 se vor realiza numai ceasuri complete, odată cu modernizarea procesului de producţie.
Recunoaşterea calităţii ceasurilor marca JAPY s-a materializat atât prin comercializarea unui număr impresionant de ceasuri şi componente cât şi prin premiile, medaliile şi diplomele naţionale şi internaţionale primite în perioada 1819-1880.

 

În anii 1930-1935 Franţa este atinsă de criza economică, care va afecta şi producţia de ceasuri Japy, ceea ce va conduce la închiderea fabricii Badevel, fabricarea ceasurilor centralizându-se la Beaucourt.
Până la jumătatea secolului al XX-lea, Uzinele JAPY şi-au diversificat activităţile realizând pompe hidraulice, maşini agricole, motoare, corpuri de iluminat, maşini de scris. Marca va fi cumparată în anul 1954 de Societatea Jazz şi producţia se opreşte la Beaucourt, însă oficial activitatea companiei se încheie în anul 1979.
Astăzi uzinele nu mai funcţionează dar numele JAPY rămâne prezent în regiune prin Muzeul JAPY, creat în anul 1986 la iniţiativa autorităţilor locale chiar într-una dintre fabricile dezafectate, prin gimnaziul, strada şi restaurantul din Paris, care poartă numele celebrei mărci.

Numele Japy” este legat în mod neaștepat şi de România, pentru că în anul 1906, la Cernavodă, firma JAPY în asociere cu VIELLARD MIGEON & CO, grup industrial din aceeași regiune Belfort, punea bazele primei fabrici de șuruburi din România. Fabrica primeşte autorizația de funcționare în anul 1908 şi se va numi Fabrica de şuruburi, nituri şi buloane JAPY VILLARD HERZOG & CO. Motivele principale care au contribuit la alegerea orașului Cernavodă ca locație a acestei fabrici au fost aşezarea geografică, pe malurile Dunării, care facilita aprovizionarea cu materie primă şi nu în ultimul rând forța de muncă ieftină. Până în anul 1914 fabrica are conducere franceză.

 
Ioan Mușat, autorul monografiei orașului Cernavodă, publicată în anul 1938, menționa că fabrica de şuruburi JAPY VIELLARD, HERZOG & CO, a construit mai multe locuinţe de serviciu pentru principalii săi angajaţi în oraş, iar pentru cei cu salarii mai mici a înfiinţat un economat numit ALINAREA ce îi ajuta cu mâncare şi haine la preţuri foarte mici. Sindicatul şi conducerea fabricii de şuruburi susţinea şi mişcarea sportivă locală, şurubarii având în 1930 o echipă de fotbal, una de rugby şi centru de box, haltere şi şah”.
Ceasurile produse de celebra firmă JAPY se regăsesc în patrimoniul Muzeului Ceasului într-un număr relativ mare,  respectiv 11 piese, structurate în ceasuri de şemineu, de masă, de perete şi de călătorie. Lor li se adaugă ceasul dăruit de d-na. Anca Tomescu, un ceas de şemineu, realizat de către Louis Japy la Beaucourt, în perioada1849-1855.
Ceasul prezintă carcasă din bronz aurit şi alamă, decorată cu motive zoomorfe, vegetale, geometrice, surmontată de o scenă cu doi copii pescuind; cadran emailat, cu cifre romane pentru ore, linii pentru minute; mecanism cu eşapament anker; sistem de sonorizare al jumătăților de oră şi orelor întregi; pe placa mecanismului, medalion ştanțat: Ls. Japy Fils/ Medaille D`Argent/1844-1849, seria 7685, este ştanțată pe placa mecanismului, greutatea pendulară şi rama de protecție a mecanismului; suport din lemn, de formă ovală, vopsit negru. Inițial, ceasul a fost protejat de un glob de sticlă, care nu s-a păstrat. Dimensiuni: L=43 cm; Lă=11 cm; Î=34 cm. Materiale: bronz; oțel; alamă; email; lemn.

 

Cu acest ceas, patrimoniul muzeului s-a îmbogățit cu o piesă valoroasă, atât din punct de vedere tehnic, cât și artistic,  demonstrând în același timp că într-o lume subjugată banilor, câștigurilor rapide, mai există oameni altruiști, care își pot oferi unei instituții de cultură chiar şi obiectele de suflet.
În prezent ceasul dăruit se află etalat în Expoziția permanentă a Muzeului Ceasului, purtând conform dorinței celei care l-a dăruit eticheta cu mențiunea Donație George T. și Anna Macri”.
 
Conservator ing. Carmen BANU
Muzeul Ceasului „Nicolae Sim  ache” P  loie şti