MONEDE DE AUR TIP SOLIDUS DIN COLECŢIA MUZEULUI JUDEŢEAN DE ISTORIE ŞI ARHEOLOGIE PRAHOVA

În cadrul Cabinetului de Numismatică al Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova sunt expuse trei monede de aur tip solidus, emise în timpul împăraţilor romani Constantin cel Mare (306-337), Valentinian al III-lea (425-455) şi Mauricius Tiberius (582-602). Contextul istoric în care  împăratul Constantin cel Mare a luat decizia de a emite o nouă monedă de aur numită solidus sau nomisma se datorează dorinţei sale de a continua reformele iniţiate de împăratul Diocleţian. Constantin a reformat fiscalitatea, unificând diferitele sisteme de taxare, fapt ce permitea statului să alcătuiască un buget, ţinând şi evidenţa sumelor de bani astfel colectate, taxele impuse având ca scop rezolvarea necesităţilor armatei şi administraţiei. Reformele iniţiate de împăratul Diocleţian aduseseră o oarecare stabilitate economică în Imperiu, însă Edictul Preţurilor prin care se stabileau preţuri fixe ale mărfurilor a dus la o creştere a inflaţiei. Introducerea de către Constantin cel Mare a unei noi monede de aur solidus de 4,55 gr avea ca scop redarea încrederii populaţiei în sistemul monetar. Moneda nou introdusă se va afla în circulaţie pentru aproximativ 700 de ani şi va înlocui moneda aureus, cantitea de aur din care se emitea moneda fiind echivalată cu o livră romană, adică 324 grame, dintr-o astfel de livră fiind obţinute 72 de monede solidus, la care se adaugă şi subdiviziuni ale monedei solidus, cum sunt semissis (1/2 solidus) şi tremissis (1/3 de solidus). După unele opinii solidus nu a fost o monedă în adevăratul sens al cuvântului, ci doar o metodă de tezaurizare a aurului ca metodă de protecţie împotriva inflaţiei, puritatea şi cantitatea aurului conţinut în monedă fiind o preocupare constantă a autorităţilor romane şi bizantine de mai târziu. În ceea ce priveşte aurul din care erau emise monedele, acesta provenea din confiscările de tezaure aflate în templele păgâne, din tributul pe care diverse popoare le plăteau Romei la care se adaugă noile taxe impuse de Constantin, taxe ce erau plătite în aur şi argint. În ciuda faptului că moneda nou introdusă avea o puritate mare de aur, inflaţia a continuat să afecteze economia Imperiului Roman, fapt relevat de creşterea preţului aurului. Astfel, dacă în timpul domniei lui Diocleţian o livră de aur, ce însemna 324 gr, valora 50.000 de denarii de argint, în anul 324 livra de aur ajunsese să valoreze 300.000 de denarii de argint. Datorită acestui fapt, la mijlocul secolului al IV-lea valoarea monedei solidus va continua să crească. În unele provincii, precum Egiptul, se va ajunge ca o livră de aur să valoreze 2.120.000.000 denarii de argint, lucru ce va duce la dispariţia eventuală a denarului de argint. Introducerea solidusului urmărea în acelaşi timp să creeze o nouă monedă etalon în jurul căreia să graviteze atât preţurile produselor cât şi valorile celorlalte monede aflate în circulaţie, ceea ce făcea ca taxele şi salariile să fie plătite preferenţial în acestă monedă. Valoarea solidusului era una intrinsecă fiind dată de puritatea şi valoarea aurului conţinut în monedă, în acelaşi timp valoarea fiind dictată de preţul aurului aflat pe piaţă în condiţiile în care moneda solidus devenise o monedă de largă circulaţie.

             Încă din secolul al IV-lea au existat anumite suspiciuni ce priveau calitatea aurului existentă în monedă, acest fapt determinându-l pe împăratul Valentinian I să scoată din circulaţie şi să topească mai multe emisiuni de monede solidus. Tot referitor la calitatea monedelor şi pentru a preveni falsurile, începând cu anul 368 solidi erau inscripţionaţi cu literele OB, obryzum, termen din limba greacă ce desemnează aurul pur, monedele astfel inscripţionate având garanţia că respectă standardele oficiale. Pentru verificarea respectării standardelor, în anul 363 împăratul Iulian Apostatul crează oficiul zygostaţilor (zygostates), funcţionari ce aveau ca sarcină verificarea greutăţii monedelor solidus şi combaterea falsurilor. Din a doua jumătate a secolului al V-lea, emisiunile mai vechi de solidii nu mai sunt acceptate în tranzacţii probabil datorită faptului că monedele nu mai corespundeau standardelor oficiale, în ceea ce priveşte puritatea aurului. De altfel sursele menţionează existenţa a două tipuri de solidi, un tip ce respecta standardul oficial numit şi solidus greu şi un alt tip ce avea o greutate mai mică decât standardul, solidus uşor, numit astfel datorită circulaţiei intense sau a modificării intenţionate. Trebuie spus că încă de la primele emisuni sub Constantin cel Mare greutatea monedei solidus varia uşor în funcţie de monetăria în care monedele erau emise. Astfel monede emise la Trier au greutatea de 4,59 gr, cele emise la Ticinum au greutatea de 4,50 gr, cele emise la Sirmium au greutatea de 4,51 gr, cele emise la Salonic au greutatea de 4,52 gr, apropriindu-se de valoarea standard de 4,55 gr. După anul 476, moneda solidus, numită nomisma va fi emisă în monetăriile Imperiului Roman de Răsărit, în special la Constantinopole, păstrându-şi în mare parte din puritatea aurlui până în prima jumătate a secolului al XI-lea, când împăratul Mihail al IV-lea (1034-1041) emite monede nomisma a căror puritate a aurului era inferioară monedelor emise până atunci. Până la sfârşitul secolului al XI-lea valoarea monedei decade, aurul conţinut în nomisma ajunge de la 24 carate (secolul IV) la 8 carate, împăratul Alexios I (1081-1118), realizând o reformă monetară prin care moneda solidus (nomisma) este înlocuită practic cu o nouă monedă hyperper a cărui greutate se apropia de ceea a monedei solidus puritatea aurului fiind de 20 ½ carate. Toate cele trei monede solidus au fost achiziţionate de Muzeul de Istorie şi Arheologie Prahova Ploieşti, două dintre ele în anul 1965, iar una în anul 1995.

Descrierea monedelor:

1. Solidus  Constantin cel Mare

AV: capul laureat al împăratului spre dreapta; legenda: CONSTANT INUS PF AVG

RV: În centru Sol Invictus privind spre stânga chlamida peste umăr, mâna dreaptă ridicată iar în mâna stângă ţine un glob; jos, în partea stângă se află un barbar îngenunchiat.

Legendă: CLARITAS REIPVBLICAE, jos SM TS marca monetăriei (Sacra Moneta Thesalonica), anul emiterii  317

RIC VII p. 500

 Date tehnice: 4,57 gr, 19x19,7 mm, nr inv. 34-2838

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2. Solidus Valentinian

AV: În centru împăratul Valentinian III, bust cuirasat cu diademă şi perle, lance pe umărul stâng, scut în mâna dreaptă.

Legendă: DN VALENTI IANVS PF AVG

 RV: Împăraţii Theodosius II şi Valentinian III stând pe tron, în costum consular şi ambii împăraţi ţinând mapa în mâna dreaptă şi sceptru cruciform în mâna stângă, stea în partea de sus

Legenda: SALVS REI PVBL ICAE, CONOB (monetăria Constantinopole) an emitere 425-429

Date tehnice: 4,48 gr ;20,5x21,1 mm. nr.inv.34-8169

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

3. Solidus Muricius Tiberius

AV: Împăratul Mauricius Tiberius purtând coif cu panaş, bust cuirasat, ţinând în mâna dreaptă globul cruciger;
Legendă : DN MAVRC Tib PP AVG
RV: Victoria în peplos şi chiton ţinând în mâna dreaptă labarum, iar în mâna stângă globul cruciger;
Legendă: VICTORI AVCCC, jos CONOB (atelier Constantinopole) an emitere 584-602
Catalog of Imperial Byzantine  Coins in the British Museum, I p.128
Date tehnice: 4,44 gr ; 19,9 x21,3 mm. nr.inv 34-28434
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Muzeograf Claudiu Robe

 

Bibliografie:

·   Manfred Claus –Împăraţi Romani ,Editura Enciclopedică,Bucureşti, 2001

·   Glyn Davies-A History of Money from The Ancient Times to the Present Day, University of Wales Press, Cardiff, 2002

·   Bruun Patrick M. – The Roman Imperial Coinage ,vol 7, London, Spink and Son, 1966

·   Philip Grierson - Byzantine Coinage, Dumbarton Oaks Trustees for Harvard University 1999

·   Warwick Wroth – Catalogue of the Imperial Byzantine Coins in the British Museum, London Order of the Trustees, 1908

           Surse online:

·   Borek Nicholas – The Zygostates, the Solidus and Monetary Technology in the Later Roman Empire, 2015 în https://qspace.library.queensu.ca/handle/1974/ 13496

·   http://www.wildwinds.com/coins/ric/valentinian_III/RIC_0242.txt

           Abrevieri:

RIC ,VII - Bruun Patrick M. – The Roman Imperial Coinage, vol 7, London, Spink and Son, 1966