Poezia „Un răsunet”, scrisă de poetul Andrei Mureșanu (1816-1863), cunoscută sub titlul „Deșteaptă-te, române!” după începutul de vers al primei strofe, a devenit Imnul Național al României din anul 1990.
Poemul sub titlul „Răsunet” (cu titlul original în manuscris „Unu răsunetu”) a fost publicat în numărul 25 din 21 iunie 1848 al suplimentului literar „Foaie pentru minte, inimă și literatură” al revistei „Gazeta de Transilvania”, editată la Brașov de George Barițiu.

Scris în anul 1848, poemul patriotic de 11 strofe, împreună cu melodia sa, a fost adoptat ca imn al pașoptiștilor români, fiind marșul anului revoluționar 1848. Poetul transilvănean Andrei Mureșanu „prin marea sa simțire patriotică a redat, în versuri, întreaga suferință de veacuri a neamului” românesc. Prin versurile imnului poetul invocând virtuțiile înaintașilor, face un apel la trezirea conștiinței naționale, chemându-i pe români la luptă, la (re)deșteptare. Nicolae Bălcescu l-a numit „Marseilleza românilor”.
„Această poezie arată un simțimânt patriotic adevărat, a venit în momentul unei mari agitări a spiritelor, a fost din întâmplare, singura, care a dat expresie acelei agitări la acel moment (1848), și astfel a devenit populară și a rămas cunoscută de toată lumea” – spunea muzicologul Mihail Gr. Poslușnicu.
Din momentul apariției, cântecul „Deșteaptă-te, române!” a fost foarte îndrăgit și i-a însoțit pe români în toate momentele cele mai grele ale istoriei lor, insuflându-le curaj.
Asupra originii melodiei adaptată versurilor imnului „Deșteaptă-te, române!”, apare o controversă cu privire la autorul de drept. Sunt vehiculate trei ipoteze în ceea ce privește paternitatea melodiei.
Unele mărturii spun de Andrei Mureșanu, că ar fi și autorul melodiei, nu doar al versurilor. Iacob Mureşianu răspunzând unei întrebări formulate de redacţia „Astra” din Iaşi afirma: „Autorul poeziei, cât şi a melodiei imnului «Deşteaptă-te, române!», este Andrei Mureşanu. Armonizată însă a fost de un muzicant boem la dorinţa autorului, şi s-a publicat într-un caiet intitulat «Flori române», împreună cu alte jocuri naţionale, pe la 1860. Melodia originală se vede în «Muza Română», nr. 2 din anul 1888, la începutul putpuriului românesc”.

O altă variantă îl menționează ca autor moral al melodiei pe cântărețul și dascălul Gheorghe Ucenescu, elevul lui Anton Pann. Într-o consemnare autobiografică acesta spune că el ar fi intonat pentru prima dată melodia, la cererea lui Andrei Mureșanu, ce căuta o idee de imn: ,,Sosind furiosul an 1848, poetul căuta o melodie după care să se cânte între amicii, ce erau să se adune la grădina parohului, pentru a petrece de seară cu mâncări și băuturi în onoarea cereașelor. Am cântat multe cântece de probă, iar sosind la următorul cântec „Din sânul maicii mele” și cântându-l, a rămas, poetul, pe lângă această melodie, obligându-mă ca, pe Duminica viitoare, să mă aflu și eu împreună, cu oaspeții invitați, la grădină, ca să cânt, după melodia aleasă, poezia ce o va compune. În Duminica hotărâtă, iată că vine poetul împreună cu patru domni români și, șezând cu toții pe iarbă verde și cu cireașe dinainte, îmi dete, d-l Mureșanu, poezia făcută «Deșteaptă-te Române», probai căteva rânduri și văzând că în tot melosul este de mirare potrivit, l-am cântat, cu vocea mea tânără și puternică, până la fine. Mai repetându-l odată, toți domnii, învățând melodia după auz, cântau împreună, mulțumind și urând multă viață și sănătate marelui poet. Din ziua aceia, cântul «Deșteaptă-te Române» s-a făcut cel mai plăcut și mai familiar, iar eu eram poftit în toate părțile ca să-l cânt și să învăț tinerimea a-l cânta bine și regulat”.
A treia ipoteză folosită des și cunoscută de opinia publică îl desemnează pe Anton Pann „cel isteț ca un proverb” după cum l-a caracterizat Mihai Eminescu în „Epigonii”, ca fiind autorul melodiei. Iată ce spune mitropolitul Iosif Naniescu într-o convorbire avută cu muzicianul Gavriil Musicescu: „Instalându-mă în mitocul Episcopiei Buzeului a venit la mine reposatul Anton Pann, cu care am făcut cunoștință și prietenie. În una din zilele lunei Septemvrie 1839, el mi-a scris cu mâna lui acest cântec în notațiunea psaltichiei… Manuscrisul original îl păstrez și azi”. După un timp, Gavriil Musicescu, a primit din partea mitropolitului manuscrisul citat, cu următoarea notă: „Poezia de față «Din sînul maicei mele», cu melodia pe notele bisericești, este scrisă de însuși mâna reposatului Anton Pann, care mi-a dat-o mie, când am făcut cunoștință cu el întâia dată, în anul 1839, la începutul lunei Septemvrie în București, unde mersesem pentru oarecare trebuință din Buzeu, aflându-mă atunci diacon la Episcopie”.
Dintre cele trei ipoteze expuse mai sus, Anton Pann celebrul culegător şi profesor de muzică veche este considerat oficial autor al muzicii imnului, însă melodia pe care poetul Andrei Mureșanu a pus versurile sale avea o largă circulație în epocă, fiind cântată des, dar fără a avea un autor nominalizat. În concluzie, din datele expuse mai sus, lăsăm cititori să aleagă între aceste ipoteze.
Controverse există și despre locul în care s-a interpretat prima oară „Deşteaptă-te, române!”. O teorie spune că imnul a fost cântat prima oară în public pe 29 iulie 1848, în parcul Zăvoi din Râmnicu Vâlcea, în fața unei numeroase asistențe. Aceasă teorie are la bază Raportul nr. 10 al Comisarului extraordinar al districtului Vâlcea, D. Zăgănescu, către Ministerul trebilor din Lăuntru al Ţării Româneşti, publicat în Monitorul Oficial nr. 14 din 26 august 1848. Documentul, datat 30 iulie 1848, descrie un eveniment petrecut la Râmnicu Vâlcea: „Eri, Joi, la 29 ale curgătoarei luni... adunându-ne cu toţi cetăţenii Râmnicului Vâlcei şi corul bisericesc într-o câmpie înconjurată cu arbori, ce este în faţa cetăţii”, pentru constituție „iar garda naţională a răspuns printr-un număr însemnat de arme cu salve detunătoare. În acest pompos constituţiu, aflându-se şi d-lui Anton Pann, profesor de musică, împreună cu câţiva cântăreţi de aceeaşi profesie, au alcătuit o musică vocală cu nisce versuri prea frumoase, puse pe un ton naţional, plin de armonie şi triumfal, cu care a ajuns entusiasmul de patrie în inimile tuturor cetăţenilor”. Raportul din iulie 1848, mai sus menționat este sursa, pe baza căreia s-a adoptat legea Zilei Imnului Național al României.
Există rezerve față de localizarea locului unde s-a interpretat acest cântec, deoarece Anton Pann nu a consemnat nicăieri orașul Râmnicu Vâlcea ca find prima localitate unde s-a cântat „Deșteaptă-te, române!”. Din relatările ulterioare reiese că acest imn a fost cântat prima oară la Brașov, locul unde s-au născut și versurile. Lăsăm și aici cititorii să aleagă între cele două opinii.
Prin Decretului-lege nr. 40 din 24 ianuarie 1990, publicat în Monitorul Oficial nr. 15 din 25 ianuarie 1990, Imnul de stat al României este „Deșteaptă-te, române!” („Un răsunet”).

Intonarea Imnului Național a fost reglementată prin Legea nr. 75 din 16 iulie 1994, privind arborarea drapelului României, intonarea imnului naţional şi folosirea sigiliilor cu stema României de către autorităţile şi instituţiile publice, iar normele de aplicare ale acesteia au fost stabilite prin Hotărârea nr. 1157 din 21 noiembrie 2001. Conform prevederilor Imnul Naţional al României se intonează vocal şi instrumental. Intonarea vocală, precum şi publicarea oficială a imnului naţional se fac numai în limba română. Există mai multe variante de intonare a imnului. În interpretarea vocală prescurtată, acesta se reduce la strofele 1, 2, 4 și 11. În interpretarea fanfarelor sau a altor formaţii instrumentale, muzica imnului naţional se intonează o singură dată.
Imnul se intonează în mod obligatoriu de către cor sau fanfară în următoarele situații: 1. La festivitățile și ceremoniile oficiale naționale, cu ocazia Zilei Imnului Național, precum și la ceremoniile oficiale cu caracter internațional; 2. La deschiderea și închiderea emisiunilor posturilor naționale de radiodifuziune și televiziune, în interpretare vocală; 3. Cu prilejul vizitelor întreprinse în România de șefi de stat și de guvern; 4. În cadrul ceremoniilor militare, conform regulamentelor militare; 5. Pe stadioane și alte baze sportive, cu ocazia desfășurării competițiilor sportive oficiale internaționale în care este reprezentată România; 6. La deschiderea fiecărei sesiuni a Camerelor Parlamentului; 7. La începutul programului zilnic în școlile primare și gimnaziale, de stat și particulare.
În art. 21. al Legii nr.75/16/07/1994 se precizează alte îndatoriri față de imnul național: ,,La ceremoniile de arborare a drapelului, precum şi la intonarea imnului naţional, cu prilejul solemnităţilor, asistenţa va sta în picioare, bărbaţii se vor descoperi, iar militarii de toate gradele vor da onorul conform regulamentelor militare’’.
Potrivit, Legii nr. 99 din 26 mai 1998, art. 1 „se proclamă ziua de 29 iulie Ziua Imnului Naţional al României - Deşteaptă-te, române, simbol al unităţii Revoluţiei Române din anul 1848”.
Andrei Mureșanu, prin versurile poeziei sale „Un răsunet”, devenită „Deșteaptă-te, române!”, a rămas în conștiința națională drept părintele Imnului Național al României. Poetul Mihai Eminescu în „Epigonii”, îl caracterizează astfel pe poetul transilvănean:
„Mureșan scutură lanțul cu-a lui voce ruginită,
Rumpe coarde de aramă cu o mână amorțită,
Cheamă piatra să învie ca și miticul poet,
Smulge munților durerea, brazilor destinul spune,
Și bogat în sărăcia-i ca un astru el apune,
Preot deșteptării noastre, semnelor vremii profet.”

Muzeograf Monica CÎRSTEA