Castrul roman este situat in sud-estul Drajnei de Sus, pe platoul dealului Grădiştea, la altitudine de 475m, separate pe linia nord-sud de valea râului Drajna şi pârâul Ogretin. Castrul intră în literatura de specialitate după 1888, prin publicarea de către Gr. Tocilescu a unor serii de ştampile cu numele unităţilor militare cantonate acolo. Meritul descoperirii castrului îi revine lui M.D. Bazilescu profesor la Drajna. În anul 1883 acesta înştiinţa Ministerul Instrucţiei Publice despre descoperirile făcute în cursul muncilor agricole, materiale pe care le va preda Muzeului Naţional de Antichităţi.

Grigore Tocilescu face sapaturi in anul 1888 de mica amploare, in zona hypocaustului, rezultate ce vor fi publicate.Grigore Tocilescu a realizat cateva sondaje si a descoperit caramizi si tigle cu stampilele legiunilor I Italica,V Macedonica, XI Claudia si a cohortei Commagenorum.
M.D. Brazilescu va publica la randul sau o nota in Marele Dictionar Geografic al Romaniei.In 1932 Constantin Daicoviciu publica o serie de stampile din material aduse de M.D. Bazilescu.Cercetarile de suprafata a realizat si M. Al. Baracila.

Primele cercetari sistematice au fost effectuate in anii 1939-1940 de catre profesorul Gheorghe Stefan. S-a constatat ca acest castru are forma dreptunghiulara cu dimensiunile 176x200m, ca exista un singur strat de daramaturi.Alaturi de obiectele specific au fost descoperite si monedele, cele mai recente fiind din anul 116-117 din ultimii ani de domnie ai imparatului Traian.

In urma sapaturilor arheologice reincepute in anul 1992 in incinta castrului s-au descoperit numeroase caramizi cu stampile care atesta prezenta unor trupe romane precum:Cohors I Flavia Commagenorum, Pomenita si intr-o diploma militara din anul 105 p.Chr. printer trupele provinciei din sudul Dunarii; precum si trei detasamente din legiunile I Italica stationate la Novae (Sistov), V Macedonia stationata la Troesmis (Iglita) si XI Claudia Pia Fidelis stationata la Durostorum (Silistra). Dupa monedele descoperite aici, castrul a functionat numai in timpul domniei imparatului Traian si avea sarcina supravegherii populatiei bastinase. Urmele ceramic dovedesc prezenta unei populatii getice dupa parasirea castrului de catre trupele romane in urma retragerii aureliene. Cercetarile arheologice din anul 1992 sunt primele efectuate aici dupa cercetarile efectuate in anii 1939-1940 de catre profesorul gheorghe Stefan. Rezultatele campaniilor din anii 1992-1996 au adus dovezi asupra fazelor de constructive a cladirilor din interiorul castrului. La aceste cercetari au participat Vladescu M. Cristian, Zahariade Mihail, Dvorski Traian, Teodorescu Victor, Marinele Penes.

Prima faza de construire, val de pamant si palisade (Drajna de sus I) este construita probabil in toamna-iarna anului 101 p. Chr., si a durat pana la sfarsitul celui de-al doilea razboi daco-roman. Dimensiunile castrului in aceasta faza raman inca necunoscute. Cea de-a doua faza de constructive (Drajna de Sus II) este reprezentata de un zid dublu de piatra ce avea dimensiunile 185X190m, si a functionat in perioada 106-117/8 p. Chr. In anul 1994 a fost cercetata poarta de nord a castrului (poarta decumana), iar in apropiere ei au fost identificate 2 cuptoare de olar. In campanile desfasurate aici in perioada 1992-1996, au fost cercetate cateva zone de pe suprafata castrului care au scos la lumina numeroase edificii din interiorul castrului printer care putem enumera: cladiri cu instalatie cu hypocaust care aveau tevi din lut (olane) de incalzire inserate in pereti, o piscine etc. In apropierea castrului se afla o asezare a dacilor liberi.

Construirea castrului de la Drajna de sus este legata probabil de actiunile lui Laberius Maximus in zona, desfasurate in cursul primului razboi daco-roman (101-102) si care aveau ca obiectiv fructificarea victoriei obtinute anterior de romani in provincial Moesia Inferior,cu prilejul atacurilor combinate ale dacilor si ale roxolanilor. Laberius urmarea prin aceste operatiuni atat destramarea aliantei dintre daci si roxolani, prin infrangerea acestora din urma, si implicit transformarea lor in popor clientelar Imperiului Roman,cat si impiediacrea unei concentrari de forte din partea dacilor pe frontulprincipal de razboi. Actiunile lui Laberius Maximus la nordul Dunarii s-au desfasurat in toamna anului 101, romanii neavand probabil timp necesar incheierii operatiunilor din cauza venirii iernii,care a adus cu sinenecesitatea construirii de castre. Odata cu venirea primaverii, Laberius lasa in castrele construite mici garnizoane, se deplaseaza pe Olt si ajuta ulterior la desfasurarea ofensivei romane spre Mures si mai apoi in valea Streiului.

Castrul de la Drajna de Sus, alaturi de cele de la Malaiesti si Pietroasele a servit asadar ca adapost armatelor lui Laberius Maximus in timpul iernii din 101-102, urmand ca in primavera anului 102 sa reprezinte baza operatiunilor desfasurate de acesta la nord de munti. Dupa incheierea pacii castrul romande la Drajna de Sus ramane ocupat de Cohors I Commagenorum. De altfel, Muntenia si toata partea rasariteana pana la hotarul cu roxolanii,sunt anexate provinciei Moesia Inferior. Castrul de la Drajna de sus a fost utilizat de romani probabil pana la anii 117/118 p. Chr.

Castrul roman se afla situat la sud-est de satul Drajna de Sus pe dealul Gradistea. Asa cum a fost remarcat in literature istorica pe baza dovezilor epigrafice si numismatice, castrul roman de la Drajna de sus a apartinut provinciei Moesia Inferior care a fost extinsa la nord de Dunare intre anii 101-117/8 p. Chr. In aceasta perioada, castrul roman de la Drajna de Sus pare sa fi fost cea mai mare baza militara romana situate strategic pe deal, controland astfel caile de acces in vale. Rolul sau principal este in legatura directa cu castrele de la Malaiesti, Tarsorul vechi si Voinesti, impreuna cu care facea parte dintr-un system de aparare in primele decenii ale secolului al-II-lea p. Chr, prin care controlau trecerea dinsi spre sud-estu Transilvaniei prin trecatorile muntoase.

Siteul arheologic de la Drajna de Sus este inscrisa pe Lista Monumentelor Istorice din anul 2004, publicata in Monitorul Oficial numarul 646 bis din 16 aprilie 2004. Are codul PH-I-s-B-16174.

Campania arheologica 2011 si sapaturile sistematice sunt derulate de Muzeul de Istorie si Arheologie Prahova in colaborare cu institutul de arheologie “Vasile Parvan” – Bucuresti si Institutul de cercetari eco-muzeale Tulcea.